A avea destulă vechime pentru a bea o bere în SUA dar prea multe farmaceutice pe conștiiță pentru a o face

Așadar, e august. Mda. Pândesc toamna, o pândesc după colț, în fața magazinului de pâine pentru a o prinde de gleznă și a mușca din ea ca o nevăstuică sălbatecă de apă carele am fost întrebată aseară dacă e construită numai din apă sau trăiește în apă și da, ar fi construită din apa și membru onorific al ecosistemului acvatic.

Încă e prea cald afară ca să-mi pot permite nebunii sociale, dar asta e o scuză perfectă viabilă în personalitatea mea contestabilă ”Hai la mare” / ”…mnu.” / ”De ce?” / ”…prea cald.” / ”A…ok.”

Da.

Ai mei trebuie să ajungă acasă, au fo plecați în aventură extraordinară concediu interstelar bronz pe nas și între sâni. M-am trezit azi dimineață la 6 ca să spăl un morman de vase pe care l-am tot amânat încruntându-mă dezprobator la el ”DISHES; Y YOU NO CLEAN YOURSELVES?”

Vreau să mă duc la școalăăăă…mă rog, la facultate. Am nevoie de o rutină stabilă, în afară de aia de a merge la sală în fiecare zi și de a socializa nevrut cu tot felul de doamne despre ceaiuri și ponturi de a-ți face fesierii mai apetisanți pentru sexul opus și nu numai. Serios, mă dezabilitează psihic vacanțele lungi. Îi gen…mmmmmm și acuma ce fac? Păi mergem la munte. Da tresă ne întoarcem de acolo, mnu? Cam da. Aha, păi dacă nu avem unde sta? Dacă ne prinde noaptea pe drum și nu mai avem de mâncare și o să fie noapte pentru totdeauna și o să trebuiască să recurgem la canibalism? Dacă o să trebuiască să repopulăm planeta pentru că s-a făcut un recensământ universal și noi nu eram acasă și au zis că dacă încep să dispară oameni brusc asta sigur înseamnă că noi aveam ebola și că am plecat ca să murim în singurătate și toată lumea s-a mega panicat și a fost haos general și au murit toți în panica aia? Dacă sunt urși? Dacă sunt furnici care au ebola? Dacă tot muntele are ebola? Dacă tu ai ebola? Păi nu…nu cred că se poate întâmpla asta. A…atunci nu vin, cred că o să mă plictisesc.

Am fost început la un moment dat să citesc o carte despre Marilyn Monroe, dar a luat-o mama cu ea așa că n-am mai citit-o asta după ce începusem să visez numai pe Marilyn și paia l-am visat pe un nene și l-am văzut a dooa zi prin geam când eram la sală și m-am autoconvins că am puteri supranaturale, dar că nu pot să fac față presiunii și probabil că aș folosi aceste puteri în scopuri egoiste și rele, dar că mi-ar sta surprinzator de bine în spandex galben. Așadar îmi voi petrece restul vacanței întrebându-mă ce aș putea face în vacanță.

De ziua mea am băut două sticle mici de Kinley pencă nu am voe să beau alcool pencă iau pastile pencă am fo la doftor și mi-a zis că am tiroida mică ceea ce m-a emoționat profund și mă face să mă umplu de compasiune pentru această tiroidă subdezvoltată dar am voie să conduc mașini mari totuși în caz că s-ar ivi vrodată ocazia să trebuiască să…..da….

––––de ce nu mai merg în vacanțuri cu părinții mei pe care îi iubesc cu această ocazie sper să nu te superi mami că nu am sensibilitatea unei domnișoare sensibile să nu uit să ud florile–––––––––––––––––––––

Îmi aduc aminte a fi un copil extraordinar de nesuferit și mai ales mama își aduce aminte de asta și bunica la fel. Nu m-au răsfățat, nu m-au îngropat în rochițe roz și păpușele ci pur și simplu undeva în alcătuirea mea genetică s-au întâmplat cromosomii întru complotarea unui copil neascultător și obositor dar fermecător de drăgălaș tuns castron.

Țiu minte că o dată mergeam nuș pe unde cu mașina. Eo stăteam big pimpin în spate până când mi-am dat seama că ar fi cazul să mă apuc să fac scandal, așa că am început să țip să plâng să mă consum să mă foiesc să trag de scaune….așadar attention whore. Ai mei, oameni sensibili m-au luat cu ”Paulica, mami, liniștește-te, nu poate tata să conducă”

”Paulica, stai cuminte” ”Paulicaaa….” ”…..Paula!” ”PAULA!” ”Tu-ți ceapa mătii de copchil!!!11!!11!!!!!”

Nimic din astea nu m-au impresionat și am continuat criza epileptică în deplină splendoare.

Așa că domnu Marean, adicătele tata, a oprit mașina, în stânga câmp, în dreapta câmp, s-a uitat peste umăr la mine cu o față de genu  și a coborât din mașină, a deschis portiera la mine, m-a luat de o ureche, m-a tras afară și mi-a dat o mamă de bătaie de nu am mai putut sta pe fund două săptămâni, de aici cred că am un complex de a nu vorbi în timp ce merg cu mașina EVĂR. Tot restul drumului am stat întinsă pe burtă pe banchetă plângându-mi în liniște completă de milă și jurând răzbunare pe vrun perete de acasă. Ceea ce-mi aduce aminte de o tante care și-a lăsat singură nepoata o secundă ca la întoarcere să găsească un brad imeeennss cu globuri desenat foarte stângaci pe peretele din sufragerie.

Cred că de atunci încolo a urmat o serie lungă de autoconvingeri că hai poate că de data asta va fi mai bine plesnite desigur de gustul amărăciunii a unui deznodământ deloc fericit.

Cele mai nereușite vacanțuri erau la mare. Unde ai mei, tinerei îndrăgostiți stăteau la un bronz cu al lor copilaș dulce cu fundul gol, sau slip verde…tot timpul era un slip verde, chiar și după au început să-mi crească sânii și a apărut rușinea aia inevitabilă de OMG AM SÂNI TOATĂ LUMEA O SĂ VADĂ KILL ME NAO! ai mei ziceau ce sâni ai tu domle îți trebe sutien treci în slip să te vadă soarele. Sun, you perv!

Ei bine și acest dulce copilaș al lor după ce se plictisea de jucat cu slipul verde în nisip pleca în explorări. O clipă de neatenție și PUF! MAREAN UNDE ÎI COPILUU?! De obicei mă duceam la o pătură vecină unde mă dădeam copil orfan cu frizură castron și cercei de aur doar ca să primesc ceva bun de mâncare. Mama trebuia să mă culeagă rușinată promițând banane famiiliilor.

