Ce nu te omoară, e probabil o boală venerică

M-am auto-obosit de la împăturit…mă bucur că nu am dat la facultatea de împăturitori profesionişti, pardon „universitate”.

Am observat că toată lumea pe care o ştiu eu şi care pentru mine reprezintă nişte limite clare spre ceea ce înţeleg a fi lumea mea, a investit în chiloţi. Înţeleg..oraş nou, oameni noi, un început..dar chiloţi….E clar că o să ne întâlnim un val de oameni noi în Cluj, cu chiloţi noi. Aşa se auto-marchează bobocii presupun…

Aşa nu aş mai pleca de acasă, dar presimt menopauza muicii mele şi asta e o perioadă  bine de evitat. Măcar începutul ei. Încearcă să-mi tot explice teoria bagajelor. Nu comprende…mă depăşeşte categoria „pantalonilor subţiri cu dungi care pot fi purtaţi doar până la 7 seara”. Dacă stau acuma şi mă rezem în toiagul confuziei mele, îmi dau seama că da, cel mai mult din dimensiunea asta urasc, chiar înainte de spălatul vaselor, să fac bagaje. De asta tot timpul las băgăjuitul pe ultimul moment şi de asta tot timpul uit ceva ultra-extra-uber important. Deh, chiloţii sigur nu-i uit.

M-am terminat de doftorit, eu şi rinita mea alergică cu mofturi de astm o să ne bălăcim în biluţe homeopatice şi lichide nazale pentru încă 6 luni mirifice.

Îmi e plină cămara de genţi, gentule, tigai şi spatule. Deşi nimeni nu a pomenit de tumultoasa zacuscă, mă tem că nimeni nu a uitat şi va fi chilul în plus care ne va duce înspre perzanie.

Taica şi-a boit maşina, eu mă duc îndată la medicul de famelie să mă milogesc la o compensaţie pentru un medicament nemernic de scump. Totu’ se îndreaptă spre plecare.

Îmi pare rău după comoditatea mea de speţă pe care tresă’ o las în urmă şi după mulajul lumii mici în care mă învârteam. Încep să am din ce în ce mai mult sens în mintea mea şi ştiu că asta e vocea responsabilităţii care a venit o dată cu investiţia în portofel. Portofelul ăsta reprezintă tot ceea ce mă temeam că o să ajung..organizare şi riscul de a pierde totul în mai puţin de o clipită.

În genere, nimic ce o filarmonică de vineri seara în Cluj nu poate meşteri în plasma mea.

Curată măsluire vă doresc şi ne citim din Cluj.

*motoare, motoare, de 3 ori motoare:

„joc gedai” -ambiţia e sora vitrega şi mai bună a „give it a rest already”

„jocuri gedai”- da, pluralul e mai puţin umilitor

„burghezimea” – Ahh, domnule Watson, mai încet cu evantaiul ăla. Simt cum îmi fâlfâie  ridurile.

„ce este un bărzăune?” – un bărzăune..e un fel de….dacă mă înţelegi…

Stânga e o albinuţă, dreapta o vespie.

Bărzăunele e un fel de albină de 10 ori mai mare, o vespie de 10 ori mai metal, cu tatuaj  „i heart*hurt mom”, cu un bling de 10 chile din torace de bondar şi în loc de ac are un topor din Valhala cetire.

Reclame