A-ți aduce aminte când ai trecut de la acadele la tsigări.

Mno și am venit în bârlog de sărbători și mi se pare ciudat să zic ”de sărbători” când mă refer la Paște că mă face să mă gândesc la Crăciun, așadar: Mno și am venit în bârlog de Paște.

Asta după ce trebea cumva să mă purced în Suceava de joi, da lucruri necurate mi-au stat în cale (nu m-am trezit, nu aveam chef, era prea cald, nu dusesem gunoiu’, nu aveam bani, blahblah) și am venit sâmbătă la amiaz’ și cam fluturau boscheții prin Timișoara-Iași. Am compartimentat cu 3 flăcăi din care doi or sunat pe toate neamurile și neneamurile lor până la Bistrița ca să facă un uber grătar dar s-or răzgândit pân’ la urmă că parcă soarele dădea să apună și parcă bătea un vânticel și parcă mai bine o lăsăm pe mâine și ălalalt băiet o citit încruntat tăt drumu din ”Principiile Microeconomiei” care mă plictisea numa când mă uitam la copertă și mai era o tante care o dispărut misterios la un moment dat și nu s-o mai întors EVĂR dun dun duuuuuuuuun. Da, am venit singură și neprihănită că tătă lumea s-o urnit mai devreme, da’ eo am zis să onorez și joi la cursuri că mna dacă mă duceam în bârlog trebea să spăl cabina de duș, lucru de care mă feresc foarte că spilcuind cu chimicale, acolo, înlăuntrul cabinei, se creează un fel de norișor de substanțe carele în concentrația aia au un efect halucino gen eugen mă rog nu chiar dar să zicem că te gâdilă oleacă pe cortex și de obicei sfârșesc așezată și uitată de vremuri acolo cântând vrun hit din ’80 și râzând când chestia aia cu fâs face fâs.

Și în bârlog îi cald, îi bine și Rodica te iubește aprig până la proba contrarie gen…nu ai chef să te tunzi și tu oleacă să-ți dea o formă la păru’ ăla sau nu te mai îmbrăca cu haleapca aia sau nu mai lua papucii ăia că-i prea cald sau nu mai sta cu geamu’ deschis sau AHA vezi că fornăiești din nas ți-am zis eo să nu stai cu geamu deschis sau stai mai dreaptă sau nu mai pierde timpu’ sau ieși și tu oleacă la aer sau da’ Andreuța are prieten? sau da’ cu Ioana ai mai vorbit? sau da’ tu ai prieten? sau da’ să o vezi pe Cristina ce frumoasă e și ce prieten înalt și cu mașină are sau când ai primu examen? (te iubesc, mami)

Da, am fost la tuns, da….mi-o filat bretonu. Da, tante coafeză arată la fel de bine rimează cu ceva-bilă. Dacă muica ta merge la acceaș coafeză îi clar că c-c-c-coafeza știe despre existența ta că deh unde se mândresc muicile dacă nu la coadă la pâne și la coafor? Ș mno cân’ pribegești la medicină medicinoasă te trezești cu tăt felu de întrebări inoportune la care știi sau nu răspunsul sau sunt departe de a fi viabile de un răspuns gen „de ce alunița asta îi mai puțin palidă decât astlaltă” sau „de ce nu mi-s egale sprâncenele?” sau cum mi s-a întâmplat azi la coafor „ai auzit tu pe acolo la tine la facultate de tampoanele XXX? că mă gândesc că fiind la medicină vă spune despre din astea”. Adevărat, ăsta o fost al doilea curs din anul 1, primul fiind întotdeauna despre pupurile care vindecă buba. Și de aici a urmat un lung monolog despre tampoanele XXX care fac atâtea chestii că zău de nu le bănuiesc a fi fabricate la Hogwarts unde în beci descendeții fameliei Weasley făuresc de zor tampoanele XXX. Frate…tot ce vrei de la reglare ciclu, chiști ovarieni, sâni mai fermi, mai mult sex cu bărbați misterioși, înalți și cu ochi căprui…cam din astea zicea tanti coafeză că fac super-tampoanele astea. DAR dup aia monologul a luat o întorsătură contestabilă (ca pălăria lu victoria beckham la nunta regală) când a început tante să-mi pove despre hemoroizi. Whoah! Whoah! Whooah! too much is too much lady. Eo înțeleg că te plimbi cu foarfeca prin bretonu’ meu, dar asta nu înseamnă că suntem la nivelul ăla al relației noastre când îmi pove despre hemoroizii tăi. În mod normal nu m-ar deranja să mi se povestească despre hemoroizi în genere, dar nu și de la tante coafor pe carele o stimez și o primesc în inima mea ca persoană care încă merită să trăiască chiar dacă îmi filează bretonu și ca prezență feminină deplină și demnă de pantaloni strâmți și tricouri scurte. Lady, pliiizz.

Așa și înainte de asta, de Paști am fo’ la rude, desigur, să ciocnim oo sau doo mașini roșii. Bunicii din partea mamei sunt în Ruși Mănăstioara, dar și tata lu tata aka bunicu Jânică se vine tot de acolo, lucru care o făcut combinația dintre ai mei foarte facilă. Mno și acolo în Ruși Mănăstioara, shit rarely goes down. Cel mai eveniment pascal o fo’ că și citez ”Adela și-o opărit chicioru’ cu ceară” în noaptea Învierii. Starea piciorului încă nu este vehiculată, dar conform lu’ Rașila lu’ Iordache e încă prins de restul corpului.