Mai apoi a venit contactul independent cu apa în care îndrăzneam a purcede doar în siguranța unui colac cu pești roz. Simțul dramatic mi s-a dezvoltat atunci când inițiind un timid contact între mine și apă începând cu un deget mare de la piciorul stâng m-am autoîmpleticit în mine însumi și am căzut în fund aceasta fiind urmată de un vălureț mic care m-a plesnit în gură. A urmat un amalgam de comporamente de femei istorice exagerate și fandosite printr-un strigăt de panică care s-a întins pe toată plaja ricoșând de un nene care facea poze cu un pui de leu ADUUTOOLLLL MĂĂĂNNEECCC ADUUTOOOLLL MĂĂĂĂNNNEEECCCCC MAAAAAMMMMMMAAAAA MAAAAMMAAAAAAA NU POT TĂ LESPIIILLLLL

TSAC PAC și întreaga plajă s-a mobilizat înspre vuietul groaznic de căprioară trasă printr-o mașină de carne. La o analiză detaliată s-a observat că sunetul venea dintr-un copilaș tuns castron, slip verde, colac cu pești roz care se zbătea panicat la mal în 2 centrimetrii de apă care de abia îi ajungeau pana la degetul mic de la același picior stâng buclucaș. Din nou mama, rușinată, m-a luat în brațe promițând banane la toată lumea și cerându-și milioane de scuze de la toată lumea din lume evăr. Nenea care făcea poze cu puiul de leu nu a iertat-o niciodată.

Apoi crescând au urmat mofturile. Dorința de a fi în posesia unor lucruri fără nici o întrebuințare reală în nici o dimensiune era cât se poate de imperioasă. VREEEAAAUUU! Nu, Paulica, e prea scump și cheltuim banii degeaba. DARRRR VREAAAAAAAAAAAAAUUUU!!!!111!!!!11!1! Te rog, fii rezonabilă și înțelege că n-o să faci nimic cu asta și o să o arunci prin casă. Aici aș fi început să fac ochii mari și buză tremurândă, în situații extreme ochii umezi și șantaj emoțional : că toaattăă lumea are și numa eo n-am și râd de mine că eo n-am și eo sunt foarte foarte triiiistttăăăă teee roogg cu zăhărel și glucoze și iubire te iubesc mami

 

Desigur, mama ar fi cedat într-un final și mi-ar fi luat ce vroiam ca să sempiedice de acel lucru strălucitor și nefolositor prin casă câteva zile mai târziu oftând prelung. Ultima oară când am avut o mega mâncărime din asta, eram destul de mare și conștientă despre valoarea universului dar îmi doream cu disperare o doză de cola pencă văzusem o fată bând o doza de cola pe plajă și era foarte mulțumită cu ea însăși și plină de sine și m-am uitat la ea subțiindu-mi ochii și dorindu-i ocluzie intestinală și m-am dus și m-am milogit yet again mamei să mă finanțeze în această investiție care m-ar fi beneficiat atât pe mine cât și pe ea (evident, milogirea mea prinsese multă tactică). Dozele de cola, pe plajă, erau extraordinar de scumpe și eo nu sufeream de deshidratare sau ebola ci doar era un moft care trebuia scărpinat numaidecât așadar mama m-a refuzat politicos ”Nu, puiu, îți luăm când plecăm de pe plajă”…”Daaaaaaarrrrrr maaaammmmaaaaa vreauneapăratîmitrebuiedacănubeaucolaladozăînmomentulăstavoimurrri terooooooggggg

Sărăca mamă, a renunțaț la orice fel de dorință de a mai trăi și a dat puiului bani să-și cumpere indispensabila doză de cola. Cu noi mai era o famelie cu doi copilași care se uitau cu ochii mari, cu admirație, teamă, sete și frică la mine, zeița tuturor imposibilităților devenite posibile. Desigur după vro 3 guri de cola am hotărât să mă ridic cu gândul de a mă plimba poetic pe plajă cu doza în mână uitându-mă ignorant la restul muritorilor fără doză de cola. Desigur m-am impedicat și am vărsat toată cola. Am încercat să mă mai milogesc pentru altă doză dar mama era like ”Pfsh. You be trippin bro.”

Atitudinea mea pe parcursul vacanțurilor era de veșnică nemulțumire și îmbufnare uneori soldându-se cu bătăi ca aia de pe câmp sau ignorare totală. Odată mi-am luat bătaie că am făcut scandal că frigăruiul meu avea prea multă ceapă…

Și tot timpul aveam aceeași pălăriuță. O prostie de un portocaliu dureros de strident în formă de floare cu elefănței pe ea. Cu acea pălăriuță pe cap și ochelarii lui john lennon eram copilul iadului gata de vacanță.

Mai jos, o poznă de când am fo numa cu mama și mătușa Cristina și Tudor, fiul el, implicit vărul meu, la mare. Acolo am fost pentru prima oară la discotecă și vorbeam cu un accent bucureștean pentru că mi se parea că sunt de o mie de ori mai interesantă. De asemenea, acolo a avut un gig Anca Țurcașiu pe care mi-am promis că o să fac tot posibilul să mă adopte pencă pare genul de persoană care mi-ar lua doze de cola fără să clipească, dar imaginea ei de mamă viabilă pentru mine a fost zdruncinată când m-am dus la ea să-i cer autograf și ea a refuzat nepoliticos.

În același sejur la mare m-am hotărât să-i scriu lu tata o telegr…nu telegramă..cum îi zice..nici felicitare….VEDERE! așa. Încă nu mergeam la școală, dar tata mă învățase să scriu așa că am cumpărat și scris pe cea mai sugestivă vedere care exprima dorul necruțător de tată și dorința arzătoare de a fi alături de noi. Aici începuse domnia pălăriuței.

Spate

Față

Asta-i cam una dintre primele mele vacanțuri la mare, dacă nu chiar prima. Unde eram una cu universul, la prima pălăriuța. Tata era încă tinerel și fusiform chiar dacă arată ca un pirat care zice ”Yarrr!”

Așadar acum vreoo….5-6 ani au încetat vacațurile cu ai mei deși a mai fost una prin a 11-a dar acolo toată lumea era distrasă de împrejurimi ca să se certe, tata în special făcuse o pasiune pentru generalul Wellington și eo faceam poze cu degetele care le puteți vedea pă flicăr

Vă sărut pe membrană și iaomelodie pentru toți cei care nu mai merg cu părinții n vacanțuri.

