A mpodobi mamă bradu’ lu’ Fuego

Icătă că trecut-au fazele lunii de când nu v-am mai eggzemplificat poveţe cu tâlc gen spune nu drogurilor, ‘nainte să treci strada te uiţi ‘n stânga şân dreapta, calota polară îţi vrea binele şi „Studiu asupra nevraxului” e cel mai preten al omului evăr.

Dapoi ci s-o mai întâmplat în universul paulician te întrebi poate dragă 3 cetitor sau poate nu.

Apăi s-o dus o felie de semestru medicinist în carele am învăţat supraveţuirea ca nenea ăla de pe discovery care doarme prin cămile şi îşi bea urina on teh rocks.

Cu zile dulci de la 8 la 8, meniuri nu prea diverse la cantină şi chilele de cafia date pe gâtlej la ore contestabile, aceeaşi carte răpciugoasă şi ilegal de consistentă despre sistemu’ nervos pe care o tot prelungesc la biblioteci din octombre încoae pentru ca să nu o mai ia nimenea evăr şi pentru ca să fac hernie bilaterală prenupţială, am trecut prin troienele ştiinţifice. Am dat şi eggzamenu’ la opţional (explorără cardio blabla), eggzamen carele o fo’ cel puţin interesant da’ nu-mi permit public să constant faptele petrecute ci doar în particular la o cană de ceva o măslină o atenţie pentru că lucruri nesfinte întâmplatu-s-au acolo şi când am venit de la eggza’ m-o prins ditai potopu’ de mă plooa şi pe copilăria renegată aşa că am ţâşnit într-un taxi la călduts unde nenea taxi conducător mi-a reprezentat bassu’ cu nişte muzică foarte kamasutraresciană de îmi făceam limbă cu crucea şi cruce cu limba când o zbughea pe vro’ alee mai puţin luminată. A, ca să nu mai zic fără nici o legătură cu kamasutra şi totuşi cu toate legăturile trupeşe şi armonioase di pi pamânturi cunoscute că cu (căcu) o sară ‘nainte de preailustrul eggzamen ningea infernal în luna lu’ Marte şi eo cu Uţa, Copacabana, Andreea lu’ Marius şi Marius am ieşit după blocurile gri să censtim poesiile cu prostii a lu’ Macedonski şi ne-am lăfăit cu o bulgăreală magistrală de unde am tras concluzia că are sens că cercul (căcercu) meu de pretenari din copilărie era restrâns având în vedere skillurile mele inexistente de a constui bulgări care mai mult sunt reprezentaţi de câţiva fulgi pe un deget şi ţintirea inamicului cu un damage din nou inexistent. După un sfert de oră de alergat în cerc , ei unu’ după altu’, eo după umbra mea, ne-am autoobosit şi am urcat la caldurică pentru păsăepiteliul unistratificat.

–––-porcunmărşimărunporc–––––––––-

Ş când am agiuns aprope de mirosul de vacanţă tăti celulele se opreau din diviziune şi aşteptau salivând marea plecare spre tărâmuri dubioase. Deşi, recunosc îmi e dor foarte de colegii mei unu’ mai medicinos ca altu’ începând de la Răzvan carele trozneşte cu glumitse sexuale de luni începând şi pierzându-şi interesul până vineri şi terminând cu Ana care face enonomie şi la moleculele de praf (ţucau-ar bunicu’ Jânică că ar fi mândru de ea) şi care are un borcan în care o sălăşluit o dată un soi de finetti şi care acuma când îi e poftă de ciocolată pe care nu şi-o permite deschide din când în când borcanu’ să simtă miros de dulce şi după ce celulele oflactive ţipă a orgasm glucidic, Ana închide repede borcanu’ ca să mai păstreze nişte damf de ciocolată şi pentru zile mai negre. Semestru’ ăsta m-a binecuvântat cu cea mai dumă de medicină evah! carele o fo’ sponsorizată de domn’ doftor la cursu’ de anatomie şi carele şi-o desfăcut bumbii de la halat ca să dezvăluiască un tricou pe carele sălăşluia ceva de genu’ „Cu ischiaticu’ te poţi spânzura da’ mai bine foloseşti o sfoară” care îi like funneh pentru că like nervu’ ischiatic îi like sooper mare…era mai amuzant dacă erai acolo.

Ş o să-mi fie dor şi de alde Uţa carele s-o baricadat la bunicii ei care îs like campioni interstelari la remi ş de alde Mişu carele când îşi dă jos ochelarii aduce a descendeţă chineză aşadar acuma nu-i mai spunem Mişu ci Jing Peng şi de Andreea lu’ Marius carele tăt timpu’ miroase a ploae caldă de primăvară şi carele m-o convins că avem un şoricel în baia mare ş unu’ în bucătărie ş eo aşa de tare o cred încât în fiecare dimineaţă mă duc cu mare sfială ş frică în ambele încăperi, tresărind şi din rinichi la orice foşnet străin de fiinţa mea tremurândă şi de Marius care are căciulă care îi avantajează ochii şi desigur şi de Copacabana care are un vibe James Bond l8ly.

Da’ o să mă văd cu Tinu’ de carele am like sooper râs pentru că i-o luat un nene interviu în aeroport de i-o cerut părerea proprie ş personală despre mijloacele de transport în comun şi lu’ Tinu’ i-o ieşit ceva de genu „I’m afreid tu teic dă bus bicuz i cum from east iurope”. Bwahahaha Tinu’.

––––foae verde paradis, az la carfur îi deschis––––

Srsly nao, nu mă deranjează că like Crăciunu’ îi uber comercializat de o ajuns x-y-z-mas, pana mia, da’ mă sooper ofti să mă du’ la cumpărături…mai ales când mă trimete Rodica (de care iară am râs like uber tare ca like Marean (tata) o ţine trează noaptea ca să-i pove despre existenţa elementelor chimice şi Rodica îi like X_x ) să investesc în haine pen’că like îi uuubbbeeer aglomerat şi toată lumea se opreşte în drum, eggzact pe mijloc like wtfbrblolbbq! de ce?! de ce te opreşti în drum?! pentru ce mnezo tresă îmi schimb eo traiectoria, să deviez de la uber misiunea mea pe care încerc din toţi gluteii să o scurtez cu suckcess?! wtf yo?! În afar’ de asta îi excelent în bârlogul originar (bine…în afară de în afară de faptul că nu înţeleg de ce Rodica face cornuleţe care omfg au gust de heruvimi care şi-au scăldat nirvana într-un râu de nucă şi zahar pudră şi nu ai voie să mânci cornuleţe decât de Crăciun deşi le face cu doo zile înainte deşi şi ea şi eo şi Marean ştim foarte bine că plecăm la Bacău de Crăciun şi nu luăm cornuleţe cu noi ergo nu e nimeni care să se înfrupte din ele de Crăciun ergo stau acolo minim 5 zile neatinse şi nedezmierdate de nimenea aşa că după această logică care este like foarte logică vin să întreb cu lacrimi în ochi di ce cacamaca nu am voe să mânânc cornuleţe evah?!

