(A avea propriul) FUUUUUUUUUUUUUUU(rnizor de cafia)

Dragă 3 cetitor,

Trecut-au frazele lunii de când n-am mai plonjat în intimitățuri analfabetice dară acest post va fi nanometric întrucât emanciparea științitică e imperioasă.

Am venit doar să-mi confirm existența moleculară, fiziologică, biochimică, organică și deloc orgasmică și de a a a afirma că mă intru întru sesiune acest dulceag deznodământ al anului 2 medicionos în Cluj. Mă cuprinde foarte multă voioșie hărnicie fluturi în stomac de bucuriae iubire sălbatecă secsnflăcări  fior celest dioptrie poesiae la gândul erotic către aceste examene zemoase care-s like în timp ce eo-s like. Sooper cute…

Așadar te pup pe frunce și brb.

Reclame

A-mi scăpăra sufletu’ la ochiu tău de căprioară.

Dapăi afară începe a buluci a căldură și asta am observat az’ când veneam de la școală și nu mi s-o mai aburit ochelarii când am intrat în chioșc să purcesez mandarine. Această instigare a universului la căldură îmi displace foarte, întrucât fiind născută în sânul lu’ iulie fără nicio legătură whatsoevah nu-mi place căldura și mă pregătesc să mă refugiez în spații cu temperatură răcoroasă constantă pe toată această perioadă și să scot capul supt stele după orele 23.00 când știu sigur că își va face prezența cel putsin o boară de vântoasă.

Această excelentă sihăstrie ermetică vine mai devreme ist an pen’că îi prima dată când observ că primăverile, bipezii, monopezii, nonpezii, amfibienele, portocalele mele, ierburile părcă se drăgostesc mai mult una cu alta. Fiind o distinsă și oficială reprezentantă a categoriei amărue feminine cu o neiubire la activ, eșec sentimentalicoiosfizic, ourlovecanneverbe and all that jazz, acest lucru nu poate decât să mă facă să îmi subțiez ochii a dezgust de fiece dată când cei ferice cărora li se pare că li se pare că li se pare că s-au găsit într-o mare de pești cu blănuri mov și dame de empatie își celebrează iubirile pe lângă mine, mai ales în raza mea de lucru…știu știu don’t be hatin’ maică.

Mia îmi place băetsi cu barbă și ochiu mare și căprui și cân’ se uită la sufletu’ meu și-mi cere să-i construiesc un reactor nuclear dintr-o giumătate de pisică, o sticlă goală de cola și un penson cu păr de cămilă apăi să fiu scalpată de unicorni dacă nu i-l fac și îi aduc și o doză de bere între sâni. (asta-i o glumă tata, nu te supăra, n-am nicio apsență semestrul ăsta srsly, salut-o pe mami). Dapoi și s-a întâmplat să mă intersectez cu un flăcău vichendu’ ăsta, să-i zicem domnu’ T. Desigur, în mintea mea tenebroasătentaculară domnu’ T. și cu mine aveam copii cu ochi verzo-căprui și cu barbă și el mă aștepta în fiece zi acasă cu pâine prăjită unsă cu iubire și gem și magiun și dup aia se întâmplau lucruri neortodoxe și încă gem și magiun și încă geem și geeem geeemmmm și magiun. Ehem. Așa…da’ având o existență amăruie în genere m-am mulțumit doar să vorbesc dimineața cu el despre vreme în timp ce el stătea stingher în picioare (da’ zău dacă nu se opreau toate celulele mele în profază când își flutura ușor cu mâna părul negru de pe frunte) și să-l ung cu spumă de păr pe spate că așa cere datina când c-c-c-curtezi un băiat. Dapoi și nici cu domnu T. ourlovecanneverbe că el îi di diparti și eo nu-s de aicea, dar populez aicea și nu cred că ar fi rămas să facem copii cu ochi verzo-căprui cu barbă și în prealabil cam asta o fo’ cea mai intensă activitate fiziologică și sentimentală pe carele o să o mai am primăvara asta având în vedere și auz că am de gând să mă semi-sihăstresc.

–––nu te supăra, batista asta miroase a cloroform?–––

Ș la școală îi ochei. Dupamiezile le moțăi anarhic și serile mai cetesc o măslină o atenție și dimineața mă trezesc din instinct la 5 și am o giumate de ora de activitate intensă după care readorm și readorm prea mult și când sună toate cele trii felefoane a alarmă mă ridic din pat, le închid le iau cu mine în pat și adorm cu ele pe burtă închizându-le prin somn pe fiece în parte după care mă trezesc iar din instinct și fuji la școală unde chiar dacă mă strădui nu întârziu ci ajung cel mai devreme dintre toți de sunt bff4evah cu portarii. Ș îmi place foarte la Epidemiologie unde domnu’ doftor o făcut o uber prezentare în power point carele era un fel de metaforă pentru disciplină și prezenta în imagini vacanțurile lui europene exclusive și mă găseam și eo doritoare ca peste ani să fiu un nene cu păr alb și cu o doamnă pe nume Gina, dar să-i spun Ginuța și să îi asigur un viitor alături de mine și să merem prin occidențuri și să ne facem pozne lângă fântânile arteziene și să ne pupăm cu buzele țuguiate așa cum fac oamenii bătrâni și să-i dezgustăm pe copii noștri. Da’ dup’ aceea mi-am adus aminte că nici nene nu sunt și Ginuța îi de fapt o metaforă mai contestabilă pentru un presupus domn T. și că de fapt mii cam foame și aș mânca o mandarină și că sunt în spitalul de boli infecțioase și că asta mă face oleacă paranoică și că nu există amfiteatre comfortabile și că o să fac scolioză la facultatea asta și că pe bancă sunt exact 1763 de microorganisme și că îmi doresc foarte să mă spăl de 1763 de ori pe mânuri și că Daniela mi-o dat la un moment dat niște chec și m-o distras de la fundamentățile existenței mele.

