(A avea propriul) FUUUUUUUUUUUUUUU(rnizor de cafia)

Dragă 3 cetitor,

Trecut-au frazele lunii de când n-am mai plonjat în intimitățuri analfabetice dară acest post va fi nanometric întrucât emanciparea științitică e imperioasă.

Am venit doar să-mi confirm existența moleculară, fiziologică, biochimică, organică și deloc orgasmică și de a a a afirma că mă intru întru sesiune acest dulceag deznodământ al anului 2 medicionos în Cluj. Mă cuprinde foarte multă voioșie hărnicie fluturi în stomac de bucuriae iubire sălbatecă secsnflăcări  fior celest dioptrie poesiae la gândul erotic către aceste examene zemoase care-s like în timp ce eo-s like. Sooper cute…

Așadar te pup pe frunce și brb.

A mpodobi mamă bradu’ lu’ Fuego

Icătă că trecut-au fazele lunii de când nu v-am mai eggzemplificat poveţe cu tâlc gen spune nu drogurilor, ‘nainte să treci strada te uiţi ‘n stânga şân dreapta, calota polară îţi vrea binele şi „Studiu asupra nevraxului” e cel mai preten al omului evăr.

Dapoi ci s-o mai întâmplat în universul paulician te întrebi poate dragă 3 cetitor sau poate nu.

Apăi s-o dus o felie de semestru medicinist în carele am învăţat supraveţuirea ca nenea ăla de pe discovery care doarme prin cămile şi îşi bea urina on teh rocks.

Cu zile dulci de la 8 la 8, meniuri nu prea diverse la cantină şi chilele de cafia date pe gâtlej la ore contestabile, aceeaşi carte răpciugoasă şi ilegal de consistentă despre sistemu’ nervos pe care o tot prelungesc la biblioteci din octombre încoae pentru ca să nu o mai ia nimenea evăr şi pentru ca să fac hernie bilaterală prenupţială, am trecut prin troienele ştiinţifice. Am dat şi eggzamenu’ la opţional (explorără cardio blabla), eggzamen carele o fo’ cel puţin interesant da’ nu-mi permit public să constant faptele petrecute ci doar în particular la o cană de ceva o măslină o atenţie pentru că lucruri nesfinte întâmplatu-s-au acolo şi când am venit de la eggza’ m-o prins ditai potopu’ de mă plooa şi pe copilăria renegată aşa că am ţâşnit într-un taxi la călduts unde nenea taxi conducător mi-a reprezentat bassu’ cu nişte muzică foarte kamasutraresciană de îmi făceam limbă cu crucea şi cruce cu limba când o zbughea pe vro’ alee mai puţin luminată. A, ca să nu mai zic fără nici o legătură cu kamasutra şi totuşi cu toate legăturile trupeşe şi armonioase di pi pamânturi cunoscute că cu (căcu) o sară ‘nainte de preailustrul eggzamen ningea infernal în luna lu’ Marte şi eo cu Uţa, Copacabana, Andreea lu’ Marius şi Marius am ieşit după blocurile gri să censtim poesiile cu prostii a lu’ Macedonski şi ne-am lăfăit cu o bulgăreală magistrală de unde am tras concluzia că are sens că cercul (căcercu) meu de pretenari din copilărie era restrâns având în vedere skillurile mele inexistente de a constui bulgări care mai mult sunt reprezentaţi de câţiva fulgi pe un deget şi ţintirea inamicului cu un damage din nou inexistent. După un sfert de oră de alergat în cerc , ei unu’ după altu’, eo după umbra mea, ne-am autoobosit şi am urcat la caldurică pentru păsăepiteliul unistratificat.

–––-porcunmărşimărunporc–––––––––-

Ş când am agiuns aprope de mirosul de vacanţă tăti celulele se opreau din diviziune şi aşteptau salivând marea plecare spre tărâmuri dubioase. Deşi, recunosc îmi e dor foarte de colegii mei unu’ mai medicinos ca altu’ începând de la Răzvan carele trozneşte cu glumitse sexuale de luni începând şi pierzându-şi interesul până vineri şi terminând cu Ana care face enonomie şi la moleculele de praf (ţucau-ar bunicu’ Jânică că ar fi mândru de ea) şi care are un borcan în care o sălăşluit o dată un soi de finetti şi care acuma când îi e poftă de ciocolată pe care nu şi-o permite deschide din când în când borcanu’ să simtă miros de dulce şi după ce celulele oflactive ţipă a orgasm glucidic, Ana închide repede borcanu’ ca să mai păstreze nişte damf de ciocolată şi pentru zile mai negre. Semestru’ ăsta m-a binecuvântat cu cea mai dumă de medicină evah! carele o fo’ sponsorizată de domn’ doftor la cursu’ de anatomie şi carele şi-o desfăcut bumbii de la halat ca să dezvăluiască un tricou pe carele sălăşluia ceva de genu’ „Cu ischiaticu’ te poţi spânzura da’ mai bine foloseşti o sfoară” care îi like funneh pentru că like nervu’ ischiatic îi like sooper mare…era mai amuzant dacă erai acolo.

