A-ți aduce aminte când ai trecut de la acadele la tsigări.

Mno și am venit în bârlog de sărbători și mi se pare ciudat să zic ”de sărbători” când mă refer la Paște că mă face să mă gândesc la Crăciun, așadar: Mno și am venit în bârlog de Paște.

Asta după ce trebea cumva să mă purced în Suceava de joi, da lucruri necurate mi-au stat în cale (nu m-am trezit, nu aveam chef, era prea cald, nu dusesem gunoiu’, nu aveam bani, blahblah) și am venit sâmbătă la amiaz’ și cam fluturau boscheții prin Timișoara-Iași. Am compartimentat cu 3 flăcăi din care doi or sunat pe toate neamurile și neneamurile lor până la Bistrița ca să facă un uber grătar dar s-or răzgândit pân’ la urmă că parcă soarele dădea să apună și parcă bătea un vânticel și parcă mai bine o lăsăm pe mâine și ălalalt băiet o citit încruntat tăt drumu din ”Principiile Microeconomiei” care mă plictisea numa când mă uitam la copertă și mai era o tante care o dispărut misterios la un moment dat și nu s-o mai întors EVĂR dun dun duuuuuuuuun. Da, am venit singură și neprihănită că tătă lumea s-o urnit mai devreme, da’ eo am zis să onorez și joi la cursuri că mna dacă mă duceam în bârlog trebea să spăl cabina de duș, lucru de care mă feresc foarte că spilcuind cu chimicale, acolo, înlăuntrul cabinei, se creează un fel de norișor de substanțe carele în concentrația aia au un efect halucino gen eugen mă rog nu chiar dar să zicem că te gâdilă oleacă pe cortex și de obicei sfârșesc așezată și uitată de vremuri acolo cântând vrun hit din ’80 și râzând când chestia aia cu fâs face fâs.

Și în bârlog îi cald, îi bine și Rodica te iubește aprig până la proba contrarie gen…nu ai chef să te tunzi și tu oleacă să-ți dea o formă la păru’ ăla sau nu te mai îmbrăca cu haleapca aia sau nu mai lua papucii ăia că-i prea cald sau nu mai sta cu geamu’ deschis sau AHA vezi că fornăiești din nas ți-am zis eo să nu stai cu geamu deschis sau stai mai dreaptă sau nu mai pierde timpu’ sau ieși și tu oleacă la aer sau da’ Andreuța are prieten? sau da’ cu Ioana ai mai vorbit? sau da’ tu ai prieten? sau da’ să o vezi pe Cristina ce frumoasă e și ce prieten înalt și cu mașină are sau când ai primu examen? (te iubesc, mami)

Da, am fost la tuns, da….mi-o filat bretonu. Da, tante coafeză arată la fel de bine rimează cu ceva-bilă. Dacă muica ta merge la acceaș coafeză îi clar că c-c-c-coafeza știe despre existența ta că deh unde se mândresc muicile dacă nu la coadă la pâne și la coafor? Ș mno cân’ pribegești la medicină medicinoasă te trezești cu tăt felu de întrebări inoportune la care știi sau nu răspunsul sau sunt departe de a fi viabile de un răspuns gen „de ce alunița asta îi mai puțin palidă decât astlaltă” sau „de ce nu mi-s egale sprâncenele?” sau cum mi s-a întâmplat azi la coafor „ai auzit tu pe acolo la tine la facultate de tampoanele XXX? că mă gândesc că fiind la medicină vă spune despre din astea”. Adevărat, ăsta o fost al doilea curs din anul 1, primul fiind întotdeauna despre pupurile care vindecă buba. Și de aici a urmat un lung monolog despre tampoanele XXX care fac atâtea chestii că zău de nu le bănuiesc a fi fabricate la Hogwarts unde în beci descendeții fameliei Weasley făuresc de zor tampoanele XXX. Frate…tot ce vrei de la reglare ciclu, chiști ovarieni, sâni mai fermi, mai mult sex cu bărbați misterioși, înalți și cu ochi căprui…cam din astea zicea tanti coafeză că fac super-tampoanele astea. DAR dup aia monologul a luat o întorsătură contestabilă (ca pălăria lu victoria beckham la nunta regală) când a început tante să-mi pove despre hemoroizi. Whoah! Whoah! Whooah! too much is too much lady. Eo înțeleg că te plimbi cu foarfeca prin bretonu’ meu, dar asta nu înseamnă că suntem la nivelul ăla al relației noastre când îmi pove despre hemoroizii tăi. În mod normal nu m-ar deranja să mi se povestească despre hemoroizi în genere, dar nu și de la tante coafor pe carele o stimez și o primesc în inima mea ca persoană care încă merită să trăiască chiar dacă îmi filează bretonu și ca prezență feminină deplină și demnă de pantaloni strâmți și tricouri scurte. Lady, pliiizz.

Așa și înainte de asta, de Paști am fo’ la rude, desigur, să ciocnim oo sau doo mașini roșii. Bunicii din partea mamei sunt în Ruși Mănăstioara, dar și tata lu tata aka bunicu Jânică se vine tot de acolo, lucru care o făcut combinația dintre ai mei foarte facilă. Mno și acolo în Ruși Mănăstioara, shit rarely goes down. Cel mai eveniment pascal o fo’ că și citez ”Adela și-o opărit chicioru’ cu ceară” în noaptea Învierii. Starea piciorului încă nu este vehiculată, dar conform lu’ Rașila lu’ Iordache e încă prins de restul corpului.

