INfEkşon.

E târziu în noapte ora 11.09 sâmbătă dimineaţa. E aşa întrucât mi-am dereglat ritmul nictemeral (de fapt, o expresie mai bună ar fi: mi-am urmărit ritmul nictemeral pe o alee întunecată unde l-am subjugat şi unde i-am făcut un tatuaj cu un cod de bare supt care scrie „ownd” pe gât) mulţumită nopţilor scăldate în redbull şi tot felulul de arsuri ştiinţifice.

A trebuit să aştept până azi să fiu sigură că se termină cu siguranţă săptămâna asta, încă stau cu bâta de bătut carne de mânz după colţ (eu, nu mânzu) în caz că vrea săptămâna un rewind.  Deşi mă doare sufleteştico-fizic şi intelectual o voi recapitula pentru a-mi satisface masochismul picătural.

Iote: luni– am adomit cu capul lăsat pe spate, salivând pe mine în timpul cursului de anatomie

marţ– am stat cu clanţa în buturugă aşteptând să dau testul….nu. Am investit în carioci.

mier curi– am adomit salivând pe altcineva la cursul de info. Am aproape investit în „the man who mistook his wife for a hat” (oliver…s…something something)

joie– din nou simt metalul rece a clanţei în buturuga mea în ceea ce priveşte testul la anatomie (oliver sacks!!)…nu din nou. Petrec juma’ de hora asupra cadavrului în timp ce îşi dau cu presupusul  colegii în ceea ce priveşte „a fi sau a nu fi brahial”. Mă chiulesc la biblioteca pentru a citi la bioetică…primul seminar făcea ochi. Citesc aceeaşi propoziţie de 10 ori înainte de a trece la următoarea pagină. Încep a mă foi nemernic. Observ inabilitatea colegii mele Andra de a şopţi. Încep a mă juca cu mucii din serveţel. Mă ridic brusc să îmi caut o carte de psihiatrie. Încep a mă plimba frenetic printre rafturi căutând eticheta „mw” dată secţiunii de psihiatrie. Mă opresc, îmi suflu nasu’..mai fac o excursie de genu’. Iar mă opresc, mă observă tante. Mă întreabă ce caut. În impulsul momentului fară a putea opri (word vomit, vorba vine) îmi iese următorul lucru: „Caut…secţia de psihiatrie”. Tante ridică sprâncele de mirare de se pierd în străfundul ridului falnic de pe frunce şi îmi pune mâna pe umăr. Eu realizez şi spun „ăăă secţiunea de psihiatrie”. Tante: „etajul 3 puiu”. Eu: a.

Mai târziu în aceeaşi joie merg la cercul de neurochirurgie unde am orgasm intelectual şi îmi propun a mă învălui în asta pe viitor. Peste tot îi carantină şi se aude luna plină.

Vreau a încheia seara în „Memories” unde îi seară techila. Dai 200 de mii şi e all you can drink. Noah intrăm şi ne bine primeşte un val de scări roşii. Andreuţa coboară felinic iar eu încerc a repeta, totuşi uit replicile la ultima scară de cad şi îmi luxez chicioru’ dragu de el. Da, acuma am piciorul luxat în existenţă. Întrucât am tras pe gâtlej barbaric techila, am uitat de durere şi am început să îndraznesc excursii până la baie, ba chiar uşoare ţopăieli. La bar începuse să bată vântu deoarece gâtleju’ nimănui nu mai suporta, alţii ne-au spus poveşti stomacale prin băi iar eu mă simţeam sublimă şi mergeam pe picioru’ olog cu înviorare.

vineri– a fost ieri, toată ziua. Ieri am ologit.

sâmbătă e azi.

*minesweeper ecranizat aicilea

Reclame

Cine mă strigă în noapte…mă strigă degeaba că eu oricum dorm

Trăiesc o continuă febră de plecare încă din iulie când am terminat cu admiterea. Nu e febra mea, e a muicii, dar cum sângele nici apă nici red bull nu se face, aşa şi febra asta e al naibii de contagioasă.

Cămara mea e plină de tigăi, oale, furculiţi, lingurele, etichete şi un lighean roş de-ţi arde retina încet şi dureros…toate emanând o duhoare inconfundabilă de nou. Printre astea stau şi umbrele viitoarelor borcane cu zacuscă şi tocană (aceeaşi zacuscă dar cu surpriză, surprinza e că are orez..doh) pe care le voi căra după mine pentru a mă uita ironic la ele în dimineţile făr’ de mâncare. Mi-am cumpărat şi portofel, acum e clar că trebe să plec în lume să mă fac că încerc să-mi găsesc rostul. E ca atunci când am fost la T4T şi ni s-a zis că şi citez: „aţi mimat că aţi mimat că aţi mimat că aţi jucat”.

