Cine mă strigă în noapte…mă strigă degeaba că eu oricum dorm

Trăiesc o continuă febră de plecare încă din iulie când am terminat cu admiterea. Nu e febra mea, e a muicii, dar cum sângele nici apă nici red bull nu se face, aşa şi febra asta e al naibii de contagioasă.

Cămara mea e plină de tigăi, oale, furculiţi, lingurele, etichete şi un lighean roş de-ţi arde retina încet şi dureros…toate emanând o duhoare inconfundabilă de nou. Printre astea stau şi umbrele viitoarelor borcane cu zacuscă şi tocană (aceeaşi zacuscă dar cu surpriză, surprinza e că are orez..doh) pe care le voi căra după mine pentru a mă uita ironic la ele în dimineţile făr’ de mâncare. Mi-am cumpărat şi portofel, acum e clar că trebe să plec în lume să mă fac că încerc să-mi găsesc rostul. E ca atunci când am fost la T4T şi ni s-a zis că şi citez: „aţi mimat că aţi mimat că aţi mimat că aţi jucat”.

Trecând peste aceste mici chestiuni care în esenţă sunt o moarte psihică pt. mine, gen „tresă suferi ca să fii fericit”, la suprafaţă reprezintă oportunitatea care i se oferă mamei mele de a sta pe geam şi a-şi vântura batista spunând „oh, they grow up so fast” şi un mare *sigh* de relief.

–––––––––––––––-ăsta e orizontu’–––––––––––––––––––

Se pare că pierd multe chestiuni. Acum o săpt. s-a palmat un tir cu gumă de mestecat, iar acu’ 2 săpt. s-a dispărut un tir cu ciocolată. Apăi îi clar că undeva e o uber chefuială de preşcolari cu trafic de acţibilduri de la hubba bubba. Unde erau astea când meream eu la şcoală?! Asta îi treabă bre?!

––––––––––––-nu, ăsta e de abia orizontu’–––––––––––––––––

Noah, îşi mai aduce aminte cineva hăt hăt de obsesia mea nu atât de îndepărtată şi actuală legată de minesweeper şi cum am dus eu obsesiunea asta la nivel interstelar? Ăpăi ştiu că acuma îs pe locu’ 20, dar am trăit cele 15 minute de faimă pe locu’ 16 vreo 2 săptămâni. Era un nene care tot timpu era înaintea mea, Dave McFadden. Într-un post unde eram mineswept away am făcut afirmaţia „Dave McFadden, u R going down!”. Ei bine, acu’ vreo 4-5 zile primesc un mail de la un anumit nene, John Fred. Deschid în speranţa că nu am (din nou) potenţialul să câştig un milion de dolari, la fel ca şi tot ceilalţi nefericiţi exploratori virtuali şi că nu e vrun virus cu onomastică bipedă. Iată primul rând din mail:

„I am Barrister John Fred (Esq.),the Personal Attorney of Sgt. McFadden,a Citzen of your Country and an American soldier that served in the military with the Us army’s 3rd infantry division(…)”. Apăi dragilor vertebraţi, aici mi s-a activat simpaticul, dragul de el: pupile dilatate, sfinctere încordate, cardioacceleraţiune, transpiraţie şi totuşi o cavitate bucală deşertică, în genere tot ce ţine de „luptă şi fugă”…mai puţin luptă…mă axam în principal pe fugă. Qba părea ceva incredibil de veridic acum, mai ales că în tensiunea momentului cu mână stângă epileptică plesnindu-se de mouse (întrucât cea dreaptă era uscată şi îşi pierduse toate funcţiile cu care se lăuda demult prin aer în clasa întâi)  am început să caut verdictul în mail, verdictul care ştiam că are zerouri în el, dar nu mă aşteptam la asemenea pomană blasfemică:

„Fifteen Million United States Dollars($15,000,000.00) can be paid you”. Acum observ gramatica lividă a mailului dar între „paid” şi „you” eu am văzut „BY”. Sfanta macaroana! Începusem să am flash-uri din copilărie şi vedeam momentul când taică al meu m-a povăţuit să am grijă cu cine vorbesc şi ce spun pe marele val sinistru care este internetul. „ascultă tu bătrânul lup de mare”….ecou prin singurul neuron în convulsii se auzea. Apăi gata…începeam să torn planul de bătaie…las o scrisoare alor mei..nu..fără scrisoare că îi incriminează şi pe ei şi îi băgă la mititica, la răcoare, in the Pokey, the Stoney Lonesom. Gata,  iau pe Halva, iau aia 20 de lei pe care îi am de la manuale vândute şi merem în Cuba, Qba if you will. Cât de tolo şi femeie am putut să fiu…Geez.

Apoi mi-am dat o palma şi mi-am zis că eu nu sunt pentru o viaţă de fugar, e prea extrem pentru mine, eu când trec strada pe roşu mă simt super bad ass. Nu. Raţionament..ding ding ding. Încep a citi mail-ul din nou. Ete na. Cumva John Fred ăsta o crezut că eu îs rudă cu McFadden..alt McFadden, nu ăla de pe minesweeper…şi cumva că am moştenit tot amarul şi dulcele din banii aia. Deci pâna la urmă da, am avut yet again potenţialul de a câştiga mai mult de un million de dolari…dar e şi adevărat că mi-am tăiat 10 ani din viaţă cu tot scormonul ăsta sufletesc.

* Qba e de fapt în Costineşti şi are un „U” în plus. Mulţam Mariuseac pt. poză.

plus o poză cu ochiul meu care mi se pare că arată ca o vezică din poziţia asta.

** iară motoare şi pistoane de căutare:

„incepe scoala”-iară?!

„placinta cu prune”- mmmm, unde?

„lamaia buna pentru desfundat nasul?”- nezăule nu! ce naiba ai făcut şi o să văd pe youtube?

„gloomy sunday traducere”- o duminecă foarte nefu’

Reclame