–––––-tanannanamciuciuciuciu–––-

Ochi pentru ochi ş pasta pentru dinte drumu’ spre bârlog nu a fost lipsit de întâmplări sezioniere. Am avut belet în vagonu’ deschis (crec aşa îi zice mama luia) şi like am urcat cu stupoare şi frică în ochi în ceea ce părea la început a fi Narnia şi a avut deznodământul de a fi Narnia pen’că like era era un frig de îngheţa şi gându’ gândului despre gând da’ măcăr în Narnia erau presărate creaturi mitice şi fuching magice da’ în vagon era pustiu şi făr de pinguini şi am mers aşa vro oră dârdâind cu sfârcurile care s-au restras în interior şi s-au întărit pe coaste până când a venit cu mare mister controloru’ care ne-o luminat în alt vagon în compartiment cu o măicuţa şi un fecior roş în obrăjori.

Dapoi cam asta îi dragi bipezi şi nebipezi iluştrii, eo mă retrag întru sărbătoricime şi vă recomand troiene şi festivităţi trainice, ne-om auzi când ne-om auzi nu înainte de a face o sooper dumă de medicină la care o să râdă probabil numa’ eo care o fost o sintagmă de la motoare căutătoare pe care mii lene a le mai stima aicea, dar din care una’ mi-o rămas în girusuri :

„ce sa bag in strugurel sa-mi iasa roz ” – coloraţie hematoxilină eozină (bwahaha…da…îi amuzant..sort of, uatevah sunteţi ignoranţi)

V-am ţucat pe oh brad pitt frumos.

Reclame

A râni prin hipocampuri.

Îi foarte lune seară şi Mireluş ascultă muzica tare, asta după ce a valsat din laringe pe o melodie rastafarai şi mi-am băgat creionu’ între ochi că nu am mai putut învăţa la biologie celulară. Cineva îşi ia bătaie şi crec’ o să fie Uţa că stătea mai înainte în nişte chiloţi care tot insită că-s pantaloni şi pentru că îi mai uşor de băgat într-o cutie.

Bă copii…încep a intra în panecă. Sesiunea îi mai aproape decât realizez şi mă sună la 3 dimineaţa şi îmi respiră în telefon. Îs nespus de confuză şi muntele de cărţi mă copleşeşte de îmi vine să adorm plângând. De asemenea, trec printr-o perioadă foarte…cum să zic bă…de aş fi flăcau aş avea un boner constant. Nuş di ce, or fi de la melcii de după plooae. Da frate, mă incită nevertebratele, care-i pornblema?!

Mno şi restul colegilor simt presiunea, da’ asta nu i-o oprit pi marea şi mica majoritate să dea testu gol la biochimie. Şi doamna confă o ţâpat la unu’ : „Să ştii că eu am vedere periferică foarte bună şi te văd cum copiezi acolo”, ceea mi s-o părut o uber dumă de medicină şi nu m-am mai putut concentra să scriu dispri imunoglobuline în continuare.

Iaoh, să vă zic că la primu agiutor, la practic, ne-o vinit un nene. Oho…şi ce nene. Pe nume Caius, de aş vrea să-mi conducă imperiul all night long. Aşa rârâit şi peltic cum îi existenţa o încercat el să se explice care-i treaba cu masagiul cardiac. Dragu’ di el, ne-o zis că un biped nu poate să facă prea mult că oboseşte, că trebe doi şi că: unu’ împle bulina în timp ce altu’ dă la balon, am încheiat citatu’.

Mai apoi am avut o uber experienţă profesională săptămâna trecută. Avem o pretenă, om bun, care perioada asta nu prea o duce excelent de i se rup şalele pe drum. Ş mno, o făcut ea o oarecare hemoralgie cu iz de ovulaţie dacămănţelegi, da’ era în flux pre’ mare. Mno, ş într-o sară s-o spăriet ea aşa că apa roşă nu se mai oprea din căscăduire ş o sunat pe Mireluş plângând că îi panicată. Paulica, om bun, culcase geana pi la miezu’ nopţii şi se pruncifica supt plăpumioare visând la cum ar vrea sa-i fie peptida mai straşnic scindată de domnu’ Caius. Desigur, cum Paulica e blestemată spre a nu avea niciodată un somn neîntrerupt, Mireluş (care a ocupat această poziţie de trezire bruscă, inopinată şi violentă a paulicilor din incintă de când copacabana şi-a mutat cuibul spre zări mai aspre) intră peste somnul dulceag a lu’ Paulica şi zice că pretena noastră nu ştie ce să facă că o pierdut vro’ doo litre de sânge. Asta o fo’ prima dată din lume când nu m-am super ofticat că am fost trezită şi eram gata să-mi iau boneta şi să plec la locul faptei. Mă simţeam super bad ass şi pumped up. Desigur, am recomandat ţârul clasic la ambulanţă, că deh oi şi berbeci fi eo super falnică..da’ ploua afară şi bisturiul se micşorează la apă. Oricum totul a fost buena în cele în urmă.

––trecând la brize mai puţin medicinoase–-

Vichendu’ aista o fo’ prima paranghelie pentru Uţa care mâine se solidarizează cu cei 19 ani ai săi împliniţi pi această margică albastră.

Primul set de partee, o fost că o vinit copii din Suceava dintre care unu l-am păstrat supt birou surpriză pentru ea mai târziu. Aşa că vineri ne-am trezit cu un Radu pletos şi uns cu chele şi metaluri şi ochii mari şi albaştri bulbucaţi de confuziune după un drum deloc gentil la glutei. Apoi nii că am trimis-o pi asta mică cu Radu şi copacabana în lume cu scuză că mnoo, eo nu ies că am de învăţat..Mireluş îşi taie unghiile, ceilalţi îs plecaţi. Ne-am bătut licheaua de ea aşadar. Bla bla bla ne-am adunat în Taverna, o sosit şi asta mică plină de emoţiune, a suflat în cele 19 madeline înflăcărate. 6 shoturi de techila şi niscaiva bere mai târziu, bolboroseam monosilabic şi ne juram iubire eternă şi în viitorul an facultativ.

–-aşa-i că vă era like uber dor de motoare căutătoare? ––

ustensile proctologie – 4 scânduri şi un cui?

foi de colorat cu salvarea pamantului – da’ bă…hai salvăm pământu’ prin tăierea mai multor copaci din care facem foi ca să le colorăm cu salvarea pământului, nii cultură.

ce mananca barzaunii – primul tău născut

jocuri cu gedai numai cu gedai – atâta timp cât îs numa’ cu gedai

rezumat la ding- ding – ding dong. teh end.

poze pozitia capra – da-mi add pisi

vreau cloroform – ce face ambiţia din om, nu face violul din porumbel

fructe exotice poze – te ajut cu exoticul, dă-mi şi tu add

„china -pestera furung imagini” – duma asta chiar e de sine stătătoare

plumbarul – o să-i zic lu’ bunica Ileana că-i iei penarul în deşert

chizdi paroase si micute – aww ci drăgălaş

imagini nudism femei – da-mi un mail

furung anal –  O.o

virginitatea la indience – nu se găseşte la tot pasul

scheme cu oameni iutube – brus li

am o boala de ma omoara – tot cu furungu’ anal?

filme porno langa tarantule – e mai fain cu tarantule

cum de crescut epuri – nu recomand. seara îs doi epuri, dimineaţa găseşti o cireadă de epuri.

Şiiii papamdapm 271 de căutări au fost declarate cu : ce semnificaţie are punctul roşu din fruntea indiencelor?