Și de fiece dată când îi sărbă/hram/eveniment padampam la bunica, ea purcesează bere Suceava pe carele ne-o oferă cu mândrie. Serios acuma, nu-s degustătoare dezgustătoare de beri și habar n-am să deosebesc heineken de becks și ursus, da’ zău, ZĂU dacă nu e cea mai bună bere EVĂR, DIN LUME, VRODATĂ. Până și sticla îi șmecheră, așa butucănoasă, mia îmi place foarte.

 Și de fiece dată după ce beau una, îmi iau somn instant. Da’ somn din ăla dulce de amiază și o amorțeală din aia sooper plăcută ca după o mega drăgosteală.

După ce am plecat de la bunicii ăștia ne-am dus la ăilalți. Acolo, am găsit un bunicu Jânică foarte prezentabil și boem carele a permis părului facial să se dezvolte, dar ordonat și autoritar. Și acuma aduce a un fel de Victor Rebengiuc. Srsly. Bunica desigur…unimpressed bunica is unimpressed. Dar, DAR, cea mai mega fază e că bunicu și-o lăsat mustață nu că așa s-o gândit el că ar fi mai atrăgător pentru doamna de la pâne caldă și i-o da un covrig bonus, NU. Bunicu face parte dintr-o uber organizație de domni în vârstă prezentabili carele se întâlnesc în fiecare zi la orele 17.00 fix (nu știu exact la cât) în fața chestiunilor alea portocalii de vini niște neni și pun ziarul Adevărul de Seară și e moca. Mno și ei se întâlnesc acolo și discută problematici incitante arhaice sau mondene și se pare că la o întrunire din asta things got really wild și bunicu’ Jânică a bătut nuș ce pariu care a rezultat în prezenta prezentabilă mustăcioară albă perfectă pe carele o lasă să convețuiască cu el, deasupra buzei lui.

Și tata (Marean) o încercat o mustăcioară da nu i-o ieșit mare lucru, maxim un fel de dubioșenie din aia pubertină.Țiu minte că aveam un coleg de clasă care prin a 6-a avea o mega mustață, era incredibilă srsly. Cred că tata s-ar simți prost dacă i-aș arăta o poză cu fostul meu coleg.

––––––spasmodicesuntsimțămintelemelepentrutine–––––

În Cluj, am chemat un taxi să mă transporte pân la gară. De obicei am conversații cu taximetriștii despre vremurile tulburi în care bâjbâim noi ca oameni de neomenie a societății post-comuniste, dar nenea ăsta o fo cel mai uber cel.

Nenea, absolvent al facultății de chimie (ca Rodica de altfel) o lucrat o vreme la o companie de fabricare a medicamentoaselor până la o usturătoare restructurare carele l-o împus afară din cercul științific de o fo’ obligat să-și caute altă bucată de pâne, adicătele în industria falnică a șofatului taximetric. Cam tristache foarte. Ș mi-o pove, nenea ăsta, despre tinerețile lui șturlubatice și despre o Mareana pe carele o iubit-o el foarte când pribegea prin facultăți ș ce vremuri faine și dulci erau acelea, dup aia m-o întreținut cu o prezentare a elementelor carele alăcătuiesc vitamina B12 pân am agiuns la gară. Nu zic, să tot relaționezi cu neni din ăștia, da’ mare mi-o fo’ supărarea la veșnica c-c-confirmare că ilustrele minți ale națiunii sunt aruncate în cotloane care prind pânză.

––––––––berlinu cade și minimalu-i marfăăă–––––––––-

Da bre, și o vinit frateleNORD . Mnezo că am crezut că-mi dau duhu de emoțiune ca la premierea din clasa întâi. O fo mega…MEGA UBER SOOPER JMEN interstelar concertu. Srsly, n-am mai fo și nici nu cred că o să mai prind picior de așa gâdilat muzical vizual auditiv mental, doar dacă nu-i vorba de alt concert frateleNORD. Începând de la Zone, trecând prin Cleg și sfârșind pe Gina Pistol…o fo tres jenial și excelent foarte. Numa când îi simțeam prezența lui Cleg la mai puțin 10 metri de mine mă lua cu leșin deplin. Asta o fo așa ca c-c-cadoo că o fo ziua lu Copacabana și Andreutsa o zis că hai domle să facem o măgărie din asta fenomenală și să-i chemăm. Ea o îndrăznit cu toatele, eo n-aș fi avut destul testicul teoretic să abordez problematica, așa că tăt respectu de pe cartieru Burdujeni, etaju 1, apartament 5 pentru Andreutsa că te chem să-mi organizezi nunta și să țipi la rudele mele îndepărtate să-și bage cămeșa în pantaloni. Concertul s-o ținut în La Subsol și deși să zicem că s-ar fi primit cu voioșie mai multă prezență fizică o fo mai intim și mai fain ca la un VIP parteh care se lasă cu prizări de crini de pe ceafa domnișoarelelor cu daddy issues. Pe la 1 încolo s-o lăsat cu tsavărae și s-o aglomerat surprinzător coșmelia cu tăt felu de bipezi, da’ era cam frig, că deh borcanele se țin în beci unde-i răcoare. Oricum, asta o fo și rămâne cea mai împlinire de semestrul ăsta și-mi crăpă inima nu de la colesterol ci de fericire că am onorat cu prezența și că domniile lor lăutari în serie o onorat cu muzicuța și că acuma stăm toți big pimpin cu sticăre frateleNORD pe laptopuțe.