Reclame

A mpodobi mamă bradu’ lu’ Fuego

Icătă că trecut-au fazele lunii de când nu v-am mai eggzemplificat poveţe cu tâlc gen spune nu drogurilor, ‘nainte să treci strada te uiţi ‘n stânga şân dreapta, calota polară îţi vrea binele şi „Studiu asupra nevraxului” e cel mai preten al omului evăr.

Dapoi ci s-o mai întâmplat în universul paulician te întrebi poate dragă 3 cetitor sau poate nu.

Apăi s-o dus o felie de semestru medicinist în carele am învăţat supraveţuirea ca nenea ăla de pe discovery care doarme prin cămile şi îşi bea urina on teh rocks.

Cu zile dulci de la 8 la 8, meniuri nu prea diverse la cantină şi chilele de cafia date pe gâtlej la ore contestabile, aceeaşi carte răpciugoasă şi ilegal de consistentă despre sistemu’ nervos pe care o tot prelungesc la biblioteci din octombre încoae pentru ca să nu o mai ia nimenea evăr şi pentru ca să fac hernie bilaterală prenupţială, am trecut prin troienele ştiinţifice. Am dat şi eggzamenu’ la opţional (explorără cardio blabla), eggzamen carele o fo’ cel puţin interesant da’ nu-mi permit public să constant faptele petrecute ci doar în particular la o cană de ceva o măslină o atenţie pentru că lucruri nesfinte întâmplatu-s-au acolo şi când am venit de la eggza’ m-o prins ditai potopu’ de mă plooa şi pe copilăria renegată aşa că am ţâşnit într-un taxi la călduts unde nenea taxi conducător mi-a reprezentat bassu’ cu nişte muzică foarte kamasutraresciană de îmi făceam limbă cu crucea şi cruce cu limba când o zbughea pe vro’ alee mai puţin luminată. A, ca să nu mai zic fără nici o legătură cu kamasutra şi totuşi cu toate legăturile trupeşe şi armonioase di pi pamânturi cunoscute că cu (căcu) o sară ‘nainte de preailustrul eggzamen ningea infernal în luna lu’ Marte şi eo cu Uţa, Copacabana, Andreea lu’ Marius şi Marius am ieşit după blocurile gri să censtim poesiile cu prostii a lu’ Macedonski şi ne-am lăfăit cu o bulgăreală magistrală de unde am tras concluzia că are sens că cercul (căcercu) meu de pretenari din copilărie era restrâns având în vedere skillurile mele inexistente de a constui bulgări care mai mult sunt reprezentaţi de câţiva fulgi pe un deget şi ţintirea inamicului cu un damage din nou inexistent. După un sfert de oră de alergat în cerc , ei unu’ după altu’, eo după umbra mea, ne-am autoobosit şi am urcat la caldurică pentru păsăepiteliul unistratificat.

–––-porcunmărşimărunporc–––––––––-

Ş când am agiuns aprope de mirosul de vacanţă tăti celulele se opreau din diviziune şi aşteptau salivând marea plecare spre tărâmuri dubioase. Deşi, recunosc îmi e dor foarte de colegii mei unu’ mai medicinos ca altu’ începând de la Răzvan carele trozneşte cu glumitse sexuale de luni începând şi pierzându-şi interesul până vineri şi terminând cu Ana care face enonomie şi la moleculele de praf (ţucau-ar bunicu’ Jânică că ar fi mândru de ea) şi care are un borcan în care o sălăşluit o dată un soi de finetti şi care acuma când îi e poftă de ciocolată pe care nu şi-o permite deschide din când în când borcanu’ să simtă miros de dulce şi după ce celulele oflactive ţipă a orgasm glucidic, Ana închide repede borcanu’ ca să mai păstreze nişte damf de ciocolată şi pentru zile mai negre. Semestru’ ăsta m-a binecuvântat cu cea mai dumă de medicină evah! carele o fo’ sponsorizată de domn’ doftor la cursu’ de anatomie şi carele şi-o desfăcut bumbii de la halat ca să dezvăluiască un tricou pe carele sălăşluia ceva de genu’ „Cu ischiaticu’ te poţi spânzura da’ mai bine foloseşti o sfoară” care îi like funneh pentru că like nervu’ ischiatic îi like sooper mare…era mai amuzant dacă erai acolo.

Ş o să-mi fie dor şi de alde Uţa carele s-o baricadat la bunicii ei care îs like campioni interstelari la remi ş de alde Mişu carele când îşi dă jos ochelarii aduce a descendeţă chineză aşadar acuma nu-i mai spunem Mişu ci Jing Peng şi de Andreea lu’ Marius carele tăt timpu’ miroase a ploae caldă de primăvară şi carele m-o convins că avem un şoricel în baia mare ş unu’ în bucătărie ş eo aşa de tare o cred încât în fiecare dimineaţă mă duc cu mare sfială ş frică în ambele încăperi, tresărind şi din rinichi la orice foşnet străin de fiinţa mea tremurândă şi de Marius care are căciulă care îi avantajează ochii şi desigur şi de Copacabana care are un vibe James Bond l8ly.

Da’ o să mă văd cu Tinu’ de carele am like sooper râs pentru că i-o luat un nene interviu în aeroport de i-o cerut părerea proprie ş personală despre mijloacele de transport în comun şi lu’ Tinu’ i-o ieşit ceva de genu „I’m afreid tu teic dă bus bicuz i cum from east iurope”. Bwahahaha Tinu’.

––––foae verde paradis, az la carfur îi deschis––––

Srsly nao, nu mă deranjează că like Crăciunu’ îi uber comercializat de o ajuns x-y-z-mas, pana mia, da’ mă sooper ofti să mă du’ la cumpărături…mai ales când mă trimete Rodica (de care iară am râs like uber tare ca like Marean (tata) o ţine trează noaptea ca să-i pove despre existenţa elementelor chimice şi Rodica îi like X_x ) să investesc în haine pen’că like îi uuubbbeeer aglomerat şi toată lumea se opreşte în drum, eggzact pe mijloc like wtfbrblolbbq! de ce?! de ce te opreşti în drum?! pentru ce mnezo tresă îmi schimb eo traiectoria, să deviez de la uber misiunea mea pe care încerc din toţi gluteii să o scurtez cu suckcess?! wtf yo?! În afar’ de asta îi excelent în bârlogul originar (bine…în afară de în afară de faptul că nu înţeleg de ce Rodica face cornuleţe care omfg au gust de heruvimi care şi-au scăldat nirvana într-un râu de nucă şi zahar pudră şi nu ai voie să mânci cornuleţe decât de Crăciun deşi le face cu doo zile înainte deşi şi ea şi eo şi Marean ştim foarte bine că plecăm la Bacău de Crăciun şi nu luăm cornuleţe cu noi ergo nu e nimeni care să se înfrupte din ele de Crăciun ergo stau acolo minim 5 zile neatinse şi nedezmierdate de nimenea aşa că după această logică care este like foarte logică vin să întreb cu lacrimi în ochi di ce cacamaca nu am voe să mânânc cornuleţe evah?!