Iată un filmuleţ:

Sper cî v-o lămurit.

Hai pup.

* R.I.P Dio

A peria încruntarea fistichie

De la ultima promenadă virtuală multele vremuri trecură.

La noi în bârlog a dominat angoasa, şugubeţienia, nemâncarea post-epocii Rodica (muica-mi) şi alte stări străfulgerate din mofturi embrionare.

Apăi nu ştiu, momentan mă dor şalele şi la facultate avem pipete estimate la sutejdemii de lei pe care mă mir că ne lasă să le folosim în riscul că unii dintre mine instabili din toate semnele de punctuaţie autoritare de vedere nu-şi înfing pipetele în glomerulul renal, îşi leapădă păcatele mai întâi de haine şi aleargă goi prin decanat strigând ca nebuna noastră de la scara vecină căreia îi spunem nebuna albastră pentru că are balcon albastru: „Lili, te fă frumoasă, Lili.”

Io mă gândesc numa’ la sarmala din bârlogul sucevean care mă va ademeni excelent peste doo săptâmâni când voi purcede înspre gară cu destinaţia natală.

Mi-s cam şubrezie şi pământie şi am cam o plasă de rafie de chestiuni care le-aş vrea punctate usturător şi brusc ca la ruleta rusească numa’ că îmi şi vine greu să-mi mai folosesc corzile vocale pentru altceva decât voma involuntară de termeni ştiinţifici de la facultaţiune cetire.

–-cucuvea cu stufa de diamentru generos––

Mno, în fiecare joi după engleză (unde stăm într-o sală mică, înghesuiţi, obraz în obraz, încercând să respirăm cât mai puţin din parfumul studenţilor de dinaintea noastră care îmi aduce aminte de o prostituată minoră) eu, Danela, Andra şi Ionuţ (toţi om bun desigur) avem like o mini tradiţie să merem şi perem să halim la restaurantul chinezesc ca apoi să ne purcedem către biochimie (unde îţi e ruşine când pui capacul la stilou că faci gălăgie cum şi la fiziologie îţi e ruşine să bei apă deşi mai ai puţin şi te împiedici în comă de deshidratare după sport unde tantea aia care îi ilegal de bună ne munceşte de o să fiu în stare să deschid conserve cu buricul).

Noah şi Danela care e mare groupie a culturii asiatice a propus înverburat ca de fiecare dată să ne luăm ceva nou până ce epuizăm meniul ca după aia să ne mutăm la Shanghai care îi concurenţa la aştia unde mergem noi care se cheamă Beijing. Absolut de fiece dată eu cu Danela şi Ionuţ dăm cu fasolea în poloboace cristaline de ne comandăm cele mai neinspirate şi contestabile chestiuni, iar Andra ne dă la caca pentru că îşi alege cele mai nom nom nom.

Prima dată era să-mi ascult instinctul de Paulica, om bun, care vine di diparti şi are papilele antrenate şi ştie clar după miros, culoare şi caracterele de 16 din meniu ce-i gâdilă stomacu’ şi ce nu. Apăi nu. Am zis că s-o ascult pe Danela care a bătut cu furculiţa în masă foarte încet ca să nu audă nimeni că e musai să-mi iau ceva cu specific. Noah bine. Îmi comand nişte ceva spaghete din orez cu pui cu condimente cu orez cu spaghete cu pui cu farfurie. Danela face la fel, Ionut desigur. Andra bababiba horia cloşca şi crişan că ea ar dori nişte peste cu susan.  Vine mâncarea: noi primim nişte aţe transparente cu nişte chele de pui mai rece ca piciorul de metal al bunicului tău iarna când iese afară să strige la găini, Andrei îi vine nişte peste călduţ şi hauriu şi înmiresmat şi susanat…iar ăsta a fo’ primul ficat după ceafă.

Mai apoi, data trecută am zis clar şi am bătut cu lingura peste furculiţa Danelei că îmi iau ce îmi spune instinctul şi cantitatea de salivă din gură la gândul. Ehe, Danela are ea..existenţa ei, cu ochi mari şi mică de statura cum îi şi ştiu că vine mai di diparte decât mine şi îmi spune că să ne luăm un meniul zilei, mare ofertă extraordinară fantastică cu de ce vrei fenomenal scris pe carton roşu la intrare. Bine na, hai ne puşcăm meniul zilei. Ionuţ în infrigurarea lunatică ce l-a sărutat pe chept a zis că el îi barbat exotic şi îşi comandă ciorbă de fructe de mare, iar Andra desigur spraghete cârlionţate condimente pui ţac ţac ţac.

Desigur, deznodământul e de aşteptat. Meniul nostru era o supă făcută din morcov fiert în apă, orez cu pui fiert în oloi şi un castravete presărat din când în când. Ciorba lu’ Ionuţ era caracatiţă fiartă în apă cu un castravete din când în când, iar Andra…draga de ea a primit spaghete cu aceeaşi culoare haurie care îţi aduceau aminte de copilărie şi de poala mamei tale. Din nou Andra ne-a dat la caca şi desigur asta se va întâmpla şi poimâine că e joi toată ziua şi eu voi ceda supt presiunea Danelei şi Ionuţ o să simtă iar nevoia să-ţi confirme bărbăţia  şi Andra…ei bine Andra o să ne umilească yet again.

––motoare în floare––

desene desenate in creion foarte secsi – bine, atâta timp cât e foarte secsi

femei la nudism – problema e că nu toate femeile de la nudism arată cum îţi imaginezi tu toate femeile de la nudism, adică sunt şi unele din muicile noastre care merg la nudism nu toate sunt Mareana (mama fostei mele colege) care excelează interstelar prin propria existenţa fizică.

noua prietenă a lui fuego – ew.

filme cu gedai – în sfârşit dumnezeule mare sunteţi aproape de adevăr

 thessaloniki tina bulina – serios că preumblă tot felul de bipezi pe mărgica asta albastră

breton filat imagini – vezi că ştiu unde stai.

felicitari pentru elevi la eggzamene – ăăă ok, na bravos copii.

poze cu umbrele – nu-i aşa că căutai de fapt poze cu umbrele femei goale porno 666 minus 37 pornache?

pasul prislop taxi – nu-ţi recomand să iei taxi până înlăuntrul pasului prislop pentru că s-ar putea să fie nevoie să fii nevoit să-ţi dai primul născut

prafuri care stârpesc acarienii din casă – aruncă pentru dumnezeu copacul ăla din casă nu mai da cu prafuri

filmulete porno cu sani mari femei mulga – cred că eşti un băiat  (fată?) foarte interesant şi aş vrea să te cunosc în vederea formării unei relaţii stabile între noi plină de cele mai măreţe simţăminte şi de sâni mari şi multă multă mulga.

A văduvi conştiinţa cu paloarea lui Bahus

Apăi parcă am şi uitat a posta, sunt searbădă din punct şi virgulă de vedere şi auz a scrijelirii cibernetice.