și tu tot la mal și mnezo știe ce mai faci pe acolo.

*și la multsi ani lu mama și lu bunica aia de diparti și lu bunica aia di mai aproape și lu mătușile mele și lu doamna dirigintă și lu profa de mate și lu profa de română și lu tantea aia de la balconul albastru și lu tanti Doina de care nu mai știu nimica și lu nana și lu andreutsa și lu andreea și lu larisuca și lu danela și lu diana și lu iulia și lu ana și lu toate fetili care este în prealabil…și lu mie.

 

*le funneh updeit:

A mpodobi mamă bradu’ lu’ Fuego

Icătă că trecut-au fazele lunii de când nu v-am mai eggzemplificat poveţe cu tâlc gen spune nu drogurilor, ‘nainte să treci strada te uiţi ‘n stânga şân dreapta, calota polară îţi vrea binele şi „Studiu asupra nevraxului” e cel mai preten al omului evăr.

Dapoi ci s-o mai întâmplat în universul paulician te întrebi poate dragă 3 cetitor sau poate nu.

Apăi s-o dus o felie de semestru medicinist în carele am învăţat supraveţuirea ca nenea ăla de pe discovery care doarme prin cămile şi îşi bea urina on teh rocks.

Cu zile dulci de la 8 la 8, meniuri nu prea diverse la cantină şi chilele de cafia date pe gâtlej la ore contestabile, aceeaşi carte răpciugoasă şi ilegal de consistentă despre sistemu’ nervos pe care o tot prelungesc la biblioteci din octombre încoae pentru ca să nu o mai ia nimenea evăr şi pentru ca să fac hernie bilaterală prenupţială, am trecut prin troienele ştiinţifice. Am dat şi eggzamenu’ la opţional (explorără cardio blabla), eggzamen carele o fo’ cel puţin interesant da’ nu-mi permit public să constant faptele petrecute ci doar în particular la o cană de ceva o măslină o atenţie pentru că lucruri nesfinte întâmplatu-s-au acolo şi când am venit de la eggza’ m-o prins ditai potopu’ de mă plooa şi pe copilăria renegată aşa că am ţâşnit într-un taxi la călduts unde nenea taxi conducător mi-a reprezentat bassu’ cu nişte muzică foarte kamasutraresciană de îmi făceam limbă cu crucea şi cruce cu limba când o zbughea pe vro’ alee mai puţin luminată. A, ca să nu mai zic fără nici o legătură cu kamasutra şi totuşi cu toate legăturile trupeşe şi armonioase di pi pamânturi cunoscute că cu (căcu) o sară ‘nainte de preailustrul eggzamen ningea infernal în luna lu’ Marte şi eo cu Uţa, Copacabana, Andreea lu’ Marius şi Marius am ieşit după blocurile gri să censtim poesiile cu prostii a lu’ Macedonski şi ne-am lăfăit cu o bulgăreală magistrală de unde am tras concluzia că are sens că cercul (căcercu) meu de pretenari din copilărie era restrâns având în vedere skillurile mele inexistente de a constui bulgări care mai mult sunt reprezentaţi de câţiva fulgi pe un deget şi ţintirea inamicului cu un damage din nou inexistent. După un sfert de oră de alergat în cerc , ei unu’ după altu’, eo după umbra mea, ne-am autoobosit şi am urcat la caldurică pentru păsăepiteliul unistratificat.

–––-porcunmărşimărunporc–––––––––-

Ş când am agiuns aprope de mirosul de vacanţă tăti celulele se opreau din diviziune şi aşteptau salivând marea plecare spre tărâmuri dubioase. Deşi, recunosc îmi e dor foarte de colegii mei unu’ mai medicinos ca altu’ începând de la Răzvan carele trozneşte cu glumitse sexuale de luni începând şi pierzându-şi interesul până vineri şi terminând cu Ana care face enonomie şi la moleculele de praf (ţucau-ar bunicu’ Jânică că ar fi mândru de ea) şi care are un borcan în care o sălăşluit o dată un soi de finetti şi care acuma când îi e poftă de ciocolată pe care nu şi-o permite deschide din când în când borcanu’ să simtă miros de dulce şi după ce celulele oflactive ţipă a orgasm glucidic, Ana închide repede borcanu’ ca să mai păstreze nişte damf de ciocolată şi pentru zile mai negre. Semestru’ ăsta m-a binecuvântat cu cea mai dumă de medicină evah! carele o fo’ sponsorizată de domn’ doftor la cursu’ de anatomie şi carele şi-o desfăcut bumbii de la halat ca să dezvăluiască un tricou pe carele sălăşluia ceva de genu’ „Cu ischiaticu’ te poţi spânzura da’ mai bine foloseşti o sfoară” care îi like funneh pentru că like nervu’ ischiatic îi like sooper mare…era mai amuzant dacă erai acolo.

