A-ți aduce aminte când ai trecut de la acadele la tsigări.

Mno și am venit în bârlog de sărbători și mi se pare ciudat să zic ”de sărbători” când mă refer la Paște că mă face să mă gândesc la Crăciun, așadar: Mno și am venit în bârlog de Paște.

Asta după ce trebea cumva să mă purced în Suceava de joi, da lucruri necurate mi-au stat în cale (nu m-am trezit, nu aveam chef, era prea cald, nu dusesem gunoiu’, nu aveam bani, blahblah) și am venit sâmbătă la amiaz’ și cam fluturau boscheții prin Timișoara-Iași. Am compartimentat cu 3 flăcăi din care doi or sunat pe toate neamurile și neneamurile lor până la Bistrița ca să facă un uber grătar dar s-or răzgândit pân’ la urmă că parcă soarele dădea să apună și parcă bătea un vânticel și parcă mai bine o lăsăm pe mâine și ălalalt băiet o citit încruntat tăt drumu din ”Principiile Microeconomiei” care mă plictisea numa când mă uitam la copertă și mai era o tante care o dispărut misterios la un moment dat și nu s-o mai întors EVĂR dun dun duuuuuuuuun. Da, am venit singură și neprihănită că tătă lumea s-o urnit mai devreme, da’ eo am zis să onorez și joi la cursuri că mna dacă mă duceam în bârlog trebea să spăl cabina de duș, lucru de care mă feresc foarte că spilcuind cu chimicale, acolo, înlăuntrul cabinei, se creează un fel de norișor de substanțe carele în concentrația aia au un efect halucino gen eugen mă rog nu chiar dar să zicem că te gâdilă oleacă pe cortex și de obicei sfârșesc așezată și uitată de vremuri acolo cântând vrun hit din ’80 și râzând când chestia aia cu fâs face fâs.

Și în bârlog îi cald, îi bine și Rodica te iubește aprig până la proba contrarie gen…nu ai chef să te tunzi și tu oleacă să-ți dea o formă la păru’ ăla sau nu te mai îmbrăca cu haleapca aia sau nu mai lua papucii ăia că-i prea cald sau nu mai sta cu geamu’ deschis sau AHA vezi că fornăiești din nas ți-am zis eo să nu stai cu geamu deschis sau stai mai dreaptă sau nu mai pierde timpu’ sau ieși și tu oleacă la aer sau da’ Andreuța are prieten? sau da’ cu Ioana ai mai vorbit? sau da’ tu ai prieten? sau da’ să o vezi pe Cristina ce frumoasă e și ce prieten înalt și cu mașină are sau când ai primu examen? (te iubesc, mami)

Da, am fost la tuns, da….mi-o filat bretonu. Da, tante coafeză arată la fel de bine rimează cu ceva-bilă. Dacă muica ta merge la acceaș coafeză îi clar că c-c-c-coafeza știe despre existența ta că deh unde se mândresc muicile dacă nu la coadă la pâne și la coafor? Ș mno cân’ pribegești la medicină medicinoasă te trezești cu tăt felu de întrebări inoportune la care știi sau nu răspunsul sau sunt departe de a fi viabile de un răspuns gen „de ce alunița asta îi mai puțin palidă decât astlaltă” sau „de ce nu mi-s egale sprâncenele?” sau cum mi s-a întâmplat azi la coafor „ai auzit tu pe acolo la tine la facultate de tampoanele XXX? că mă gândesc că fiind la medicină vă spune despre din astea”. Adevărat, ăsta o fost al doilea curs din anul 1, primul fiind întotdeauna despre pupurile care vindecă buba. Și de aici a urmat un lung monolog despre tampoanele XXX care fac atâtea chestii că zău de nu le bănuiesc a fi fabricate la Hogwarts unde în beci descendeții fameliei Weasley făuresc de zor tampoanele XXX. Frate…tot ce vrei de la reglare ciclu, chiști ovarieni, sâni mai fermi, mai mult sex cu bărbați misterioși, înalți și cu ochi căprui…cam din astea zicea tanti coafeză că fac super-tampoanele astea. DAR dup aia monologul a luat o întorsătură contestabilă (ca pălăria lu victoria beckham la nunta regală) când a început tante să-mi pove despre hemoroizi. Whoah! Whoah! Whooah! too much is too much lady. Eo înțeleg că te plimbi cu foarfeca prin bretonu’ meu, dar asta nu înseamnă că suntem la nivelul ăla al relației noastre când îmi pove despre hemoroizii tăi. În mod normal nu m-ar deranja să mi se povestească despre hemoroizi în genere, dar nu și de la tante coafor pe carele o stimez și o primesc în inima mea ca persoană care încă merită să trăiască chiar dacă îmi filează bretonu și ca prezență feminină deplină și demnă de pantaloni strâmți și tricouri scurte. Lady, pliiizz.

