(A avea propriul) FUUUUUUUUUUUUUUU(rnizor de cafia)

Dragă 3 cetitor,

Trecut-au frazele lunii de când n-am mai plonjat în intimitățuri analfabetice dară acest post va fi nanometric întrucât emanciparea științitică e imperioasă.

Am venit doar să-mi confirm existența moleculară, fiziologică, biochimică, organică și deloc orgasmică și de a a a afirma că mă intru întru sesiune acest dulceag deznodământ al anului 2 medicionos în Cluj. Mă cuprinde foarte multă voioșie hărnicie fluturi în stomac de bucuriae iubire sălbatecă secsnflăcări  fior celest dioptrie poesiae la gândul erotic către aceste examene zemoase care-s like în timp ce eo-s like. Sooper cute…

Așadar te pup pe frunce și brb.

Reclame

A-ți aduce aminte când ai trecut de la acadele la tsigări.

Mno și am venit în bârlog de sărbători și mi se pare ciudat să zic ”de sărbători” când mă refer la Paște că mă face să mă gândesc la Crăciun, așadar: Mno și am venit în bârlog de Paște.

Asta după ce trebea cumva să mă purced în Suceava de joi, da lucruri necurate mi-au stat în cale (nu m-am trezit, nu aveam chef, era prea cald, nu dusesem gunoiu’, nu aveam bani, blahblah) și am venit sâmbătă la amiaz’ și cam fluturau boscheții prin Timișoara-Iași. Am compartimentat cu 3 flăcăi din care doi or sunat pe toate neamurile și neneamurile lor până la Bistrița ca să facă un uber grătar dar s-or răzgândit pân’ la urmă că parcă soarele dădea să apună și parcă bătea un vânticel și parcă mai bine o lăsăm pe mâine și ălalalt băiet o citit încruntat tăt drumu din ”Principiile Microeconomiei” care mă plictisea numa când mă uitam la copertă și mai era o tante care o dispărut misterios la un moment dat și nu s-o mai întors EVĂR dun dun duuuuuuuuun. Da, am venit singură și neprihănită că tătă lumea s-o urnit mai devreme, da’ eo am zis să onorez și joi la cursuri că mna dacă mă duceam în bârlog trebea să spăl cabina de duș, lucru de care mă feresc foarte că spilcuind cu chimicale, acolo, înlăuntrul cabinei, se creează un fel de norișor de substanțe carele în concentrația aia au un efect halucino gen eugen mă rog nu chiar dar să zicem că te gâdilă oleacă pe cortex și de obicei sfârșesc așezată și uitată de vremuri acolo cântând vrun hit din ’80 și râzând când chestia aia cu fâs face fâs.

Și în bârlog îi cald, îi bine și Rodica te iubește aprig până la proba contrarie gen…nu ai chef să te tunzi și tu oleacă să-ți dea o formă la păru’ ăla sau nu te mai îmbrăca cu haleapca aia sau nu mai lua papucii ăia că-i prea cald sau nu mai sta cu geamu’ deschis sau AHA vezi că fornăiești din nas ți-am zis eo să nu stai cu geamu deschis sau stai mai dreaptă sau nu mai pierde timpu’ sau ieși și tu oleacă la aer sau da’ Andreuța are prieten? sau da’ cu Ioana ai mai vorbit? sau da’ tu ai prieten? sau da’ să o vezi pe Cristina ce frumoasă e și ce prieten înalt și cu mașină are sau când ai primu examen? (te iubesc, mami)

Da, am fost la tuns, da….mi-o filat bretonu. Da, tante coafeză arată la fel de bine rimează cu ceva-bilă. Dacă muica ta merge la acceaș coafeză îi clar că c-c-c-coafeza știe despre existența ta că deh unde se mândresc muicile dacă nu la coadă la pâne și la coafor? Ș mno cân’ pribegești la medicină medicinoasă te trezești cu tăt felu de întrebări inoportune la care știi sau nu răspunsul sau sunt departe de a fi viabile de un răspuns gen „de ce alunița asta îi mai puțin palidă decât astlaltă” sau „de ce nu mi-s egale sprâncenele?” sau cum mi s-a întâmplat azi la coafor „ai auzit tu pe acolo la tine la facultate de tampoanele XXX? că mă gândesc că fiind la medicină vă spune despre din astea”. Adevărat, ăsta o fost al doilea curs din anul 1, primul fiind întotdeauna despre pupurile care vindecă buba. Și de aici a urmat un lung monolog despre tampoanele XXX care fac atâtea chestii că zău de nu le bănuiesc a fi fabricate la Hogwarts unde în beci descendeții fameliei Weasley făuresc de zor tampoanele XXX. Frate…tot ce vrei de la reglare ciclu, chiști ovarieni, sâni mai fermi, mai mult sex cu bărbați misterioși, înalți și cu ochi căprui…cam din astea zicea tanti coafeză că fac super-tampoanele astea. DAR dup aia monologul a luat o întorsătură contestabilă (ca pălăria lu victoria beckham la nunta regală) când a început tante să-mi pove despre hemoroizi. Whoah! Whoah! Whooah! too much is too much lady. Eo înțeleg că te plimbi cu foarfeca prin bretonu’ meu, dar asta nu înseamnă că suntem la nivelul ăla al relației noastre când îmi pove despre hemoroizii tăi. În mod normal nu m-ar deranja să mi se povestească despre hemoroizi în genere, dar nu și de la tante coafor pe carele o stimez și o primesc în inima mea ca persoană care încă merită să trăiască chiar dacă îmi filează bretonu și ca prezență feminină deplină și demnă de pantaloni strâmți și tricouri scurte. Lady, pliiizz.

Așa și înainte de asta, de Paști am fo’ la rude, desigur, să ciocnim oo sau doo mașini roșii. Bunicii din partea mamei sunt în Ruși Mănăstioara, dar și tata lu tata aka bunicu Jânică se vine tot de acolo, lucru care o făcut combinația dintre ai mei foarte facilă. Mno și acolo în Ruși Mănăstioara, shit rarely goes down. Cel mai eveniment pascal o fo’ că și citez ”Adela și-o opărit chicioru’ cu ceară” în noaptea Învierii. Starea piciorului încă nu este vehiculată, dar conform lu’ Rașila lu’ Iordache e încă prins de restul corpului.

Și de fiece dată când îi sărbă/hram/eveniment padampam la bunica, ea purcesează bere Suceava pe carele ne-o oferă cu mândrie. Serios acuma, nu-s degustătoare dezgustătoare de beri și habar n-am să deosebesc heineken de becks și ursus, da’ zău, ZĂU dacă nu e cea mai bună bere EVĂR, DIN LUME, VRODATĂ. Până și sticla îi șmecheră, așa butucănoasă, mia îmi place foarte.

 Și de fiece dată după ce beau una, îmi iau somn instant. Da’ somn din ăla dulce de amiază și o amorțeală din aia sooper plăcută ca după o mega drăgosteală.