Ş o să-mi fie dor şi de alde Uţa carele s-o baricadat la bunicii ei care îs like campioni interstelari la remi ş de alde Mişu carele când îşi dă jos ochelarii aduce a descendeţă chineză aşadar acuma nu-i mai spunem Mişu ci Jing Peng şi de Andreea lu’ Marius carele tăt timpu’ miroase a ploae caldă de primăvară şi carele m-o convins că avem un şoricel în baia mare ş unu’ în bucătărie ş eo aşa de tare o cred încât în fiecare dimineaţă mă duc cu mare sfială ş frică în ambele încăperi, tresărind şi din rinichi la orice foşnet străin de fiinţa mea tremurândă şi de Marius care are căciulă care îi avantajează ochii şi desigur şi de Copacabana care are un vibe James Bond l8ly.

Da’ o să mă văd cu Tinu’ de carele am like sooper râs pentru că i-o luat un nene interviu în aeroport de i-o cerut părerea proprie ş personală despre mijloacele de transport în comun şi lu’ Tinu’ i-o ieşit ceva de genu „I’m afreid tu teic dă bus bicuz i cum from east iurope”. Bwahahaha Tinu’.

––––foae verde paradis, az la carfur îi deschis––––

Srsly nao, nu mă deranjează că like Crăciunu’ îi uber comercializat de o ajuns x-y-z-mas, pana mia, da’ mă sooper ofti să mă du’ la cumpărături…mai ales când mă trimete Rodica (de care iară am râs like uber tare ca like Marean (tata) o ţine trează noaptea ca să-i pove despre existenţa elementelor chimice şi Rodica îi like X_x ) să investesc în haine pen’că like îi uuubbbeeer aglomerat şi toată lumea se opreşte în drum, eggzact pe mijloc like wtfbrblolbbq! de ce?! de ce te opreşti în drum?! pentru ce mnezo tresă îmi schimb eo traiectoria, să deviez de la uber misiunea mea pe care încerc din toţi gluteii să o scurtez cu suckcess?! wtf yo?! În afar’ de asta îi excelent în bârlogul originar (bine…în afară de în afară de faptul că nu înţeleg de ce Rodica face cornuleţe care omfg au gust de heruvimi care şi-au scăldat nirvana într-un râu de nucă şi zahar pudră şi nu ai voie să mânci cornuleţe decât de Crăciun deşi le face cu doo zile înainte deşi şi ea şi eo şi Marean ştim foarte bine că plecăm la Bacău de Crăciun şi nu luăm cornuleţe cu noi ergo nu e nimeni care să se înfrupte din ele de Crăciun ergo stau acolo minim 5 zile neatinse şi nedezmierdate de nimenea aşa că după această logică care este like foarte logică vin să întreb cu lacrimi în ochi di ce cacamaca nu am voe să mânânc cornuleţe evah?!

–––––-tanannanamciuciuciuciu–––-

Ochi pentru ochi ş pasta pentru dinte drumu’ spre bârlog nu a fost lipsit de întâmplări sezioniere. Am avut belet în vagonu’ deschis (crec aşa îi zice mama luia) şi like am urcat cu stupoare şi frică în ochi în ceea ce părea la început a fi Narnia şi a avut deznodământul de a fi Narnia pen’că like era era un frig de îngheţa şi gându’ gândului despre gând da’ măcăr în Narnia erau presărate creaturi mitice şi fuching magice da’ în vagon era pustiu şi făr de pinguini şi am mers aşa vro oră dârdâind cu sfârcurile care s-au restras în interior şi s-au întărit pe coaste până când a venit cu mare mister controloru’ care ne-o luminat în alt vagon în compartiment cu o măicuţa şi un fecior roş în obrăjori.

Dapoi cam asta îi dragi bipezi şi nebipezi iluştrii, eo mă retrag întru sărbătoricime şi vă recomand troiene şi festivităţi trainice, ne-om auzi când ne-om auzi nu înainte de a face o sooper dumă de medicină la care o să râdă probabil numa’ eo care o fost o sintagmă de la motoare căutătoare pe care mii lene a le mai stima aicea, dar din care una’ mi-o rămas în girusuri :

„ce sa bag in strugurel sa-mi iasa roz ” – coloraţie hematoxilină eozină (bwahaha…da…îi amuzant..sort of, uatevah sunteţi ignoranţi)

V-am ţucat pe oh brad pitt frumos.

A poşti aceeaşi calotă polară

M-am tot coit şi răscoit în fătarea unui nou articol. Iată, această sâmbătă legendară m-a urnit din propria lehuzie.

Aşadar deci şi prin urmare? Ce am mai pribegit? Să videm…

Vacanţa asta, n-o fo’ prea ilustră întrucât felurite năcazuri mi-au aburit existenţa. Nu le voi felia întrucât după multă terapie cu un cub rubik şi lungi discuţii cu un pinguin de pluş, am reuşit a trece pisti…aşadar această lungă şi netrebnică vacanţă este categorisită în bibloraftul de trecuturi tumultoase, tenebroase şi de prost gust din care nu mai vreau să sorb evah, dar carele în final au avut un impact pozitiv ca protonii bla bla bla şi ce se mai zice în filmele despre echipe de baseball la sfârşit, o morală kitchoasă că am învăţat că aia şi pe dincolo sişu liber.

apoi aflaţi că sunt bine şi încă bipedă deşi mă bănuiesc de dioptrii mai proeminente ca anul trecut.