Hai v-am pupam și ne cinstim după sesiune.

*am mai ternat înc-o pesă, dar încă n-o scot la aer că doamne agiută s-ar putea să se coacă la ID fest de către  knocări așa că ține-mă de mână dragă 3 cetitor cu tot cu tata să izbim cu toții că încă am probleme cu finalu și Copacabana o făcut cea mai mega metaforă la adresa piesei da nu-mi permit s-o reproduc că o facem cu protecție.

A se vedea blocu’ meu de pe Taj Mahal, se vede etaju’ șase unde parchează Orfeu …. dacămăntselegi

Carelevasăzicăle o venit ea ș vremea aceea când mi-sentâmplă singuru concert ajunsibil din tăti punctele de vedere și auz și OMGFGHBBQXXXWTFLOLHȘIPAPAYA!!unuunu!!!

da, dragă trei cetitor te invit oficial covor roșu buzele tale dooa din alea la concert senzațional mamaia 1997 marius țeicu care între timp a fost anulat așa că hai la ăsta instead CONCERTEXTRAORDINARINSERIEOMFGCE-IASTAVREINEAPARATSAVIICUCEESTIIMBRACATANU-IPOLITICOSSASCRIICUCAPSLOCKDACLICKCLICKCLICKCLICKCLICKCLICKDATRESAAIFACEBOOKCASAVEZISIDA-IATTENDACOLO

cumva că la asta se gândește mama ta când îi spală cana preferată cu burtă a tatalui tău fără burtă și când orizonturile se întâlnesc sentâmplă lucruri matematice care ne bat la șah, dar celebrează profilaxia durerilor de șale.

frateleNORD FTW!

aicea pentru gâdilat de ochi urechi prietena ta fără să vrei gâdilatul adică

aicea niște din alea cum le zice așa exact din alea de sărit coarda peste aceeași prietena a ta, gâdilată involuntar de

pe scurt pe 8 aprilie și nu cu o zi mai putsin sau în minus sentâmplă ce sentâmplă doftore ai să vii ș-ai să vezi

ne vedem la concert, da hai hai alelei flăcăi cu barbă în special și domnitse mulate și să ne împreunim fizic, psihic, celular, cromozomal, studenții la robotică îi așteptăm în anticameră să nenpărtășim cu aceeași șurubelniță ejnebun nu fă din astea că îi post.

ș niște din asta în caz că vreți cozonac la căldurică:

A spune cuvântul „luţărnă” de multe ori pen’că îi un cuvânt fain

luţărnă luţărnă luţărnă luţărnă luţărnă

So like, am vinit în bârlogul originar în nano-vacanţă pen’că like s-o omgwtflolbbq ternat sesiunea yey….

Am vinit cu le tren desigur şi datorită unor evenimente splendide am vinit singură (cluj napoca – suceava). În gară era cam dubi pe la 9 seara, era un nene care o trecut insistent prin faţa mea de vro 5 ori, probabil vroia să mă întrebe structura acetil coenzimei A, dar era prea timid. (mi-o dat tata un pahar de vin şi pot afirma cu încredere că mă aflu la Ciocana) Primele 2 minute în tren aveam dubii dacă m-am urcat bine şi tot verificam dacă am baterie la felefon să sun pe muică din Budapesta. Apoi mă liniştesc şi de abia atunci aud schelălăitul copilului de visavis. „Nooooeeeess” se face ecou în pereţii cortexului.

22.05 Bag samă că am făcut o fenomenală greşală că nu am luat laptop-ul cu mine. Am o carte, dar nu mi-am luat ochelarii şi lumina e prea palidă pentru eforturi optice. Ce panglica lui Reil a lu’ Hipocrate fac eo 8 ore pe le tren?! Ce?! Aş putea să mă gândesc la….la uhm chestii…la…de exemplu la…pfffu stau atât de incomod, e atât de cald. De ce nu se linişteşte copilu’ aista ? Fă ceva tante! Zdrăngăneşte-ţi cheile, scoate un ghem de aţă, dă-i un iphone, fă-i profil de facebook, fă ceva! Atâââtt de cald, nenea ăsta miroase a brânză. Oare ce fel de brânză e? Ar putea fi ceva surprinzător ca….brânza de veveriţă. Dacă aveam jocuri pe felefon puteam să joc snake până îl făceam joc olimpic interstelar, sau puteam să joc tetris şi să OMGWTFLOLBBQ tantea asta are cei-cele mai mari:

Pesemne şi pesmet această doamnă (serios n-am mai văzut aşa ceva decât pornache dar din ăla în exemplare foarte rară avis) profesează în industria laptelui şi mă întreb dacă a plătit pentru doo locuri în compartiment. Copilul încă ţipă, iar alt nene afar’ de cel cu miros de brânză îi pasează o ciocolată şi îmi aduc aminte că toate dulciurile primite de la străini le îngropam cu mare mister sau le dădeam foc. Copilul spune printre sughiţuri „pipi”. Spre surprinderea mea de undeva, de nicăieri din zona crepusculară a trenurilor, de acolo de unde este şi „platform 9 and 3/4” aia de o intrat harry potter în, a apărut o oliţă carele a fost aşezată la picioarele mele şi copilul pe ea. Ei bine…am stat cu uşa deschisă o bună bucată de vreme după asta. Hmm…tresă fi trecut cel puţin 3 ore de când m-am urcat, hai că nu mai este mult. Mă uit la ceas : 22.15. NOOOOOOES!!1!

