A spune cuvântul „luţărnă” de multe ori pen’că îi un cuvânt fain

luţărnă luţărnă luţărnă luţărnă luţărnă

So like, am vinit în bârlogul originar în nano-vacanţă pen’că like s-o omgwtflolbbq ternat sesiunea yey….

Am vinit cu le tren desigur şi datorită unor evenimente splendide am vinit singură (cluj napoca – suceava). În gară era cam dubi pe la 9 seara, era un nene care o trecut insistent prin faţa mea de vro 5 ori, probabil vroia să mă întrebe structura acetil coenzimei A, dar era prea timid. (mi-o dat tata un pahar de vin şi pot afirma cu încredere că mă aflu la Ciocana) Primele 2 minute în tren aveam dubii dacă m-am urcat bine şi tot verificam dacă am baterie la felefon să sun pe muică din Budapesta. Apoi mă liniştesc şi de abia atunci aud schelălăitul copilului de visavis. „Nooooeeeess” se face ecou în pereţii cortexului.

22.05 Bag samă că am făcut o fenomenală greşală că nu am luat laptop-ul cu mine. Am o carte, dar nu mi-am luat ochelarii şi lumina e prea palidă pentru eforturi optice. Ce panglica lui Reil a lu’ Hipocrate fac eo 8 ore pe le tren?! Ce?! Aş putea să mă gândesc la….la uhm chestii…la…de exemplu la…pfffu stau atât de incomod, e atât de cald. De ce nu se linişteşte copilu’ aista ? Fă ceva tante! Zdrăngăneşte-ţi cheile, scoate un ghem de aţă, dă-i un iphone, fă-i profil de facebook, fă ceva! Atâââtt de cald, nenea ăsta miroase a brânză. Oare ce fel de brânză e? Ar putea fi ceva surprinzător ca….brânza de veveriţă. Dacă aveam jocuri pe felefon puteam să joc snake până îl făceam joc olimpic interstelar, sau puteam să joc tetris şi să OMGWTFLOLBBQ tantea asta are cei-cele mai mari:

Pesemne şi pesmet această doamnă (serios n-am mai văzut aşa ceva decât pornache dar din ăla în exemplare foarte rară avis) profesează în industria laptelui şi mă întreb dacă a plătit pentru doo locuri în compartiment. Copilul încă ţipă, iar alt nene afar’ de cel cu miros de brânză îi pasează o ciocolată şi îmi aduc aminte că toate dulciurile primite de la străini le îngropam cu mare mister sau le dădeam foc. Copilul spune printre sughiţuri „pipi”. Spre surprinderea mea de undeva, de nicăieri din zona crepusculară a trenurilor, de acolo de unde este şi „platform 9 and 3/4” aia de o intrat harry potter în, a apărut o oliţă carele a fost aşezată la picioarele mele şi copilul pe ea. Ei bine…am stat cu uşa deschisă o bună bucată de vreme după asta. Hmm…tresă fi trecut cel puţin 3 ore de când m-am urcat, hai că nu mai este mult. Mă uit la ceas : 22.15. NOOOOOOES!!1!

După asta au urmat multe sute de minute dureroase carele nu le-am putut hiberna pen’că tanti şi nene au găsit că procesul de împăturire a sarmalelor e în sinea lui sinească un subiect foarte onorabil şi demn de aprofundat şi mi-am dat numeroase face-palm-uri mentale şi pentru tot restul drumului am calculat şi experimentat tot felul de poziţii pentru a ajunge la un nivel rezonabil de comfort carele au avut deznodământ defectuos.

Mii somn şi m-am spălat cu jojoba. Burghezie.

Azi dimi pe la 6 mergeam înspre dulcele bârlog, ningea. Aveam halucinaţii de la nesomn aşa că m-am oprit să-mi iau o fanta. Uneori mi se face foarte foarte poftă de fanta. Strada mirosea a plăcintărie şi era ceva dureros la felul în care ningea şi tu tot la malul mării eşti şi în cluj tot nu ştie nimeni ce înseamnă harbuz şi perje şi mâl şi tu tot la malul mării.

luţărnă luţărnă luţărnă luţărnă

Reclame

Post care militează, dar nu scoate milităria de nicăieri ci doar un titlu lunguieţ