De când se termină sesiunea peste noi mai ceva ca un nene cu tatuaj pe ceafă într-un film porno, nu am voinţă decât să mă scol şi să mă semi-obosesc pentru a dormi din nou. Hârtiile, manualurile, cursurile, creioanele şi ascuţitoarea roz cu Jonas Brothers (la care le-am dat foc teroretic cu un marker roş) încă îşi întind burţile pe masă, supt masă, supt pat, prin genţile din a mea cămară. Încă am impresia că mâine tresă dau eggzamen la vreo biostatistică, biofizică şi orice altceva ce începe cu bio- şi ştiu că nu-mi va folosi practic vrodată decât în discuţii la vro’ cină împopoţonată cu oameni cu papion din industrie. Pentru a împunge acest amar am speranţa că diseară voi lacrima de emoţie la întrevederea cu un metru de techila.

––––flatulaţiunea galaxiei––-

Desigur, încă nu m-am dezvăţat întru a-mi da întâlnire cu tot felul de bipezi cunoscuţi pe internet. Merg spre un drum sigur şi pavat cu id-uri de mess al violării voluntare. Totuşi, această practică personală plină de surprize monumentale a fost depăşită de o bună prietenă (nu, nu o să zic că e vorba de Uţa) care într-o crepusculară dimineaţă a sunat la un oarecare serviciu de internet, pentru a se plânge de decăderea acestuia înspre inexistenţă. Problema a fost rezolvată, iar înspre recunoştinţă această bună pretenă care nu e Uţa a spus cu virtuozitate nenelui de la telefon: „Vă datorez o bere”. Acest nene s-a frământat în existenţa lui, de 3 zile şi 3 nopţi mai târziu a sustras numărul fetişcanei în cauză şi a sunat-o înspre deznodământul unei întâlniri aşadar colectarea premiului promis. Duduia, care încă nu e Uţa, şi-a periat faţa de blind date şi a pornit (yeah, porn) în nevrednicia nopţii înspre acest encounter. O felie bună de timp mai târziu s-a întors, spre dezamăgirea ei, încă neprihănită dar cu o pilă la seviciul cibernetic. Eu, desigur…mă parangheleam cu biostatistică.

Nu e nici o povaţă aici ci doar încurajarea decăderii internetului în păcatul de a nu merge căci se poate solda cu o exotică întâlnire, nu-i aşa Uţa?

–––––comuniunea om-sticlă de vodka–––––

Nu îmi dau sama cum au trecut aceste 5 săptămâni de sexiune. Crecă mi s-a activat simpaticul de am fost dusă pe o stradă laturalnică şi stropită cu cloroform şi acetonă că totul îmi e în vrednică ceaţă.

Eggzamenul de anatomie mi s-a părut cel mai fastuos. La practic eram toţi acolo în halate şi bonete spălate, cu mânuşi de graur şi gură de haur, asteptând să întrăm la poveţe anatomice, intrigă mai mare ca în Grey’s Anatomy doar cu mai puţină iubire inter-rasială. Grupa noastră a fost cea mai subjugată de moment, datorită absenţei cu desăvârşire a profesoarei de anatomie de laborator de-a lungul diametrului semestrial. Aşa că noi am intrat ultimii. Eu chiar ultima, ultima întrucât am tot aşteptat să se întâmple vreo nenorocire atomică de să nu trebuiască să îmi fie puse cunoştinţele la nudism.  Am intrat nevricoasă, cu boneta strânsă exagerat de tare după cap în speranţa unei explozii de afirmaţii vrednice peste examinator. Am primit subiectele, 20 de minute de gândire. Un nene egzaminator feroce începuse să îmi sufle în ceafă în speraţa că îi voi oferi ocazia de a mă tranşa la calificativ. Eu, om bucovinean cu meltenism în ADN îl ignor cu desăvârşire, iar el o sacrifică pe Andra, colega mea (Andra, îţi rezerv o bere). Mă sustrag felin la profa de curs, marea Kahună de acolo, asupra căreia plojează o serie de mituri cum că ar pune note mari chiar dacă tolomăcia are pondere mare asupra studentului. Îi povestesc eu acolo năcazul ştiinţific, ea îmi spune să aduc o inimă şi mă încurajează să bag doo degete în aortă pentru a-i arăta că eu ştiu ce şi unde îi aia. Sigur, ăsta a fost un mare pretext pentru îndeplinirea altor fetişuri de ale doamnei. Mă mai confrunt cu nişte idelogii, epuizez şi cunoştinţele, mă uit cu ochii mari şi plin de dragoste la doamnă, ea îmi spune că am terminat şi să mă deplasez felin la eggzamenul scris. Aşadar prin această afirmaţie nu mai întreb nota, fac o cruce cu limba şi mă bucur că m-a trecut şi mă pot duce să o dau cu sniţelu’ în baltă la scris.

Au urmat şi alte doo egzamene pline de suspans care nu l-am simţit datorită oboselii cronice ce m-a împiedicat să-mi exprim orice neam de sentiment uman.

––––calota polară îţi vrea binele–––

Fetele de la medicină au un gust dubios în (gură, hehe) ceea ce priveşte comunitatea de testosteron. Adicătele este un biped la noi…de îi genu’ ăla care stă tot timpul cu mâna ridicată la biofizică (şi nu arată degitu mijlociu), un fel de Hermione Granger. Apăi ‘nezăule că toate îs ude după el. Da, nu înţeleg. Băeatul s-o văzut cu bărbăţia recunoscută şi de atuncia le combină ca la alba neagră, de nu-ţi dai sama unde e biluţa de burete şi unde ţi-s pantalonii şi legimaţia de bibliotecă. O colegă a început să-l combine şi ea pe acest domn, dar e un fel de combinaţie de aia de clasa a 7-a. Nu se salută, deşi se plac, stau în grupuleţe mici înainte de cursuri, se muiesc şi se sună unul pe altul ca mai apoi să se întâlnească la mall. Toate astea mă fac să ajung la concluzia şi ocluzia mentală că bobocimea medicinoasă încă trăieşte în realţionarea amoroasă de dinainte de 18 ani şi că aici când chemi pe cineva la un film în cămin chiar e vorba despre vizionatul unui film, în cămin, cu haine pe tine.

–––aşadar, motoare–––––––

hepi haur- happy hour is from 6 to 10

jocuri de desenat cu penson- peste femei goale?

iutube. povestea povestilor- se facea ca era un el si o ea si niciunul nu si-a vandut virginitatea pe okzii.ro

pastila pe trahee – nu te vindeca de gonoree

draga jurnal – azi mihai mi-a cerut un creion. crezi că mă cheamă la un film în cămin?

palma indiencei – doare la contactul cu ceafa ta

jocuri pat the gedai – …asta chiar m-a făcut să mă întreb puţin.

jocuri de ginire – une’ măsă îi Waldo?

fmei secsi – băutură şi manele şi femei de 7 stele. supa primordială

cloroform cumpar – inteleg, puternic hormonul in al tau pelvis este.

gocuri de boiesc unghii – ai întâlnire cu vrun gedai?

ce se poate intampla daca am furung si a –- a….a…. multumesc ca nu ai continuat.

jocuri de facut cafia – daca nu ai dormit din octombrie mananci cafeaua direct cu furculita, fara distractie

www. secsi beibi – www. redtube . com … mai sigur

poze vezica – te rog nu-ti baga si tu un ciocan acolo

alifi pentru trompe infundate – desigur, a crescut populatia elefantilor cu sinuzita

totul despre albinarie – iti dau id-ul lui Marean?

biofizica medicala ureche externa – facultatea de medicină de la Ilişeşti nu ar fi trebuit să primească autorizaţie

interpretare vise bagaje multe pregatire – trenul iasi-timisoara si nu-ti mai trebuie pregatire multe ca sa visezi bagaje

www. blog nuami tanta – ehm… vrei sa imi spui ca nu ai tată?