După asta au urmat multe sute de minute dureroase carele nu le-am putut hiberna pen’că tanti şi nene au găsit că procesul de împăturire a sarmalelor e în sinea lui sinească un subiect foarte onorabil şi demn de aprofundat şi mi-am dat numeroase face-palm-uri mentale şi pentru tot restul drumului am calculat şi experimentat tot felul de poziţii pentru a ajunge la un nivel rezonabil de comfort carele au avut deznodământ defectuos.

Mii somn şi m-am spălat cu jojoba. Burghezie.

Azi dimi pe la 6 mergeam înspre dulcele bârlog, ningea. Aveam halucinaţii de la nesomn aşa că m-am oprit să-mi iau o fanta. Uneori mi se face foarte foarte poftă de fanta. Strada mirosea a plăcintărie şi era ceva dureros la felul în care ningea şi tu tot la malul mării eşti şi în cluj tot nu ştie nimeni ce înseamnă harbuz şi perje şi mâl şi tu tot la malul mării.

luţărnă luţărnă luţărnă luţărnă

A mpodobi mamă bradu’ lu’ Fuego

Icătă că trecut-au fazele lunii de când nu v-am mai eggzemplificat poveţe cu tâlc gen spune nu drogurilor, ‘nainte să treci strada te uiţi ‘n stânga şân dreapta, calota polară îţi vrea binele şi „Studiu asupra nevraxului” e cel mai preten al omului evăr.

Dapoi ci s-o mai întâmplat în universul paulician te întrebi poate dragă 3 cetitor sau poate nu.

Apăi s-o dus o felie de semestru medicinist în carele am învăţat supraveţuirea ca nenea ăla de pe discovery care doarme prin cămile şi îşi bea urina on teh rocks.

Cu zile dulci de la 8 la 8, meniuri nu prea diverse la cantină şi chilele de cafia date pe gâtlej la ore contestabile, aceeaşi carte răpciugoasă şi ilegal de consistentă despre sistemu’ nervos pe care o tot prelungesc la biblioteci din octombre încoae pentru ca să nu o mai ia nimenea evăr şi pentru ca să fac hernie bilaterală prenupţială, am trecut prin troienele ştiinţifice. Am dat şi eggzamenu’ la opţional (explorără cardio blabla), eggzamen carele o fo’ cel puţin interesant da’ nu-mi permit public să constant faptele petrecute ci doar în particular la o cană de ceva o măslină o atenţie pentru că lucruri nesfinte întâmplatu-s-au acolo şi când am venit de la eggza’ m-o prins ditai potopu’ de mă plooa şi pe copilăria renegată aşa că am ţâşnit într-un taxi la călduts unde nenea taxi conducător mi-a reprezentat bassu’ cu nişte muzică foarte kamasutraresciană de îmi făceam limbă cu crucea şi cruce cu limba când o zbughea pe vro’ alee mai puţin luminată. A, ca să nu mai zic fără nici o legătură cu kamasutra şi totuşi cu toate legăturile trupeşe şi armonioase di pi pamânturi cunoscute că cu (căcu) o sară ‘nainte de preailustrul eggzamen ningea infernal în luna lu’ Marte şi eo cu Uţa, Copacabana, Andreea lu’ Marius şi Marius am ieşit după blocurile gri să censtim poesiile cu prostii a lu’ Macedonski şi ne-am lăfăit cu o bulgăreală magistrală de unde am tras concluzia că are sens că cercul (căcercu) meu de pretenari din copilărie era restrâns având în vedere skillurile mele inexistente de a constui bulgări care mai mult sunt reprezentaţi de câţiva fulgi pe un deget şi ţintirea inamicului cu un damage din nou inexistent. După un sfert de oră de alergat în cerc , ei unu’ după altu’, eo după umbra mea, ne-am autoobosit şi am urcat la caldurică pentru păsăepiteliul unistratificat.

–––-porcunmărşimărunporc–––––––––-

Ş când am agiuns aprope de mirosul de vacanţă tăti celulele se opreau din diviziune şi aşteptau salivând marea plecare spre tărâmuri dubioase. Deşi, recunosc îmi e dor foarte de colegii mei unu’ mai medicinos ca altu’ începând de la Răzvan carele trozneşte cu glumitse sexuale de luni începând şi pierzându-şi interesul până vineri şi terminând cu Ana care face enonomie şi la moleculele de praf (ţucau-ar bunicu’ Jânică că ar fi mândru de ea) şi care are un borcan în care o sălăşluit o dată un soi de finetti şi care acuma când îi e poftă de ciocolată pe care nu şi-o permite deschide din când în când borcanu’ să simtă miros de dulce şi după ce celulele oflactive ţipă a orgasm glucidic, Ana închide repede borcanu’ ca să mai păstreze nişte damf de ciocolată şi pentru zile mai negre. Semestru’ ăsta m-a binecuvântat cu cea mai dumă de medicină evah! carele o fo’ sponsorizată de domn’ doftor la cursu’ de anatomie şi carele şi-o desfăcut bumbii de la halat ca să dezvăluiască un tricou pe carele sălăşluia ceva de genu’ „Cu ischiaticu’ te poţi spânzura da’ mai bine foloseşti o sfoară” care îi like funneh pentru că like nervu’ ischiatic îi like sooper mare…era mai amuzant dacă erai acolo.