–––––-tanannanamciuciuciuciu–––-

Ochi pentru ochi ş pasta pentru dinte drumu’ spre bârlog nu a fost lipsit de întâmplări sezioniere. Am avut belet în vagonu’ deschis (crec aşa îi zice mama luia) şi like am urcat cu stupoare şi frică în ochi în ceea ce părea la început a fi Narnia şi a avut deznodământul de a fi Narnia pen’că like era era un frig de îngheţa şi gându’ gândului despre gând da’ măcăr în Narnia erau presărate creaturi mitice şi fuching magice da’ în vagon era pustiu şi făr de pinguini şi am mers aşa vro oră dârdâind cu sfârcurile care s-au restras în interior şi s-au întărit pe coaste până când a venit cu mare mister controloru’ care ne-o luminat în alt vagon în compartiment cu o măicuţa şi un fecior roş în obrăjori.

Dapoi cam asta îi dragi bipezi şi nebipezi iluştrii, eo mă retrag întru sărbătoricime şi vă recomand troiene şi festivităţi trainice, ne-om auzi când ne-om auzi nu înainte de a face o sooper dumă de medicină la care o să râdă probabil numa’ eo care o fost o sintagmă de la motoare căutătoare pe care mii lene a le mai stima aicea, dar din care una’ mi-o rămas în girusuri :

„ce sa bag in strugurel sa-mi iasa roz ” – coloraţie hematoxilină eozină (bwahaha…da…îi amuzant..sort of, uatevah sunteţi ignoranţi)

V-am ţucat pe oh brad pitt frumos.

A ţi-o da centrifug, centripet doar dupa ce mă scoţi la un suc

Postu’ ăsta l-am încolţit alatăseară (era’ vro 4.oo la crăpatu’ zorilor) când intrasem confuză şi supt influenţă în dulcele bârlog cu hernia-n muşchi proaspăt coaptă la concert Toy Machines şi Relative. În postu’ ăla din 4 paragrafe, 3 erau despre cât de bunoci îs flăcăii din Relative ş am zis că am un statut de duduie nevricoasă de întreţinut aşa că m-am cenzurat niţel.

Oricum, o fo’ uber secsilos şi am mamelit-o greu. Deşi n-o onorat cu prezenţa dezgustator de multă lume o fo’ ca în famelie că îţi permiteai să spargi arcadele cunoscuţilor. Tătă lumea s-o animălit anarhic de la un moment dat am văzut un Teiu’ (bine bassistu’) sângerând şi un Andy care nu-şi ginea cheile de la maşină. Da’ totu’ o fost excelent în deznodământ şi am agiuns cu taxi’u acasă pe care am plătit mai nimic că am pălăvrăgit despre vreme cu taxicentimetristu’ ş o zis că am ochi frumoşi la lumină farului său şi mi-o luat numai 2 lei.

––-şugubeţii––

Domle’ şi Marean şi Rodica, ai mei sânje din sânje părinţi, au spălăt putina pe meleaguri mai exotice lăsând în urmă o Paulică înfometată dar cu surâs departe de a fi cuminte în bârlog. Prima dată o fo’ acu’ doo săptămânuri când Paulica om bun a intrat în vârsta legală (dooăj) de a deţine mult mai multe lucruşoare asupra ei şi o serbit cum se cade de o mirosit şi o săptămână după a alcoale, tutunuri şi alte cele. Rodica n-o fo’ prea ferice de această noo schimbare de parfum şi după o oră de la sosire se tot plângea de miros, care Paulica ştie că ea nu avea cum să mai simtă că o învăţat la fiziologie despre adapatarea receptorilor la miros şi i-o relatat lu’ Rodica aceste ştiinţe exacte şi Rodica o trimes-o în camera ei cu promisiunea că de mai comentează o să se alegă cu nişte adaptări pe schinare cu lanţul de la bicicletă.

Mno şi după multe bucurii întru această solitudine excelentă, am agiuns la concluzia că nu mai vreau să spăl vase şi să fiu trezită de bunicu’ Jânică în fiece dimineaţă cu un castron de păstăi sau conopidă (depinzând de aranjarea planetelor) ş mii dor de o Rodică ş un Marean carele să mă cicălească şi să mă tot întrebe ce fac cu viitoru’ meu…

–––-bărzăunele, pretenu’ omului––––

Am ternat ş cu albinăritu’ pe anu’ ista când m-o luat Marean să sugem cel mai proaspăt strop de miericică din sânul naturii. Bineînţeles, mi-am asumat poziţia de centrifugar în serie şi am stors melasa dulce din ţâţâni. Eram eo tare vrednică pân la o bucată, adicătele fără mânuşi, protecţie ioc (copii, folosiţi protecţie srsly) şi dădeam la centrifugă cât era soarele de mare pe ceruri. Desigur nu mi-o mers tare falnic că jap m-o proptit acul în policele de la mâna dreaptă. Vaiete, urări de sănătate şi nezăi, sfinţi ş arhangheli mai târziu făceam o pauză sindicală pe pridvor la o apă plată non-fântânară de se mira nea’ Ion cum varicele lui norocos se vinde apă fără bulbuci. Ş cum stăteam eo aşa boemic cu mare drag hipiot pentru tăt ce-i vietate pe lume ţac pac încep a mă băzăi dragele doamnele, albinuţele. Marean mi-o zis măiestru să nu mă apuc să le vâjâi palme şi cârpe pe lângă ele că le aţâţ…da’ rebel cum îi adn-ul meu am început să mişc un prosop pe lângă ele…mare greşeală.

Nu mai plecau domle, eram viciul lor număru unu. Am început desigur să fug din loc în loc vâjâind acelaşi prosop şi măsluind la un uber plan. M-am proptit cu spatele la uşa am zis că bre, le văd mai bine aşa şi îmi protejez fesierii. Da’ saboţii lu’ Neagu Djuvara că m-o pizdit direct în scalp, în lobu drept…ş nu aşa că s-o viezuinit în păr şi din nou aceleaşi alergături altetice cu aceleaşi elemente demiurgice pomenite şi înlăcrimări ilustre.