Așa și înainte de asta, de Paști am fo’ la rude, desigur, să ciocnim oo sau doo mașini roșii. Bunicii din partea mamei sunt în Ruși Mănăstioara, dar și tata lu tata aka bunicu Jânică se vine tot de acolo, lucru care o făcut combinația dintre ai mei foarte facilă. Mno și acolo în Ruși Mănăstioara, shit rarely goes down. Cel mai eveniment pascal o fo’ că și citez ”Adela și-o opărit chicioru’ cu ceară” în noaptea Învierii. Starea piciorului încă nu este vehiculată, dar conform lu’ Rașila lu’ Iordache e încă prins de restul corpului.

Și de fiece dată când îi sărbă/hram/eveniment padampam la bunica, ea purcesează bere Suceava pe carele ne-o oferă cu mândrie. Serios acuma, nu-s degustătoare dezgustătoare de beri și habar n-am să deosebesc heineken de becks și ursus, da’ zău, ZĂU dacă nu e cea mai bună bere EVĂR, DIN LUME, VRODATĂ. Până și sticla îi șmecheră, așa butucănoasă, mia îmi place foarte.

 Și de fiece dată după ce beau una, îmi iau somn instant. Da’ somn din ăla dulce de amiază și o amorțeală din aia sooper plăcută ca după o mega drăgosteală.

După ce am plecat de la bunicii ăștia ne-am dus la ăilalți. Acolo, am găsit un bunicu Jânică foarte prezentabil și boem carele a permis părului facial să se dezvolte, dar ordonat și autoritar. Și acuma aduce a un fel de Victor Rebengiuc. Srsly. Bunica desigur…unimpressed bunica is unimpressed. Dar, DAR, cea mai mega fază e că bunicu și-o lăsat mustață nu că așa s-o gândit el că ar fi mai atrăgător pentru doamna de la pâne caldă și i-o da un covrig bonus, NU. Bunicu face parte dintr-o uber organizație de domni în vârstă prezentabili carele se întâlnesc în fiecare zi la orele 17.00 fix (nu știu exact la cât) în fața chestiunilor alea portocalii de vini niște neni și pun ziarul Adevărul de Seară și e moca. Mno și ei se întâlnesc acolo și discută problematici incitante arhaice sau mondene și se pare că la o întrunire din asta things got really wild și bunicu’ Jânică a bătut nuș ce pariu care a rezultat în prezenta prezentabilă mustăcioară albă perfectă pe carele o lasă să convețuiască cu el, deasupra buzei lui.

Și tata (Marean) o încercat o mustăcioară da nu i-o ieșit mare lucru, maxim un fel de dubioșenie din aia pubertină.Țiu minte că aveam un coleg de clasă care prin a 6-a avea o mega mustață, era incredibilă srsly. Cred că tata s-ar simți prost dacă i-aș arăta o poză cu fostul meu coleg.

––––––spasmodicesuntsimțămintelemelepentrutine–––––

În Cluj, am chemat un taxi să mă transporte pân la gară. De obicei am conversații cu taximetriștii despre vremurile tulburi în care bâjbâim noi ca oameni de neomenie a societății post-comuniste, dar nenea ăsta o fo cel mai uber cel.