Ş o să-mi fie dor şi de alde Uţa carele s-o baricadat la bunicii ei care îs like campioni interstelari la remi ş de alde Mişu carele când îşi dă jos ochelarii aduce a descendeţă chineză aşadar acuma nu-i mai spunem Mişu ci Jing Peng şi de Andreea lu’ Marius carele tăt timpu’ miroase a ploae caldă de primăvară şi carele m-o convins că avem un şoricel în baia mare ş unu’ în bucătărie ş eo aşa de tare o cred încât în fiecare dimineaţă mă duc cu mare sfială ş frică în ambele încăperi, tresărind şi din rinichi la orice foşnet străin de fiinţa mea tremurândă şi de Marius care are căciulă care îi avantajează ochii şi desigur şi de Copacabana care are un vibe James Bond l8ly.

Da’ o să mă văd cu Tinu’ de carele am like sooper râs pentru că i-o luat un nene interviu în aeroport de i-o cerut părerea proprie ş personală despre mijloacele de transport în comun şi lu’ Tinu’ i-o ieşit ceva de genu „I’m afreid tu teic dă bus bicuz i cum from east iurope”. Bwahahaha Tinu’.

––––foae verde paradis, az la carfur îi deschis––––

Srsly nao, nu mă deranjează că like Crăciunu’ îi uber comercializat de o ajuns x-y-z-mas, pana mia, da’ mă sooper ofti să mă du’ la cumpărături…mai ales când mă trimete Rodica (de care iară am râs like uber tare ca like Marean (tata) o ţine trează noaptea ca să-i pove despre existenţa elementelor chimice şi Rodica îi like X_x ) să investesc în haine pen’că like îi uuubbbeeer aglomerat şi toată lumea se opreşte în drum, eggzact pe mijloc like wtfbrblolbbq! de ce?! de ce te opreşti în drum?! pentru ce mnezo tresă îmi schimb eo traiectoria, să deviez de la uber misiunea mea pe care încerc din toţi gluteii să o scurtez cu suckcess?! wtf yo?! În afar’ de asta îi excelent în bârlogul originar (bine…în afară de în afară de faptul că nu înţeleg de ce Rodica face cornuleţe care omfg au gust de heruvimi care şi-au scăldat nirvana într-un râu de nucă şi zahar pudră şi nu ai voie să mânci cornuleţe decât de Crăciun deşi le face cu doo zile înainte deşi şi ea şi eo şi Marean ştim foarte bine că plecăm la Bacău de Crăciun şi nu luăm cornuleţe cu noi ergo nu e nimeni care să se înfrupte din ele de Crăciun ergo stau acolo minim 5 zile neatinse şi nedezmierdate de nimenea aşa că după această logică care este like foarte logică vin să întreb cu lacrimi în ochi di ce cacamaca nu am voe să mânânc cornuleţe evah?!

–––––-tanannanamciuciuciuciu–––-

Ochi pentru ochi ş pasta pentru dinte drumu’ spre bârlog nu a fost lipsit de întâmplări sezioniere. Am avut belet în vagonu’ deschis (crec aşa îi zice mama luia) şi like am urcat cu stupoare şi frică în ochi în ceea ce părea la început a fi Narnia şi a avut deznodământul de a fi Narnia pen’că like era era un frig de îngheţa şi gându’ gândului despre gând da’ măcăr în Narnia erau presărate creaturi mitice şi fuching magice da’ în vagon era pustiu şi făr de pinguini şi am mers aşa vro oră dârdâind cu sfârcurile care s-au restras în interior şi s-au întărit pe coaste până când a venit cu mare mister controloru’ care ne-o luminat în alt vagon în compartiment cu o măicuţa şi un fecior roş în obrăjori.

Dapoi cam asta îi dragi bipezi şi nebipezi iluştrii, eo mă retrag întru sărbătoricime şi vă recomand troiene şi festivităţi trainice, ne-om auzi când ne-om auzi nu înainte de a face o sooper dumă de medicină la care o să râdă probabil numa’ eo care o fost o sintagmă de la motoare căutătoare pe care mii lene a le mai stima aicea, dar din care una’ mi-o rămas în girusuri :

„ce sa bag in strugurel sa-mi iasa roz ” – coloraţie hematoxilină eozină (bwahaha…da…îi amuzant..sort of, uatevah sunteţi ignoranţi)

V-am ţucat pe oh brad pitt frumos.

A poşti aceeaşi calotă polară

M-am tot coit şi răscoit în fătarea unui nou articol. Iată, această sâmbătă legendară m-a urnit din propria lehuzie.

Aşadar deci şi prin urmare? Ce am mai pribegit? Să videm…

Vacanţa asta, n-o fo’ prea ilustră întrucât felurite năcazuri mi-au aburit existenţa. Nu le voi felia întrucât după multă terapie cu un cub rubik şi lungi discuţii cu un pinguin de pluş, am reuşit a trece pisti…aşadar această lungă şi netrebnică vacanţă este categorisită în bibloraftul de trecuturi tumultoase, tenebroase şi de prost gust din care nu mai vreau să sorb evah, dar carele în final au avut un impact pozitiv ca protonii bla bla bla şi ce se mai zice în filmele despre echipe de baseball la sfârşit, o morală kitchoasă că am învăţat că aia şi pe dincolo sişu liber.

apoi aflaţi că sunt bine şi încă bipedă deşi mă bănuiesc de dioptrii mai proeminente ca anul trecut.