Doojdemii de acarieni se legănău pe pânza mucoasei nazale.

E târziu în noapte și luna își fălește rotunjime pe flatulația stelească a boltei.

Dramatizez (mmm drama) nu e așa târziu în noapte, e 23.06 și asta în limbaj de învățat pentru biofizică înseamnă 14.00. Noaptea e tânără dragi embrionari ai jocurilor cu gedai.

Așa….ăăă..revelion? da. Încerc di obicei să abdic de la sărbătorile comunale în masă, mai ales revelionul pentru că nu mi se pare un motiv prea bun de vărsat beutură pentru (în cazul meu, vișinată produsă în podgoriile vișinărești a familiei Palade, aka mama și taica lu Tina (nu, nu e Tina bulina de pe youtube, care a atins ceva sărciuri pi blog)) trecerea inevitabilă a timpului, ca și cu zilele de naștere când ne scufundăm tumorile sentimentale în licoare pentru degradarea la fel de inevitabilă a corpului. Anyhu, fost-am la Dorna, fost-am într-un bar, stat la capătu mesei cu oftatul în rărunchii bronhiilor, pac pac pac artificii, pac pac pac gură de șampanie, pac pac pac pe tren înapoi, pac pac pac se ia lumina pe tot vagonul, pac pac pac eram cu 2 neni contestabili în compartiment, pac pac pac mă gândesc că mă trezesc cu chiloții (care nu îmi aparțin ar fi un scenariu bun) în mână când se aprinde lumina, pac pac pac agiung cu acasă, pac pac pac mă gândesc că poate ar fi fost mai interesat un schimb de lenjerie vagonală, măcar ar fi fost un început de an șturlubatec. pac pac pac. În concluzie ocluzie…revelion = meh (totuși am văzut pe Tina, care are breton occidental, parol).

–-umplutură de pirostenie la cuptor–-

La drum spre Cluj, mi-aș fi dorit să fi cunoscut bipedul/a/zii/brânză care vinde cloroform pentru că din cauză era un băețel care o vorbit încontinuu-uu și perpetuu și totuși se învârte. Băețelul ăla e singur sursă de energie alternativă pentru un întreg continent, hell, pentru Pluto (că și așa e prea puțin mediatizată planetuța asta mâțâțâcă (am zis țâțâ, da)).  Io și Uța ca tot omul, că eram doo de fapt, am vinit cu grieu di acasă cu bagaj cu cărți (eu le-am luat pe toate, inclusiv Netterul care îi like gros ca ceafa  fratelui vitreg văr de al doilea a lui Gore care stă lângă mina de uraniu) cu porc și tocanițe aventuroase dpdv culinar (subsemnează Uța aici) și ne făceam cruce și ne gândeam la Ăl de Sus și la herniile din viitoarele tumori ale coloanei. Marean (taică al meu) ar fi făcut o schemă, gen:

Deci: anal ogie:

Imagine 1, click dă pe aia din dreapta: Alea de îs roșiatice îs povara mea, ălalalte ale lui Uța și Marean aici ar fi încercat diferitele (oah ce-am strănutat, cred că mi-am împins un muc în creieri) alternative variate ale căratui de bagaje nu pentru a evita eventualele hernii și vizite la terapie ci pentru a merge după o schemă organizată, pentru că e like uber kewl să urmezi regulile…UHUUU!!!

T-ul în trianglu e Taxi-ul, un fel de scop numero 1.

Marea bulină spiralândă e scopul final, țâța de mâță, dulcele bârlog.

În final, am apucat alambicat și lugubru cum care ce unde hepa cum a reușit și un flăcău care ori fugea de armată ori armata fugea după el ne-a susținut fizic și a transportat bagaje pân la taxi. Nenea din taxi, om bun, ne-a lăsat cu o scară de bloc mai încolo și blăstămuri și pacioace și o Uța cu decădere sinaptică la etajul 1 mai târziu, am agiuns la îmbârlogire.

Capra e pentru atmosferă. Poză de are palarie în ea e funneh pentru că am citit ”the man who mistook his wife for a hat” și acolo scrie ”the man who mistook his hat for wife”…hhhhaaaaa. da.

–-felurite felurate feluritante emancipate–-

La noi la școală îi like mafia scutirilor, din lume. Eu până acuma nu mult timp nu mi-am fost dat seama pentru că nu aveam cum să-mi dau seama pentru că nimenea nu mi-o spus că prezența la laboratoare e 100 la 100 obligatoritară, bre. Apăi om care am terminat la ”petru rareș” mi-am permis niștecare absențe și m-am trezit că îs pe lista ordonată în tabel la și citez ”elevi cu probleme” și că nu intru în eggzamen și sudori și pălmi peste cap și mama și tata și iară pălmi și junghiuri în conștiință și escaladare pe pasteur unde presiunea chiar îi mai mică.

Az, zi ferice. Mă uit cu lacrimi în frunce la tabel din nou, pentru a-mi vizualiza sfârșitul, care ironic ar fi devenit o statistică…și pac pac pac stupoare încântătoare, sunt dată dispărută de pe tabel și apar pe lista cu prezențe complete. Oh, tu împlinire. Oh, tu tante de la info care îmi predai chestiuni care mă fac să oftez în tabele de Excel, oh tu tante mirifică îți jur credință eternă și vin de vă curăț praful și spamurile din mail. Vă dedic lampa mea care e un reflector de fapt.

––cântă mierla dulce, cântă Iron Man––

Pornbabil și desigur nu vă fericește dpdv calitativ această postare a mea, dragi 3 cititori, dar supt palma de angoasă (care după discuții intense cu copășiel s-a agiuns la concluzia ca poate fi trăita numai la oraș) filată mă retrag în sesiune, în acest neg și furung de pe convețuirea mea cu astă mărgică albastră de nii planetă.

Motoare așadar:

„tina bulina” cluj – desigur ghilimelele, aceste diamante ale căutărilor cvasi-gugăliene

girls chiledin – girls chile din? the force strong in this one is.

iutube faze secsi – aici fratele meu de suflet, doo tipe care se ung cu propriile lichide corporale intre unghii

pentru fruntea lata este bun bretonul fi- mă rog pentru familia ta adoptivă de viezuri să nu fi vrut să scrii filat

http://www.jocgedai.ro- aici găsești tot ce-ți vrea pofta saifai, nu te amăgi cu de din astea.

poze cu dolari- un substitut foarte prost pentru cumpărat pateu

de unde cumperi cloroforn- de la familia adoptivă de viezuri de mai sus

ce semnifica semnul din fruntea indience- că ele știu de unde să cumpere cloroform

jocuri cu maiestri gedai – serios, e chiar fain afara

femei indience secsi- care au cloroform?

Teoria mareanelor sau In barlog fara diacritice

Asa cum titlul o spune diacritice n-am, imi cer nescuze anticipat.

Noah, az’ pot spune ca  s-a rupt o parte din mine aka am fost sa fiu tunsa.