Alte centrifugări mai târziu, ne pregăteam să ne urcăm în coteţ (că aşa îi spune Marean la maşina cu care merem la albinărit) ş iară mă găseam flirtând cu natura, mai suavă pe’nserate iar eo mai umilă şi mai nevricoasă. Desigur ţac pac jap a dooa înţepătură în scalp, în celălalt lob…aici m-am prins de cămeşa lu’ Marean ş i-am zis de vrea să-i aduc o cană cu apă la bătrâneţe ar face bine să mă transporte acas’.

Ş acas’ am agiuns şi în pat m-am pus să-mi hodinesc ciolanele. Ş în aceeaşi noapte m-am trezit cu febră 39 cu 5 ş confuză ş îndurerată m-am dus la muică desigur, pen’că luând exemplu de la reclamele cu copii febroşi am nevoie de o prezenţă mamelonară în plus faţă de mine….

Da’ uneltirea lu’ Horia, Cloşca, Crişan şi restu găştii că Rodica şi Marean dormeau tutun şi nu s-o trezit la miolăirile mele ilustre. Aşa că mi-am tras un fervex ceea ce m-o făcut mai confuză decât eram şi la un moment magic am avut o polemică cu un scaun de care mă împiedicasem şi căruia mi-am cerut politicos scuze dar care tot nu s-o simţit să se mişte din drum a dooa oară. Aşa fac când sunt supt influenţă, am tăt felu’ de polemici cu mobila care nu mă mai sună a dooa zi.

Eo zic că şi aşa iasă un postuleţ măricel aşa că mă voi opri aici dragă cetitor cu promisiunea că voi mai scrie recent recent da’ amânpatru ştim că de abia peste o lună plină ş o alună.

Hai poleniza-v-aş.

A despăduri sinapsa în sandale

Eo ştiu că îi vară când mă trezeşte Marean (al meu taică) cu zorii în ceafă să mergem la Feteşti întru deznodământ apicultoresc.

Aşe că azi dimineaţă după felia clasică de pită prăjită, mi-am luat chiloţii de muncă, ochelarii de soare, sandalele şi m-am urcat cu Marean în Golf-ul gri şi hodorogit, specific pentru aventurile albinăreşti. Maşina asta, a trecut prin atâtea găuri negre şi baligi istorice încât o auzi hurduind cum vine din depărtare şi îţi faci cruce cu limba şi te miri de fiece dată cum de ajunge acasă (că mai lasă o portieră, o tobă, un parbriz în spate…e detalii domle, detalii). Zău că numa’ când învârţi cheia face un sunet de zici că e nuş ce reactor nuclear din URSS. 

Mno ş eo îs aşa…mai sensibiloasă, o veridică panseluţă care tot timpu’ îi răcită, pocnită, se plânge de vreme şi de situaţia economică, adicătele am vârsta biologică a bunicului tău. Ş eo am rinită alergică adicătele febra fânului adicătele eo vara mă feresc să ies în natură aşa cum se fere’ nucile de veveriţă. Bre şi mă ia cu oftic când mă gândesc că Marean şi Rodica (a mea muică) l-o trimis pe Halva (puerco de Guineea) în vacanţă exotică la bunicu Jânică în verandă că dragă doamne eo de la  Halva strănut ş nu pot respira ş îs pe moarte, dar să mă duc în sfârcu naturii şi să-l strâng bine de să-i storc (ar trebui să nu mă mai uit la filme cu conţinut explicit) tăt polenu şi ierbăraia şi prafu’ din el şi să mi-l zvârl la mine în nas…e sooper ok. Da Paulica, du-te şi fă mişcare la aer curat! Ce dacă faci bronhoconstricţie şi mori într-o râpă ca Nechifor Lipan, măcar ai stat şi tu domle în natura!

Mdeh, după nu ştiu câte strănuturi, tuse, lacrimi şi cuvinte de iubire adresate muicii mai târziu, am agiuns în tărâmul promis carele se numeşte Feteşti. Marean, bucuros că mă aflu pe acest meleag excelent m-o scos la plimbare, pe mine şi pe al lui căţel…ceea ce e un pic dubios…adicătele să plimbi animalu’ în lesă (şi nu, nu vorbesc de mine) prin sat aşe, se uită lumea şi îşi face cruce. În fine, mă trezesc prin padure tot zoită şi pizdită de dulcele sfârc al naturii (că până la sân zău că nu mă bag) cu ţânţari roind deasupra mea şi înfruptându-se din cele mai neortodoxe locuri ale mele şi cu un Marean mergând ţanţos în faţă cu animalu în lesă după el (animal tare simpatec, dar cu multă, multă salivă).

În depărtare se auzeau pretenii cu drujbele care palmau oxigenul cum palmam eo eugenii în tinereţe de la magazinul de pe colţ (adicătele ieri) şi nu ştiu de ce pentru un moment, probabil de la sinusurile înfundate şi lipsa de aer din plămânii mei am avut un sooper trip şi mă simţeam într-un videoclip pink floyd. Anyhu, după ce şi lu’ Marean i s-au lipit chiloţii de stomac de la atâta caldură ne-am întors spre împlinirea mea sufletească.

Unde ne-am întors noi acolea, la casa lu’ Nea Ion care mi-o zis tata că are probleme cu prostata în timp ce Nea Ion era acolo ceea mi s-o părut puţin neam prost din partea lu’ Marean da’ mă rog se bucură şi el că am mofturi de doftor, Marean o băgat mai bine de un pet de bere în timp ce drămăluia nişte rame. Eo aş fi întrebat aşa putsintel la obraz, bre Marean…cam nu eşti dumneata cu maşina? El probabil mi-ar fi mai dat nişte bere.

Eo dacă beau bere pe căldură, mă duc la Ciocana imediiaaat, da’ ştii cum? Pfaaai. Aşadar, după doo pahare din alea din care bei palincă la vrun hram da’ care aicea o fost pline cu bere, m-am găsit pe un fel de scaun milităresc vorbind despre efectul termic al curentului electric (care îi like efectul preferat a lu’ Marean) şi curăţând ramele cu cuţâtu’ în căutare de propolis.

