A despăduri sinapsa în sandale

Eo ştiu că îi vară când mă trezeşte Marean (al meu taică) cu zorii în ceafă să mergem la Feteşti întru deznodământ apicultoresc.

Aşe că azi dimineaţă după felia clasică de pită prăjită, mi-am luat chiloţii de muncă, ochelarii de soare, sandalele şi m-am urcat cu Marean în Golf-ul gri şi hodorogit, specific pentru aventurile albinăreşti. Maşina asta, a trecut prin atâtea găuri negre şi baligi istorice încât o auzi hurduind cum vine din depărtare şi îţi faci cruce cu limba şi te miri de fiece dată cum de ajunge acasă (că mai lasă o portieră, o tobă, un parbriz în spate…e detalii domle, detalii). Zău că numa’ când învârţi cheia face un sunet de zici că e nuş ce reactor nuclear din URSS. 

Mno ş eo îs aşa…mai sensibiloasă, o veridică panseluţă care tot timpu’ îi răcită, pocnită, se plânge de vreme şi de situaţia economică, adicătele am vârsta biologică a bunicului tău. Ş eo am rinită alergică adicătele febra fânului adicătele eo vara mă feresc să ies în natură aşa cum se fere’ nucile de veveriţă. Bre şi mă ia cu oftic când mă gândesc că Marean şi Rodica (a mea muică) l-o trimis pe Halva (puerco de Guineea) în vacanţă exotică la bunicu Jânică în verandă că dragă doamne eo de la  Halva strănut ş nu pot respira ş îs pe moarte, dar să mă duc în sfârcu naturii şi să-l strâng bine de să-i storc (ar trebui să nu mă mai uit la filme cu conţinut explicit) tăt polenu şi ierbăraia şi prafu’ din el şi să mi-l zvârl la mine în nas…e sooper ok. Da Paulica, du-te şi fă mişcare la aer curat! Ce dacă faci bronhoconstricţie şi mori într-o râpă ca Nechifor Lipan, măcar ai stat şi tu domle în natura!

Mdeh, după nu ştiu câte strănuturi, tuse, lacrimi şi cuvinte de iubire adresate muicii mai târziu, am agiuns în tărâmul promis carele se numeşte Feteşti. Marean, bucuros că mă aflu pe acest meleag excelent m-o scos la plimbare, pe mine şi pe al lui căţel…ceea ce e un pic dubios…adicătele să plimbi animalu’ în lesă (şi nu, nu vorbesc de mine) prin sat aşe, se uită lumea şi îşi face cruce. În fine, mă trezesc prin padure tot zoită şi pizdită de dulcele sfârc al naturii (că până la sân zău că nu mă bag) cu ţânţari roind deasupra mea şi înfruptându-se din cele mai neortodoxe locuri ale mele şi cu un Marean mergând ţanţos în faţă cu animalu în lesă după el (animal tare simpatec, dar cu multă, multă salivă).

În depărtare se auzeau pretenii cu drujbele care palmau oxigenul cum palmam eo eugenii în tinereţe de la magazinul de pe colţ (adicătele ieri) şi nu ştiu de ce pentru un moment, probabil de la sinusurile înfundate şi lipsa de aer din plămânii mei am avut un sooper trip şi mă simţeam într-un videoclip pink floyd. Anyhu, după ce şi lu’ Marean i s-au lipit chiloţii de stomac de la atâta caldură ne-am întors spre împlinirea mea sufletească.

Unde ne-am întors noi acolea, la casa lu’ Nea Ion care mi-o zis tata că are probleme cu prostata în timp ce Nea Ion era acolo ceea mi s-o părut puţin neam prost din partea lu’ Marean da’ mă rog se bucură şi el că am mofturi de doftor, Marean o băgat mai bine de un pet de bere în timp ce drămăluia nişte rame. Eo aş fi întrebat aşa putsintel la obraz, bre Marean…cam nu eşti dumneata cu maşina? El probabil mi-ar fi mai dat nişte bere.