Eu, de-a lungul scurtei mele sederi pe Terra am avut parte de experiente incredibil de proaste, dureroase, penibile, morbide in ceea ce priveste mersul la tuns, experiente care au dus, desigur, la construirea caracterului meu nevrotic cu frica de institutii sociale.

Acuma, tresa fiu sincera, cred ca mi-am gasit tante frizeritza a visurilor mele (nu fanteziilor, deh).  Adicatele, miroase frumos, e gentila, are ochelari cu rama lunga si lucitoare in intunerec, ca sa nu mai vorbesc de podoaba anterioara…de la care sincer s-a alaptat toata Roma. Tante, parol ca te iubesc. De cand am inceput sa merg copacel (salut, omule) singura la frizerit a inceput sirul lung de experiente in ale ciopartitului si filatului de breton. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu suport sa mi se fileze bretonul. E ca si cum ar veni cineva la tine in sufragerie, si-ar face nevoile pe pisica ta, ar juca x si 0 pe mama ta, ar bea lapte din urechea stanga a tatalui tau, ar manca bors cu furculita si te-ar ruga sa-i dai piperul. Eggzact asa ma simt eu cand mi se fileaza bretonul. Totusi, de fiecare data mi-a fost filat. De fiecare data mi-am stors lamaie peste suflet. Desigur, rugamintile mele calduroase, gen „Tante, fara filat breton, de dragul sanatatii copiilor matale, fara filat breton, fara breton filat, ney, nu, niet, kein filat!”, au fost total ignorate si asa ieseam in lumea necoapta cu palmierul meu zvelt de ricosa un tanc de el.

Posibil, cea mai nefericita dintre intamplari frizeresti, care merita scrijelita cu sange de pitic in analele si rectalele istoriei, e cea din vara lui ’05. Venisem de la mare, eram in floarea varstei si a nepasarilor, urma sa trec intr-a 9 (tot am trecut intr-a 9, dar primesc o steluta in cozonac de la bunica Ileana pentru efectul dramatic), o perioada buna in genere. Totusi, am fost trimisa de mama la frizerit. Noah si caut eu un salon p’aci, gasesc…”Vogue”. Uber secsi inlauntru, secretara, imi fac programare (eu, uimita, de aceasta inventie a economiei temporale) la cea mai uber secsi tante frizerita de acolo. Imi garantez in sinea mea sineasca un scalp fara de breton filat. Toate bune, fastuoase..vine ziua cu pricina. Intru, ma ia tante la ea, ma aseaza pe un scaun imi spune sa astept, eu ca o sclava a promisiunilor proprii in ceea ce priveste sanatatea mentala a bretonului meu ascult si tac. Vine tante, plimba mana prin podoaba mea capilara, calculeaza unghiuri, treburi, imi zic: uber secsi, bre. Deodata i se indrepta privirea spre sud de unde ii face un semn la tante care curata gresia. Ii explica ceva, tot prin seme, arata spre capul meu si…bababiba…o pune sa ma tunda. Imi zic: nu asa de uber secsi. Pe langa faptul ca ma indoiam de igiena membrelor superioare a lu tante asta nou, nici nu puteam sa-i comunic ca nu vreau breton filat datorita faptului pentru ca tante era cam surdo-muta. Fac o cruce cu limba si astept deznodamantul. Inca am nevoie de terapie intensiva dupa experienta in cauza. Tante, mi-a bagat pieptanul in veriga din proaspata gaura din ureche, de i-am vazut copilaria lu’ bunicu’ de durere. Tante, mi-a filat bretonul intr-un hal de am facut umbra dubla pamantului timp de 2 saptamani. Tante, oriunde ai fi, spune-mi adresa ta sa-ti trimit ceva in flacari.

–dun dun dun–

Alta chestiune  care ma urmareste de ceva timp incoace, e prezenta permanenta si incontestabila a povestilor cu Mareana. Mareana, despre care am mai mentionat eu..presupun. Azi la tuns iara era vorba de oarecare Mareana, care e la al 3-lea copil, s-a ingrasat si sotul ei o inseala cu pedichiurista din satul vecin. Mi-am adus aminte de singura Mareana care e exceptia de la regula. E vorba de mama unei foste colege. E milf-ul vietii mele, e mareana care ar fi putut fi motivul perfect pentru care eu am dat la medicina ca sa-i asigur o paine la sfarsitul zilei. Ah, imi aduc aminte de verile cand aspira in colanti prin casa. Tante Mareana, safenele mele inspre dvs!

–dun padam–

In rest si in mare ultimele sapt. de facultatiune n-au fost chiar marmelada de pe asteroid, atata doar ca ne-a aratat niste inima si am inteles cum expresia „sa te f** in inima” poate fi cat se poate de la propriu daca iei in considerare marimea aortei si un obiect de munca mai fusiform.

Am fo’ la un uber concert de muzica clasica, la care a venit un uber pianist, am dat la soricei (nu o sa mearga niciodata expresia „a da la porci de guineea”, nu-i asa?) excelent de tare.

Am terminat proiect la englezeste. Am facut recenzie la „The man who mistook his wife for a hat” de Oliver Sacks, care e o uber carte si el e un uber neurolog si o sa va zic o data despre asta, dragilor 3 cititori ai mei.

Pe tren la venit, am crezut ca cineva din compartiment avea matraguna impaiata in bagaj intrucat asa de dat la rate mirosea.

Inca ceva, un 1/4 din viata mea s-a rezumat la „a astepta”. Sincer, oriunde ma duc nu sunt niciodata prima la rand. Daca sunt prima la rand si in ziua respectiva mai am de asteptat la o coada mai tarziu…voi plati amarnic pentru ca am fost prima data prima la rand. Cand o sa cresc mare vreau sa promulg (funneh) o lege care sa le dea drepturi oamenilor de peste 78 de ani in ceea ce priveste statul la coada. La 78 de ani…trebuie sa te bucuri de cat mai ai, felicitari ca ai ajuns pana aici.

–motoare cautatoare–

jocuri gedai in doi- aah, ai pe cineva.

cand trec la scoala copii mere intr-un p- iti multumesc ca nu ai continuat.

taiere ilegala -de gaini?

tu esti proasta?- cauta-ma in weekend.

muica- noi suntem un neam

bulina rosie la femei indience- nu e de mancare.

jocuri cu gedai care te joci tu- minesweeper?

cloroform viol-pana acuma erai subtil, chiar daca iesi la violat fetele tot prefera un pic de mister.

subtitrare bitch.slap.2009- beau un pahar cu lapte, revino.

http://www.jocgedai.ro – ai incercat tu ceva acolo.

poza trompe infundate – my mamma, your mammma.

cumpar cloroform- am un prieten pentru tine.

Si gen ceva frumusel tare:

A, Sarbatori faine tineri anghilotanti ai jocurilor cu gedai.

Jurnal de peste bord sau abstinenţa nu e magică deloc

De fapt mai mult se pune problema de abstinenţă involuntară dată cu forţa. Datorită lipsei de timp, a oboselii cronice şi bineînţeles absenţa materialelor necesare, la noi în bârlog duhneşte a cuminţenie şi neprihănire.  Apăi stăm cu ochii bulbucaţi şi frică celestă că viitorul sună sumbru. Deh, imigranţii o duc cel mai strălucit, cel puţin ăia de la medicină. Adicătele, de mergeai la bal la noi (în bamboo but of course) dădeai de oameni ciocolatii cu care te bâţâiai o perioadă ş apoi te pălmuiau între ochi cu un „Nu vrei să ne apropiem din punct de vedere fiziologic?”, asta spusă cu mai puţine mânuşi.