Ş o să-mi fie dor şi de alde Uţa carele s-o baricadat la bunicii ei care îs like campioni interstelari la remi ş de alde Mişu carele când îşi dă jos ochelarii aduce a descendeţă chineză aşadar acuma nu-i mai spunem Mişu ci Jing Peng şi de Andreea lu’ Marius carele tăt timpu’ miroase a ploae caldă de primăvară şi carele m-o convins că avem un şoricel în baia mare ş unu’ în bucătărie ş eo aşa de tare o cred încât în fiecare dimineaţă mă duc cu mare sfială ş frică în ambele încăperi, tresărind şi din rinichi la orice foşnet străin de fiinţa mea tremurândă şi de Marius care are căciulă care îi avantajează ochii şi desigur şi de Copacabana care are un vibe James Bond l8ly.

Da’ o să mă văd cu Tinu’ de carele am like sooper râs pentru că i-o luat un nene interviu în aeroport de i-o cerut părerea proprie ş personală despre mijloacele de transport în comun şi lu’ Tinu’ i-o ieşit ceva de genu „I’m afreid tu teic dă bus bicuz i cum from east iurope”. Bwahahaha Tinu’.

––––foae verde paradis, az la carfur îi deschis––––

Srsly nao, nu mă deranjează că like Crăciunu’ îi uber comercializat de o ajuns x-y-z-mas, pana mia, da’ mă sooper ofti să mă du’ la cumpărături…mai ales când mă trimete Rodica (de care iară am râs like uber tare ca like Marean (tata) o ţine trează noaptea ca să-i pove despre existenţa elementelor chimice şi Rodica îi like X_x ) să investesc în haine pen’că like îi uuubbbeeer aglomerat şi toată lumea se opreşte în drum, eggzact pe mijloc like wtfbrblolbbq! de ce?! de ce te opreşti în drum?! pentru ce mnezo tresă îmi schimb eo traiectoria, să deviez de la uber misiunea mea pe care încerc din toţi gluteii să o scurtez cu suckcess?! wtf yo?! În afar’ de asta îi excelent în bârlogul originar (bine…în afară de în afară de faptul că nu înţeleg de ce Rodica face cornuleţe care omfg au gust de heruvimi care şi-au scăldat nirvana într-un râu de nucă şi zahar pudră şi nu ai voie să mânci cornuleţe decât de Crăciun deşi le face cu doo zile înainte deşi şi ea şi eo şi Marean ştim foarte bine că plecăm la Bacău de Crăciun şi nu luăm cornuleţe cu noi ergo nu e nimeni care să se înfrupte din ele de Crăciun ergo stau acolo minim 5 zile neatinse şi nedezmierdate de nimenea aşa că după această logică care este like foarte logică vin să întreb cu lacrimi în ochi di ce cacamaca nu am voe să mânânc cornuleţe evah?!

–––––-tanannanamciuciuciuciu–––-

Ochi pentru ochi ş pasta pentru dinte drumu’ spre bârlog nu a fost lipsit de întâmplări sezioniere. Am avut belet în vagonu’ deschis (crec aşa îi zice mama luia) şi like am urcat cu stupoare şi frică în ochi în ceea ce părea la început a fi Narnia şi a avut deznodământul de a fi Narnia pen’că like era era un frig de îngheţa şi gându’ gândului despre gând da’ măcăr în Narnia erau presărate creaturi mitice şi fuching magice da’ în vagon era pustiu şi făr de pinguini şi am mers aşa vro oră dârdâind cu sfârcurile care s-au restras în interior şi s-au întărit pe coaste până când a venit cu mare mister controloru’ care ne-o luminat în alt vagon în compartiment cu o măicuţa şi un fecior roş în obrăjori.

Dapoi cam asta îi dragi bipezi şi nebipezi iluştrii, eo mă retrag întru sărbătoricime şi vă recomand troiene şi festivităţi trainice, ne-om auzi când ne-om auzi nu înainte de a face o sooper dumă de medicină la care o să râdă probabil numa’ eo care o fost o sintagmă de la motoare căutătoare pe care mii lene a le mai stima aicea, dar din care una’ mi-o rămas în girusuri :

„ce sa bag in strugurel sa-mi iasa roz ” – coloraţie hematoxilină eozină (bwahaha…da…îi amuzant..sort of, uatevah sunteţi ignoranţi)

V-am ţucat pe oh brad pitt frumos.

A reprezenta basu’

Diseară noi, aceşti iluştri bipezi, ne prezentăm la concert extraordinar Relative ca să reprezentăm basu’ în cinstea lu’ Mişu a cărei zi de naştere o tot celebrăm de o săptămână încoa’. Ţ’ani Mişule!

Apoi trecut-au săptămâni ca o palmă pisti ceafă ş eo tot cu 20 de ore de nesomn per zi am rămas. Nu că m-aş plânge dar mi-ar prinde bine o sesiune de pleoapă pe pleoapă.