Eo dacă beau bere pe căldură, mă duc la Ciocana imediiaaat, da’ ştii cum? Pfaaai. Aşadar, după doo pahare din alea din care bei palincă la vrun hram da’ care aicea o fost pline cu bere, m-am găsit pe un fel de scaun milităresc vorbind despre efectul termic al curentului electric (care îi like efectul preferat a lu’ Marean) şi curăţând ramele cu cuţâtu’ în căutare de propolis.

Ş domle’ eo credeam că am avut parte de acel moment, ştii tu, momentu’ ăla când simţi că stelurile şi planetele (cu tot cu the death star..haaa dumă de star wars…da..) se aliniază pentru tine şi poţi afirma contractându-ţi gluteii că DA domle, da! acesta este momentul meu perfect. Eo mă gândeam că numa’ o dată în galaxie primeşti acest moment, dar uite că zeii mi-au aruncat un os şi a doua oară. Aşadar să vă zic momentul: eo muie muie, pe un şezlong milităresc, tot tăiată la mâini şi mirosind a propolis cu un cuţât într-o mână, o ramă în cealaltă şi un lighean verde prins cu scoci în poale, cu un jeg pe picioare de nu-ţi mai dădeai seama de îs caucaziană sau afro + Marean pe un scaun micuţ din ăla pe care se aşează bunica ta când mulge vaca şi bibilind un fel de invenţie care include bateria de la maşină, nişte rame şi ceară pentru rame + 3 pui de mâţă liorpăind dintr-o mlaştină mică de lapte + nişte găini confuze într-o roată de tir + vocea lui Dem Rădulescu răsunând din casă.

Bliss.

Mno’ încă îs la Ciocana şi cum îi ziceam lu’ Radu ş lu’ Uţa alaltăseară…îs aşa de tare la Ciocana încât mi-am făcut casă acolo. Acuma o să mă duc în târg să adopt un copil la Ciocana.

Vă ţuc bă.

Reclame

Safenele mele înspre tine.

E lună afară. Era lună și ieri dimineață. Parcă sunt 2 săptămâni între astea două zile. Se lasă a iarnă, prea încet. Încă îți adulmec degetele înfipte în pernele mele. Sprâncele tale de-a lungul gâtului meu continuă să răsfețe. Îmi aduc aminte cum ultima oară stăteai în fotoliul ăla roșu al bunicului tău. Stăteai grav și fumai în delir. Te-ai uitat tulburat la mine și ți-ai umezit buzele. Două pahare de vin mai târziu, te găseai întins deasupra mea. Dansau degetele tale din ce în ce mai apăsat, iar eu răsuflam….iar eu răsuflam….din ce în ce…din ce în ce mai…sinusoidal în urechea ta externă.

Da, se pare că chestiunea asta cu facultatea începe să mă acapareze din ce în ce mai mistuitor supt cureaua ei lată, făr de pușcă binînțeles…pentru că nu vrem să-și perforeze nimeni vrun lobul. Mai sus verficam meșteșugul scrijelililor pornărești și pline de kitch-escul tubular. În caz că nu îmi reușește instumentul mental să mă propovăduiască în lumea dilematică și plin de nevlagii dătătoare de suflu decât de vindecări individuale ale staff-ului medicinos,mă apuc de scrieri erotice….sau îmi fac o fermă de porci de Guiană și cuceresc Peruul cu ferma asta unde voi trăi cu porcușorii în drăgălășenie eternă și îmi voi cumpăra o dubă cu saltea de apă în spate, asta este o frază uber lungă ca în cartea de anatomie unde se descrie vena azygos tu-i transportul ei sangvin vijelios.

Tot mai amân arsura știinfică despre inimă….aș avea multe chestiuni de arătat cu indexul (deh), dar acumaiate nu prea am ceaslov de lăbărit.