M-am mutat (nu în genul de mă mut la marmacie ci în genul de mi-am luat handrabelele şi m-am deplasat spre a vieţui întru alt bârlog). Ia ghici, dragă 2 cetitor (plus mama şi tata, carele iară îi bănuiesc că mă cetesc şi nu mai pot zice cuvinte ca lăbăreală anarhică, salut rodica ş marean vă ţuc pe intenţia de a-mi trimite borş şi zacusă şi musaca aşa cum numa’ rodica o poate procrea)  unde m-am mutat? Da, cu un etaj mai jos de unde sălăşluiam anu’ trecut. Numa’ că acuma îi mult mai pizdos (iară alt cuvânt pe care n-o să-l mai frecventez aicea, ehem ehem) că like a venit o donşoară nouă şi proaspătă, carne crudă, care miroase a zahar şi caramel nom nom (şi carele îi la engleză- japoneză şi ne zice lucruri în japoneză ca de exemplu „eu sunt inginer” şi toată lumea ştie afinitatea fetilor medicinoase pentru ingineri)  şi Uţa cu carele am vieţuit ş anu’ trecut.

Ş acuma avem trii camere ş un hol cât grădina lu’ bunica Ileana ş doo băi din care una îi mai mare şi una mai mică şi le-am botezat…baia mare şi baia mică ş îi amuzant când spui „nu ştiu alţii cum sunt, da’ eo mă duc până în Baia Mare să scufund delfinul”. Ş camera în care mă îndeletnicesc eo îi oleacă cam roz şi are un tablou cu nişte câmpuri roz şi îmi tot vine să cânt strawberry fields for evah când mă uit la el înainte de culcare.

Apropo de culcare (nu, nu voi face nici o referire cu privinţă la „odihnirea ciolanelor ehem ehem” în acelaşi teritoriu de baldachin cu sexul opus pen’că Rodica i-a zis lu’ Paulica că nu-i bine şi că tresă fie fată nevricoasă înainte de a-şi pune pirosteniile eventual cu un alt doftor cu care să-şi facă rezidenţiatul într-o ţară exotică şi cu care să toarne încă un mănunchi de plozi şi ei viitori doftori eventual nicidecum artişi) mi-am reglat ritmu’ nictemeral ş acuma îmi cumpăr somn pe la un generos 23.00 ca un inginer pensionat la o vârstă respectabilă, da’ tot mii somnuc tăt timpu’ şi aş dormi oricând, oriunde (da’ nu cu flăcăi, i kno’…i kno’ rodica). Acu’ vro doo zile am adormit în picioare în drumul meu spre Baia Mare şi în aceeaşi zi pe scaun în bucătărie în timp ce Copacabana mă ispitea cu supă procreată de el, pesemne şi pesmet concurează cu rodica în ale gâdilatului papilelor de Paulica.

Ş iote că au început facultăţile. Ehe, cum ziceau toţi nesăbuiţii din anii mai mari „stai cileandru Paulica, anu’ 2 îi felie de tort, uber simplu, o să ai timp câcălăău (am voie să zic câcălău, mnu?)”. Da’ pe bustu’ lu’ Hipocrate din Florenţa că nu-i aşa. Avem ore de la 8 la 8 (aproximare dramatică, nu mă judeca) şi tătă lumea trage de bonetele noastre de pisti tăt. Da’ îi fain. Sincer. Îi obositor foarte mai ales când tot tresă urc şi să cobor Pasteur-ul (oh, sweet nemesis) da’ să zicem că îi o oboseală plăcută. Mai ales că acuma în anu’ 2, tătă lumea o renunţat la politeţuri ş feluritele măşti ş toţi îs aşa cum vin ei de la ţâţa muicilor lor. În grupa mea, tătă lumea îi cileandru şi mai facem un lanţ polipeptidic la o clătită, numa’ că toţi îs mai hormonali ca anu’ trecut. În sensul eroico-exotic. Da’…îi refreshing zâc eo…

Mno’ acuma v-aş pove’ mai multe da’ aş cam hiberna la umbra nucului oleacă, aş hiberna ş la o bere da’ cum mi-am dat toţi rinichii pe cărţi de jenetică, microbioliogie, histologii şi anatomii cochete…aleg varianta mai ieftină de destrabalare. Poa’ îs uber uncool că nu mă paranghelesc în vichend da’ or veni ele ş vremuri din acelea.

Hai ţuc bă.

A văduvi conştiinţa cu paloarea lui Bahus

Apăi parcă am şi uitat a posta, sunt searbădă din punct şi virgulă de vedere şi auz a scrijelirii cibernetice.

De când se termină sesiunea peste noi mai ceva ca un nene cu tatuaj pe ceafă într-un film porno, nu am voinţă decât să mă scol şi să mă semi-obosesc pentru a dormi din nou. Hârtiile, manualurile, cursurile, creioanele şi ascuţitoarea roz cu Jonas Brothers (la care le-am dat foc teroretic cu un marker roş) încă îşi întind burţile pe masă, supt masă, supt pat, prin genţile din a mea cămară. Încă am impresia că mâine tresă dau eggzamen la vreo biostatistică, biofizică şi orice altceva ce începe cu bio- şi ştiu că nu-mi va folosi practic vrodată decât în discuţii la vro’ cină împopoţonată cu oameni cu papion din industrie. Pentru a împunge acest amar am speranţa că diseară voi lacrima de emoţie la întrevederea cu un metru de techila.