Deznodământul ştiinţific se coace ca revoluţia şi te rog du-te şi verifică cuptoru’ că eo tresă întind rufele. Facultăţile mi le îndeplinesc zilnic cu prezenţe inoportune la tăt felu’ de cursuri interactive cu prezentări power point şi conferenţiari cu voci călduţe sau stridente cu costume lucioase şi păr facial indispensabil pentru a fi luat în serios în comunitatea medicală. De când a început semestrul am tot trăit la bibliotecă şi cafeaua dintre cursuri dată pe gât în Broadway a devenit cafiaua care-ţi gâdilă ombilicu’ în faţa decanatului pen’că îi varianta cea mai eftină şi mai puţin time consuming. La bibliotecă mă tot plimb (fetili se pregătesc intens pentru concertul miezonoptic şi mă tot bruiază cu mişcările lor lascive în bluze ilegal de strâmte şi decoltate nom nom nom) printre rândurile de psihiatrie (la psihologie avem de uneltit la un uber eseu carele dacă îmi va ieşi dezgustător de excelent îl voi posta poate dacă voi simţi vibe-ul) şi neurologie de unde am luat o carte uber şmecheră pe care am cărat-o nefolositor de mult după mine şi mi-a mutat vro trii vertebre din originea lor pen’că are greutatea unei girafe gestante (această greutate, aici aş putea face o parelelă cu Atlas da’ nu dramatizez aşa de mult deşi parcă aş vrea oleaca, pe care a sesizat-o şi un flăcău cel puţin contestabil care m-a ginit la căpătul piezişei şi carele m-a combinat oleacă ca dup’ aia să îmi ceară 3 lei pentru o cauză nobilă care o bănuiesc că se referă la existenţa lui de hardcorist şi nu la copiii nevoiaşi pe care i-a menţionat şi carele m-a trimis să-i iau doo pachete de tsigări, din banii lui desigur şi zău dacă am înţeles de ce nu se ducea el să facă treaba asta şi de ce am acceptat să mă duc, el spunând că îmi ţine cartea de fiziologie până mă întorc eo şi eo tot timpul cât eram în magazin îmi făceam scenarii sângeroase cu referire la acea carte şi îmi scuipam pe suflet şi mă rugam la ăl de sus ca flăcăul ista să nu fuga în Mexic cu a mea carte, lumina şi mărul ochilor mei şi a examenului ce va să vină. În finale am îndeplinit misunea şi am recuperat şi cartea da’ îmi dau seama că am făcut echivalentul a mersului la bucătărie să-ţi aduc o bere şi un sandwich şi că am fost folosită şi că nu mă deranjează asta şi că oarecum îmi place…hm.) carte pe care o să o tot prelungesc în fiecare săptămână pentru tot restul vieţii probabil pen’că mă tem să nu o ia altcineva dacă o returnez în totalitate.

––––––-spasme sentimentale––––––

Ne-am uitat la un film anatomic cu disecţia tuturor celora care aparţin de sistemul nervos centrul (jos sistemu’ yo) şi era foarte şmecher ce se întâmpla acolo şi tăt felu’ de felii de creier carele mi-am dorit să le tai şi eo pen’că părea o activitate foarte incitantă şi intimă anatomic vorbind şi zău că mă jur pe penarul meu cu felurite culori şi carioci fosforescente pe care l-am uitat în sala de curs de fiziologie, dar pe carele l-am recuperat cu neruşinare,  că soundtracku’ era de filme porno carele mi se pare o revoluţie cinematografică ce trebuie mai des practicată în filmele în care nevraxul e personajul principal.

––––––auz băiatu’, n-ai o mucelniţă?–––

Apoi îs la opţionalul care stă supt incidenţa numelui de „Explorări cardio-circulatoblablabla” pentru carele eram şi încă mă aflu destul de entuziasmată, doar că e plasat la o oră nefericită într-o zi nefericită care începe de la 10 şi mnezo ştie când se mai termină că tot am impresia că toată săptămâna e un fel de zi de miercuri prelungită. Şapoi am purcezit spre această aventură cardiologică carele se ţine în spitalul de recuperări cardioblablabla carele se află eggzact în (aicea m-am cenzurat de dragul rudelor sangvine şi nesangvine) groapa Mareanelor, adică like uber UBER! sooper dooper incredibil de omglolwtfftwrolfbbq DEPARTE în Zorilor şi e foarte bun numele cartierului, pen’că tot urci dealu’, muntele ( venus, hahaha apropo tot îmi trimite Laura Andreşan spam-uri cu filmuleţe deocheate, mulţumesc tanti da’ mă descurc şi singură) şi îl tooooot urci până ajungi la degetu’ mic a lu’ mnezău şi ai vrea să-l gâdili dacă n-ai face hipoxie până acolo. Îi aşa di diparti şi aşa de mare încât văd copilaria lu’ bunicu’ Jânică de acolo. Mno, acuma cursu’ în sinea lui sinească îi foarte şmecher şi doftoru’ carele o venit îi ş mai şmecher şi entărteining şi cumva la un moment dat o agiuns la o replică din Hamlet „horaţiu, mă-ntunecesc coae” ceea ce mă unge foarte. Da’ asta m-o făcut să-mi dau sama că de voi rămâne şi agiunge sănătoasă şi la fel de bipedă până în rezidenţie pe carele sper să nu mi-o petrec aicea pen’că deh… îmi voi alege specializarea în funcţie de cât de mult îi de urcat până acolo (haha joke, but not really)…so far cardio’ is not on teh list!

–––––deşi sişu e liber eo tot afirm sişu liber––––

taula baula : na bini. apoi ma du’ sa invat la micro pe maine.
taula baula : pup cu microbi
rus IoNuT : oki , pup cu anticorpi

hahaha dumă de medicină…. nu mă judeca!

de aicea am luat.

pluuuuusss mă gândesc că e cel puţin interesant plus very thoughtful să-i faci la oxy un site

Aş băga nişte motoare da’ mii cam somnuc aşa că ktnxbye.

pup cu microbi.