Trecând peste aceste mici chestiuni care în esenţă sunt o moarte psihică pt. mine, gen „tresă suferi ca să fii fericit”, la suprafaţă reprezintă oportunitatea care i se oferă mamei mele de a sta pe geam şi a-şi vântura batista spunând „oh, they grow up so fast” şi un mare *sigh* de relief.

–––––––––––––––-ăsta e orizontu’–––––––––––––––––––

Se pare că pierd multe chestiuni. Acum o săpt. s-a palmat un tir cu gumă de mestecat, iar acu’ 2 săpt. s-a dispărut un tir cu ciocolată. Apăi îi clar că undeva e o uber chefuială de preşcolari cu trafic de acţibilduri de la hubba bubba. Unde erau astea când meream eu la şcoală?! Asta îi treabă bre?!

––––––––––––-nu, ăsta e de abia orizontu’–––––––––––––––––

Noah, îşi mai aduce aminte cineva hăt hăt de obsesia mea nu atât de îndepărtată şi actuală legată de minesweeper şi cum am dus eu obsesiunea asta la nivel interstelar? Ăpăi ştiu că acuma îs pe locu’ 20, dar am trăit cele 15 minute de faimă pe locu’ 16 vreo 2 săptămâni. Era un nene care tot timpu era înaintea mea, Dave McFadden. Într-un post unde eram mineswept away am făcut afirmaţia „Dave McFadden, u R going down!”. Ei bine, acu’ vreo 4-5 zile primesc un mail de la un anumit nene, John Fred. Deschid în speranţa că nu am (din nou) potenţialul să câştig un milion de dolari, la fel ca şi tot ceilalţi nefericiţi exploratori virtuali şi că nu e vrun virus cu onomastică bipedă. Iată primul rând din mail:

„I am Barrister John Fred (Esq.),the Personal Attorney of Sgt. McFadden,a Citzen of your Country and an American soldier that served in the military with the Us army’s 3rd infantry division(…)”. Apăi dragilor vertebraţi, aici mi s-a activat simpaticul, dragul de el: pupile dilatate, sfinctere încordate, cardioacceleraţiune, transpiraţie şi totuşi o cavitate bucală deşertică, în genere tot ce ţine de „luptă şi fugă”…mai puţin luptă…mă axam în principal pe fugă. Qba părea ceva incredibil de veridic acum, mai ales că în tensiunea momentului cu mână stângă epileptică plesnindu-se de mouse (întrucât cea dreaptă era uscată şi îşi pierduse toate funcţiile cu care se lăuda demult prin aer în clasa întâi)  am început să caut verdictul în mail, verdictul care ştiam că are zerouri în el, dar nu mă aşteptam la asemenea pomană blasfemică:

„Fifteen Million United States Dollars($15,000,000.00) can be paid you”. Acum observ gramatica lividă a mailului dar între „paid” şi „you” eu am văzut „BY”. Sfanta macaroana! Începusem să am flash-uri din copilărie şi vedeam momentul când taică al meu m-a povăţuit să am grijă cu cine vorbesc şi ce spun pe marele val sinistru care este internetul. „ascultă tu bătrânul lup de mare”….ecou prin singurul neuron în convulsii se auzea. Apăi gata…începeam să torn planul de bătaie…las o scrisoare alor mei..nu..fără scrisoare că îi incriminează şi pe ei şi îi băgă la mititica, la răcoare, in the Pokey, the Stoney Lonesom. Gata,  iau pe Halva, iau aia 20 de lei pe care îi am de la manuale vândute şi merem în Cuba, Qba if you will. Cât de tolo şi femeie am putut să fiu…Geez.

Apoi mi-am dat o palma şi mi-am zis că eu nu sunt pentru o viaţă de fugar, e prea extrem pentru mine, eu când trec strada pe roşu mă simt super bad ass. Nu. Raţionament..ding ding ding. Încep a citi mail-ul din nou. Ete na. Cumva John Fred ăsta o crezut că eu îs rudă cu McFadden..alt McFadden, nu ăla de pe minesweeper…şi cumva că am moştenit tot amarul şi dulcele din banii aia. Deci pâna la urmă da, am avut yet again potenţialul de a câştiga mai mult de un million de dolari…dar e şi adevărat că mi-am tăiat 10 ani din viaţă cu tot scormonul ăsta sufletesc.

* Qba e de fapt în Costineşti şi are un „U” în plus. Mulţam Mariuseac pt. poză.

plus o poză cu ochiul meu care mi se pare că arată ca o vezică din poziţia asta.

** iară motoare şi pistoane de căutare:

„incepe scoala”-iară?!

„placinta cu prune”- mmmm, unde?