––––flatulaţiunea galaxiei––-

Desigur, încă nu m-am dezvăţat întru a-mi da întâlnire cu tot felul de bipezi cunoscuţi pe internet. Merg spre un drum sigur şi pavat cu id-uri de mess al violării voluntare. Totuşi, această practică personală plină de surprize monumentale a fost depăşită de o bună prietenă (nu, nu o să zic că e vorba de Uţa) care într-o crepusculară dimineaţă a sunat la un oarecare serviciu de internet, pentru a se plânge de decăderea acestuia înspre inexistenţă. Problema a fost rezolvată, iar înspre recunoştinţă această bună pretenă care nu e Uţa a spus cu virtuozitate nenelui de la telefon: „Vă datorez o bere”. Acest nene s-a frământat în existenţa lui, de 3 zile şi 3 nopţi mai târziu a sustras numărul fetişcanei în cauză şi a sunat-o înspre deznodământul unei întâlniri aşadar colectarea premiului promis. Duduia, care încă nu e Uţa, şi-a periat faţa de blind date şi a pornit (yeah, porn) în nevrednicia nopţii înspre acest encounter. O felie bună de timp mai târziu s-a întors, spre dezamăgirea ei, încă neprihănită dar cu o pilă la seviciul cibernetic. Eu, desigur…mă parangheleam cu biostatistică.

Nu e nici o povaţă aici ci doar încurajarea decăderii internetului în păcatul de a nu merge căci se poate solda cu o exotică întâlnire, nu-i aşa Uţa?

–––––comuniunea om-sticlă de vodka–––––

Nu îmi dau sama cum au trecut aceste 5 săptămâni de sexiune. Crecă mi s-a activat simpaticul de am fost dusă pe o stradă laturalnică şi stropită cu cloroform şi acetonă că totul îmi e în vrednică ceaţă.

Eggzamenul de anatomie mi s-a părut cel mai fastuos. La practic eram toţi acolo în halate şi bonete spălate, cu mânuşi de graur şi gură de haur, asteptând să întrăm la poveţe anatomice, intrigă mai mare ca în Grey’s Anatomy doar cu mai puţină iubire inter-rasială. Grupa noastră a fost cea mai subjugată de moment, datorită absenţei cu desăvârşire a profesoarei de anatomie de laborator de-a lungul diametrului semestrial. Aşa că noi am intrat ultimii. Eu chiar ultima, ultima întrucât am tot aşteptat să se întâmple vreo nenorocire atomică de să nu trebuiască să îmi fie puse cunoştinţele la nudism.  Am intrat nevricoasă, cu boneta strânsă exagerat de tare după cap în speranţa unei explozii de afirmaţii vrednice peste examinator. Am primit subiectele, 20 de minute de gândire. Un nene egzaminator feroce începuse să îmi sufle în ceafă în speraţa că îi voi oferi ocazia de a mă tranşa la calificativ. Eu, om bucovinean cu meltenism în ADN îl ignor cu desăvârşire, iar el o sacrifică pe Andra, colega mea (Andra, îţi rezerv o bere). Mă sustrag felin la profa de curs, marea Kahună de acolo, asupra căreia plojează o serie de mituri cum că ar pune note mari chiar dacă tolomăcia are pondere mare asupra studentului. Îi povestesc eu acolo năcazul ştiinţific, ea îmi spune să aduc o inimă şi mă încurajează să bag doo degete în aortă pentru a-i arăta că eu ştiu ce şi unde îi aia. Sigur, ăsta a fost un mare pretext pentru îndeplinirea altor fetişuri de ale doamnei. Mă mai confrunt cu nişte idelogii, epuizez şi cunoştinţele, mă uit cu ochii mari şi plin de dragoste la doamnă, ea îmi spune că am terminat şi să mă deplasez felin la eggzamenul scris. Aşadar prin această afirmaţie nu mai întreb nota, fac o cruce cu limba şi mă bucur că m-a trecut şi mă pot duce să o dau cu sniţelu’ în baltă la scris.

Au urmat şi alte doo egzamene pline de suspans care nu l-am simţit datorită oboselii cronice ce m-a împiedicat să-mi exprim orice neam de sentiment uman.

––––calota polară îţi vrea binele–––

Fetele de la medicină au un gust dubios în (gură, hehe) ceea ce priveşte comunitatea de testosteron. Adicătele este un biped la noi…de îi genu’ ăla care stă tot timpul cu mâna ridicată la biofizică (şi nu arată degitu mijlociu), un fel de Hermione Granger. Apăi ‘nezăule că toate îs ude după el. Da, nu înţeleg. Băeatul s-o văzut cu bărbăţia recunoscută şi de atuncia le combină ca la alba neagră, de nu-ţi dai sama unde e biluţa de burete şi unde ţi-s pantalonii şi legimaţia de bibliotecă. O colegă a început să-l combine şi ea pe acest domn, dar e un fel de combinaţie de aia de clasa a 7-a. Nu se salută, deşi se plac, stau în grupuleţe mici înainte de cursuri, se muiesc şi se sună unul pe altul ca mai apoi să se întâlnească la mall. Toate astea mă fac să ajung la concluzia şi ocluzia mentală că bobocimea medicinoasă încă trăieşte în realţionarea amoroasă de dinainte de 18 ani şi că aici când chemi pe cineva la un film în cămin chiar e vorba despre vizionatul unui film, în cămin, cu haine pe tine.