A poşti aceeaşi calotă polară

M-am tot coit şi răscoit în fătarea unui nou articol. Iată, această sâmbătă legendară m-a urnit din propria lehuzie.

Aşadar deci şi prin urmare? Ce am mai pribegit? Să videm…

Vacanţa asta, n-o fo’ prea ilustră întrucât felurite năcazuri mi-au aburit existenţa. Nu le voi felia întrucât după multă terapie cu un cub rubik şi lungi discuţii cu un pinguin de pluş, am reuşit a trece pisti…aşadar această lungă şi netrebnică vacanţă este categorisită în bibloraftul de trecuturi tumultoase, tenebroase şi de prost gust din care nu mai vreau să sorb evah, dar carele în final au avut un impact pozitiv ca protonii bla bla bla şi ce se mai zice în filmele despre echipe de baseball la sfârşit, o morală kitchoasă că am învăţat că aia şi pe dincolo sişu liber.

apoi aflaţi că sunt bine şi încă bipedă deşi mă bănuiesc de dioptrii mai proeminente ca anul trecut.

M-am mutat (nu în genul de mă mut la marmacie ci în genul de mi-am luat handrabelele şi m-am deplasat spre a vieţui întru alt bârlog). Ia ghici, dragă 2 cetitor (plus mama şi tata, carele iară îi bănuiesc că mă cetesc şi nu mai pot zice cuvinte ca lăbăreală anarhică, salut rodica ş marean vă ţuc pe intenţia de a-mi trimite borş şi zacusă şi musaca aşa cum numa’ rodica o poate procrea)  unde m-am mutat? Da, cu un etaj mai jos de unde sălăşluiam anu’ trecut. Numa’ că acuma îi mult mai pizdos (iară alt cuvânt pe care n-o să-l mai frecventez aicea, ehem ehem) că like a venit o donşoară nouă şi proaspătă, carne crudă, care miroase a zahar şi caramel nom nom (şi carele îi la engleză- japoneză şi ne zice lucruri în japoneză ca de exemplu „eu sunt inginer” şi toată lumea ştie afinitatea fetilor medicinoase pentru ingineri)  şi Uţa cu carele am vieţuit ş anu’ trecut.

Ş acuma avem trii camere ş un hol cât grădina lu’ bunica Ileana ş doo băi din care una îi mai mare şi una mai mică şi le-am botezat…baia mare şi baia mică ş îi amuzant când spui „nu ştiu alţii cum sunt, da’ eo mă duc până în Baia Mare să scufund delfinul”. Ş camera în care mă îndeletnicesc eo îi oleacă cam roz şi are un tablou cu nişte câmpuri roz şi îmi tot vine să cânt strawberry fields for evah când mă uit la el înainte de culcare.

Apropo de culcare (nu, nu voi face nici o referire cu privinţă la „odihnirea ciolanelor ehem ehem” în acelaşi teritoriu de baldachin cu sexul opus pen’că Rodica i-a zis lu’ Paulica că nu-i bine şi că tresă fie fată nevricoasă înainte de a-şi pune pirosteniile eventual cu un alt doftor cu care să-şi facă rezidenţiatul într-o ţară exotică şi cu care să toarne încă un mănunchi de plozi şi ei viitori doftori eventual nicidecum artişi) mi-am reglat ritmu’ nictemeral ş acuma îmi cumpăr somn pe la un generos 23.00 ca un inginer pensionat la o vârstă respectabilă, da’ tot mii somnuc tăt timpu’ şi aş dormi oricând, oriunde (da’ nu cu flăcăi, i kno’…i kno’ rodica). Acu’ vro doo zile am adormit în picioare în drumul meu spre Baia Mare şi în aceeaşi zi pe scaun în bucătărie în timp ce Copacabana mă ispitea cu supă procreată de el, pesemne şi pesmet concurează cu rodica în ale gâdilatului papilelor de Paulica.

Ş iote că au început facultăţile. Ehe, cum ziceau toţi nesăbuiţii din anii mai mari „stai cileandru Paulica, anu’ 2 îi felie de tort, uber simplu, o să ai timp câcălăău (am voie să zic câcălău, mnu?)”. Da’ pe bustu’ lu’ Hipocrate din Florenţa că nu-i aşa. Avem ore de la 8 la 8 (aproximare dramatică, nu mă judeca) şi tătă lumea trage de bonetele noastre de pisti tăt. Da’ îi fain. Sincer. Îi obositor foarte mai ales când tot tresă urc şi să cobor Pasteur-ul (oh, sweet nemesis) da’ să zicem că îi o oboseală plăcută. Mai ales că acuma în anu’ 2, tătă lumea o renunţat la politeţuri ş feluritele măşti ş toţi îs aşa cum vin ei de la ţâţa muicilor lor. În grupa mea, tătă lumea îi cileandru şi mai facem un lanţ polipeptidic la o clătită, numa’ că toţi îs mai hormonali ca anu’ trecut. În sensul eroico-exotic. Da’…îi refreshing zâc eo…

Mno’ acuma v-aş pove’ mai multe da’ aş cam hiberna la umbra nucului oleacă, aş hiberna ş la o bere da’ cum mi-am dat toţi rinichii pe cărţi de jenetică, microbioliogie, histologii şi anatomii cochete…aleg varianta mai ieftină de destrabalare. Poa’ îs uber uncool că nu mă paranghelesc în vichend da’ or veni ele ş vremuri din acelea.