După ce am plecat de la bunicii ăștia ne-am dus la ăilalți. Acolo, am găsit un bunicu Jânică foarte prezentabil și boem carele a permis părului facial să se dezvolte, dar ordonat și autoritar. Și acuma aduce a un fel de Victor Rebengiuc. Srsly. Bunica desigur…unimpressed bunica is unimpressed. Dar, DAR, cea mai mega fază e că bunicu și-o lăsat mustață nu că așa s-o gândit el că ar fi mai atrăgător pentru doamna de la pâne caldă și i-o da un covrig bonus, NU. Bunicu face parte dintr-o uber organizație de domni în vârstă prezentabili carele se întâlnesc în fiecare zi la orele 17.00 fix (nu știu exact la cât) în fața chestiunilor alea portocalii de vini niște neni și pun ziarul Adevărul de Seară și e moca. Mno și ei se întâlnesc acolo și discută problematici incitante arhaice sau mondene și se pare că la o întrunire din asta things got really wild și bunicu’ Jânică a bătut nuș ce pariu care a rezultat în prezenta prezentabilă mustăcioară albă perfectă pe carele o lasă să convețuiască cu el, deasupra buzei lui.

Și tata (Marean) o încercat o mustăcioară da nu i-o ieșit mare lucru, maxim un fel de dubioșenie din aia pubertină.Țiu minte că aveam un coleg de clasă care prin a 6-a avea o mega mustață, era incredibilă srsly. Cred că tata s-ar simți prost dacă i-aș arăta o poză cu fostul meu coleg.

––––––spasmodicesuntsimțămintelemelepentrutine–––––

În Cluj, am chemat un taxi să mă transporte pân la gară. De obicei am conversații cu taximetriștii despre vremurile tulburi în care bâjbâim noi ca oameni de neomenie a societății post-comuniste, dar nenea ăsta o fo cel mai uber cel.

Nenea, absolvent al facultății de chimie (ca Rodica de altfel) o lucrat o vreme la o companie de fabricare a medicamentoaselor până la o usturătoare restructurare carele l-o împus afară din cercul științific de o fo’ obligat să-și caute altă bucată de pâne, adicătele în industria falnică a șofatului taximetric. Cam tristache foarte. Ș mi-o pove, nenea ăsta, despre tinerețile lui șturlubatice și despre o Mareana pe carele o iubit-o el foarte când pribegea prin facultăți ș ce vremuri faine și dulci erau acelea, dup aia m-o întreținut cu o prezentare a elementelor carele alăcătuiesc vitamina B12 pân am agiuns la gară. Nu zic, să tot relaționezi cu neni din ăștia, da’ mare mi-o fo’ supărarea la veșnica c-c-confirmare că ilustrele minți ale națiunii sunt aruncate în cotloane care prind pânză.

––––––––berlinu cade și minimalu-i marfăăă–––––––––-

Da bre, și o vinit frateleNORD . Mnezo că am crezut că-mi dau duhu de emoțiune ca la premierea din clasa întâi. O fo mega…MEGA UBER SOOPER JMEN interstelar concertu. Srsly, n-am mai fo și nici nu cred că o să mai prind picior de așa gâdilat muzical vizual auditiv mental, doar dacă nu-i vorba de alt concert frateleNORD. Începând de la Zone, trecând prin Cleg și sfârșind pe Gina Pistol…o fo tres jenial și excelent foarte. Numa când îi simțeam prezența lui Cleg la mai puțin 10 metri de mine mă lua cu leșin deplin. Asta o fo așa ca c-c-cadoo că o fo ziua lu Copacabana și Andreutsa o zis că hai domle să facem o măgărie din asta fenomenală și să-i chemăm. Ea o îndrăznit cu toatele, eo n-aș fi avut destul testicul teoretic să abordez problematica, așa că tăt respectu de pe cartieru Burdujeni, etaju 1, apartament 5 pentru Andreutsa că te chem să-mi organizezi nunta și să țipi la rudele mele îndepărtate să-și bage cămeșa în pantaloni. Concertul s-o ținut în La Subsol și deși să zicem că s-ar fi primit cu voioșie mai multă prezență fizică o fo mai intim și mai fain ca la un VIP parteh care se lasă cu prizări de crini de pe ceafa domnișoarelelor cu daddy issues. Pe la 1 încolo s-o lăsat cu tsavărae și s-o aglomerat surprinzător coșmelia cu tăt felu de bipezi, da’ era cam frig, că deh borcanele se țin în beci unde-i răcoare. Oricum, asta o fo și rămâne cea mai împlinire de semestrul ăsta și-mi crăpă inima nu de la colesterol ci de fericire că am onorat cu prezența și că domniile lor lăutari în serie o onorat cu muzicuța și că acuma stăm toți big pimpin cu sticăre frateleNORD pe laptopuțe.

Hai v-am pupam și ne cinstim după sesiune.

*am mai ternat înc-o pesă, dar încă n-o scot la aer că doamne agiută s-ar putea să se coacă la ID fest de către  knocări așa că ține-mă de mână dragă 3 cetitor cu tot cu tata să izbim cu toții că încă am probleme cu finalu și Copacabana o făcut cea mai mega metaforă la adresa piesei da nu-mi permit s-o reproduc că o facem cu protecție.

A mpodobi mamă bradu’ lu’ Fuego

Icătă că trecut-au fazele lunii de când nu v-am mai eggzemplificat poveţe cu tâlc gen spune nu drogurilor, ‘nainte să treci strada te uiţi ‘n stânga şân dreapta, calota polară îţi vrea binele şi „Studiu asupra nevraxului” e cel mai preten al omului evăr.

Dapoi ci s-o mai întâmplat în universul paulician te întrebi poate dragă 3 cetitor sau poate nu.

Apăi s-o dus o felie de semestru medicinist în carele am învăţat supraveţuirea ca nenea ăla de pe discovery care doarme prin cămile şi îşi bea urina on teh rocks.

Cu zile dulci de la 8 la 8, meniuri nu prea diverse la cantină şi chilele de cafia date pe gâtlej la ore contestabile, aceeaşi carte răpciugoasă şi ilegal de consistentă despre sistemu’ nervos pe care o tot prelungesc la biblioteci din octombre încoae pentru ca să nu o mai ia nimenea evăr şi pentru ca să fac hernie bilaterală prenupţială, am trecut prin troienele ştiinţifice. Am dat şi eggzamenu’ la opţional (explorără cardio blabla), eggzamen carele o fo’ cel puţin interesant da’ nu-mi permit public să constant faptele petrecute ci doar în particular la o cană de ceva o măslină o atenţie pentru că lucruri nesfinte întâmplatu-s-au acolo şi când am venit de la eggza’ m-o prins ditai potopu’ de mă plooa şi pe copilăria renegată aşa că am ţâşnit într-un taxi la călduts unde nenea taxi conducător mi-a reprezentat bassu’ cu nişte muzică foarte kamasutraresciană de îmi făceam limbă cu crucea şi cruce cu limba când o zbughea pe vro’ alee mai puţin luminată. A, ca să nu mai zic fără nici o legătură cu kamasutra şi totuşi cu toate legăturile trupeşe şi armonioase di pi pamânturi cunoscute că cu (căcu) o sară ‘nainte de preailustrul eggzamen ningea infernal în luna lu’ Marte şi eo cu Uţa, Copacabana, Andreea lu’ Marius şi Marius am ieşit după blocurile gri să censtim poesiile cu prostii a lu’ Macedonski şi ne-am lăfăit cu o bulgăreală magistrală de unde am tras concluzia că are sens că cercul (căcercu) meu de pretenari din copilărie era restrâns având în vedere skillurile mele inexistente de a constui bulgări care mai mult sunt reprezentaţi de câţiva fulgi pe un deget şi ţintirea inamicului cu un damage din nou inexistent. După un sfert de oră de alergat în cerc , ei unu’ după altu’, eo după umbra mea, ne-am autoobosit şi am urcat la caldurică pentru păsăepiteliul unistratificat.