–––aşadar, motoare–––––––

hepi haur- happy hour is from 6 to 10

jocuri de desenat cu penson- peste femei goale?

iutube. povestea povestilor- se facea ca era un el si o ea si niciunul nu si-a vandut virginitatea pe okzii.ro

pastila pe trahee – nu te vindeca de gonoree

draga jurnal – azi mihai mi-a cerut un creion. crezi că mă cheamă la un film în cămin?

palma indiencei – doare la contactul cu ceafa ta

jocuri pat the gedai – …asta chiar m-a făcut să mă întreb puţin.

jocuri de ginire – une’ măsă îi Waldo?

fmei secsi – băutură şi manele şi femei de 7 stele. supa primordială

cloroform cumpar – inteleg, puternic hormonul in al tau pelvis este.

gocuri de boiesc unghii – ai întâlnire cu vrun gedai?

ce se poate intampla daca am furung si a –- a….a…. multumesc ca nu ai continuat.

jocuri de facut cafia – daca nu ai dormit din octombrie mananci cafeaua direct cu furculita, fara distractie

www. secsi beibi – www. redtube . com … mai sigur

poze vezica – te rog nu-ti baga si tu un ciocan acolo

alifi pentru trompe infundate – desigur, a crescut populatia elefantilor cu sinuzita

totul despre albinarie – iti dau id-ul lui Marean?

biofizica medicala ureche externa – facultatea de medicină de la Ilişeşti nu ar fi trebuit să primească autorizaţie

interpretare vise bagaje multe pregatire – trenul iasi-timisoara si nu-ti mai trebuie pregatire multe ca sa visezi bagaje

www. blog nuami tanta – ehm… vrei sa imi spui ca nu ai tată?

A salubriza sentimentul, proba amara de sange.

Accidentele previzibile trebuie prevenite cu un colac de salvare de buzunar, o batista pentru secretii (de orice natura) prezervata adanc in cutia neagra a toracelui si papuci ortopedici pentru a nu aluneca in dorinte neortodoxe.

In convetuirea mofturoasa pe care o incerc in dimensiunea asta, statistic vorbind am realizat ca fac o prima impresie foarte proasta. In special la un 1st date. De curand chiar am dat cu snitelul in balta intr-un mod clasic si indestulator. Aceasta ratare fizica, psihica si plasmica se intampla daca imi place de bipedul respectiv. E principiul  arhaic feminin: cand ne place de cineva incercam a evita cat de rafinat si anarhic posibil. La mine principiul asta e cam scofalcit, in sensul ca eu evit flacaul si cand e langa mine si suntem numai noi 2 pe o distanta de 34,5 km in nord-sud-est-vest-univers bipolar in weekend. Dupa indeletnicirile de rigoare Uta a facut o observatie cat de pertinenta:

andreia weh: si ala e prost
andreia weh : daca vede ca esti dusa cu pluta
andreia weh : sa sune el

Multumesc, amar si adevarat. Acuma nu stiu, am fost asa oarecum afectata de realizarea statistica, totusi, totusi acuma beau apa minerala din fundul unei sticle in care am facut o gaurica ca sa simt ca beau mai din cascada apa cu bulbuci.

–-pleura ambientala–-

incerc sa ma autoconving ca marti (aia de tresa vina) nu dau test din torace si ca o sa reusesc din nou sa invat totul in 2 nopti nedormite si o punga de chipsuri, dar nedormirile astea imi fac rugina mentala cum face rugina cerbul de haur. imi e cat se poate de dor de cluj, aici pute prea mult a copchile care isi fac poze la fantana din mall. cel putin in cluj copchilele isi fac poze in fata decanatului de medicina, acest zgarie-nori si stele si degetul mare stang a lui dumnezeu de animala de cladire albastra ce e, se vad unde se duc banii de taxa.

–-pleura ambientala, acum cu dispunere diferita a tesutului celular–-

craciunul iara a fost mai corporatist ca bunicul meu mulgand vaca intr-o sticla mare de cola si in sosete nike fiind(bunicul, nu vaca) si am trait in influenta de Bahus pana la o bucata de noapte. Dintr-o clasa de oameni in care majoritatea au dat la medicina medicinoasa, marmacie si stomatologie (nu mai zic ca dentistii nu sunt medici pt ca am colegi care stiu  unde stau ^_^ ) cea mai involburata experienta o are o prea-fericita duduie, Oana in Bucuresti. Oana este cunoscuta pentru a umbla cu spraiul cu chiper la ea in poloboace, doua spraiuri daca e vorba de gara de nord. Noi in cluj stim ca tresa ne temem de maiestrul gore, stim ca nici cu douaj de chile de sprai nu-l doboram, speram doar sa fie gentil si sa nu ne taie si mana din tzatzani ca sa avem cu ce lua sub nota de trecere in sesiune.

acestea fiind indrugate, sanatate la gedai, va urez clisme cu miros de padure tropicala in anu’ nou.