Nenea, absolvent al facultății de chimie (ca Rodica de altfel) o lucrat o vreme la o companie de fabricare a medicamentoaselor până la o usturătoare restructurare carele l-o împus afară din cercul științific de o fo’ obligat să-și caute altă bucată de pâne, adicătele în industria falnică a șofatului taximetric. Cam tristache foarte. Ș mi-o pove, nenea ăsta, despre tinerețile lui șturlubatice și despre o Mareana pe carele o iubit-o el foarte când pribegea prin facultăți ș ce vremuri faine și dulci erau acelea, dup aia m-o întreținut cu o prezentare a elementelor carele alăcătuiesc vitamina B12 pân am agiuns la gară. Nu zic, să tot relaționezi cu neni din ăștia, da’ mare mi-o fo’ supărarea la veșnica c-c-confirmare că ilustrele minți ale națiunii sunt aruncate în cotloane care prind pânză.

––––––––berlinu cade și minimalu-i marfăăă–––––––––-

Da bre, și o vinit frateleNORD . Mnezo că am crezut că-mi dau duhu de emoțiune ca la premierea din clasa întâi. O fo mega…MEGA UBER SOOPER JMEN interstelar concertu. Srsly, n-am mai fo și nici nu cred că o să mai prind picior de așa gâdilat muzical vizual auditiv mental, doar dacă nu-i vorba de alt concert frateleNORD. Începând de la Zone, trecând prin Cleg și sfârșind pe Gina Pistol…o fo tres jenial și excelent foarte. Numa când îi simțeam prezența lui Cleg la mai puțin 10 metri de mine mă lua cu leșin deplin. Asta o fo așa ca c-c-cadoo că o fo ziua lu Copacabana și Andreutsa o zis că hai domle să facem o măgărie din asta fenomenală și să-i chemăm. Ea o îndrăznit cu toatele, eo n-aș fi avut destul testicul teoretic să abordez problematica, așa că tăt respectu de pe cartieru Burdujeni, etaju 1, apartament 5 pentru Andreutsa că te chem să-mi organizezi nunta și să țipi la rudele mele îndepărtate să-și bage cămeșa în pantaloni. Concertul s-o ținut în La Subsol și deși să zicem că s-ar fi primit cu voioșie mai multă prezență fizică o fo mai intim și mai fain ca la un VIP parteh care se lasă cu prizări de crini de pe ceafa domnișoarelelor cu daddy issues. Pe la 1 încolo s-o lăsat cu tsavărae și s-o aglomerat surprinzător coșmelia cu tăt felu de bipezi, da’ era cam frig, că deh borcanele se țin în beci unde-i răcoare. Oricum, asta o fo și rămâne cea mai împlinire de semestrul ăsta și-mi crăpă inima nu de la colesterol ci de fericire că am onorat cu prezența și că domniile lor lăutari în serie o onorat cu muzicuța și că acuma stăm toți big pimpin cu sticăre frateleNORD pe laptopuțe.

Hai v-am pupam și ne cinstim după sesiune.

*am mai ternat înc-o pesă, dar încă n-o scot la aer că doamne agiută s-ar putea să se coacă la ID fest de către  knocări așa că ține-mă de mână dragă 3 cetitor cu tot cu tata să izbim cu toții că încă am probleme cu finalu și Copacabana o făcut cea mai mega metaforă la adresa piesei da nu-mi permit s-o reproduc că o facem cu protecție.

A mpodobi mamă bradu’ lu’ Fuego

Icătă că trecut-au fazele lunii de când nu v-am mai eggzemplificat poveţe cu tâlc gen spune nu drogurilor, ‘nainte să treci strada te uiţi ‘n stânga şân dreapta, calota polară îţi vrea binele şi „Studiu asupra nevraxului” e cel mai preten al omului evăr.

Dapoi ci s-o mai întâmplat în universul paulician te întrebi poate dragă 3 cetitor sau poate nu.

Apăi s-o dus o felie de semestru medicinist în carele am învăţat supraveţuirea ca nenea ăla de pe discovery care doarme prin cămile şi îşi bea urina on teh rocks.