M-am mutat (nu în genul de mă mut la marmacie ci în genul de mi-am luat handrabelele şi m-am deplasat spre a vieţui întru alt bârlog). Ia ghici, dragă 2 cetitor (plus mama şi tata, carele iară îi bănuiesc că mă cetesc şi nu mai pot zice cuvinte ca lăbăreală anarhică, salut rodica ş marean vă ţuc pe intenţia de a-mi trimite borş şi zacusă şi musaca aşa cum numa’ rodica o poate procrea)  unde m-am mutat? Da, cu un etaj mai jos de unde sălăşluiam anu’ trecut. Numa’ că acuma îi mult mai pizdos (iară alt cuvânt pe care n-o să-l mai frecventez aicea, ehem ehem) că like a venit o donşoară nouă şi proaspătă, carne crudă, care miroase a zahar şi caramel nom nom (şi carele îi la engleză- japoneză şi ne zice lucruri în japoneză ca de exemplu „eu sunt inginer” şi toată lumea ştie afinitatea fetilor medicinoase pentru ingineri)  şi Uţa cu carele am vieţuit ş anu’ trecut.

Ş acuma avem trii camere ş un hol cât grădina lu’ bunica Ileana ş doo băi din care una îi mai mare şi una mai mică şi le-am botezat…baia mare şi baia mică ş îi amuzant când spui „nu ştiu alţii cum sunt, da’ eo mă duc până în Baia Mare să scufund delfinul”. Ş camera în care mă îndeletnicesc eo îi oleacă cam roz şi are un tablou cu nişte câmpuri roz şi îmi tot vine să cânt strawberry fields for evah când mă uit la el înainte de culcare.

Apropo de culcare (nu, nu voi face nici o referire cu privinţă la „odihnirea ciolanelor ehem ehem” în acelaşi teritoriu de baldachin cu sexul opus pen’că Rodica i-a zis lu’ Paulica că nu-i bine şi că tresă fie fată nevricoasă înainte de a-şi pune pirosteniile eventual cu un alt doftor cu care să-şi facă rezidenţiatul într-o ţară exotică şi cu care să toarne încă un mănunchi de plozi şi ei viitori doftori eventual nicidecum artişi) mi-am reglat ritmu’ nictemeral ş acuma îmi cumpăr somn pe la un generos 23.00 ca un inginer pensionat la o vârstă respectabilă, da’ tot mii somnuc tăt timpu’ şi aş dormi oricând, oriunde (da’ nu cu flăcăi, i kno’…i kno’ rodica). Acu’ vro doo zile am adormit în picioare în drumul meu spre Baia Mare şi în aceeaşi zi pe scaun în bucătărie în timp ce Copacabana mă ispitea cu supă procreată de el, pesemne şi pesmet concurează cu rodica în ale gâdilatului papilelor de Paulica.

Ş iote că au început facultăţile. Ehe, cum ziceau toţi nesăbuiţii din anii mai mari „stai cileandru Paulica, anu’ 2 îi felie de tort, uber simplu, o să ai timp câcălăău (am voie să zic câcălău, mnu?)”. Da’ pe bustu’ lu’ Hipocrate din Florenţa că nu-i aşa. Avem ore de la 8 la 8 (aproximare dramatică, nu mă judeca) şi tătă lumea trage de bonetele noastre de pisti tăt. Da’ îi fain. Sincer. Îi obositor foarte mai ales când tot tresă urc şi să cobor Pasteur-ul (oh, sweet nemesis) da’ să zicem că îi o oboseală plăcută. Mai ales că acuma în anu’ 2, tătă lumea o renunţat la politeţuri ş feluritele măşti ş toţi îs aşa cum vin ei de la ţâţa muicilor lor. În grupa mea, tătă lumea îi cileandru şi mai facem un lanţ polipeptidic la o clătită, numa’ că toţi îs mai hormonali ca anu’ trecut. În sensul eroico-exotic. Da’…îi refreshing zâc eo…

Mno’ acuma v-aş pove’ mai multe da’ aş cam hiberna la umbra nucului oleacă, aş hiberna ş la o bere da’ cum mi-am dat toţi rinichii pe cărţi de jenetică, microbioliogie, histologii şi anatomii cochete…aleg varianta mai ieftină de destrabalare. Poa’ îs uber uncool că nu mă paranghelesc în vichend da’ or veni ele ş vremuri din acelea.

Hai ţuc bă.

A despăduri sinapsa în sandale

Eo ştiu că îi vară când mă trezeşte Marean (al meu taică) cu zorii în ceafă să mergem la Feteşti întru deznodământ apicultoresc.

Aşe că azi dimineaţă după felia clasică de pită prăjită, mi-am luat chiloţii de muncă, ochelarii de soare, sandalele şi m-am urcat cu Marean în Golf-ul gri şi hodorogit, specific pentru aventurile albinăreşti. Maşina asta, a trecut prin atâtea găuri negre şi baligi istorice încât o auzi hurduind cum vine din depărtare şi îţi faci cruce cu limba şi te miri de fiece dată cum de ajunge acasă (că mai lasă o portieră, o tobă, un parbriz în spate…e detalii domle, detalii). Zău că numa’ când învârţi cheia face un sunet de zici că e nuş ce reactor nuclear din URSS. 