–––-porcunmărşimărunporc–––––––––-

Ş când am agiuns aprope de mirosul de vacanţă tăti celulele se opreau din diviziune şi aşteptau salivând marea plecare spre tărâmuri dubioase. Deşi, recunosc îmi e dor foarte de colegii mei unu’ mai medicinos ca altu’ începând de la Răzvan carele trozneşte cu glumitse sexuale de luni începând şi pierzându-şi interesul până vineri şi terminând cu Ana care face enonomie şi la moleculele de praf (ţucau-ar bunicu’ Jânică că ar fi mândru de ea) şi care are un borcan în care o sălăşluit o dată un soi de finetti şi care acuma când îi e poftă de ciocolată pe care nu şi-o permite deschide din când în când borcanu’ să simtă miros de dulce şi după ce celulele oflactive ţipă a orgasm glucidic, Ana închide repede borcanu’ ca să mai păstreze nişte damf de ciocolată şi pentru zile mai negre. Semestru’ ăsta m-a binecuvântat cu cea mai dumă de medicină evah! carele o fo’ sponsorizată de domn’ doftor la cursu’ de anatomie şi carele şi-o desfăcut bumbii de la halat ca să dezvăluiască un tricou pe carele sălăşluia ceva de genu’ „Cu ischiaticu’ te poţi spânzura da’ mai bine foloseşti o sfoară” care îi like funneh pentru că like nervu’ ischiatic îi like sooper mare…era mai amuzant dacă erai acolo.

Ş o să-mi fie dor şi de alde Uţa carele s-o baricadat la bunicii ei care îs like campioni interstelari la remi ş de alde Mişu carele când îşi dă jos ochelarii aduce a descendeţă chineză aşadar acuma nu-i mai spunem Mişu ci Jing Peng şi de Andreea lu’ Marius carele tăt timpu’ miroase a ploae caldă de primăvară şi carele m-o convins că avem un şoricel în baia mare ş unu’ în bucătărie ş eo aşa de tare o cred încât în fiecare dimineaţă mă duc cu mare sfială ş frică în ambele încăperi, tresărind şi din rinichi la orice foşnet străin de fiinţa mea tremurândă şi de Marius care are căciulă care îi avantajează ochii şi desigur şi de Copacabana care are un vibe James Bond l8ly.

Da’ o să mă văd cu Tinu’ de carele am like sooper râs pentru că i-o luat un nene interviu în aeroport de i-o cerut părerea proprie ş personală despre mijloacele de transport în comun şi lu’ Tinu’ i-o ieşit ceva de genu „I’m afreid tu teic dă bus bicuz i cum from east iurope”. Bwahahaha Tinu’.

––––foae verde paradis, az la carfur îi deschis––––

Srsly nao, nu mă deranjează că like Crăciunu’ îi uber comercializat de o ajuns x-y-z-mas, pana mia, da’ mă sooper ofti să mă du’ la cumpărături…mai ales când mă trimete Rodica (de care iară am râs like uber tare ca like Marean (tata) o ţine trează noaptea ca să-i pove despre existenţa elementelor chimice şi Rodica îi like X_x ) să investesc în haine pen’că like îi uuubbbeeer aglomerat şi toată lumea se opreşte în drum, eggzact pe mijloc like wtfbrblolbbq! de ce?! de ce te opreşti în drum?! pentru ce mnezo tresă îmi schimb eo traiectoria, să deviez de la uber misiunea mea pe care încerc din toţi gluteii să o scurtez cu suckcess?! wtf yo?! În afar’ de asta îi excelent în bârlogul originar (bine…în afară de în afară de faptul că nu înţeleg de ce Rodica face cornuleţe care omfg au gust de heruvimi care şi-au scăldat nirvana într-un râu de nucă şi zahar pudră şi nu ai voie să mânci cornuleţe decât de Crăciun deşi le face cu doo zile înainte deşi şi ea şi eo şi Marean ştim foarte bine că plecăm la Bacău de Crăciun şi nu luăm cornuleţe cu noi ergo nu e nimeni care să se înfrupte din ele de Crăciun ergo stau acolo minim 5 zile neatinse şi nedezmierdate de nimenea aşa că după această logică care este like foarte logică vin să întreb cu lacrimi în ochi di ce cacamaca nu am voe să mânânc cornuleţe evah?!

–––––-tanannanamciuciuciuciu–––-

Ochi pentru ochi ş pasta pentru dinte drumu’ spre bârlog nu a fost lipsit de întâmplări sezioniere. Am avut belet în vagonu’ deschis (crec aşa îi zice mama luia) şi like am urcat cu stupoare şi frică în ochi în ceea ce părea la început a fi Narnia şi a avut deznodământul de a fi Narnia pen’că like era era un frig de îngheţa şi gându’ gândului despre gând da’ măcăr în Narnia erau presărate creaturi mitice şi fuching magice da’ în vagon era pustiu şi făr de pinguini şi am mers aşa vro oră dârdâind cu sfârcurile care s-au restras în interior şi s-au întărit pe coaste până când a venit cu mare mister controloru’ care ne-o luminat în alt vagon în compartiment cu o măicuţa şi un fecior roş în obrăjori.

Dapoi cam asta îi dragi bipezi şi nebipezi iluştrii, eo mă retrag întru sărbătoricime şi vă recomand troiene şi festivităţi trainice, ne-om auzi când ne-om auzi nu înainte de a face o sooper dumă de medicină la care o să râdă probabil numa’ eo care o fost o sintagmă de la motoare căutătoare pe care mii lene a le mai stima aicea, dar din care una’ mi-o rămas în girusuri :

„ce sa bag in strugurel sa-mi iasa roz ” – coloraţie hematoxilină eozină (bwahaha…da…îi amuzant..sort of, uatevah sunteţi ignoranţi)

V-am ţucat pe oh brad pitt frumos.

A reprezenta basu’

Diseară noi, aceşti iluştri bipezi, ne prezentăm la concert extraordinar Relative ca să reprezentăm basu’ în cinstea lu’ Mişu a cărei zi de naştere o tot celebrăm de o săptămână încoa’. Ţ’ani Mişule!