Cu zile dulci de la 8 la 8, meniuri nu prea diverse la cantină şi chilele de cafia date pe gâtlej la ore contestabile, aceeaşi carte răpciugoasă şi ilegal de consistentă despre sistemu’ nervos pe care o tot prelungesc la biblioteci din octombre încoae pentru ca să nu o mai ia nimenea evăr şi pentru ca să fac hernie bilaterală prenupţială, am trecut prin troienele ştiinţifice. Am dat şi eggzamenu’ la opţional (explorără cardio blabla), eggzamen carele o fo’ cel puţin interesant da’ nu-mi permit public să constant faptele petrecute ci doar în particular la o cană de ceva o măslină o atenţie pentru că lucruri nesfinte întâmplatu-s-au acolo şi când am venit de la eggza’ m-o prins ditai potopu’ de mă plooa şi pe copilăria renegată aşa că am ţâşnit într-un taxi la călduts unde nenea taxi conducător mi-a reprezentat bassu’ cu nişte muzică foarte kamasutraresciană de îmi făceam limbă cu crucea şi cruce cu limba când o zbughea pe vro’ alee mai puţin luminată. A, ca să nu mai zic fără nici o legătură cu kamasutra şi totuşi cu toate legăturile trupeşe şi armonioase di pi pamânturi cunoscute că cu (căcu) o sară ‘nainte de preailustrul eggzamen ningea infernal în luna lu’ Marte şi eo cu Uţa, Copacabana, Andreea lu’ Marius şi Marius am ieşit după blocurile gri să censtim poesiile cu prostii a lu’ Macedonski şi ne-am lăfăit cu o bulgăreală magistrală de unde am tras concluzia că are sens că cercul (căcercu) meu de pretenari din copilărie era restrâns având în vedere skillurile mele inexistente de a constui bulgări care mai mult sunt reprezentaţi de câţiva fulgi pe un deget şi ţintirea inamicului cu un damage din nou inexistent. După un sfert de oră de alergat în cerc , ei unu’ după altu’, eo după umbra mea, ne-am autoobosit şi am urcat la caldurică pentru păsăepiteliul unistratificat.

–––-porcunmărşimărunporc–––––––––-

Ş când am agiuns aprope de mirosul de vacanţă tăti celulele se opreau din diviziune şi aşteptau salivând marea plecare spre tărâmuri dubioase. Deşi, recunosc îmi e dor foarte de colegii mei unu’ mai medicinos ca altu’ începând de la Răzvan carele trozneşte cu glumitse sexuale de luni începând şi pierzându-şi interesul până vineri şi terminând cu Ana care face enonomie şi la moleculele de praf (ţucau-ar bunicu’ Jânică că ar fi mândru de ea) şi care are un borcan în care o sălăşluit o dată un soi de finetti şi care acuma când îi e poftă de ciocolată pe care nu şi-o permite deschide din când în când borcanu’ să simtă miros de dulce şi după ce celulele oflactive ţipă a orgasm glucidic, Ana închide repede borcanu’ ca să mai păstreze nişte damf de ciocolată şi pentru zile mai negre. Semestru’ ăsta m-a binecuvântat cu cea mai dumă de medicină evah! carele o fo’ sponsorizată de domn’ doftor la cursu’ de anatomie şi carele şi-o desfăcut bumbii de la halat ca să dezvăluiască un tricou pe carele sălăşluia ceva de genu’ „Cu ischiaticu’ te poţi spânzura da’ mai bine foloseşti o sfoară” care îi like funneh pentru că like nervu’ ischiatic îi like sooper mare…era mai amuzant dacă erai acolo.

Ş o să-mi fie dor şi de alde Uţa carele s-o baricadat la bunicii ei care îs like campioni interstelari la remi ş de alde Mişu carele când îşi dă jos ochelarii aduce a descendeţă chineză aşadar acuma nu-i mai spunem Mişu ci Jing Peng şi de Andreea lu’ Marius carele tăt timpu’ miroase a ploae caldă de primăvară şi carele m-o convins că avem un şoricel în baia mare ş unu’ în bucătărie ş eo aşa de tare o cred încât în fiecare dimineaţă mă duc cu mare sfială ş frică în ambele încăperi, tresărind şi din rinichi la orice foşnet străin de fiinţa mea tremurândă şi de Marius care are căciulă care îi avantajează ochii şi desigur şi de Copacabana care are un vibe James Bond l8ly.