Mno ş eo îs aşa…mai sensibiloasă, o veridică panseluţă care tot timpu’ îi răcită, pocnită, se plânge de vreme şi de situaţia economică, adicătele am vârsta biologică a bunicului tău. Ş eo am rinită alergică adicătele febra fânului adicătele eo vara mă feresc să ies în natură aşa cum se fere’ nucile de veveriţă. Bre şi mă ia cu oftic când mă gândesc că Marean şi Rodica (a mea muică) l-o trimis pe Halva (puerco de Guineea) în vacanţă exotică la bunicu Jânică în verandă că dragă doamne eo de la  Halva strănut ş nu pot respira ş îs pe moarte, dar să mă duc în sfârcu naturii şi să-l strâng bine de să-i storc (ar trebui să nu mă mai uit la filme cu conţinut explicit) tăt polenu şi ierbăraia şi prafu’ din el şi să mi-l zvârl la mine în nas…e sooper ok. Da Paulica, du-te şi fă mişcare la aer curat! Ce dacă faci bronhoconstricţie şi mori într-o râpă ca Nechifor Lipan, măcar ai stat şi tu domle în natura!

Mdeh, după nu ştiu câte strănuturi, tuse, lacrimi şi cuvinte de iubire adresate muicii mai târziu, am agiuns în tărâmul promis carele se numeşte Feteşti. Marean, bucuros că mă aflu pe acest meleag excelent m-o scos la plimbare, pe mine şi pe al lui căţel…ceea ce e un pic dubios…adicătele să plimbi animalu’ în lesă (şi nu, nu vorbesc de mine) prin sat aşe, se uită lumea şi îşi face cruce. În fine, mă trezesc prin padure tot zoită şi pizdită de dulcele sfârc al naturii (că până la sân zău că nu mă bag) cu ţânţari roind deasupra mea şi înfruptându-se din cele mai neortodoxe locuri ale mele şi cu un Marean mergând ţanţos în faţă cu animalu în lesă după el (animal tare simpatec, dar cu multă, multă salivă).

În depărtare se auzeau pretenii cu drujbele care palmau oxigenul cum palmam eo eugenii în tinereţe de la magazinul de pe colţ (adicătele ieri) şi nu ştiu de ce pentru un moment, probabil de la sinusurile înfundate şi lipsa de aer din plămânii mei am avut un sooper trip şi mă simţeam într-un videoclip pink floyd. Anyhu, după ce şi lu’ Marean i s-au lipit chiloţii de stomac de la atâta caldură ne-am întors spre împlinirea mea sufletească.

Unde ne-am întors noi acolea, la casa lu’ Nea Ion care mi-o zis tata că are probleme cu prostata în timp ce Nea Ion era acolo ceea mi s-o părut puţin neam prost din partea lu’ Marean da’ mă rog se bucură şi el că am mofturi de doftor, Marean o băgat mai bine de un pet de bere în timp ce drămăluia nişte rame. Eo aş fi întrebat aşa putsintel la obraz, bre Marean…cam nu eşti dumneata cu maşina? El probabil mi-ar fi mai dat nişte bere.

Eo dacă beau bere pe căldură, mă duc la Ciocana imediiaaat, da’ ştii cum? Pfaaai. Aşadar, după doo pahare din alea din care bei palincă la vrun hram da’ care aicea o fost pline cu bere, m-am găsit pe un fel de scaun milităresc vorbind despre efectul termic al curentului electric (care îi like efectul preferat a lu’ Marean) şi curăţând ramele cu cuţâtu’ în căutare de propolis.

Ş domle’ eo credeam că am avut parte de acel moment, ştii tu, momentu’ ăla când simţi că stelurile şi planetele (cu tot cu the death star..haaa dumă de star wars…da..) se aliniază pentru tine şi poţi afirma contractându-ţi gluteii că DA domle, da! acesta este momentul meu perfect. Eo mă gândeam că numa’ o dată în galaxie primeşti acest moment, dar uite că zeii mi-au aruncat un os şi a doua oară. Aşadar să vă zic momentul: eo muie muie, pe un şezlong milităresc, tot tăiată la mâini şi mirosind a propolis cu un cuţât într-o mână, o ramă în cealaltă şi un lighean verde prins cu scoci în poale, cu un jeg pe picioare de nu-ţi mai dădeai seama de îs caucaziană sau afro + Marean pe un scaun micuţ din ăla pe care se aşează bunica ta când mulge vaca şi bibilind un fel de invenţie care include bateria de la maşină, nişte rame şi ceară pentru rame + 3 pui de mâţă liorpăind dintr-o mlaştină mică de lapte + nişte găini confuze într-o roată de tir + vocea lui Dem Rădulescu răsunând din casă.

Bliss.

Mno’ încă îs la Ciocana şi cum îi ziceam lu’ Radu ş lu’ Uţa alaltăseară…îs aşa de tare la Ciocana încât mi-am făcut casă acolo. Acuma o să mă duc în târg să adopt un copil la Ciocana.

Vă ţuc bă.

A nesomni şi atât bă că serios nu am dormit din perioada mea intrauterină.