Apoi trecut-au săptămâni ca o palmă pisti ceafă ş eo tot cu 20 de ore de nesomn per zi am rămas. Nu că m-aş plânge dar mi-ar prinde bine o sesiune de pleoapă pe pleoapă.

Deznodământul ştiinţific se coace ca revoluţia şi te rog du-te şi verifică cuptoru’ că eo tresă întind rufele. Facultăţile mi le îndeplinesc zilnic cu prezenţe inoportune la tăt felu’ de cursuri interactive cu prezentări power point şi conferenţiari cu voci călduţe sau stridente cu costume lucioase şi păr facial indispensabil pentru a fi luat în serios în comunitatea medicală. De când a început semestrul am tot trăit la bibliotecă şi cafeaua dintre cursuri dată pe gât în Broadway a devenit cafiaua care-ţi gâdilă ombilicu’ în faţa decanatului pen’că îi varianta cea mai eftină şi mai puţin time consuming. La bibliotecă mă tot plimb (fetili se pregătesc intens pentru concertul miezonoptic şi mă tot bruiază cu mişcările lor lascive în bluze ilegal de strâmte şi decoltate nom nom nom) printre rândurile de psihiatrie (la psihologie avem de uneltit la un uber eseu carele dacă îmi va ieşi dezgustător de excelent îl voi posta poate dacă voi simţi vibe-ul) şi neurologie de unde am luat o carte uber şmecheră pe care am cărat-o nefolositor de mult după mine şi mi-a mutat vro trii vertebre din originea lor pen’că are greutatea unei girafe gestante (această greutate, aici aş putea face o parelelă cu Atlas da’ nu dramatizez aşa de mult deşi parcă aş vrea oleaca, pe care a sesizat-o şi un flăcău cel puţin contestabil care m-a ginit la căpătul piezişei şi carele m-a combinat oleacă ca dup’ aia să îmi ceară 3 lei pentru o cauză nobilă care o bănuiesc că se referă la existenţa lui de hardcorist şi nu la copiii nevoiaşi pe care i-a menţionat şi carele m-a trimis să-i iau doo pachete de tsigări, din banii lui desigur şi zău dacă am înţeles de ce nu se ducea el să facă treaba asta şi de ce am acceptat să mă duc, el spunând că îmi ţine cartea de fiziologie până mă întorc eo şi eo tot timpul cât eram în magazin îmi făceam scenarii sângeroase cu referire la acea carte şi îmi scuipam pe suflet şi mă rugam la ăl de sus ca flăcăul ista să nu fuga în Mexic cu a mea carte, lumina şi mărul ochilor mei şi a examenului ce va să vină. În finale am îndeplinit misunea şi am recuperat şi cartea da’ îmi dau seama că am făcut echivalentul a mersului la bucătărie să-ţi aduc o bere şi un sandwich şi că am fost folosită şi că nu mă deranjează asta şi că oarecum îmi place…hm.) carte pe care o să o tot prelungesc în fiecare săptămână pentru tot restul vieţii probabil pen’că mă tem să nu o ia altcineva dacă o returnez în totalitate.

––––––-spasme sentimentale––––––

Ne-am uitat la un film anatomic cu disecţia tuturor celora care aparţin de sistemul nervos centrul (jos sistemu’ yo) şi era foarte şmecher ce se întâmpla acolo şi tăt felu’ de felii de creier carele mi-am dorit să le tai şi eo pen’că părea o activitate foarte incitantă şi intimă anatomic vorbind şi zău că mă jur pe penarul meu cu felurite culori şi carioci fosforescente pe care l-am uitat în sala de curs de fiziologie, dar pe carele l-am recuperat cu neruşinare,  că soundtracku’ era de filme porno carele mi se pare o revoluţie cinematografică ce trebuie mai des practicată în filmele în care nevraxul e personajul principal.

––––––auz băiatu’, n-ai o mucelniţă?–––

Apoi îs la opţionalul care stă supt incidenţa numelui de „Explorări cardio-circulatoblablabla” pentru carele eram şi încă mă aflu destul de entuziasmată, doar că e plasat la o oră nefericită într-o zi nefericită care începe de la 10 şi mnezo ştie când se mai termină că tot am impresia că toată săptămâna e un fel de zi de miercuri prelungită. Şapoi am purcezit spre această aventură cardiologică carele se ţine în spitalul de recuperări cardioblablabla carele se află eggzact în (aicea m-am cenzurat de dragul rudelor sangvine şi nesangvine) groapa Mareanelor, adică like uber UBER! sooper dooper incredibil de omglolwtfftwrolfbbq DEPARTE în Zorilor şi e foarte bun numele cartierului, pen’că tot urci dealu’, muntele ( venus, hahaha apropo tot îmi trimite Laura Andreşan spam-uri cu filmuleţe deocheate, mulţumesc tanti da’ mă descurc şi singură) şi îl tooooot urci până ajungi la degetu’ mic a lu’ mnezău şi ai vrea să-l gâdili dacă n-ai face hipoxie până acolo. Îi aşa di diparti şi aşa de mare încât văd copilaria lu’ bunicu’ Jânică de acolo. Mno, acuma cursu’ în sinea lui sinească îi foarte şmecher şi doftoru’ carele o venit îi ş mai şmecher şi entărteining şi cumva la un moment dat o agiuns la o replică din Hamlet „horaţiu, mă-ntunecesc coae” ceea ce mă unge foarte. Da’ asta m-o făcut să-mi dau sama că de voi rămâne şi agiunge sănătoasă şi la fel de bipedă până în rezidenţie pe carele sper să nu mi-o petrec aicea pen’că deh… îmi voi alege specializarea în funcţie de cât de mult îi de urcat până acolo (haha joke, but not really)…so far cardio’ is not on teh list!

–––––deşi sişu e liber eo tot afirm sişu liber––––

taula baula : na bini. apoi ma du’ sa invat la micro pe maine.
taula baula : pup cu microbi
rus IoNuT : oki , pup cu anticorpi

hahaha dumă de medicină…. nu mă judeca!

de aicea am luat.

pluuuuusss mă gândesc că e cel puţin interesant plus very thoughtful să-i faci la oxy un site

Aş băga nişte motoare da’ mii cam somnuc aşa că ktnxbye.

pup cu microbi.

A poşti aceeaşi calotă polară

M-am tot coit şi răscoit în fătarea unui nou articol. Iată, această sâmbătă legendară m-a urnit din propria lehuzie.