„lamaia buna pentru desfundat nasul?”- nezăule nu! ce naiba ai făcut şi o să văd pe youtube?

„gloomy sunday traducere”- o duminecă foarte nefu’

Foarte bad ass îs

http://www.minesweepers.org/times4.asp da bă?! 6.008!!! mergi şi rade branză Denise Hamilton!

Dave McFadden 7, u R goin’ down!

am folosit prea multe semne de exclamare. Oricum, mi-am confirmat că îs like foarte bad ass de când cu „scoru’ ” aista (de vreo 3 minute). M-am uitat la ” saw 2″  la 10 dimineaţa. Dorm cu 3 geci pe mine când merg cu cortu’ şi beau lapte direct din cutie.  Atâta spun.

* ăla de îi pe primul loc, din Canada se trage. Cam bate la ochi…

*aş dori să îi urez  persoanei care mi-a ginit blogu’ cu sintagma:

-„vomita curcubeu şi soare” un sincer ” -eşti de un optimism dezgustător, nu se va termina bine, nici măcar cu un lepricon (nu mă refer la un con cu lepră în primul rând)”

-„cupoane de pensii m a i”- îmi pare rău, guvernul nu locuieşte aici

-„tisc tisc” – cauţi o ironie interjecţială?

-„eurespal te face high?” – şi în acelaşi timp cură pneumoniul, recomand mai degrabă lucy in the   sky with diamonds

o furnică rage la asfinţit

am atât de mult liber…mă copleşeşte.

atât de mult e încât mi-am dus obsesia de minesweeper la nivel interstelar şi internaţional în felul următor.

Da, sunt eu pe locul 18. Scopul meu actual e să îi dau un bitch-slap lu’ Denise Hamilton (u R goin’ down tanti). Ceea ce face totul mai uber wild e ca membăr shipul meu (membrul vasului) e valabil numai 14 zile (aşadar joc minesweeper în astea 14 zile până când o să încerc pe un câmp varianta practică cu mine şi steguleţe…cred că am avut un mic orgasm gândindu-mă la asta)  că dup’ aia tresa îi plătesc pe ghiolbani, ceea ce sigur (sper!) nu o voi face pentru că ar însemna un sticker cu un semn de întrebare pe fruntea răpciugoasă a sănătăţilor mele mintale. După asta ar urma un abonament la almanahul „Ştiinţa pentru toţi bipezii de clasă mijlocie” şi un ghiozdan cu „resistance is futile” …mă tem, mă tem de vremuri din astea.
Încerc să screm o activitate concretă printre lubrefierile cerebrale personale cu filme cu buget redus şi ore de minesweeper şi radio cultural. Mă simt excelent de pensionată, îmi  vine să mă duc să joc sah în parc şi să zic „Udrea”, „tineretul din ziua de azi”, „pâine cu apă” la fiecare două exclamări despre dureri de spate şi unguiente.

Azi am depins de un cupon…de pensie…e a lu’ tata..dar..vede cineva ironia?

*ceva mai târziu: acum 3 minute am avut o decepţie mai mare decât atunci când mi s-a interzis să înghit bile. am făcut 6, da 6! 6 secunde la minesw.!!! o căldură şi o împlinire m-a cuprins..a fost ca prima dată când am mâncat ciocolată, ca atunci când mi-am cumpărat hummerul galben cu telecomandă, când m-am aşezat prima dată în faţa tobelor, când mi-am văzut piesa montată, când am desenat prima oară pe pereţi, când am reuşit să-mi tai pt prima dată unghiile de la picioare, când am luat un 7 mate, când mi-a adus tata porcul de guiana acasă, când am făcut prima oară se…nu, aşa nu a fost. Oricum…o experienţă relevantă în fond, ca toate primele dăţi care te-au făcut mai umanoid decât ieri. Ei bine…Ei bine…cum şi părul Cosânzenei nu era de fapt atât de rezistent încât să susţină bietul fecior care nici că şi-a îndeplinit bărbăţia ci s-a dus la urgenţe..aşa şi eu am fost plesnită de ţopârlanii de la minesweeper care mi-au zis că nu am voie să submit 2 „scoruri” în aceeaşi zi…

De aici a început să fie …ca prima dată când mi s-a părut că mi-a crescut glicemia, când mi-a trânit văru-miu hummerul prea-galben de părete, când mi-am spart un bongo, când mi-a zis mama că tresă dau la medicină, când am luat-o pe spinare că am desenat pe păreţi, când mi-am capsat degetul mare de la picior, când am luat un 2 la mate, când s-a pişat porcu’ pe covoru’ din sufragerie….

*nu mai sunt pe 18. de cand e minesweeper-ul popular incat sa am concurenta?!