Noah, adică…acuma stau şi mă dor gluteii că am mers azi în toţi cei 4 poli ai clujului ca să fiu om bun şi prezent la cursuri, laboratoare şi alte niznaiuri facultăreşti. Adică cum cureaua magică a lui Hipocrate cu care-şi lega soţia de pat să-i arate ei cine are jurământul în famelie să pui spitalele astea aşa diparte unul di celălalt şi să mai şi pui bipedul student nedormit să se grăbească să ajungă la timp să nu-i fie pocit scalpul cu vro pungă cu urină în timp ce te fâţâi la el că da’ de ce întârzii domle? Ca mai apoi să te fugi la biochimie unde să-ţi fie frică să pui capacul la stilou că faci gălăgie ‘n amfiteatru şi nu se aude doamna conferenţiar când ne spune noo că colagenul îţi face fapte bune fără să ştii.

Oricum, postu’ ăsta îi ca să fie mănţelegi? ca să ştii că încă pulsez dragă 3 cititor şi că nu m-am alăturat statisticii domnului doftor de la primu’ agiutor care ne-o zis uitându-se boem pe geamlâcul prăfuit că pi vremea lui erau cel puţin 4 sinucideri pe an la medicină. Apăi n-o fi aşa di greu, da’ mă jur că e al naibii de antrenant…

Mno, eu o să mă retrag întru sublimităţile de rigoare la răcoarea papilianelor, lanţurilor de aminoacizi, pompelor de sodiu-potasiu că deja începe a pute a sesiune pe la noi..şi crec îmi voi îngloba laptopul într-o veziculă şi-l voi îngropa lângă umbra lui Mihai Viteazu’ la Cozia care mi-o zis un preten di mai di mult că i-o căzut la un test şi el o desenat pe foaie chiar umbra lui mihai viteazu şi un semn din ăla „welcome to Cozia” că săracu’ nu şi-o fost învăţat, că mii că iară mă aflu internaută şi mă uit cu Uţa la americaz next top model şi ne minunăm şi ne facem cruce cu limba şi aplaudăm când un nene chel nerecunoscut fotograv interstelar pe nume Nigel le spune la fete în timp ce promterul îi zgârie cheliile: „Fată tu în poza asta eşti ca tula. Serios, adică tu dacă nu mi-o vinzi..eu nu ţi-o cumpăr”.

Nezău ni apere de subnutriţie televizată.

Hai sănătăţuri ş ne auzim în vro ceva….

––să-ţi bagi Paulica––

Noo chiar nu ne ies surprizele. După aproape rateul di la ziua lu’ copacabana la care s-o scăpat vro doi pe care nu o să-i numesc (ceapa ta Popa şi Hippy), era să-i facem o surpriză lu’ Uţa că vine ziua ei…că trebea să vină unu pe nume Radu şi altă donşoară pe nume Ioio (care-s diparti la suceava). Da’ io când i-am zis lu copacabana „coae, am vorbit cu radu şi o zis că ei or să vină, atunci seara de ziua lu andreuţa”, el se gândea la cum să-şi cureţe crengile de furnici şi io zis lu Uţa „coae, o zis Paulica că vine Radu şi Ioio.” Mno bravos. Concluzia e că noi nu ştim să ne surprindem aşa că vedeţi că-i facem petrecere surpriză de care Uţa nu trebuie să ştie?! BINE?.

Ulterior am aflat că Copacabana a fost distras de faptul că eu aveam halatul de doftorie pe mine şi îmi trăgeam şosetele. Yes, I have that effect.

––ridichii făr de stăpân–-

La noi în bârlog nu se face împreunare fiziologică, nu se şterge praful prea des şi nu se duce mirosul de popcorn din cuptorul cu microunde, dar asta nu le-a oprit pe ciorile alea doo (şi asta nu e dumă rasistă…gen) să facă nişte sweet luvin’ azi după amiază la noi pe balcon printe chiloţii noştri neuscaţi. At least someone is gettin’ some….

Hai sănătate că am test mâine.

A peria încruntarea fistichie

De la ultima promenadă virtuală multele vremuri trecură.

La noi în bârlog a dominat angoasa, şugubeţienia, nemâncarea post-epocii Rodica (muica-mi) şi alte stări străfulgerate din mofturi embrionare.

Apăi nu ştiu, momentan mă dor şalele şi la facultate avem pipete estimate la sutejdemii de lei pe care mă mir că ne lasă să le folosim în riscul că unii dintre mine instabili din toate semnele de punctuaţie autoritare de vedere nu-şi înfing pipetele în glomerulul renal, îşi leapădă păcatele mai întâi de haine şi aleargă goi prin decanat strigând ca nebuna noastră de la scara vecină căreia îi spunem nebuna albastră pentru că are balcon albastru: „Lili, te fă frumoasă, Lili.”

Io mă gândesc numa’ la sarmala din bârlogul sucevean care mă va ademeni excelent peste doo săptâmâni când voi purcede înspre gară cu destinaţia natală.

Mi-s cam şubrezie şi pământie şi am cam o plasă de rafie de chestiuni care le-aş vrea punctate usturător şi brusc ca la ruleta rusească numa’ că îmi şi vine greu să-mi mai folosesc corzile vocale pentru altceva decât voma involuntară de termeni ştiinţifici de la facultaţiune cetire.