Aşadar deci şi prin urmare? Ce am mai pribegit? Să videm…

Vacanţa asta, n-o fo’ prea ilustră întrucât felurite năcazuri mi-au aburit existenţa. Nu le voi felia întrucât după multă terapie cu un cub rubik şi lungi discuţii cu un pinguin de pluş, am reuşit a trece pisti…aşadar această lungă şi netrebnică vacanţă este categorisită în bibloraftul de trecuturi tumultoase, tenebroase şi de prost gust din care nu mai vreau să sorb evah, dar carele în final au avut un impact pozitiv ca protonii bla bla bla şi ce se mai zice în filmele despre echipe de baseball la sfârşit, o morală kitchoasă că am învăţat că aia şi pe dincolo sişu liber.

apoi aflaţi că sunt bine şi încă bipedă deşi mă bănuiesc de dioptrii mai proeminente ca anul trecut.

M-am mutat (nu în genul de mă mut la marmacie ci în genul de mi-am luat handrabelele şi m-am deplasat spre a vieţui întru alt bârlog). Ia ghici, dragă 2 cetitor (plus mama şi tata, carele iară îi bănuiesc că mă cetesc şi nu mai pot zice cuvinte ca lăbăreală anarhică, salut rodica ş marean vă ţuc pe intenţia de a-mi trimite borş şi zacusă şi musaca aşa cum numa’ rodica o poate procrea)  unde m-am mutat? Da, cu un etaj mai jos de unde sălăşluiam anu’ trecut. Numa’ că acuma îi mult mai pizdos (iară alt cuvânt pe care n-o să-l mai frecventez aicea, ehem ehem) că like a venit o donşoară nouă şi proaspătă, carne crudă, care miroase a zahar şi caramel nom nom (şi carele îi la engleză- japoneză şi ne zice lucruri în japoneză ca de exemplu „eu sunt inginer” şi toată lumea ştie afinitatea fetilor medicinoase pentru ingineri)  şi Uţa cu carele am vieţuit ş anu’ trecut.

Ş acuma avem trii camere ş un hol cât grădina lu’ bunica Ileana ş doo băi din care una îi mai mare şi una mai mică şi le-am botezat…baia mare şi baia mică ş îi amuzant când spui „nu ştiu alţii cum sunt, da’ eo mă duc până în Baia Mare să scufund delfinul”. Ş camera în care mă îndeletnicesc eo îi oleacă cam roz şi are un tablou cu nişte câmpuri roz şi îmi tot vine să cânt strawberry fields for evah când mă uit la el înainte de culcare.

Apropo de culcare (nu, nu voi face nici o referire cu privinţă la „odihnirea ciolanelor ehem ehem” în acelaşi teritoriu de baldachin cu sexul opus pen’că Rodica i-a zis lu’ Paulica că nu-i bine şi că tresă fie fată nevricoasă înainte de a-şi pune pirosteniile eventual cu un alt doftor cu care să-şi facă rezidenţiatul într-o ţară exotică şi cu care să toarne încă un mănunchi de plozi şi ei viitori doftori eventual nicidecum artişi) mi-am reglat ritmu’ nictemeral ş acuma îmi cumpăr somn pe la un generos 23.00 ca un inginer pensionat la o vârstă respectabilă, da’ tot mii somnuc tăt timpu’ şi aş dormi oricând, oriunde (da’ nu cu flăcăi, i kno’…i kno’ rodica). Acu’ vro doo zile am adormit în picioare în drumul meu spre Baia Mare şi în aceeaşi zi pe scaun în bucătărie în timp ce Copacabana mă ispitea cu supă procreată de el, pesemne şi pesmet concurează cu rodica în ale gâdilatului papilelor de Paulica.

Ş iote că au început facultăţile. Ehe, cum ziceau toţi nesăbuiţii din anii mai mari „stai cileandru Paulica, anu’ 2 îi felie de tort, uber simplu, o să ai timp câcălăău (am voie să zic câcălău, mnu?)”. Da’ pe bustu’ lu’ Hipocrate din Florenţa că nu-i aşa. Avem ore de la 8 la 8 (aproximare dramatică, nu mă judeca) şi tătă lumea trage de bonetele noastre de pisti tăt. Da’ îi fain. Sincer. Îi obositor foarte mai ales când tot tresă urc şi să cobor Pasteur-ul (oh, sweet nemesis) da’ să zicem că îi o oboseală plăcută. Mai ales că acuma în anu’ 2, tătă lumea o renunţat la politeţuri ş feluritele măşti ş toţi îs aşa cum vin ei de la ţâţa muicilor lor. În grupa mea, tătă lumea îi cileandru şi mai facem un lanţ polipeptidic la o clătită, numa’ că toţi îs mai hormonali ca anu’ trecut. În sensul eroico-exotic. Da’…îi refreshing zâc eo…

Mno’ acuma v-aş pove’ mai multe da’ aş cam hiberna la umbra nucului oleacă, aş hiberna ş la o bere da’ cum mi-am dat toţi rinichii pe cărţi de jenetică, microbioliogie, histologii şi anatomii cochete…aleg varianta mai ieftină de destrabalare. Poa’ îs uber uncool că nu mă paranghelesc în vichend da’ or veni ele ş vremuri din acelea.

Hai ţuc bă.

A-ţi scălda cufireala în groapa mareanelor

Aici se ţine conferinţa anuală a tuturor marenelor din lume, evah. Aşa cum conferinţa anuală a tuturor paulelor din lume se ţine la Paula Seling în cramă.

Dragi 3 cetitor cari vă ţuc pe lobul occipital pentru fidelitatea castro care mi-o plesniţi constant,

Iată că Paulica, om bun, a trecut şi peste nestemata sexiunilor cu vârtoşenie şi acu’ sălăşluieşte în bârlog unde Rodica, a ei muică chimistă în serie, o răsfaţă cu ceai din ăla de îţi iese lichidul din tine o dată la 3 minute.

Dispri sexiune nu-i nimica epic de specificat…atâta că îmi luam somn la 8 dimineaţa, mă trezeam la doo, plecam capul la absenţa covârşitoare ale meridelor şi apoi poate poate mă urneam din loc să mă emancipez ştiinţific cumva cumva. De obicei făceam un uber calcul gen: ochei 16 cursuri-6 zile rezultă câte 4 cursuri pe zi ca ultima zi să rămână pentru recapitulare care în majoritatea timpului se solda cu capitulare şi atâta. Am lăbărit-o anarhic cu tot felu’ de filme plicticoioase cu buget redus şi filme deochiate cu autobuze în Japonia, cu American Idol numa’ ca să mă uit la Simon ăla cum îi chizdeşte pe toţi şi nenea ală ciocolatiu cum zice „Yo dawg”, după aia pi la 3 dimineaţa băgam un conchizdator sublim şi îi făceam la psihic pe toţi copchii de 13jpe ani care îmi dădeau mie la caca de pierdeam spre ruşânea me’. Da’ oricum tătă lumea îi super nefu pe conquiztador la ore din astea neortodoxe. De ex m-am băgat la un joc la separeu cu doi pi care nu-i cunoşteam şi care di fapt erau cuplu şi tot îşi dădeau pupuri în timpu’ jocului ş eo am zis că „dragostea voastră mă dezgustă” şi ei de suparare nu m-o mai atacat ci s-o atacat ‘ntre ei ş pe mine m-o lăsat să gâştig.