Și de fiece dată când îi sărbă/hram/eveniment padampam la bunica, ea purcesează bere Suceava pe carele ne-o oferă cu mândrie. Serios acuma, nu-s degustătoare dezgustătoare de beri și habar n-am să deosebesc heineken de becks și ursus, da’ zău, ZĂU dacă nu e cea mai bună bere EVĂR, DIN LUME, VRODATĂ. Până și sticla îi șmecheră, așa butucănoasă, mia îmi place foarte.

 Și de fiece dată după ce beau una, îmi iau somn instant. Da’ somn din ăla dulce de amiază și o amorțeală din aia sooper plăcută ca după o mega drăgosteală.

După ce am plecat de la bunicii ăștia ne-am dus la ăilalți. Acolo, am găsit un bunicu Jânică foarte prezentabil și boem carele a permis părului facial să se dezvolte, dar ordonat și autoritar. Și acuma aduce a un fel de Victor Rebengiuc. Srsly. Bunica desigur…unimpressed bunica is unimpressed. Dar, DAR, cea mai mega fază e că bunicu și-o lăsat mustață nu că așa s-o gândit el că ar fi mai atrăgător pentru doamna de la pâne caldă și i-o da un covrig bonus, NU. Bunicu face parte dintr-o uber organizație de domni în vârstă prezentabili carele se întâlnesc în fiecare zi la orele 17.00 fix (nu știu exact la cât) în fața chestiunilor alea portocalii de vini niște neni și pun ziarul Adevărul de Seară și e moca. Mno și ei se întâlnesc acolo și discută problematici incitante arhaice sau mondene și se pare că la o întrunire din asta things got really wild și bunicu’ Jânică a bătut nuș ce pariu care a rezultat în prezenta prezentabilă mustăcioară albă perfectă pe carele o lasă să convețuiască cu el, deasupra buzei lui.

Și tata (Marean) o încercat o mustăcioară da nu i-o ieșit mare lucru, maxim un fel de dubioșenie din aia pubertină.Țiu minte că aveam un coleg de clasă care prin a 6-a avea o mega mustață, era incredibilă srsly. Cred că tata s-ar simți prost dacă i-aș arăta o poză cu fostul meu coleg.

––––––spasmodicesuntsimțămintelemelepentrutine–––––

În Cluj, am chemat un taxi să mă transporte pân la gară. De obicei am conversații cu taximetriștii despre vremurile tulburi în care bâjbâim noi ca oameni de neomenie a societății post-comuniste, dar nenea ăsta o fo cel mai uber cel.

Nenea, absolvent al facultății de chimie (ca Rodica de altfel) o lucrat o vreme la o companie de fabricare a medicamentoaselor până la o usturătoare restructurare carele l-o împus afară din cercul științific de o fo’ obligat să-și caute altă bucată de pâne, adicătele în industria falnică a șofatului taximetric. Cam tristache foarte. Ș mi-o pove, nenea ăsta, despre tinerețile lui șturlubatice și despre o Mareana pe carele o iubit-o el foarte când pribegea prin facultăți ș ce vremuri faine și dulci erau acelea, dup aia m-o întreținut cu o prezentare a elementelor carele alăcătuiesc vitamina B12 pân am agiuns la gară. Nu zic, să tot relaționezi cu neni din ăștia, da’ mare mi-o fo’ supărarea la veșnica c-c-confirmare că ilustrele minți ale națiunii sunt aruncate în cotloane care prind pânză.

––––––––berlinu cade și minimalu-i marfăăă–––––––––-

Da bre, și o vinit frateleNORD . Mnezo că am crezut că-mi dau duhu de emoțiune ca la premierea din clasa întâi. O fo mega…MEGA UBER SOOPER JMEN interstelar concertu. Srsly, n-am mai fo și nici nu cred că o să mai prind picior de așa gâdilat muzical vizual auditiv mental, doar dacă nu-i vorba de alt concert frateleNORD. Începând de la Zone, trecând prin Cleg și sfârșind pe Gina Pistol…o fo tres jenial și excelent foarte. Numa când îi simțeam prezența lui Cleg la mai puțin 10 metri de mine mă lua cu leșin deplin. Asta o fo așa ca c-c-cadoo că o fo ziua lu Copacabana și Andreutsa o zis că hai domle să facem o măgărie din asta fenomenală și să-i chemăm. Ea o îndrăznit cu toatele, eo n-aș fi avut destul testicul teoretic să abordez problematica, așa că tăt respectu de pe cartieru Burdujeni, etaju 1, apartament 5 pentru Andreutsa că te chem să-mi organizezi nunta și să țipi la rudele mele îndepărtate să-și bage cămeșa în pantaloni. Concertul s-o ținut în La Subsol și deși să zicem că s-ar fi primit cu voioșie mai multă prezență fizică o fo mai intim și mai fain ca la un VIP parteh care se lasă cu prizări de crini de pe ceafa domnișoarelelor cu daddy issues. Pe la 1 încolo s-o lăsat cu tsavărae și s-o aglomerat surprinzător coșmelia cu tăt felu de bipezi, da’ era cam frig, că deh borcanele se țin în beci unde-i răcoare. Oricum, asta o fo și rămâne cea mai împlinire de semestrul ăsta și-mi crăpă inima nu de la colesterol ci de fericire că am onorat cu prezența și că domniile lor lăutari în serie o onorat cu muzicuța și că acuma stăm toți big pimpin cu sticăre frateleNORD pe laptopuțe.

Hai v-am pupam și ne cinstim după sesiune.

*am mai ternat înc-o pesă, dar încă n-o scot la aer că doamne agiută s-ar putea să se coacă la ID fest de către  knocări așa că ține-mă de mână dragă 3 cetitor cu tot cu tata să izbim cu toții că încă am probleme cu finalu și Copacabana o făcut cea mai mega metaforă la adresa piesei da nu-mi permit s-o reproduc că o facem cu protecție.

Reclame