Da’ o să mă văd cu Tinu’ de carele am like sooper râs pentru că i-o luat un nene interviu în aeroport de i-o cerut părerea proprie ş personală despre mijloacele de transport în comun şi lu’ Tinu’ i-o ieşit ceva de genu „I’m afreid tu teic dă bus bicuz i cum from east iurope”. Bwahahaha Tinu’.

––––foae verde paradis, az la carfur îi deschis––––

Srsly nao, nu mă deranjează că like Crăciunu’ îi uber comercializat de o ajuns x-y-z-mas, pana mia, da’ mă sooper ofti să mă du’ la cumpărături…mai ales când mă trimete Rodica (de care iară am râs like uber tare ca like Marean (tata) o ţine trează noaptea ca să-i pove despre existenţa elementelor chimice şi Rodica îi like X_x ) să investesc în haine pen’că like îi uuubbbeeer aglomerat şi toată lumea se opreşte în drum, eggzact pe mijloc like wtfbrblolbbq! de ce?! de ce te opreşti în drum?! pentru ce mnezo tresă îmi schimb eo traiectoria, să deviez de la uber misiunea mea pe care încerc din toţi gluteii să o scurtez cu suckcess?! wtf yo?! În afar’ de asta îi excelent în bârlogul originar (bine…în afară de în afară de faptul că nu înţeleg de ce Rodica face cornuleţe care omfg au gust de heruvimi care şi-au scăldat nirvana într-un râu de nucă şi zahar pudră şi nu ai voie să mânci cornuleţe decât de Crăciun deşi le face cu doo zile înainte deşi şi ea şi eo şi Marean ştim foarte bine că plecăm la Bacău de Crăciun şi nu luăm cornuleţe cu noi ergo nu e nimeni care să se înfrupte din ele de Crăciun ergo stau acolo minim 5 zile neatinse şi nedezmierdate de nimenea aşa că după această logică care este like foarte logică vin să întreb cu lacrimi în ochi di ce cacamaca nu am voe să mânânc cornuleţe evah?!

–––––-tanannanamciuciuciuciu–––-

Ochi pentru ochi ş pasta pentru dinte drumu’ spre bârlog nu a fost lipsit de întâmplări sezioniere. Am avut belet în vagonu’ deschis (crec aşa îi zice mama luia) şi like am urcat cu stupoare şi frică în ochi în ceea ce părea la început a fi Narnia şi a avut deznodământul de a fi Narnia pen’că like era era un frig de îngheţa şi gându’ gândului despre gând da’ măcăr în Narnia erau presărate creaturi mitice şi fuching magice da’ în vagon era pustiu şi făr de pinguini şi am mers aşa vro oră dârdâind cu sfârcurile care s-au restras în interior şi s-au întărit pe coaste până când a venit cu mare mister controloru’ care ne-o luminat în alt vagon în compartiment cu o măicuţa şi un fecior roş în obrăjori.

Dapoi cam asta îi dragi bipezi şi nebipezi iluştrii, eo mă retrag întru sărbătoricime şi vă recomand troiene şi festivităţi trainice, ne-om auzi când ne-om auzi nu înainte de a face o sooper dumă de medicină la care o să râdă probabil numa’ eo care o fost o sintagmă de la motoare căutătoare pe care mii lene a le mai stima aicea, dar din care una’ mi-o rămas în girusuri :

„ce sa bag in strugurel sa-mi iasa roz ” – coloraţie hematoxilină eozină (bwahaha…da…îi amuzant..sort of, uatevah sunteţi ignoranţi)

V-am ţucat pe oh brad pitt frumos.

A poşti aceeaşi calotă polară

M-am tot coit şi răscoit în fătarea unui nou articol. Iată, această sâmbătă legendară m-a urnit din propria lehuzie.