Apoi eo cum nu am ieşit din viezuină tot acest timp nu-mi dădeam sama când îi zi ş când îi noapte. Realizam eo că cerurile dau să crape numă după sunetul păsăricilor din spatele blocului, carele se adună la concert death metal în fiece dimineaţă. Explozie de faună la noi în spatele blocului, am găsit ş doo şopârle pe balcon şi vorba ceea…stăm la etaju doi plm.

Deci vă jur pe artera mea de haur că am lăbărit-o cum se poate de benefic în sexiune, m-am uitat până şi la harry potter 6 yet again ş am putut relaţiona mai bine cu întreaga poveste pentru că am observat că podu’ care ia foc în primele minute ale filmului îi de fapt podu din londra pe care am fo’ ş eo şi pe care săream ca să o sparii pe Rodica.

Oh noes the bridge is on fuego ( chestiunea aia cu roş şi porto şi galben îi o încercare de fuego sau fire sau foc sau cum îi spune în ziua de azi da’ o ieşit ca nişte muştar cu ketchup, zic)

––––––––––––doftorind în lanul de săcărică–––––––––––––-

Mno, am mai avut o uber experienţa de doftorit (în afară de aia de az’ de la practic la dispensar care o fost uber not kewl că nu s-o întâmplat nimica nimicuţa toată ziua şi am stat şi am periat cariciul la lumina lu’ nezău) care o implicat-o pi Uţa carele într-o dimineaţă s-a hotărât să meşterească la o conservă cu carne şi conserva a meşterit-o pe ea că i-o spintecat juma’ de dejit mare şi pşşşşfufufşşfşf sânji pisti tăăăăăăt!!!!!! şi am consultat cursu’ di prim agiutor care zicea ce îmi dicta mie sistemu nervos simpatic să fac (nu, nu să fug) da’ să leg dejitu cu o păreche de chiloţi (curata!) deja ruptă şi să torn propolis şi să comprim vasele din teritoriu. Ş draga di Uţa avea eggzamen ş s-o panicat niţel ş draga di ea o mers cu chiloţii mei legaţi de dejitu ei la eggzamen.

Altă experienţa relativ anatomică o fo’ a mea care când am vinit di la unde am ieşit eo afară şi am intrat în bucătărie să-l cinstesc pi Mişu cu un capac de nestea mi-o venit să-mi borăsc maţele instant şi perpetuu de la mirosul din bucătărie care nu poate fi asemuit cu ceva di pi lumea asta că încă nu s-o inventat aşa experienţa olfactivă.

–––––––––filofteea, ejti mărul cefaleei mele––––––-

crec’ mai vroiam să zâc civa da’ iară îmi vine să mă duc la baie că m-o prostit mama că nu-mi da ceai din ăla de îmi piş şi copilăria şi mi-o zis că îi ceai de ceai normal da’ nu era…aşa că mă duc acuma ş vă mai scriu eo..că n-am ce face în vacanţa decât să âmblu în chiloţi galbeni prin casă ş s-o lăbăresc la practic.

 

A îmbiba pe o cărare mult prea verde.

Azi dimineaţă pe balcon ascultam hamsterul de pe balconul de lângă. Hamster prea fusiform pentru rotiţa lui pe care aleargă numai noaptea, numai când vreau să dorm, numai când pot să-l aud. Roţiţă ruginită.

Sâmbătă, examen la anatomie.

O mandibulă îşi caută altă mandibulă. O mandibulă bărboasă, cel puţin asta e preferinţa personală.

Aseară pe la miez aşteptam cu Uţa la fast-food-ul local. Mă simţeam ca într-un film de Taratino şi eram sigură că în spate sunt vro 5 mafioţi care prizează unul de pe burta altuia.

Înainte de asta am fost la un local din carton. Mă aşteptam să bată vântul mai tare, dar o bere era 4 lei şi localul era undeva pe scări, undeva palmat, erau exact 16 oale de ceainărie pe un perete. Matematica nu se odihneşte duminica.

Mai e o roşcată mică acum în casă. Prăjeşte cartofi şi e răcită. Eu o ademesc cu fervex sau cu bisturiu, ea trebuie să aleagă.

S-a mutat un nene cu un etaj mai jos, la scara de lângă. Când intinde rufele pe balcon iese îmbrăcat cu un tricou pe care scrie mare „fuck you”. Seara îl văd cum stă la laptop şi se uită la filme care nu au avut destul buget pentru haine.

E foarte cald afară şi simt cum celulele-mi transpiră. 

Mă’nţelegi?

A râni prin hipocampuri.

Îi foarte lune seară şi Mireluş ascultă muzica tare, asta după ce a valsat din laringe pe o melodie rastafarai şi mi-am băgat creionu’ între ochi că nu am mai putut învăţa la biologie celulară. Cineva îşi ia bătaie şi crec’ o să fie Uţa că stătea mai înainte în nişte chiloţi care tot insită că-s pantaloni şi pentru că îi mai uşor de băgat într-o cutie.

Bă copii…încep a intra în panecă. Sesiunea îi mai aproape decât realizez şi mă sună la 3 dimineaţa şi îmi respiră în telefon. Îs nespus de confuză şi muntele de cărţi mă copleşeşte de îmi vine să adorm plângând. De asemenea, trec printr-o perioadă foarte…cum să zic bă…de aş fi flăcau aş avea un boner constant. Nuş di ce, or fi de la melcii de după plooae. Da frate, mă incită nevertebratele, care-i pornblema?!

Mno şi restul colegilor simt presiunea, da’ asta nu i-o oprit pi marea şi mica majoritate să dea testu gol la biochimie. Şi doamna confă o ţâpat la unu’ : „Să ştii că eu am vedere periferică foarte bună şi te văd cum copiezi acolo”, ceea mi s-o părut o uber dumă de medicină şi nu m-am mai putut concentra să scriu dispri imunoglobuline în continuare.

Iaoh, să vă zic că la primu agiutor, la practic, ne-o vinit un nene. Oho…şi ce nene. Pe nume Caius, de aş vrea să-mi conducă imperiul all night long. Aşa rârâit şi peltic cum îi existenţa o încercat el să se explice care-i treaba cu masagiul cardiac. Dragu’ di el, ne-o zis că un biped nu poate să facă prea mult că oboseşte, că trebe doi şi că: unu’ împle bulina în timp ce altu’ dă la balon, am încheiat citatu’.

