A reprezenta basu’

Diseară noi, aceşti iluştri bipezi, ne prezentăm la concert extraordinar Relative ca să reprezentăm basu’ în cinstea lu’ Mişu a cărei zi de naştere o tot celebrăm de o săptămână încoa’. Ţ’ani Mişule!

Apoi trecut-au săptămâni ca o palmă pisti ceafă ş eo tot cu 20 de ore de nesomn per zi am rămas. Nu că m-aş plânge dar mi-ar prinde bine o sesiune de pleoapă pe pleoapă.

Deznodământul ştiinţific se coace ca revoluţia şi te rog du-te şi verifică cuptoru’ că eo tresă întind rufele. Facultăţile mi le îndeplinesc zilnic cu prezenţe inoportune la tăt felu’ de cursuri interactive cu prezentări power point şi conferenţiari cu voci călduţe sau stridente cu costume lucioase şi păr facial indispensabil pentru a fi luat în serios în comunitatea medicală. De când a început semestrul am tot trăit la bibliotecă şi cafeaua dintre cursuri dată pe gât în Broadway a devenit cafiaua care-ţi gâdilă ombilicu’ în faţa decanatului pen’că îi varianta cea mai eftină şi mai puţin time consuming. La bibliotecă mă tot plimb (fetili se pregătesc intens pentru concertul miezonoptic şi mă tot bruiază cu mişcările lor lascive în bluze ilegal de strâmte şi decoltate nom nom nom) printre rândurile de psihiatrie (la psihologie avem de uneltit la un uber eseu carele dacă îmi va ieşi dezgustător de excelent îl voi posta poate dacă voi simţi vibe-ul) şi neurologie de unde am luat o carte uber şmecheră pe care am cărat-o nefolositor de mult după mine şi mi-a mutat vro trii vertebre din originea lor pen’că are greutatea unei girafe gestante (această greutate, aici aş putea face o parelelă cu Atlas da’ nu dramatizez aşa de mult deşi parcă aş vrea oleaca, pe care a sesizat-o şi un flăcău cel puţin contestabil care m-a ginit la căpătul piezişei şi carele m-a combinat oleacă ca dup’ aia să îmi ceară 3 lei pentru o cauză nobilă care o bănuiesc că se referă la existenţa lui de hardcorist şi nu la copiii nevoiaşi pe care i-a menţionat şi carele m-a trimis să-i iau doo pachete de tsigări, din banii lui desigur şi zău dacă am înţeles de ce nu se ducea el să facă treaba asta şi de ce am acceptat să mă duc, el spunând că îmi ţine cartea de fiziologie până mă întorc eo şi eo tot timpul cât eram în magazin îmi făceam scenarii sângeroase cu referire la acea carte şi îmi scuipam pe suflet şi mă rugam la ăl de sus ca flăcăul ista să nu fuga în Mexic cu a mea carte, lumina şi mărul ochilor mei şi a examenului ce va să vină. În finale am îndeplinit misunea şi am recuperat şi cartea da’ îmi dau seama că am făcut echivalentul a mersului la bucătărie să-ţi aduc o bere şi un sandwich şi că am fost folosită şi că nu mă deranjează asta şi că oarecum îmi place…hm.) carte pe care o să o tot prelungesc în fiecare săptămână pentru tot restul vieţii probabil pen’că mă tem să nu o ia altcineva dacă o returnez în totalitate.

––––––-spasme sentimentale––––––

Ne-am uitat la un film anatomic cu disecţia tuturor celora care aparţin de sistemul nervos centrul (jos sistemu’ yo) şi era foarte şmecher ce se întâmpla acolo şi tăt felu’ de felii de creier carele mi-am dorit să le tai şi eo pen’că părea o activitate foarte incitantă şi intimă anatomic vorbind şi zău că mă jur pe penarul meu cu felurite culori şi carioci fosforescente pe care l-am uitat în sala de curs de fiziologie, dar pe carele l-am recuperat cu neruşinare,  că soundtracku’ era de filme porno carele mi se pare o revoluţie cinematografică ce trebuie mai des practicată în filmele în care nevraxul e personajul principal.

––––––auz băiatu’, n-ai o mucelniţă?–––

Apoi îs la opţionalul care stă supt incidenţa numelui de „Explorări cardio-circulatoblablabla” pentru carele eram şi încă mă aflu destul de entuziasmată, doar că e plasat la o oră nefericită într-o zi nefericită care începe de la 10 şi mnezo ştie când se mai termină că tot am impresia că toată săptămâna e un fel de zi de miercuri prelungită. Şapoi am purcezit spre această aventură cardiologică carele se ţine în spitalul de recuperări cardioblablabla carele se află eggzact în (aicea m-am cenzurat de dragul rudelor sangvine şi nesangvine) groapa Mareanelor, adică like uber UBER! sooper dooper incredibil de omglolwtfftwrolfbbq DEPARTE în Zorilor şi e foarte bun numele cartierului, pen’că tot urci dealu’, muntele ( venus, hahaha apropo tot îmi trimite Laura Andreşan spam-uri cu filmuleţe deocheate, mulţumesc tanti da’ mă descurc şi singură) şi îl tooooot urci până ajungi la degetu’ mic a lu’ mnezău şi ai vrea să-l gâdili dacă n-ai face hipoxie până acolo. Îi aşa di diparti şi aşa de mare încât văd copilaria lu’ bunicu’ Jânică de acolo. Mno, acuma cursu’ în sinea lui sinească îi foarte şmecher şi doftoru’ carele o venit îi ş mai şmecher şi entărteining şi cumva la un moment dat o agiuns la o replică din Hamlet „horaţiu, mă-ntunecesc coae” ceea ce mă unge foarte. Da’ asta m-o făcut să-mi dau sama că de voi rămâne şi agiunge sănătoasă şi la fel de bipedă până în rezidenţie pe carele sper să nu mi-o petrec aicea pen’că deh… îmi voi alege specializarea în funcţie de cât de mult îi de urcat până acolo (haha joke, but not really)…so far cardio’ is not on teh list!

–––––deşi sişu e liber eo tot afirm sişu liber––––

taula baula : na bini. apoi ma du’ sa invat la micro pe maine.
taula baula : pup cu microbi
rus IoNuT : oki , pup cu anticorpi

hahaha dumă de medicină…. nu mă judeca!

de aicea am luat.

pluuuuusss mă gândesc că e cel puţin interesant plus very thoughtful să-i faci la oxy un site

Aş băga nişte motoare da’ mii cam somnuc aşa că ktnxbye.

pup cu microbi.