În ult. timp îmi tot vine să scriu, da’ nu pe variante ci doar aşa să scriu. O fi bine, o fi rău, dacă tot am bloagă hai neneacă să mă lefăi pe bucata mea de spaţiu virtual (a mea..oarecum, tresă fie un catch pe aici pe undeva, aşa aştept  din penumbră). I’ve got my mojo back, am mai început o pesă de teatru, asta înseamnă două chestiuni: ori îi scriu sfârşitu dinainte (curcuboaie pentru mine) ori nu se mai întâmplă deloc. Dacă nu ştiu cum se termină nu continui, de asta plăcerile mele sunt o succesiune de bucurii de neam prost, ca de exemplu lucru de care nu mă mândresc: întotdeauna când mă pun frumuşăl şi epic să citesc o carte care ştiu că e bună, care miroase teribil a nou şi care virbează aşa încetişor şi febril, o frunzăresc aşa puţin (e preludiu şi aici, n-ai ce face) şi mă pun pe rânduiala citirii. După ce parcurg cam 15 pagini, mă opresc, mă uit în stânga şi-n dreapta şi pac! citesc ultima propoziţie de  la final. Aşa  maică, îmi tai eu plăcerea de la lanţul de ADN, una din metode oricum.

Hău, de ce am bătut drumul din bucătărie până aici mi-am adus aminte. Mai înainte oleacă am completat un chestionar şi tragic citez „privind calitatea vieţii în Burdujeni” pentru a bune un băţ în licenţa nu ştiu cui. Măi şi îmi dau sama, dacă eggzistează un chestionar din aista făcut eşpeşiali pentru Burghezojeni, pe care şi eu îl populez cu mine însumi, api lumea nu prea are o părere bună, hell, lumea nu prea are părere. Măi înţeleg că Burghezojeniului e verişoara cu tatuaj cu o bucată de cal pe faţă a Sucevei da’ asta era mai de mult, acum s-a dus la laser şi s-a şi epilat sub nas. Bă, ştiam că B. e privit mai câş pentru că toată lumea are o reacţie mai „hmm” când spui că stai aici, da e la fel ca Obciniul, diferă altitudinea, de altfel groapa e făcută din acelaşi material. E hai…

E adevărat (plin de adevăr azi, da’ exclusiv azi) că în tinereţile mele era un nene care tttaarrree iubea fetiţele dar s-a trecut de epoca respectivă, el s-a mutat de la gară la the Stoney Lonsome şi noi ne-am scos la ascunsa once more. E adevărat şi că era un fel de mini-mafie care procreau multe jecmănii da’ şi aia ştiu ce-i aia răcoare acuma (sau poate au mers mai la lapte şi mai la miere) dar din nou ne găseam molfâind gumă Turbo liniştiţi, cu tatuaje pe frunte de ne frecau muicile noaste cu 7 rânduri de săpun.

Aşa că eu aici de faţă din cămara mea plină de mine de creion rupte (prefer să nu vorbesc despre asta, creioanele cu mină şi capsatoarele nu sunt ceea ce par) zic ca ar fi timpul să trecem peste, mai ales acum când înspre noi vine un val de împopoţonare comercială cu mall şi carf. şi bazar şi bla bla bla. Şi ştiu că faptul că avem una din gări aici înseamnă ceva, ciu ciu ciu chaga chaga, da?! Şi aş vorbi şi despre o fază cu graniţa dar trebuie să mă culc că mă gâdilă insomnia.

Aşa că, f.y.i. dacă vrem fântână arteziană se rezolvă, da? Şi uneori vara vin mulţi ponei aici şi vomită curucubeie, da? Mă bucur că am lămurit asta.

* E adevărat că era una care tot îmi cerea bani într-un timp şi eu cum nu am tăria ca lama paloşului ci ca cornetu (c.c.c.)  înmuiat de îngheţată îi dădeam, până era să mă întorc fără de player acasă. Trebuie să înveţi să spui nu! (şi să fugi like super tare ca şi când nu ar mai fi ziua de mâine)

*am exagerat, pare mult mai dramatic dar dacă ar fi fost nevoie eu aş fi fugit cu siguranţă, în lumea asta să ştii dacă încasezi sau dai. Eu nu sunt aşa de generoasă.

*Sper să nu mă aştepte nimeni după şcoală mâine.