Mai apoi am avut o uber experienţă profesională săptămâna trecută. Avem o pretenă, om bun, care perioada asta nu prea o duce excelent de i se rup şalele pe drum. Ş mno, o făcut ea o oarecare hemoralgie cu iz de ovulaţie dacămănţelegi, da’ era în flux pre’ mare. Mno, ş într-o sară s-o spăriet ea aşa că apa roşă nu se mai oprea din căscăduire ş o sunat pe Mireluş plângând că îi panicată. Paulica, om bun, culcase geana pi la miezu’ nopţii şi se pruncifica supt plăpumioare visând la cum ar vrea sa-i fie peptida mai straşnic scindată de domnu’ Caius. Desigur, cum Paulica e blestemată spre a nu avea niciodată un somn neîntrerupt, Mireluş (care a ocupat această poziţie de trezire bruscă, inopinată şi violentă a paulicilor din incintă de când copacabana şi-a mutat cuibul spre zări mai aspre) intră peste somnul dulceag a lu’ Paulica şi zice că pretena noastră nu ştie ce să facă că o pierdut vro’ doo litre de sânge. Asta o fo’ prima dată din lume când nu m-am super ofticat că am fost trezită şi eram gata să-mi iau boneta şi să plec la locul faptei. Mă simţeam super bad ass şi pumped up. Desigur, am recomandat ţârul clasic la ambulanţă, că deh oi şi berbeci fi eo super falnică..da’ ploua afară şi bisturiul se micşorează la apă. Oricum totul a fost buena în cele în urmă.

––trecând la brize mai puţin medicinoase–-

Vichendu’ aista o fo’ prima paranghelie pentru Uţa care mâine se solidarizează cu cei 19 ani ai săi împliniţi pi această margică albastră.

Primul set de partee, o fost că o vinit copii din Suceava dintre care unu l-am păstrat supt birou surpriză pentru ea mai târziu. Aşa că vineri ne-am trezit cu un Radu pletos şi uns cu chele şi metaluri şi ochii mari şi albaştri bulbucaţi de confuziune după un drum deloc gentil la glutei. Apoi nii că am trimis-o pi asta mică cu Radu şi copacabana în lume cu scuză că mnoo, eo nu ies că am de învăţat..Mireluş îşi taie unghiile, ceilalţi îs plecaţi. Ne-am bătut licheaua de ea aşadar. Bla bla bla ne-am adunat în Taverna, o sosit şi asta mică plină de emoţiune, a suflat în cele 19 madeline înflăcărate. 6 shoturi de techila şi niscaiva bere mai târziu, bolboroseam monosilabic şi ne juram iubire eternă şi în viitorul an facultativ.

–-aşa-i că vă era like uber dor de motoare căutătoare? ––

ustensile proctologie – 4 scânduri şi un cui?

foi de colorat cu salvarea pamantului – da’ bă…hai salvăm pământu’ prin tăierea mai multor copaci din care facem foi ca să le colorăm cu salvarea pământului, nii cultură.

ce mananca barzaunii – primul tău născut

jocuri cu gedai numai cu gedai – atâta timp cât îs numa’ cu gedai

rezumat la ding- ding – ding dong. teh end.

poze pozitia capra – da-mi add pisi

vreau cloroform – ce face ambiţia din om, nu face violul din porumbel

fructe exotice poze – te ajut cu exoticul, dă-mi şi tu add

„china -pestera furung imagini” – duma asta chiar e de sine stătătoare

plumbarul – o să-i zic lu’ bunica Ileana că-i iei penarul în deşert

chizdi paroase si micute – aww ci drăgălaş

imagini nudism femei – da-mi un mail

furung anal –  O.o

virginitatea la indience – nu se găseşte la tot pasul

scheme cu oameni iutube – brus li

am o boala de ma omoara – tot cu furungu’ anal?

filme porno langa tarantule – e mai fain cu tarantule

cum de crescut epuri – nu recomand. seara îs doi epuri, dimineaţa găseşti o cireadă de epuri.

Şiiii papamdapm 271 de căutări au fost declarate cu : ce semnificaţie are punctul roşu din fruntea indiencelor?

Iată un filmuleţ:

Sper cî v-o lămurit.

Hai pup.

* R.I.P Dio

A nesomni şi atât bă că serios nu am dormit din perioada mea intrauterină.

Noah, adică…acuma stau şi mă dor gluteii că am mers azi în toţi cei 4 poli ai clujului ca să fiu om bun şi prezent la cursuri, laboratoare şi alte niznaiuri facultăreşti. Adică cum cureaua magică a lui Hipocrate cu care-şi lega soţia de pat să-i arate ei cine are jurământul în famelie să pui spitalele astea aşa diparte unul di celălalt şi să mai şi pui bipedul student nedormit să se grăbească să ajungă la timp să nu-i fie pocit scalpul cu vro pungă cu urină în timp ce te fâţâi la el că da’ de ce întârzii domle? Ca mai apoi să te fugi la biochimie unde să-ţi fie frică să pui capacul la stilou că faci gălăgie ‘n amfiteatru şi nu se aude doamna conferenţiar când ne spune noo că colagenul îţi face fapte bune fără să ştii.

Oricum, postu’ ăsta îi ca să fie mănţelegi? ca să ştii că încă pulsez dragă 3 cititor şi că nu m-am alăturat statisticii domnului doftor de la primu’ agiutor care ne-o zis uitându-se boem pe geamlâcul prăfuit că pi vremea lui erau cel puţin 4 sinucideri pe an la medicină. Apăi n-o fi aşa di greu, da’ mă jur că e al naibii de antrenant…

Mno, eu o să mă retrag întru sublimităţile de rigoare la răcoarea papilianelor, lanţurilor de aminoacizi, pompelor de sodiu-potasiu că deja începe a pute a sesiune pe la noi..şi crec îmi voi îngloba laptopul într-o veziculă şi-l voi îngropa lângă umbra lui Mihai Viteazu’ la Cozia care mi-o zis un preten di mai di mult că i-o căzut la un test şi el o desenat pe foaie chiar umbra lui mihai viteazu şi un semn din ăla „welcome to Cozia” că săracu’ nu şi-o fost învăţat, că mii că iară mă aflu internaută şi mă uit cu Uţa la americaz next top model şi ne minunăm şi ne facem cruce cu limba şi aplaudăm când un nene chel nerecunoscut fotograv interstelar pe nume Nigel le spune la fete în timp ce promterul îi zgârie cheliile: „Fată tu în poza asta eşti ca tula. Serios, adică tu dacă nu mi-o vinzi..eu nu ţi-o cumpăr”.

Nezău ni apere de subnutriţie televizată.

Hai sănătăţuri ş ne auzim în vro ceva….

––să-ţi bagi Paulica––

Noo chiar nu ne ies surprizele. După aproape rateul di la ziua lu’ copacabana la care s-o scăpat vro doi pe care nu o să-i numesc (ceapa ta Popa şi Hippy), era să-i facem o surpriză lu’ Uţa că vine ziua ei…că trebea să vină unu pe nume Radu şi altă donşoară pe nume Ioio (care-s diparti la suceava). Da’ io când i-am zis lu copacabana „coae, am vorbit cu radu şi o zis că ei or să vină, atunci seara de ziua lu andreuţa”, el se gândea la cum să-şi cureţe crengile de furnici şi io zis lu Uţa „coae, o zis Paulica că vine Radu şi Ioio.” Mno bravos. Concluzia e că noi nu ştim să ne surprindem aşa că vedeţi că-i facem petrecere surpriză de care Uţa nu trebuie să ştie?! BINE?.