Așa că până mai târziu în apusurile vichendului, vă salut dragi embrionari ai jocurilor cu gedai.

*m-am gândit să ofer sărci engiunilor ceva bun pentru a vedea cât de departe merge odrasla neamului românește:

Așadar două puncte

”capră în flăcări propulsată în Magdalena mea”

”sex cu căminul agricultural prietena mea e o tărtăcuță”

”am îmbibat o batistă în cloroform în timp ce căutam jocuri gedai la tine pe blog”

”am violat un gedai pe care l-am adus acasă după ce i-am pus batista la gură, nu mai vrea să plece. ce mă fac?”

”hamsii atât de multe încât să nu-mi vină să cred”

”cum se introduce un strugurel în femurul unui/unei  fost/e prieten/e”

O să vă țin la curent și la presiune atmosferică despre cât din astea s-au ginit.

** am scris pe un site că îmi doresc mai multă plăcintă în 2010. mi s-a recomandat să mă apuc de biologie marină. dată viitoare postez dintr-o balenă. Ahoy!

Întoarcerea fiului bărzăune

Am început să mă împac cu reziduu’  imens de timp.

Azi dimineaţă de ex. m-am sculat, am mâncat o prună, am învârtit nişte Chopin şi m-am culcat înapoi.  Perfection. Mă uit la tot felul de filme europene dubioase şi din când în când mai inspir câte un Ionescu. Trebuie să menţionez că duc o lipsă mirifică de gregorianism.

Săptămâna asta m-am muncit la scos miere cu taică al meu, Marean (cu „e” tare), ca să-mi fac bani pe care îi voi cheltui dureros de repede în scopul facerii de petrecanie la Voroneţ. Mâna mea stângă a devenit un fel de ţintă mobilă pentru orice fel de gâzoaie, gâzoaie cu ac…that is. Acum e mai mult o umbră a ceea ce a fost o dată, este profund regretată, dar încă în recuperare. Mâna dreaptă a pus un pomelnic pentru mâna stângă în speranţa însănătoşirii grabnice. Cu drag, familia Carcasă.

Albinele în sine îşi au locuinţa la Feteşti, ăsta de lângă Adâncata…unde sunt droguri, flăcăi din legiunea străină care dau cu barda în cap şi doar 2 doctoriţi, dar foarte de treabă. În Feteşti sunt întru adevăr multe fetişcane de 14 ani, măritate, care fură mere în timpul liber. Noah şi aici la Feteşti stupii îs la un nene în grădină, nea’ Ion (total imprevizibil, ştiu). Nenea ăsta îi tare mic şi livid şi pricăjit şi îi place să zică că merge în sat cu treabă, dar şi eu şi noi ştim că merge să îşi dreagă gâtleju’. Are 3 capre care se urcă pe casă când se simt extreme, doar pentru că joacă „I spy with my little eye” şi de fiecare dată se uită la turnul ăla indisputabil de prost gust de la mall. Nenea ista, aşa cum e el de mâţâţăl…îi tare singur. Soţia lu’ nene a încheiat socotelile cu lumea asta acu’ 3 ani şi de fiecare dată când moşu’ se aşează pe scaun lângă tine îţi spune că îl doare mâna, iar apoi îţi spune că e singur. Plânge de fiecare dată. Poate cea mai copleşitoare chestiune a fost când m-a dus în casă şi a deschis un dulap găurit de carii, în care stăteau înfoiate şi aşezate de-a valma toate hainele femeii. Nu are copii.

a făcut mama plăcintă cu prune.  lu’ nea’ Ion nu are cine să-i facă plăcintă cu prune. of, suntem nişte delicaţi.

*Halva a fost în vacanţă pentru a-şi aplica planurile conspirative:

-Transportation: huumer+sk8

-Teh France, teh hooker that OD-ed while she was with me in France, teh talk with teh police

-Teh UK, the undercover f.i.s.h., the temporary job

-next step: Dă uarld

-next step after next step: Dă sun