Hai ţuc bă.

A ţi-o da centrifug, centripet doar dupa ce mă scoţi la un suc

Postu’ ăsta l-am încolţit alatăseară (era’ vro 4.oo la crăpatu’ zorilor) când intrasem confuză şi supt influenţă în dulcele bârlog cu hernia-n muşchi proaspăt coaptă la concert Toy Machines şi Relative. În postu’ ăla din 4 paragrafe, 3 erau despre cât de bunoci îs flăcăii din Relative ş am zis că am un statut de duduie nevricoasă de întreţinut aşa că m-am cenzurat niţel.

Oricum, o fo’ uber secsilos şi am mamelit-o greu. Deşi n-o onorat cu prezenţa dezgustator de multă lume o fo’ ca în famelie că îţi permiteai să spargi arcadele cunoscuţilor. Tătă lumea s-o animălit anarhic de la un moment dat am văzut un Teiu’ (bine bassistu’) sângerând şi un Andy care nu-şi ginea cheile de la maşină. Da’ totu’ o fost excelent în deznodământ şi am agiuns cu taxi’u acasă pe care am plătit mai nimic că am pălăvrăgit despre vreme cu taxicentimetristu’ ş o zis că am ochi frumoşi la lumină farului său şi mi-o luat numai 2 lei.

––-şugubeţii––

Domle’ şi Marean şi Rodica, ai mei sânje din sânje părinţi, au spălăt putina pe meleaguri mai exotice lăsând în urmă o Paulică înfometată dar cu surâs departe de a fi cuminte în bârlog. Prima dată o fo’ acu’ doo săptămânuri când Paulica om bun a intrat în vârsta legală (dooăj) de a deţine mult mai multe lucruşoare asupra ei şi o serbit cum se cade de o mirosit şi o săptămână după a alcoale, tutunuri şi alte cele. Rodica n-o fo’ prea ferice de această noo schimbare de parfum şi după o oră de la sosire se tot plângea de miros, care Paulica ştie că ea nu avea cum să mai simtă că o învăţat la fiziologie despre adapatarea receptorilor la miros şi i-o relatat lu’ Rodica aceste ştiinţe exacte şi Rodica o trimes-o în camera ei cu promisiunea că de mai comentează o să se alegă cu nişte adaptări pe schinare cu lanţul de la bicicletă.

Mno şi după multe bucurii întru această solitudine excelentă, am agiuns la concluzia că nu mai vreau să spăl vase şi să fiu trezită de bunicu’ Jânică în fiece dimineaţă cu un castron de păstăi sau conopidă (depinzând de aranjarea planetelor) ş mii dor de o Rodică ş un Marean carele să mă cicălească şi să mă tot întrebe ce fac cu viitoru’ meu…

–––-bărzăunele, pretenu’ omului––––

Am ternat ş cu albinăritu’ pe anu’ ista când m-o luat Marean să sugem cel mai proaspăt strop de miericică din sânul naturii. Bineînţeles, mi-am asumat poziţia de centrifugar în serie şi am stors melasa dulce din ţâţâni. Eram eo tare vrednică pân la o bucată, adicătele fără mânuşi, protecţie ioc (copii, folosiţi protecţie srsly) şi dădeam la centrifugă cât era soarele de mare pe ceruri. Desigur nu mi-o mers tare falnic că jap m-o proptit acul în policele de la mâna dreaptă. Vaiete, urări de sănătate şi nezăi, sfinţi ş arhangheli mai târziu făceam o pauză sindicală pe pridvor la o apă plată non-fântânară de se mira nea’ Ion cum varicele lui norocos se vinde apă fără bulbuci. Ş cum stăteam eo aşa boemic cu mare drag hipiot pentru tăt ce-i vietate pe lume ţac pac încep a mă băzăi dragele doamnele, albinuţele. Marean mi-o zis măiestru să nu mă apuc să le vâjâi palme şi cârpe pe lângă ele că le aţâţ…da’ rebel cum îi adn-ul meu am început să mişc un prosop pe lângă ele…mare greşeală.

Nu mai plecau domle, eram viciul lor număru unu. Am început desigur să fug din loc în loc vâjâind acelaşi prosop şi măsluind la un uber plan. M-am proptit cu spatele la uşa am zis că bre, le văd mai bine aşa şi îmi protejez fesierii. Da’ saboţii lu’ Neagu Djuvara că m-o pizdit direct în scalp, în lobu drept…ş nu aşa că s-o viezuinit în păr şi din nou aceleaşi alergături altetice cu aceleaşi elemente demiurgice pomenite şi înlăcrimări ilustre.

Alte centrifugări mai târziu, ne pregăteam să ne urcăm în coteţ (că aşa îi spune Marean la maşina cu care merem la albinărit) ş iară mă găseam flirtând cu natura, mai suavă pe’nserate iar eo mai umilă şi mai nevricoasă. Desigur ţac pac jap a dooa înţepătură în scalp, în celălalt lob…aici m-am prins de cămeşa lu’ Marean ş i-am zis de vrea să-i aduc o cană cu apă la bătrâneţe ar face bine să mă transporte acas’.