Ş domle’ eo credeam că am avut parte de acel moment, ştii tu, momentu’ ăla când simţi că stelurile şi planetele (cu tot cu the death star..haaa dumă de star wars…da..) se aliniază pentru tine şi poţi afirma contractându-ţi gluteii că DA domle, da! acesta este momentul meu perfect. Eo mă gândeam că numa’ o dată în galaxie primeşti acest moment, dar uite că zeii mi-au aruncat un os şi a doua oară. Aşadar să vă zic momentul: eo muie muie, pe un şezlong milităresc, tot tăiată la mâini şi mirosind a propolis cu un cuţât într-o mână, o ramă în cealaltă şi un lighean verde prins cu scoci în poale, cu un jeg pe picioare de nu-ţi mai dădeai seama de îs caucaziană sau afro + Marean pe un scaun micuţ din ăla pe care se aşează bunica ta când mulge vaca şi bibilind un fel de invenţie care include bateria de la maşină, nişte rame şi ceară pentru rame + 3 pui de mâţă liorpăind dintr-o mlaştină mică de lapte + nişte găini confuze într-o roată de tir + vocea lui Dem Rădulescu răsunând din casă.

Bliss.

Mno’ încă îs la Ciocana şi cum îi ziceam lu’ Radu ş lu’ Uţa alaltăseară…îs aşa de tare la Ciocana încât mi-am făcut casă acolo. Acuma o să mă duc în târg să adopt un copil la Ciocana.

Vă ţuc bă.

A-ţi scălda cufireala în groapa mareanelor

Aici se ţine conferinţa anuală a tuturor marenelor din lume, evah. Aşa cum conferinţa anuală a tuturor paulelor din lume se ţine la Paula Seling în cramă.

Dragi 3 cetitor cari vă ţuc pe lobul occipital pentru fidelitatea castro care mi-o plesniţi constant,

Iată că Paulica, om bun, a trecut şi peste nestemata sexiunilor cu vârtoşenie şi acu’ sălăşluieşte în bârlog unde Rodica, a ei muică chimistă în serie, o răsfaţă cu ceai din ăla de îţi iese lichidul din tine o dată la 3 minute.

Dispri sexiune nu-i nimica epic de specificat…atâta că îmi luam somn la 8 dimineaţa, mă trezeam la doo, plecam capul la absenţa covârşitoare ale meridelor şi apoi poate poate mă urneam din loc să mă emancipez ştiinţific cumva cumva. De obicei făceam un uber calcul gen: ochei 16 cursuri-6 zile rezultă câte 4 cursuri pe zi ca ultima zi să rămână pentru recapitulare care în majoritatea timpului se solda cu capitulare şi atâta. Am lăbărit-o anarhic cu tot felu’ de filme plicticoioase cu buget redus şi filme deochiate cu autobuze în Japonia, cu American Idol numa’ ca să mă uit la Simon ăla cum îi chizdeşte pe toţi şi nenea ală ciocolatiu cum zice „Yo dawg”, după aia pi la 3 dimineaţa băgam un conchizdator sublim şi îi făceam la psihic pe toţi copchii de 13jpe ani care îmi dădeau mie la caca de pierdeam spre ruşânea me’. Da’ oricum tătă lumea îi super nefu pe conquiztador la ore din astea neortodoxe. De ex m-am băgat la un joc la separeu cu doi pi care nu-i cunoşteam şi care di fapt erau cuplu şi tot îşi dădeau pupuri în timpu’ jocului ş eo am zis că „dragostea voastră mă dezgustă” şi ei de suparare nu m-o mai atacat ci s-o atacat ‘ntre ei ş pe mine m-o lăsat să gâştig.

Apoi eo cum nu am ieşit din viezuină tot acest timp nu-mi dădeam sama când îi zi ş când îi noapte. Realizam eo că cerurile dau să crape numă după sunetul păsăricilor din spatele blocului, carele se adună la concert death metal în fiece dimineaţă. Explozie de faună la noi în spatele blocului, am găsit ş doo şopârle pe balcon şi vorba ceea…stăm la etaju doi plm.

Deci vă jur pe artera mea de haur că am lăbărit-o cum se poate de benefic în sexiune, m-am uitat până şi la harry potter 6 yet again ş am putut relaţiona mai bine cu întreaga poveste pentru că am observat că podu’ care ia foc în primele minute ale filmului îi de fapt podu din londra pe care am fo’ ş eo şi pe care săream ca să o sparii pe Rodica.

Oh noes the bridge is on fuego ( chestiunea aia cu roş şi porto şi galben îi o încercare de fuego sau fire sau foc sau cum îi spune în ziua de azi da’ o ieşit ca nişte muştar cu ketchup, zic)

––––––––––––doftorind în lanul de săcărică–––––––––––––-

Mno, am mai avut o uber experienţa de doftorit (în afară de aia de az’ de la practic la dispensar care o fost uber not kewl că nu s-o întâmplat nimica nimicuţa toată ziua şi am stat şi am periat cariciul la lumina lu’ nezău) care o implicat-o pi Uţa carele într-o dimineaţă s-a hotărât să meşterească la o conservă cu carne şi conserva a meşterit-o pe ea că i-o spintecat juma’ de dejit mare şi pşşşşfufufşşfşf sânji pisti tăăăăăăt!!!!!! şi am consultat cursu’ di prim agiutor care zicea ce îmi dicta mie sistemu nervos simpatic să fac (nu, nu să fug) da’ să leg dejitu cu o păreche de chiloţi (curata!) deja ruptă şi să torn propolis şi să comprim vasele din teritoriu. Ş draga di Uţa avea eggzamen ş s-o panicat niţel ş draga di ea o mers cu chiloţii mei legaţi de dejitu ei la eggzamen.

Altă experienţa relativ anatomică o fo’ a mea care când am vinit di la unde am ieşit eo afară şi am intrat în bucătărie să-l cinstesc pi Mişu cu un capac de nestea mi-o venit să-mi borăsc maţele instant şi perpetuu de la mirosul din bucătărie care nu poate fi asemuit cu ceva di pi lumea asta că încă nu s-o inventat aşa experienţa olfactivă.

–––––––––filofteea, ejti mărul cefaleei mele––––––-

crec’ mai vroiam să zâc civa da’ iară îmi vine să mă duc la baie că m-o prostit mama că nu-mi da ceai din ăla de îmi piş şi copilăria şi mi-o zis că îi ceai de ceai normal da’ nu era…aşa că mă duc acuma ş vă mai scriu eo..că n-am ce face în vacanţa decât să âmblu în chiloţi galbeni prin casă ş s-o lăbăresc la practic.

 

A salubriza sentimentul, proba amara de sange.