Aşadar deci şi prin urmare? Ce am mai pribegit? Să videm…

Vacanţa asta, n-o fo’ prea ilustră întrucât felurite năcazuri mi-au aburit existenţa. Nu le voi felia întrucât după multă terapie cu un cub rubik şi lungi discuţii cu un pinguin de pluş, am reuşit a trece pisti…aşadar această lungă şi netrebnică vacanţă este categorisită în bibloraftul de trecuturi tumultoase, tenebroase şi de prost gust din care nu mai vreau să sorb evah, dar carele în final au avut un impact pozitiv ca protonii bla bla bla şi ce se mai zice în filmele despre echipe de baseball la sfârşit, o morală kitchoasă că am învăţat că aia şi pe dincolo sişu liber.

apoi aflaţi că sunt bine şi încă bipedă deşi mă bănuiesc de dioptrii mai proeminente ca anul trecut.

M-am mutat (nu în genul de mă mut la marmacie ci în genul de mi-am luat handrabelele şi m-am deplasat spre a vieţui întru alt bârlog). Ia ghici, dragă 2 cetitor (plus mama şi tata, carele iară îi bănuiesc că mă cetesc şi nu mai pot zice cuvinte ca lăbăreală anarhică, salut rodica ş marean vă ţuc pe intenţia de a-mi trimite borş şi zacusă şi musaca aşa cum numa’ rodica o poate procrea)  unde m-am mutat? Da, cu un etaj mai jos de unde sălăşluiam anu’ trecut. Numa’ că acuma îi mult mai pizdos (iară alt cuvânt pe care n-o să-l mai frecventez aicea, ehem ehem) că like a venit o donşoară nouă şi proaspătă, carne crudă, care miroase a zahar şi caramel nom nom (şi carele îi la engleză- japoneză şi ne zice lucruri în japoneză ca de exemplu „eu sunt inginer” şi toată lumea ştie afinitatea fetilor medicinoase pentru ingineri)  şi Uţa cu carele am vieţuit ş anu’ trecut.

Ş acuma avem trii camere ş un hol cât grădina lu’ bunica Ileana ş doo băi din care una îi mai mare şi una mai mică şi le-am botezat…baia mare şi baia mică ş îi amuzant când spui „nu ştiu alţii cum sunt, da’ eo mă duc până în Baia Mare să scufund delfinul”. Ş camera în care mă îndeletnicesc eo îi oleacă cam roz şi are un tablou cu nişte câmpuri roz şi îmi tot vine să cânt strawberry fields for evah când mă uit la el înainte de culcare.

Apropo de culcare (nu, nu voi face nici o referire cu privinţă la „odihnirea ciolanelor ehem ehem” în acelaşi teritoriu de baldachin cu sexul opus pen’că Rodica i-a zis lu’ Paulica că nu-i bine şi că tresă fie fată nevricoasă înainte de a-şi pune pirosteniile eventual cu un alt doftor cu care să-şi facă rezidenţiatul într-o ţară exotică şi cu care să toarne încă un mănunchi de plozi şi ei viitori doftori eventual nicidecum artişi) mi-am reglat ritmu’ nictemeral ş acuma îmi cumpăr somn pe la un generos 23.00 ca un inginer pensionat la o vârstă respectabilă, da’ tot mii somnuc tăt timpu’ şi aş dormi oricând, oriunde (da’ nu cu flăcăi, i kno’…i kno’ rodica). Acu’ vro doo zile am adormit în picioare în drumul meu spre Baia Mare şi în aceeaşi zi pe scaun în bucătărie în timp ce Copacabana mă ispitea cu supă procreată de el, pesemne şi pesmet concurează cu rodica în ale gâdilatului papilelor de Paulica.