Ş acas’ am agiuns şi în pat m-am pus să-mi hodinesc ciolanele. Ş în aceeaşi noapte m-am trezit cu febră 39 cu 5 ş confuză ş îndurerată m-am dus la muică desigur, pen’că luând exemplu de la reclamele cu copii febroşi am nevoie de o prezenţă mamelonară în plus faţă de mine….

Da’ uneltirea lu’ Horia, Cloşca, Crişan şi restu găştii că Rodica şi Marean dormeau tutun şi nu s-o trezit la miolăirile mele ilustre. Aşa că mi-am tras un fervex ceea ce m-o făcut mai confuză decât eram şi la un moment magic am avut o polemică cu un scaun de care mă împiedicasem şi căruia mi-am cerut politicos scuze dar care tot nu s-o simţit să se mişte din drum a dooa oară. Aşa fac când sunt supt influenţă, am tăt felu’ de polemici cu mobila care nu mă mai sună a dooa zi.

Eo zic că şi aşa iasă un postuleţ măricel aşa că mă voi opri aici dragă cetitor cu promisiunea că voi mai scrie recent recent da’ amânpatru ştim că de abia peste o lună plină ş o alună.

Hai poleniza-v-aş.

A nesomni şi atât bă că serios nu am dormit din perioada mea intrauterină.

Noah, adică…acuma stau şi mă dor gluteii că am mers azi în toţi cei 4 poli ai clujului ca să fiu om bun şi prezent la cursuri, laboratoare şi alte niznaiuri facultăreşti. Adică cum cureaua magică a lui Hipocrate cu care-şi lega soţia de pat să-i arate ei cine are jurământul în famelie să pui spitalele astea aşa diparte unul di celălalt şi să mai şi pui bipedul student nedormit să se grăbească să ajungă la timp să nu-i fie pocit scalpul cu vro pungă cu urină în timp ce te fâţâi la el că da’ de ce întârzii domle? Ca mai apoi să te fugi la biochimie unde să-ţi fie frică să pui capacul la stilou că faci gălăgie ‘n amfiteatru şi nu se aude doamna conferenţiar când ne spune noo că colagenul îţi face fapte bune fără să ştii.

Oricum, postu’ ăsta îi ca să fie mănţelegi? ca să ştii că încă pulsez dragă 3 cititor şi că nu m-am alăturat statisticii domnului doftor de la primu’ agiutor care ne-o zis uitându-se boem pe geamlâcul prăfuit că pi vremea lui erau cel puţin 4 sinucideri pe an la medicină. Apăi n-o fi aşa di greu, da’ mă jur că e al naibii de antrenant…

Mno, eu o să mă retrag întru sublimităţile de rigoare la răcoarea papilianelor, lanţurilor de aminoacizi, pompelor de sodiu-potasiu că deja începe a pute a sesiune pe la noi..şi crec îmi voi îngloba laptopul într-o veziculă şi-l voi îngropa lângă umbra lui Mihai Viteazu’ la Cozia care mi-o zis un preten di mai di mult că i-o căzut la un test şi el o desenat pe foaie chiar umbra lui mihai viteazu şi un semn din ăla „welcome to Cozia” că săracu’ nu şi-o fost învăţat, că mii că iară mă aflu internaută şi mă uit cu Uţa la americaz next top model şi ne minunăm şi ne facem cruce cu limba şi aplaudăm când un nene chel nerecunoscut fotograv interstelar pe nume Nigel le spune la fete în timp ce promterul îi zgârie cheliile: „Fată tu în poza asta eşti ca tula. Serios, adică tu dacă nu mi-o vinzi..eu nu ţi-o cumpăr”.

Nezău ni apere de subnutriţie televizată.

Hai sănătăţuri ş ne auzim în vro ceva….

––să-ţi bagi Paulica––

Noo chiar nu ne ies surprizele. După aproape rateul di la ziua lu’ copacabana la care s-o scăpat vro doi pe care nu o să-i numesc (ceapa ta Popa şi Hippy), era să-i facem o surpriză lu’ Uţa că vine ziua ei…că trebea să vină unu pe nume Radu şi altă donşoară pe nume Ioio (care-s diparti la suceava). Da’ io când i-am zis lu copacabana „coae, am vorbit cu radu şi o zis că ei or să vină, atunci seara de ziua lu andreuţa”, el se gândea la cum să-şi cureţe crengile de furnici şi io zis lu Uţa „coae, o zis Paulica că vine Radu şi Ioio.” Mno bravos. Concluzia e că noi nu ştim să ne surprindem aşa că vedeţi că-i facem petrecere surpriză de care Uţa nu trebuie să ştie?! BINE?.

Ulterior am aflat că Copacabana a fost distras de faptul că eu aveam halatul de doftorie pe mine şi îmi trăgeam şosetele. Yes, I have that effect.

––ridichii făr de stăpân–-

La noi în bârlog nu se face împreunare fiziologică, nu se şterge praful prea des şi nu se duce mirosul de popcorn din cuptorul cu microunde, dar asta nu le-a oprit pe ciorile alea doo (şi asta nu e dumă rasistă…gen) să facă nişte sweet luvin’ azi după amiază la noi pe balcon printe chiloţii noştri neuscaţi. At least someone is gettin’ some….