Pe lângă liniştea fiziologică, de-o felie bună de timp trăiesc o intrigă continuă de mă mir că nu mă cheamă ăia de la Gossip girl ca personaj figurant căruia îi cade pâinea cu gem pe partea unsă. Intrigă, dar din aia păroasă fără de deznodământ, asta cu siguranţă îi degradarea inevitabilă a corpului. Meh.

La facultăţi am trecut cumva la plămâni, asta după ce am chizdit testul din muşchi, sau el m-a chizdit pe mine. Ş ne-a tors nouă cadrul didactic doi plămâni scofâlciţi, de mirosea încă dulce a Marlboro şi întrebai cu lacrimi în ochi care-i stângace ş care-i dreptace. Eu una şi nu-s singură, mişelesc cu ardore la cutia toracică ş la cum o să vină nenea ăla care fumează pe lângă morţi la subsol să aducă cleştele şi să pocnească coastele şi să-mi pun sunetul ca ringtone. Am mers prea departe…ar spune copăcel.

Weekendu’ ăsta prea prelungit am lehuzit-o anarhic prin bârlog cu o ieşire dibuită într-o seară când s-a raportat dispariţia unui suport de lumânare (lumânare neinclusă) Camel  dintr-o bodegă consumată de oameni batrâni ş netrecuţi de flirturile vremurilor bune. La faţa locului s-a găsit o creangă de Copac desigur.

Azi parcă îmi pute a şou că deh Uţa şi alte andreeee falnice să se tot adune în vieţile noastre.

Ş pe final, nu înainte de a vă prezenta ultimele motoare de ginire vreau să trimit o dedicaţie dezgustător de specială unui biped care m-a lăsat 2 săptămâni cu poloboacele în frig ca apoi să îmi dau sama că şi-a dat sama că nu mai are nevoie de poloboace: maică, să ai articulaţiile membrului drept înmuite în lichid sinovial când momentul de vineri seară o cere ş să ai viteză mare de download.

––––––––––––crepuscul contrafăcut în china cea de jos–––

„all you can drink cluj”- yeah, beibi.

„ce este un bărzăune” – nu am mai avut discuţia asta o dată? nu se mănâncă în timpul postului oricum.

„vand cloroform” – aici sau la pachet?

„pistoale mas” – apăi îi amuzant până se loveşte cineva

„tina bulina youtube” – îi pe continent tina, dar nu pe youtube

„viaţa fără vezică”- apăi eu ce să-ţi spun, s-o dus primăverile din viaţa ta.

mia mi-s simpateci baeţii ăştia.

Pleura constantă după nevoie se cunoaşte

Iote altă zi de luni cu aceeaşi învăluire statornică a laboratorului de anatomie ce va sa vie mâine.

Desigur, acuma mă chiorlăi într-o bine-meritată pauză sindicală. Nu e aşa de bine cum credeam întrucât aud ecoul paginilor papiliane care ar trebui să îmi ştergă creierul incontinuu.

Una întru altă, că deh menţionări de scissoring să tot avem şi să ne uităm la ele pe ascuns, Uţa şi-a luat azi amendă în trolebuz. Asta nu prinde bine în genere dar având situaţia materială care nici nu era inclusă în cercul existenţei a ăstei mici, s-au răbufnit toate cele pe baluba ei de om micuţ şi prea lucid. Unii trăiesc intens în timp ce eu îmi tot ascut creioanele şi mă gândesc din nou în ce m-am băgat.

––––––––––orizontul bine îmi pare–––––––––––––––––––––––––––––-

Când mai am momente de frichineală îmi amintesc de propriul Hit List şi locul întâi este relativ. Sincer nu ştiu pe cine aş vrea să văd mai mult în flăcări: Kelly Clarkson sau Avril Lavigne. După aia urmează sigur precupeaţa aia veşnică din Pussycat Dolls care aduce un renume prost pisicuţelor păpuşare din întreaga dimensiune. Pentru că în videoclipul ăla a ei cu „baila baila” îs foarte mulţi oameni, aceştia toţi merită să fie în flăcări prin alăturare cu ea. Apoi desigur urmează Jonas brothers pentru că promovează „absinenţa Disney” în primul rând şi în al doilea nu este, ci merită flăcări doar pentru că există dacă mă înţelegi. Abstinenţa e un lucru precar şi îndoielnic întru trompele lui sfârtecate, dar abstinenţa în fundal de new Disney generation cu videoclipuri bugetoase şi melodii de îmi vine să vomit puţin în gură când ne întâlnim din greşeală pe MTV…e pur şi simplu şi hormonaly challanged moarte de căprioară cu potenţial.

O să mai lucrez la tenebroasa mea listă între cursuri, mulţumesc.

––––––––––––orizont, floare de cucu––––––––––––––––––––––––––––

Motoare:

jocuri cu gedai- da, sunt aici aparent, constant, demiurgic

barzaune- anexa 34B

bulina lu cipri- e o bulina incontestabilă întru adevăr şi întru cipri

cum se aude un oboi- fac o schemă?

trocuri- Uţa vrea să-şi amaneteze un rinichi cu piatră preţioasă, eh?!

Ce nu te omoară, e probabil o boală venerică

M-am auto-obosit de la împăturit…mă bucur că nu am dat la facultatea de împăturitori profesionişti, pardon „universitate”.

Am observat că toată lumea pe care o ştiu eu şi care pentru mine reprezintă nişte limite clare spre ceea ce înţeleg a fi lumea mea, a investit în chiloţi. Înţeleg..oraş nou, oameni noi, un început..dar chiloţi….E clar că o să ne întâlnim un val de oameni noi în Cluj, cu chiloţi noi. Aşa se auto-marchează bobocii presupun…

Aşa nu aş mai pleca de acasă, dar presimt menopauza muicii mele şi asta e o perioadă  bine de evitat. Măcar începutul ei. Încearcă să-mi tot explice teoria bagajelor. Nu comprende…mă depăşeşte categoria „pantalonilor subţiri cu dungi care pot fi purtaţi doar până la 7 seara”. Dacă stau acuma şi mă rezem în toiagul confuziei mele, îmi dau seama că da, cel mai mult din dimensiunea asta urasc, chiar înainte de spălatul vaselor, să fac bagaje. De asta tot timpul las băgăjuitul pe ultimul moment şi de asta tot timpul uit ceva ultra-extra-uber important. Deh, chiloţii sigur nu-i uit.

M-am terminat de doftorit, eu şi rinita mea alergică cu mofturi de astm o să ne bălăcim în biluţe homeopatice şi lichide nazale pentru încă 6 luni mirifice.

Îmi e plină cămara de genţi, gentule, tigai şi spatule. Deşi nimeni nu a pomenit de tumultoasa zacuscă, mă tem că nimeni nu a uitat şi va fi chilul în plus care ne va duce înspre perzanie.

Taica şi-a boit maşina, eu mă duc îndată la medicul de famelie să mă milogesc la o compensaţie pentru un medicament nemernic de scump. Totu’ se îndreaptă spre plecare.