–-cucuvea cu stufa de diamentru generos––

Mno, în fiecare joi după engleză (unde stăm într-o sală mică, înghesuiţi, obraz în obraz, încercând să respirăm cât mai puţin din parfumul studenţilor de dinaintea noastră care îmi aduce aminte de o prostituată minoră) eu, Danela, Andra şi Ionuţ (toţi om bun desigur) avem like o mini tradiţie să merem şi perem să halim la restaurantul chinezesc ca apoi să ne purcedem către biochimie (unde îţi e ruşine când pui capacul la stilou că faci gălăgie cum şi la fiziologie îţi e ruşine să bei apă deşi mai ai puţin şi te împiedici în comă de deshidratare după sport unde tantea aia care îi ilegal de bună ne munceşte de o să fiu în stare să deschid conserve cu buricul).

Noah şi Danela care e mare groupie a culturii asiatice a propus înverburat ca de fiecare dată să ne luăm ceva nou până ce epuizăm meniul ca după aia să ne mutăm la Shanghai care îi concurenţa la aştia unde mergem noi care se cheamă Beijing. Absolut de fiece dată eu cu Danela şi Ionuţ dăm cu fasolea în poloboace cristaline de ne comandăm cele mai neinspirate şi contestabile chestiuni, iar Andra ne dă la caca pentru că îşi alege cele mai nom nom nom.

Prima dată era să-mi ascult instinctul de Paulica, om bun, care vine di diparti şi are papilele antrenate şi ştie clar după miros, culoare şi caracterele de 16 din meniu ce-i gâdilă stomacu’ şi ce nu. Apăi nu. Am zis că s-o ascult pe Danela care a bătut cu furculiţa în masă foarte încet ca să nu audă nimeni că e musai să-mi iau ceva cu specific. Noah bine. Îmi comand nişte ceva spaghete din orez cu pui cu condimente cu orez cu spaghete cu pui cu farfurie. Danela face la fel, Ionut desigur. Andra bababiba horia cloşca şi crişan că ea ar dori nişte peste cu susan.  Vine mâncarea: noi primim nişte aţe transparente cu nişte chele de pui mai rece ca piciorul de metal al bunicului tău iarna când iese afară să strige la găini, Andrei îi vine nişte peste călduţ şi hauriu şi înmiresmat şi susanat…iar ăsta a fo’ primul ficat după ceafă.

Mai apoi, data trecută am zis clar şi am bătut cu lingura peste furculiţa Danelei că îmi iau ce îmi spune instinctul şi cantitatea de salivă din gură la gândul. Ehe, Danela are ea..existenţa ei, cu ochi mari şi mică de statura cum îi şi ştiu că vine mai di diparte decât mine şi îmi spune că să ne luăm un meniul zilei, mare ofertă extraordinară fantastică cu de ce vrei fenomenal scris pe carton roşu la intrare. Bine na, hai ne puşcăm meniul zilei. Ionuţ în infrigurarea lunatică ce l-a sărutat pe chept a zis că el îi barbat exotic şi îşi comandă ciorbă de fructe de mare, iar Andra desigur spraghete cârlionţate condimente pui ţac ţac ţac.

Desigur, deznodământul e de aşteptat. Meniul nostru era o supă făcută din morcov fiert în apă, orez cu pui fiert în oloi şi un castravete presărat din când în când. Ciorba lu’ Ionuţ era caracatiţă fiartă în apă cu un castravete din când în când, iar Andra…draga de ea a primit spaghete cu aceeaşi culoare haurie care îţi aduceau aminte de copilărie şi de poala mamei tale. Din nou Andra ne-a dat la caca şi desigur asta se va întâmpla şi poimâine că e joi toată ziua şi eu voi ceda supt presiunea Danelei şi Ionuţ o să simtă iar nevoia să-ţi confirme bărbăţia  şi Andra…ei bine Andra o să ne umilească yet again.

––motoare în floare––

desene desenate in creion foarte secsi – bine, atâta timp cât e foarte secsi

femei la nudism – problema e că nu toate femeile de la nudism arată cum îţi imaginezi tu toate femeile de la nudism, adică sunt şi unele din muicile noastre care merg la nudism nu toate sunt Mareana (mama fostei mele colege) care excelează interstelar prin propria existenţa fizică.

noua prietenă a lui fuego – ew.

filme cu gedai – în sfârşit dumnezeule mare sunteţi aproape de adevăr

 thessaloniki tina bulina – serios că preumblă tot felul de bipezi pe mărgica asta albastră

breton filat imagini – vezi că ştiu unde stai.

felicitari pentru elevi la eggzamene – ăăă ok, na bravos copii.

poze cu umbrele – nu-i aşa că căutai de fapt poze cu umbrele femei goale porno 666 minus 37 pornache?

pasul prislop taxi – nu-ţi recomand să iei taxi până înlăuntrul pasului prislop pentru că s-ar putea să fie nevoie să fii nevoit să-ţi dai primul născut

prafuri care stârpesc acarienii din casă – aruncă pentru dumnezeu copacul ăla din casă nu mai da cu prafuri

filmulete porno cu sani mari femei mulga – cred că eşti un băiat  (fată?) foarte interesant şi aş vrea să te cunosc în vederea formării unei relaţii stabile între noi plină de cele mai măreţe simţăminte şi de sâni mari şi multă multă mulga.

3 puncte

Ne pleacă maieştrii…

rip Nicu Constantin.