Ş iote că au început facultăţile. Ehe, cum ziceau toţi nesăbuiţii din anii mai mari „stai cileandru Paulica, anu’ 2 îi felie de tort, uber simplu, o să ai timp câcălăău (am voie să zic câcălău, mnu?)”. Da’ pe bustu’ lu’ Hipocrate din Florenţa că nu-i aşa. Avem ore de la 8 la 8 (aproximare dramatică, nu mă judeca) şi tătă lumea trage de bonetele noastre de pisti tăt. Da’ îi fain. Sincer. Îi obositor foarte mai ales când tot tresă urc şi să cobor Pasteur-ul (oh, sweet nemesis) da’ să zicem că îi o oboseală plăcută. Mai ales că acuma în anu’ 2, tătă lumea o renunţat la politeţuri ş feluritele măşti ş toţi îs aşa cum vin ei de la ţâţa muicilor lor. În grupa mea, tătă lumea îi cileandru şi mai facem un lanţ polipeptidic la o clătită, numa’ că toţi îs mai hormonali ca anu’ trecut. În sensul eroico-exotic. Da’…îi refreshing zâc eo…

Mno’ acuma v-aş pove’ mai multe da’ aş cam hiberna la umbra nucului oleacă, aş hiberna ş la o bere da’ cum mi-am dat toţi rinichii pe cărţi de jenetică, microbioliogie, histologii şi anatomii cochete…aleg varianta mai ieftină de destrabalare. Poa’ îs uber uncool că nu mă paranghelesc în vichend da’ or veni ele ş vremuri din acelea.

Hai ţuc bă.

A ţi-o da centrifug, centripet doar dupa ce mă scoţi la un suc

Postu’ ăsta l-am încolţit alatăseară (era’ vro 4.oo la crăpatu’ zorilor) când intrasem confuză şi supt influenţă în dulcele bârlog cu hernia-n muşchi proaspăt coaptă la concert Toy Machines şi Relative. În postu’ ăla din 4 paragrafe, 3 erau despre cât de bunoci îs flăcăii din Relative ş am zis că am un statut de duduie nevricoasă de întreţinut aşa că m-am cenzurat niţel.

Oricum, o fo’ uber secsilos şi am mamelit-o greu. Deşi n-o onorat cu prezenţa dezgustator de multă lume o fo’ ca în famelie că îţi permiteai să spargi arcadele cunoscuţilor. Tătă lumea s-o animălit anarhic de la un moment dat am văzut un Teiu’ (bine bassistu’) sângerând şi un Andy care nu-şi ginea cheile de la maşină. Da’ totu’ o fost excelent în deznodământ şi am agiuns cu taxi’u acasă pe care am plătit mai nimic că am pălăvrăgit despre vreme cu taxicentimetristu’ ş o zis că am ochi frumoşi la lumină farului său şi mi-o luat numai 2 lei.

––-şugubeţii––

Domle’ şi Marean şi Rodica, ai mei sânje din sânje părinţi, au spălăt putina pe meleaguri mai exotice lăsând în urmă o Paulică înfometată dar cu surâs departe de a fi cuminte în bârlog. Prima dată o fo’ acu’ doo săptămânuri când Paulica om bun a intrat în vârsta legală (dooăj) de a deţine mult mai multe lucruşoare asupra ei şi o serbit cum se cade de o mirosit şi o săptămână după a alcoale, tutunuri şi alte cele. Rodica n-o fo’ prea ferice de această noo schimbare de parfum şi după o oră de la sosire se tot plângea de miros, care Paulica ştie că ea nu avea cum să mai simtă că o învăţat la fiziologie despre adapatarea receptorilor la miros şi i-o relatat lu’ Rodica aceste ştiinţe exacte şi Rodica o trimes-o în camera ei cu promisiunea că de mai comentează o să se alegă cu nişte adaptări pe schinare cu lanţul de la bicicletă.