Hai sănătate că am test mâine.

Teoria mareanelor sau In barlog fara diacritice

Asa cum titlul o spune diacritice n-am, imi cer nescuze anticipat.

Noah, az’ pot spune ca  s-a rupt o parte din mine aka am fost sa fiu tunsa.

Eu, de-a lungul scurtei mele sederi pe Terra am avut parte de experiente incredibil de proaste, dureroase, penibile, morbide in ceea ce priveste mersul la tuns, experiente care au dus, desigur, la construirea caracterului meu nevrotic cu frica de institutii sociale.

Acuma, tresa fiu sincera, cred ca mi-am gasit tante frizeritza a visurilor mele (nu fanteziilor, deh).  Adicatele, miroase frumos, e gentila, are ochelari cu rama lunga si lucitoare in intunerec, ca sa nu mai vorbesc de podoaba anterioara…de la care sincer s-a alaptat toata Roma. Tante, parol ca te iubesc. De cand am inceput sa merg copacel (salut, omule) singura la frizerit a inceput sirul lung de experiente in ale ciopartitului si filatului de breton. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu suport sa mi se fileze bretonul. E ca si cum ar veni cineva la tine in sufragerie, si-ar face nevoile pe pisica ta, ar juca x si 0 pe mama ta, ar bea lapte din urechea stanga a tatalui tau, ar manca bors cu furculita si te-ar ruga sa-i dai piperul. Eggzact asa ma simt eu cand mi se fileaza bretonul. Totusi, de fiecare data mi-a fost filat. De fiecare data mi-am stors lamaie peste suflet. Desigur, rugamintile mele calduroase, gen „Tante, fara filat breton, de dragul sanatatii copiilor matale, fara filat breton, fara breton filat, ney, nu, niet, kein filat!”, au fost total ignorate si asa ieseam in lumea necoapta cu palmierul meu zvelt de ricosa un tanc de el.

Posibil, cea mai nefericita dintre intamplari frizeresti, care merita scrijelita cu sange de pitic in analele si rectalele istoriei, e cea din vara lui ’05. Venisem de la mare, eram in floarea varstei si a nepasarilor, urma sa trec intr-a 9 (tot am trecut intr-a 9, dar primesc o steluta in cozonac de la bunica Ileana pentru efectul dramatic), o perioada buna in genere. Totusi, am fost trimisa de mama la frizerit. Noah si caut eu un salon p’aci, gasesc…”Vogue”. Uber secsi inlauntru, secretara, imi fac programare (eu, uimita, de aceasta inventie a economiei temporale) la cea mai uber secsi tante frizerita de acolo. Imi garantez in sinea mea sineasca un scalp fara de breton filat. Toate bune, fastuoase..vine ziua cu pricina. Intru, ma ia tante la ea, ma aseaza pe un scaun imi spune sa astept, eu ca o sclava a promisiunilor proprii in ceea ce priveste sanatatea mentala a bretonului meu ascult si tac. Vine tante, plimba mana prin podoaba mea capilara, calculeaza unghiuri, treburi, imi zic: uber secsi, bre. Deodata i se indrepta privirea spre sud de unde ii face un semn la tante care curata gresia. Ii explica ceva, tot prin seme, arata spre capul meu si…bababiba…o pune sa ma tunda. Imi zic: nu asa de uber secsi. Pe langa faptul ca ma indoiam de igiena membrelor superioare a lu tante asta nou, nici nu puteam sa-i comunic ca nu vreau breton filat datorita faptului pentru ca tante era cam surdo-muta. Fac o cruce cu limba si astept deznodamantul. Inca am nevoie de terapie intensiva dupa experienta in cauza. Tante, mi-a bagat pieptanul in veriga din proaspata gaura din ureche, de i-am vazut copilaria lu’ bunicu’ de durere. Tante, mi-a filat bretonul intr-un hal de am facut umbra dubla pamantului timp de 2 saptamani. Tante, oriunde ai fi, spune-mi adresa ta sa-ti trimit ceva in flacari.

–dun dun dun–

Alta chestiune  care ma urmareste de ceva timp incoace, e prezenta permanenta si incontestabila a povestilor cu Mareana. Mareana, despre care am mai mentionat eu..presupun. Azi la tuns iara era vorba de oarecare Mareana, care e la al 3-lea copil, s-a ingrasat si sotul ei o inseala cu pedichiurista din satul vecin. Mi-am adus aminte de singura Mareana care e exceptia de la regula. E vorba de mama unei foste colege. E milf-ul vietii mele, e mareana care ar fi putut fi motivul perfect pentru care eu am dat la medicina ca sa-i asigur o paine la sfarsitul zilei. Ah, imi aduc aminte de verile cand aspira in colanti prin casa. Tante Mareana, safenele mele inspre dvs!

–dun padam–

In rest si in mare ultimele sapt. de facultatiune n-au fost chiar marmelada de pe asteroid, atata doar ca ne-a aratat niste inima si am inteles cum expresia „sa te f** in inima” poate fi cat se poate de la propriu daca iei in considerare marimea aortei si un obiect de munca mai fusiform.

Am fo’ la un uber concert de muzica clasica, la care a venit un uber pianist, am dat la soricei (nu o sa mearga niciodata expresia „a da la porci de guineea”, nu-i asa?) excelent de tare.