Accidentele previzibile trebuie prevenite cu un colac de salvare de buzunar, o batista pentru secretii (de orice natura) prezervata adanc in cutia neagra a toracelui si papuci ortopedici pentru a nu aluneca in dorinte neortodoxe.

In convetuirea mofturoasa pe care o incerc in dimensiunea asta, statistic vorbind am realizat ca fac o prima impresie foarte proasta. In special la un 1st date. De curand chiar am dat cu snitelul in balta intr-un mod clasic si indestulator. Aceasta ratare fizica, psihica si plasmica se intampla daca imi place de bipedul respectiv. E principiul  arhaic feminin: cand ne place de cineva incercam a evita cat de rafinat si anarhic posibil. La mine principiul asta e cam scofalcit, in sensul ca eu evit flacaul si cand e langa mine si suntem numai noi 2 pe o distanta de 34,5 km in nord-sud-est-vest-univers bipolar in weekend. Dupa indeletnicirile de rigoare Uta a facut o observatie cat de pertinenta:

andreia weh: si ala e prost
andreia weh : daca vede ca esti dusa cu pluta
andreia weh : sa sune el

Multumesc, amar si adevarat. Acuma nu stiu, am fost asa oarecum afectata de realizarea statistica, totusi, totusi acuma beau apa minerala din fundul unei sticle in care am facut o gaurica ca sa simt ca beau mai din cascada apa cu bulbuci.

–-pleura ambientala–-

incerc sa ma autoconving ca marti (aia de tresa vina) nu dau test din torace si ca o sa reusesc din nou sa invat totul in 2 nopti nedormite si o punga de chipsuri, dar nedormirile astea imi fac rugina mentala cum face rugina cerbul de haur. imi e cat se poate de dor de cluj, aici pute prea mult a copchile care isi fac poze la fantana din mall. cel putin in cluj copchilele isi fac poze in fata decanatului de medicina, acest zgarie-nori si stele si degetul mare stang a lui dumnezeu de animala de cladire albastra ce e, se vad unde se duc banii de taxa.

–-pleura ambientala, acum cu dispunere diferita a tesutului celular–-

craciunul iara a fost mai corporatist ca bunicul meu mulgand vaca intr-o sticla mare de cola si in sosete nike fiind(bunicul, nu vaca) si am trait in influenta de Bahus pana la o bucata de noapte. Dintr-o clasa de oameni in care majoritatea au dat la medicina medicinoasa, marmacie si stomatologie (nu mai zic ca dentistii nu sunt medici pt ca am colegi care stiu  unde stau ^_^ ) cea mai involburata experienta o are o prea-fericita duduie, Oana in Bucuresti. Oana este cunoscuta pentru a umbla cu spraiul cu chiper la ea in poloboace, doua spraiuri daca e vorba de gara de nord. Noi in cluj stim ca tresa ne temem de maiestrul gore, stim ca nici cu douaj de chile de sprai nu-l doboram, speram doar sa fie gentil si sa nu ne taie si mana din tzatzani ca sa avem cu ce lua sub nota de trecere in sesiune.

acestea fiind indrugate, sanatate la gedai, va urez clisme cu miros de padure tropicala in anu’ nou.

Teoria mareanelor sau In barlog fara diacritice

Asa cum titlul o spune diacritice n-am, imi cer nescuze anticipat.

Noah, az’ pot spune ca  s-a rupt o parte din mine aka am fost sa fiu tunsa.

Eu, de-a lungul scurtei mele sederi pe Terra am avut parte de experiente incredibil de proaste, dureroase, penibile, morbide in ceea ce priveste mersul la tuns, experiente care au dus, desigur, la construirea caracterului meu nevrotic cu frica de institutii sociale.

Acuma, tresa fiu sincera, cred ca mi-am gasit tante frizeritza a visurilor mele (nu fanteziilor, deh).  Adicatele, miroase frumos, e gentila, are ochelari cu rama lunga si lucitoare in intunerec, ca sa nu mai vorbesc de podoaba anterioara…de la care sincer s-a alaptat toata Roma. Tante, parol ca te iubesc. De cand am inceput sa merg copacel (salut, omule) singura la frizerit a inceput sirul lung de experiente in ale ciopartitului si filatului de breton. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu suport sa mi se fileze bretonul. E ca si cum ar veni cineva la tine in sufragerie, si-ar face nevoile pe pisica ta, ar juca x si 0 pe mama ta, ar bea lapte din urechea stanga a tatalui tau, ar manca bors cu furculita si te-ar ruga sa-i dai piperul. Eggzact asa ma simt eu cand mi se fileaza bretonul. Totusi, de fiecare data mi-a fost filat. De fiecare data mi-am stors lamaie peste suflet. Desigur, rugamintile mele calduroase, gen „Tante, fara filat breton, de dragul sanatatii copiilor matale, fara filat breton, fara breton filat, ney, nu, niet, kein filat!”, au fost total ignorate si asa ieseam in lumea necoapta cu palmierul meu zvelt de ricosa un tanc de el.

Posibil, cea mai nefericita dintre intamplari frizeresti, care merita scrijelita cu sange de pitic in analele si rectalele istoriei, e cea din vara lui ’05. Venisem de la mare, eram in floarea varstei si a nepasarilor, urma sa trec intr-a 9 (tot am trecut intr-a 9, dar primesc o steluta in cozonac de la bunica Ileana pentru efectul dramatic), o perioada buna in genere. Totusi, am fost trimisa de mama la frizerit. Noah si caut eu un salon p’aci, gasesc…”Vogue”. Uber secsi inlauntru, secretara, imi fac programare (eu, uimita, de aceasta inventie a economiei temporale) la cea mai uber secsi tante frizerita de acolo. Imi garantez in sinea mea sineasca un scalp fara de breton filat. Toate bune, fastuoase..vine ziua cu pricina. Intru, ma ia tante la ea, ma aseaza pe un scaun imi spune sa astept, eu ca o sclava a promisiunilor proprii in ceea ce priveste sanatatea mentala a bretonului meu ascult si tac. Vine tante, plimba mana prin podoaba mea capilara, calculeaza unghiuri, treburi, imi zic: uber secsi, bre. Deodata i se indrepta privirea spre sud de unde ii face un semn la tante care curata gresia. Ii explica ceva, tot prin seme, arata spre capul meu si…bababiba…o pune sa ma tunda. Imi zic: nu asa de uber secsi. Pe langa faptul ca ma indoiam de igiena membrelor superioare a lu tante asta nou, nici nu puteam sa-i comunic ca nu vreau breton filat datorita faptului pentru ca tante era cam surdo-muta. Fac o cruce cu limba si astept deznodamantul. Inca am nevoie de terapie intensiva dupa experienta in cauza. Tante, mi-a bagat pieptanul in veriga din proaspata gaura din ureche, de i-am vazut copilaria lu’ bunicu’ de durere. Tante, mi-a filat bretonul intr-un hal de am facut umbra dubla pamantului timp de 2 saptamani. Tante, oriunde ai fi, spune-mi adresa ta sa-ti trimit ceva in flacari.