*Mai jos în dreapta paginii, la rubrica „Frichineli”, la articolul „Manualuri” se găsesc chestiuni de vânzare pentru a 11 a şi a 12 a.  Mâzgălelile din colţurile paginilor sunt incluse.

tăti cele bune.

fiştecare cu nevroza lui

apăi presimt o tristeţe din aia personală…

pentru că:

-jumătatea mea de bff îi dusă departe şi o să ne vedem doar la sărbători cum mă văd cu orice altă rudă care mă întreabă dacă am mai trecut de clasa a 9 a

-începe şcoala şi pentru prima dată în 12 ani eu nu o să mă duc şi nu numai pentru că nu îmi mai spune mama să mă duc

-toată lumea îşi începe facultăţile pe 28 iar eu încep pe 5 octombre, deci am o marjă de eroare de o săptămână când o să mă întâlnesc cu prea-fericiţi minori

-trebuie să renunţ la Halva, di tăt!

-anul ăsta nu îmi mai cumpăra mama penar

-m-o pus muica azi să spăl cabina de duş cu nişte soluţie din import, ilegală în şapte state şi în 10 religii. juma’ de sticlă mai târziu stăteam pe vine cu pupilele dilatate cântând „i will survive” varianta white trash. acum nu mai simt o gamă largă de odoruri

-noaptea tresă dorm cu gura deschisă pentru că am nasul înfundat prea foarte tare, dimineaţa mă trezesc cu un gust inconfundabil de muscă în cavitatea bucală

-nu mai pot scrie nimica, da nimica nimicuţa…i think i lost my mojo (jojo)

mă plimb aşa prin lume fără un scop clar, fiindu-mi frică să merg mai departe de staţia de autobuz de la piaţă întrucât sunt predispusă să-mi iau bătaie în cartiere mărginaşe deşi nu mi-am luat niciodată (era!). tata meu şi-o luat bătaie când era tânăr şi zvelt de-şi purta perfuzia cu oo crude în buzunar, aşadar genetic vorbind sunt predispusă la asta. mă tem şi e o teamă gen „drobul cu sare”.

O frichineală nermernică vă urez.

*dulce motor de căutare în contestabile pistoane, iată cu ce am fost ginită:

„oameni care au luat eurespal”- şi au trăit să spună povestea, sau ce?

„jocuri cu gedai 2”- nu-ţi ajunge prima variantă? nesătulilor

„poze de la mare cand a fost leo ciuciu”- srsly?!

„asa imi vine uneori melodie”- mie o dată pe lună şi nu e cu melodie

şi aluna de pe munte este……pam pam:

batista imbibata in cloroform„- oai câcat, sigur mă cheamă la proces

Întoarcerea fiului bărzăune

Am început să mă împac cu reziduu’  imens de timp.

Azi dimineaţă de ex. m-am sculat, am mâncat o prună, am învârtit nişte Chopin şi m-am culcat înapoi.  Perfection. Mă uit la tot felul de filme europene dubioase şi din când în când mai inspir câte un Ionescu. Trebuie să menţionez că duc o lipsă mirifică de gregorianism.

Săptămâna asta m-am muncit la scos miere cu taică al meu, Marean (cu „e” tare), ca să-mi fac bani pe care îi voi cheltui dureros de repede în scopul facerii de petrecanie la Voroneţ. Mâna mea stângă a devenit un fel de ţintă mobilă pentru orice fel de gâzoaie, gâzoaie cu ac…that is. Acum e mai mult o umbră a ceea ce a fost o dată, este profund regretată, dar încă în recuperare. Mâna dreaptă a pus un pomelnic pentru mâna stângă în speranţa însănătoşirii grabnice. Cu drag, familia Carcasă.

Albinele în sine îşi au locuinţa la Feteşti, ăsta de lângă Adâncata…unde sunt droguri, flăcăi din legiunea străină care dau cu barda în cap şi doar 2 doctoriţi, dar foarte de treabă. În Feteşti sunt întru adevăr multe fetişcane de 14 ani, măritate, care fură mere în timpul liber. Noah şi aici la Feteşti stupii îs la un nene în grădină, nea’ Ion (total imprevizibil, ştiu). Nenea ăsta îi tare mic şi livid şi pricăjit şi îi place să zică că merge în sat cu treabă, dar şi eu şi noi ştim că merge să îşi dreagă gâtleju’. Are 3 capre care se urcă pe casă când se simt extreme, doar pentru că joacă „I spy with my little eye” şi de fiecare dată se uită la turnul ăla indisputabil de prost gust de la mall. Nenea ista, aşa cum e el de mâţâţăl…îi tare singur. Soţia lu’ nene a încheiat socotelile cu lumea asta acu’ 3 ani şi de fiecare dată când moşu’ se aşează pe scaun lângă tine îţi spune că îl doare mâna, iar apoi îţi spune că e singur. Plânge de fiecare dată. Poate cea mai copleşitoare chestiune a fost când m-a dus în casă şi a deschis un dulap găurit de carii, în care stăteau înfoiate şi aşezate de-a valma toate hainele femeii. Nu are copii.

a făcut mama plăcintă cu prune.  lu’ nea’ Ion nu are cine să-i facă plăcintă cu prune. of, suntem nişte delicaţi.

*Halva a fost în vacanţă pentru a-şi aplica planurile conspirative:

-Transportation: huumer+sk8

-Teh France, teh hooker that OD-ed while she was with me in France, teh talk with teh police

-Teh UK, the undercover f.i.s.h., the temporary job

-next step: Dă uarld

-next step after next step: Dă sun