Am terminat proiect la englezeste. Am facut recenzie la „The man who mistook his wife for a hat” de Oliver Sacks, care e o uber carte si el e un uber neurolog si o sa va zic o data despre asta, dragilor 3 cititori ai mei.

Pe tren la venit, am crezut ca cineva din compartiment avea matraguna impaiata in bagaj intrucat asa de dat la rate mirosea.

Inca ceva, un 1/4 din viata mea s-a rezumat la „a astepta”. Sincer, oriunde ma duc nu sunt niciodata prima la rand. Daca sunt prima la rand si in ziua respectiva mai am de asteptat la o coada mai tarziu…voi plati amarnic pentru ca am fost prima data prima la rand. Cand o sa cresc mare vreau sa promulg (funneh) o lege care sa le dea drepturi oamenilor de peste 78 de ani in ceea ce priveste statul la coada. La 78 de ani…trebuie sa te bucuri de cat mai ai, felicitari ca ai ajuns pana aici.

–motoare cautatoare–

jocuri gedai in doi- aah, ai pe cineva.

cand trec la scoala copii mere intr-un p- iti multumesc ca nu ai continuat.

taiere ilegala -de gaini?

tu esti proasta?- cauta-ma in weekend.

muica- noi suntem un neam

bulina rosie la femei indience- nu e de mancare.

jocuri cu gedai care te joci tu- minesweeper?

cloroform viol-pana acuma erai subtil, chiar daca iesi la violat fetele tot prefera un pic de mister.

subtitrare bitch.slap.2009- beau un pahar cu lapte, revino.

http://www.jocgedai.ro – ai incercat tu ceva acolo.

poza trompe infundate – my mamma, your mammma.

cumpar cloroform- am un prieten pentru tine.

Si gen ceva frumusel tare:

A, Sarbatori faine tineri anghilotanti ai jocurilor cu gedai.

Jurnal de peste bord sau abstinenţa nu e magică deloc

De fapt mai mult se pune problema de abstinenţă involuntară dată cu forţa. Datorită lipsei de timp, a oboselii cronice şi bineînţeles absenţa materialelor necesare, la noi în bârlog duhneşte a cuminţenie şi neprihănire.  Apăi stăm cu ochii bulbucaţi şi frică celestă că viitorul sună sumbru. Deh, imigranţii o duc cel mai strălucit, cel puţin ăia de la medicină. Adicătele, de mergeai la bal la noi (în bamboo but of course) dădeai de oameni ciocolatii cu care te bâţâiai o perioadă ş apoi te pălmuiau între ochi cu un „Nu vrei să ne apropiem din punct de vedere fiziologic?”, asta spusă cu mai puţine mânuşi.

Pe lângă liniştea fiziologică, de-o felie bună de timp trăiesc o intrigă continuă de mă mir că nu mă cheamă ăia de la Gossip girl ca personaj figurant căruia îi cade pâinea cu gem pe partea unsă. Intrigă, dar din aia păroasă fără de deznodământ, asta cu siguranţă îi degradarea inevitabilă a corpului. Meh.

La facultăţi am trecut cumva la plămâni, asta după ce am chizdit testul din muşchi, sau el m-a chizdit pe mine. Ş ne-a tors nouă cadrul didactic doi plămâni scofâlciţi, de mirosea încă dulce a Marlboro şi întrebai cu lacrimi în ochi care-i stângace ş care-i dreptace. Eu una şi nu-s singură, mişelesc cu ardore la cutia toracică ş la cum o să vină nenea ăla care fumează pe lângă morţi la subsol să aducă cleştele şi să pocnească coastele şi să-mi pun sunetul ca ringtone. Am mers prea departe…ar spune copăcel.

Weekendu’ ăsta prea prelungit am lehuzit-o anarhic prin bârlog cu o ieşire dibuită într-o seară când s-a raportat dispariţia unui suport de lumânare (lumânare neinclusă) Camel  dintr-o bodegă consumată de oameni batrâni ş netrecuţi de flirturile vremurilor bune. La faţa locului s-a găsit o creangă de Copac desigur.

Azi parcă îmi pute a şou că deh Uţa şi alte andreeee falnice să se tot adune în vieţile noastre.

Ş pe final, nu înainte de a vă prezenta ultimele motoare de ginire vreau să trimit o dedicaţie dezgustător de specială unui biped care m-a lăsat 2 săptămâni cu poloboacele în frig ca apoi să îmi dau sama că şi-a dat sama că nu mai are nevoie de poloboace: maică, să ai articulaţiile membrului drept înmuite în lichid sinovial când momentul de vineri seară o cere ş să ai viteză mare de download.

––––––––––––crepuscul contrafăcut în china cea de jos–––

„all you can drink cluj”- yeah, beibi.

„ce este un bărzăune” – nu am mai avut discuţia asta o dată? nu se mănâncă în timpul postului oricum.

„vand cloroform” – aici sau la pachet?

„pistoale mas” – apăi îi amuzant până se loveşte cineva

„tina bulina youtube” – îi pe continent tina, dar nu pe youtube

„viaţa fără vezică”- apăi eu ce să-ţi spun, s-o dus primăverile din viaţa ta.

mia mi-s simpateci baeţii ăştia.