–dun dun dun–

Alta chestiune  care ma urmareste de ceva timp incoace, e prezenta permanenta si incontestabila a povestilor cu Mareana. Mareana, despre care am mai mentionat eu..presupun. Azi la tuns iara era vorba de oarecare Mareana, care e la al 3-lea copil, s-a ingrasat si sotul ei o inseala cu pedichiurista din satul vecin. Mi-am adus aminte de singura Mareana care e exceptia de la regula. E vorba de mama unei foste colege. E milf-ul vietii mele, e mareana care ar fi putut fi motivul perfect pentru care eu am dat la medicina ca sa-i asigur o paine la sfarsitul zilei. Ah, imi aduc aminte de verile cand aspira in colanti prin casa. Tante Mareana, safenele mele inspre dvs!

–dun padam–

In rest si in mare ultimele sapt. de facultatiune n-au fost chiar marmelada de pe asteroid, atata doar ca ne-a aratat niste inima si am inteles cum expresia „sa te f** in inima” poate fi cat se poate de la propriu daca iei in considerare marimea aortei si un obiect de munca mai fusiform.

Am fo’ la un uber concert de muzica clasica, la care a venit un uber pianist, am dat la soricei (nu o sa mearga niciodata expresia „a da la porci de guineea”, nu-i asa?) excelent de tare.

Am terminat proiect la englezeste. Am facut recenzie la „The man who mistook his wife for a hat” de Oliver Sacks, care e o uber carte si el e un uber neurolog si o sa va zic o data despre asta, dragilor 3 cititori ai mei.

Pe tren la venit, am crezut ca cineva din compartiment avea matraguna impaiata in bagaj intrucat asa de dat la rate mirosea.

Inca ceva, un 1/4 din viata mea s-a rezumat la „a astepta”. Sincer, oriunde ma duc nu sunt niciodata prima la rand. Daca sunt prima la rand si in ziua respectiva mai am de asteptat la o coada mai tarziu…voi plati amarnic pentru ca am fost prima data prima la rand. Cand o sa cresc mare vreau sa promulg (funneh) o lege care sa le dea drepturi oamenilor de peste 78 de ani in ceea ce priveste statul la coada. La 78 de ani…trebuie sa te bucuri de cat mai ai, felicitari ca ai ajuns pana aici.

–motoare cautatoare–

jocuri gedai in doi- aah, ai pe cineva.

cand trec la scoala copii mere intr-un p- iti multumesc ca nu ai continuat.

taiere ilegala -de gaini?

tu esti proasta?- cauta-ma in weekend.

muica- noi suntem un neam

bulina rosie la femei indience- nu e de mancare.

jocuri cu gedai care te joci tu- minesweeper?

cloroform viol-pana acuma erai subtil, chiar daca iesi la violat fetele tot prefera un pic de mister.

subtitrare bitch.slap.2009- beau un pahar cu lapte, revino.

http://www.jocgedai.ro – ai incercat tu ceva acolo.

poza trompe infundate – my mamma, your mammma.

cumpar cloroform- am un prieten pentru tine.

Si gen ceva frumusel tare:

A, Sarbatori faine tineri anghilotanti ai jocurilor cu gedai.

Întoarcerea fiului bărzăune

Am început să mă împac cu reziduu’  imens de timp.

Azi dimineaţă de ex. m-am sculat, am mâncat o prună, am învârtit nişte Chopin şi m-am culcat înapoi.  Perfection. Mă uit la tot felul de filme europene dubioase şi din când în când mai inspir câte un Ionescu. Trebuie să menţionez că duc o lipsă mirifică de gregorianism.

Săptămâna asta m-am muncit la scos miere cu taică al meu, Marean (cu „e” tare), ca să-mi fac bani pe care îi voi cheltui dureros de repede în scopul facerii de petrecanie la Voroneţ. Mâna mea stângă a devenit un fel de ţintă mobilă pentru orice fel de gâzoaie, gâzoaie cu ac…that is. Acum e mai mult o umbră a ceea ce a fost o dată, este profund regretată, dar încă în recuperare. Mâna dreaptă a pus un pomelnic pentru mâna stângă în speranţa însănătoşirii grabnice. Cu drag, familia Carcasă.

Albinele în sine îşi au locuinţa la Feteşti, ăsta de lângă Adâncata…unde sunt droguri, flăcăi din legiunea străină care dau cu barda în cap şi doar 2 doctoriţi, dar foarte de treabă. În Feteşti sunt întru adevăr multe fetişcane de 14 ani, măritate, care fură mere în timpul liber. Noah şi aici la Feteşti stupii îs la un nene în grădină, nea’ Ion (total imprevizibil, ştiu). Nenea ăsta îi tare mic şi livid şi pricăjit şi îi place să zică că merge în sat cu treabă, dar şi eu şi noi ştim că merge să îşi dreagă gâtleju’. Are 3 capre care se urcă pe casă când se simt extreme, doar pentru că joacă „I spy with my little eye” şi de fiecare dată se uită la turnul ăla indisputabil de prost gust de la mall. Nenea ista, aşa cum e el de mâţâţăl…îi tare singur. Soţia lu’ nene a încheiat socotelile cu lumea asta acu’ 3 ani şi de fiecare dată când moşu’ se aşează pe scaun lângă tine îţi spune că îl doare mâna, iar apoi îţi spune că e singur. Plânge de fiecare dată. Poate cea mai copleşitoare chestiune a fost când m-a dus în casă şi a deschis un dulap găurit de carii, în care stăteau înfoiate şi aşezate de-a valma toate hainele femeii. Nu are copii.

a făcut mama plăcintă cu prune.  lu’ nea’ Ion nu are cine să-i facă plăcintă cu prune. of, suntem nişte delicaţi.

*Halva a fost în vacanţă pentru a-şi aplica planurile conspirative:

-Transportation: huumer+sk8

-Teh France, teh hooker that OD-ed while she was with me in France, teh talk with teh police

-Teh UK, the undercover f.i.s.h., the temporary job

-next step: Dă uarld

-next step after next step: Dă sun