Ulterior am aflat că Copacabana a fost distras de faptul că eu aveam halatul de doftorie pe mine şi îmi trăgeam şosetele. Yes, I have that effect.

––ridichii făr de stăpân–-

La noi în bârlog nu se face împreunare fiziologică, nu se şterge praful prea des şi nu se duce mirosul de popcorn din cuptorul cu microunde, dar asta nu le-a oprit pe ciorile alea doo (şi asta nu e dumă rasistă…gen) să facă nişte sweet luvin’ azi după amiază la noi pe balcon printe chiloţii noştri neuscaţi. At least someone is gettin’ some….

Hai sănătate că am test mâine.

A face un quicky metafornix.

Noah, am vro’ 2 minute libere în pauza mea sindicală de la profunzimea ştiinţifică a ceea ce înseamnă stomac şi am zis să încrestez ceva în grinda cibernetică.

Ehem ehem. Aseară m-am uitat cu Uţa şi Ancu (o donşoară care susţine modelul femeii secolului dooşunu cu Xanax şi ieşirea falnică din dulap dacămănţelegi) la ieurovizion. Pe lângă faptul că era un nene îmbrăcat într-un copac şi alt nene cunoscut muzicant de pe meleaguri care după că ce a luat vro 3 puncte a zis „ce plm” şi s-a pus pe halit, Paula Seling a luat marea Kahună. După cum spunea cineva pe iutub la melodia care mere şi pere la Oslo acuma : „a luat melodia cea mai puţin slabă dintr-o colecţie de melodii proaste”. Eu totuşi mă bucur că a gâştigat Paula, e întru adevăr o victorie pentru întreaga comunitate de paule, ea fiind membru de onoare. Cu siguranţa o vom cinsti la convenţia paulelor de anul ăsta. Nda…

–––mama lui Fuego––-

Aistea doo săptămâni la facultaţiune au fost cel mai groaznic şi mai wunderbar lucru care mi s-a dat să îl trăiesc evah din lume.

Adicătele îi like uber obositor, dar like uber interesant şi în sfârşit toate sî leagă între ele mai mare dragu ca dublul helix la ADN.  La anatomie ne-a schimbat tantea şi acuma facem cu dna. şefă de lucrări care ne-a învăţat pe lângă tainele anatomice că e like uber important cum te adreseszi oamenilor de la facultate. adicătele e ok dacă îi spui la o tanta conferenţiar „doamna profesoară” (profesor fiind cel mai înalt titlu din lume) şi ai putea să o faci să roşescă şi să-ţi facă din ochi, dar în nici un caz să nu-i spui unei profesoare „doamna conferenţiar” că s-ar putea să-ţi primeşti pe lângă un ficat după ceafă, un belet de trimitere la facultatea de medicină de la Ilişeşti.

Apoi, mai facem fiziologie unde like îi regimul cel mai dictatorial din lume, dar cum eu sunt o masochistă a educaţiei, am nevoie de cineva care să-mi plesnească câte un cotor de carte între spaţiile intercostale ca să excelez.

La biochimie, iară e un fel de dictatura, dar mult mai plăcută. Chimia e o iubire veche cu bust apetisant şi chiar as we speak mă gândesc cu lacrimi în ochi de emoţiune la cei 20 de aminoacizi (din care doar 8 au pretenţii de esenţialitate, mulţumesc domnului Nick di mai gios)  care trebuie recitaţi marţ la testare.

Biologia celulară şi moleculară mai apoi e întru adevăr o ridicătoare de sprânceană. La asta şi la biochimie îmi creşte pulsul şi mi se activează simpaticul. Nu ştiu di ce, dar e instaurat un cuib de frici înlăuntru-mi. Adicătele vinerea asta ne-o pus să ne avântăm în cunoştinţe microscopale şi o zis că în ultimele 20 de minute ne puşcă un mic eggzamen să vadă de ştim tainele acestei ustensile cu ocular şi obiectiv. Noah, Paulica om bun, bâjbâie toată ora printre preparate şi la un moment dat trece la fire de păr, sânge propriu, aşadar o paranghelie microscopală. Pam pam pam vine momentu’ eggmaminării: pregătiţi preparatul, obiectivul de 10x. (Paulica bijbileşte, bibileşte rezolvă) foarte bine, pune obiectivul de 20x (Paulica învârte revolverul şi pune obiectivul de 20x, Paulica dă să regleze, dar din şurubul macrometric). Domnu’ asistent vede: AHA! prima greşeală. (întrucât bibilirea cu obiectivul de 20x se face doar cu şurubul micrometric, ceea ce Paulica nu ştia întrucât se gândea la cozonacul de acasă când acestea s-au menţionat). Noah, îmi cer scuze şi dau să bibilesc cu şurubul corect. Pam pam pam stupoare şi sudoare. Paulica nu vede nimic. Paulica îşi spune: apăi mi-or fi crescut mie dioptriile, da’ cataractă sigur n-am, am trebui cu siguranţă să văd ceva. Domnu’ asistent începe a face presiuni. Paulica intră în panică. Începe a şoşoti cu angoasă întrucât o neîndeplinire a testului ar fi însemnat un 2. Inadmisibil desigur în acest univers. Poate doar în Reich, unde un 2 e echivalentul unui 8 la noi. Danela, om bun, îi spune a schimba microscopul cu al ei. Paulica îşi ia cojones-urile teoretice şi foarte dezumflate şi se mută la microscopul nou. Lucrează ca Alfred la chiloţii impermeabili a lu’ Batman aka uber repede. Paulica vede imaginea cu 20x-ul, ridica mâna triumfător, totul se soldează cu 10. Paulica încă  mai poartă frică în suflet pentru viitoarea întrevedere microscopală.

După aceea avem ştiinţele comportamentului, care facem hăt hăt la clinica de pediatrie. Acolo avem un nene care îmi aduce aminte de o păsăre măiastră cu dogmatică drăgăstoasă.

La urmă vine opţionalul care îi comunicare medicală. Apăi eram tristache la început că ziua de miercuri cu tot cu opţional durează de la 10 la 21.00. Dar, după ce am fo’ prima oară m-am dus la toţi colegii care au făcut Nosocomiale sem. 1 şi am zis „AHA, prima greşeală”. Îi like super secseh. Adicătele la primu curs ne-o adus pacienţi adevăraţi şi ne-o pus să îi întrebăm di sănătate. Erau tot felu’ de tipuri sociale…di la o băbuţa mică care a zis un timid „bună sara” până la un nene cu pijama în dungi din aia de care are şi tatăl tău primite de Crăciun de la muica ta. Toţi eram like oaaaahhhh nosocomiale my ass.

Oricum, acuma începe totul a fi like pe profil şi…pana mea, poate îs corny da’ mia chiar îmi place dezgustător de tare. Zic asta pentru că îs like uber răcită şi am luat un fervex şi îs oarecum haigh.

Noah, cam asta îi. Sănătate şi o primăvară tumultoasă bai băeatule băi.