Îmi pare rău după comoditatea mea de speţă pe care tresă’ o las în urmă şi după mulajul lumii mici în care mă învârteam. Încep să am din ce în ce mai mult sens în mintea mea şi ştiu că asta e vocea responsabilităţii care a venit o dată cu investiţia în portofel. Portofelul ăsta reprezintă tot ceea ce mă temeam că o să ajung..organizare şi riscul de a pierde totul în mai puţin de o clipită.

În genere, nimic ce o filarmonică de vineri seara în Cluj nu poate meşteri în plasma mea.

Curată măsluire vă doresc şi ne citim din Cluj.

*motoare, motoare, de 3 ori motoare:

„joc gedai” -ambiţia e sora vitrega şi mai bună a „give it a rest already”

„jocuri gedai”- da, pluralul e mai puţin umilitor

„burghezimea” – Ahh, domnule Watson, mai încet cu evantaiul ăla. Simt cum îmi fâlfâie  ridurile.

„ce este un bărzăune?” – un bărzăune..e un fel de….dacă mă înţelegi…

Stânga e o albinuţă, dreapta o vespie.

Bărzăunele e un fel de albină de 10 ori mai mare, o vespie de 10 ori mai metal, cu tatuaj  „i heart*hurt mom”, cu un bling de 10 chile din torace de bondar şi în loc de ac are un topor din Valhala cetire.

Cine mă strigă în noapte…mă strigă degeaba că eu oricum dorm

Trăiesc o continuă febră de plecare încă din iulie când am terminat cu admiterea. Nu e febra mea, e a muicii, dar cum sângele nici apă nici red bull nu se face, aşa şi febra asta e al naibii de contagioasă.

Cămara mea e plină de tigăi, oale, furculiţi, lingurele, etichete şi un lighean roş de-ţi arde retina încet şi dureros…toate emanând o duhoare inconfundabilă de nou. Printre astea stau şi umbrele viitoarelor borcane cu zacuscă şi tocană (aceeaşi zacuscă dar cu surpriză, surprinza e că are orez..doh) pe care le voi căra după mine pentru a mă uita ironic la ele în dimineţile făr’ de mâncare. Mi-am cumpărat şi portofel, acum e clar că trebe să plec în lume să mă fac că încerc să-mi găsesc rostul. E ca atunci când am fost la T4T şi ni s-a zis că şi citez: „aţi mimat că aţi mimat că aţi mimat că aţi jucat”.

Trecând peste aceste mici chestiuni care în esenţă sunt o moarte psihică pt. mine, gen „tresă suferi ca să fii fericit”, la suprafaţă reprezintă oportunitatea care i se oferă mamei mele de a sta pe geam şi a-şi vântura batista spunând „oh, they grow up so fast” şi un mare *sigh* de relief.

–––––––––––––––-ăsta e orizontu’–––––––––––––––––––

Se pare că pierd multe chestiuni. Acum o săpt. s-a palmat un tir cu gumă de mestecat, iar acu’ 2 săpt. s-a dispărut un tir cu ciocolată. Apăi îi clar că undeva e o uber chefuială de preşcolari cu trafic de acţibilduri de la hubba bubba. Unde erau astea când meream eu la şcoală?! Asta îi treabă bre?!

––––––––––––-nu, ăsta e de abia orizontu’–––––––––––––––––

Noah, îşi mai aduce aminte cineva hăt hăt de obsesia mea nu atât de îndepărtată şi actuală legată de minesweeper şi cum am dus eu obsesiunea asta la nivel interstelar? Ăpăi ştiu că acuma îs pe locu’ 20, dar am trăit cele 15 minute de faimă pe locu’ 16 vreo 2 săptămâni. Era un nene care tot timpu era înaintea mea, Dave McFadden. Într-un post unde eram mineswept away am făcut afirmaţia „Dave McFadden, u R going down!”. Ei bine, acu’ vreo 4-5 zile primesc un mail de la un anumit nene, John Fred. Deschid în speranţa că nu am (din nou) potenţialul să câştig un milion de dolari, la fel ca şi tot ceilalţi nefericiţi exploratori virtuali şi că nu e vrun virus cu onomastică bipedă. Iată primul rând din mail:

„I am Barrister John Fred (Esq.),the Personal Attorney of Sgt. McFadden,a Citzen of your Country and an American soldier that served in the military with the Us army’s 3rd infantry division(…)”. Apăi dragilor vertebraţi, aici mi s-a activat simpaticul, dragul de el: pupile dilatate, sfinctere încordate, cardioacceleraţiune, transpiraţie şi totuşi o cavitate bucală deşertică, în genere tot ce ţine de „luptă şi fugă”…mai puţin luptă…mă axam în principal pe fugă. Qba părea ceva incredibil de veridic acum, mai ales că în tensiunea momentului cu mână stângă epileptică plesnindu-se de mouse (întrucât cea dreaptă era uscată şi îşi pierduse toate funcţiile cu care se lăuda demult prin aer în clasa întâi)  am început să caut verdictul în mail, verdictul care ştiam că are zerouri în el, dar nu mă aşteptam la asemenea pomană blasfemică:

„Fifteen Million United States Dollars($15,000,000.00) can be paid you”. Acum observ gramatica lividă a mailului dar între „paid” şi „you” eu am văzut „BY”. Sfanta macaroana! Începusem să am flash-uri din copilărie şi vedeam momentul când taică al meu m-a povăţuit să am grijă cu cine vorbesc şi ce spun pe marele val sinistru care este internetul. „ascultă tu bătrânul lup de mare”….ecou prin singurul neuron în convulsii se auzea. Apăi gata…începeam să torn planul de bătaie…las o scrisoare alor mei..nu..fără scrisoare că îi incriminează şi pe ei şi îi băgă la mititica, la răcoare, in the Pokey, the Stoney Lonesom. Gata,  iau pe Halva, iau aia 20 de lei pe care îi am de la manuale vândute şi merem în Cuba, Qba if you will. Cât de tolo şi femeie am putut să fiu…Geez.

Apoi mi-am dat o palma şi mi-am zis că eu nu sunt pentru o viaţă de fugar, e prea extrem pentru mine, eu când trec strada pe roşu mă simt super bad ass. Nu. Raţionament..ding ding ding. Încep a citi mail-ul din nou. Ete na. Cumva John Fred ăsta o crezut că eu îs rudă cu McFadden..alt McFadden, nu ăla de pe minesweeper…şi cumva că am moştenit tot amarul şi dulcele din banii aia. Deci pâna la urmă da, am avut yet again potenţialul de a câştiga mai mult de un million de dolari…dar e şi adevărat că mi-am tăiat 10 ani din viaţă cu tot scormonul ăsta sufletesc.

* Qba e de fapt în Costineşti şi are un „U” în plus. Mulţam Mariuseac pt. poză.

plus o poză cu ochiul meu care mi se pare că arată ca o vezică din poziţia asta.

** iară motoare şi pistoane de căutare:

„incepe scoala”-iară?!

„placinta cu prune”- mmmm, unde?

„lamaia buna pentru desfundat nasul?”- nezăule nu! ce naiba ai făcut şi o să văd pe youtube?

„gloomy sunday traducere”- o duminecă foarte nefu’