Mno şi după multe bucurii întru această solitudine excelentă, am agiuns la concluzia că nu mai vreau să spăl vase şi să fiu trezită de bunicu’ Jânică în fiece dimineaţă cu un castron de păstăi sau conopidă (depinzând de aranjarea planetelor) ş mii dor de o Rodică ş un Marean carele să mă cicălească şi să mă tot întrebe ce fac cu viitoru’ meu…

–––-bărzăunele, pretenu’ omului––––

Am ternat ş cu albinăritu’ pe anu’ ista când m-o luat Marean să sugem cel mai proaspăt strop de miericică din sânul naturii. Bineînţeles, mi-am asumat poziţia de centrifugar în serie şi am stors melasa dulce din ţâţâni. Eram eo tare vrednică pân la o bucată, adicătele fără mânuşi, protecţie ioc (copii, folosiţi protecţie srsly) şi dădeam la centrifugă cât era soarele de mare pe ceruri. Desigur nu mi-o mers tare falnic că jap m-o proptit acul în policele de la mâna dreaptă. Vaiete, urări de sănătate şi nezăi, sfinţi ş arhangheli mai târziu făceam o pauză sindicală pe pridvor la o apă plată non-fântânară de se mira nea’ Ion cum varicele lui norocos se vinde apă fără bulbuci. Ş cum stăteam eo aşa boemic cu mare drag hipiot pentru tăt ce-i vietate pe lume ţac pac încep a mă băzăi dragele doamnele, albinuţele. Marean mi-o zis măiestru să nu mă apuc să le vâjâi palme şi cârpe pe lângă ele că le aţâţ…da’ rebel cum îi adn-ul meu am început să mişc un prosop pe lângă ele…mare greşeală.

Nu mai plecau domle, eram viciul lor număru unu. Am început desigur să fug din loc în loc vâjâind acelaşi prosop şi măsluind la un uber plan. M-am proptit cu spatele la uşa am zis că bre, le văd mai bine aşa şi îmi protejez fesierii. Da’ saboţii lu’ Neagu Djuvara că m-o pizdit direct în scalp, în lobu drept…ş nu aşa că s-o viezuinit în păr şi din nou aceleaşi alergături altetice cu aceleaşi elemente demiurgice pomenite şi înlăcrimări ilustre.

Alte centrifugări mai târziu, ne pregăteam să ne urcăm în coteţ (că aşa îi spune Marean la maşina cu care merem la albinărit) ş iară mă găseam flirtând cu natura, mai suavă pe’nserate iar eo mai umilă şi mai nevricoasă. Desigur ţac pac jap a dooa înţepătură în scalp, în celălalt lob…aici m-am prins de cămeşa lu’ Marean ş i-am zis de vrea să-i aduc o cană cu apă la bătrâneţe ar face bine să mă transporte acas’.

Ş acas’ am agiuns şi în pat m-am pus să-mi hodinesc ciolanele. Ş în aceeaşi noapte m-am trezit cu febră 39 cu 5 ş confuză ş îndurerată m-am dus la muică desigur, pen’că luând exemplu de la reclamele cu copii febroşi am nevoie de o prezenţă mamelonară în plus faţă de mine….

Da’ uneltirea lu’ Horia, Cloşca, Crişan şi restu găştii că Rodica şi Marean dormeau tutun şi nu s-o trezit la miolăirile mele ilustre. Aşa că mi-am tras un fervex ceea ce m-o făcut mai confuză decât eram şi la un moment magic am avut o polemică cu un scaun de care mă împiedicasem şi căruia mi-am cerut politicos scuze dar care tot nu s-o simţit să se mişte din drum a dooa oară. Aşa fac când sunt supt influenţă, am tăt felu’ de polemici cu mobila care nu mă mai sună a dooa zi.

Eo zic că şi aşa iasă un postuleţ măricel aşa că mă voi opri aici dragă cetitor cu promisiunea că voi mai scrie recent recent da’ amânpatru ştim că de abia peste o lună plină ş o alună.

Hai poleniza-v-aş.

A despăduri sinapsa în sandale

Eo ştiu că îi vară când mă trezeşte Marean (al meu taică) cu zorii în ceafă să mergem la Feteşti întru deznodământ apicultoresc.

Aşe că azi dimineaţă după felia clasică de pită prăjită, mi-am luat chiloţii de muncă, ochelarii de soare, sandalele şi m-am urcat cu Marean în Golf-ul gri şi hodorogit, specific pentru aventurile albinăreşti. Maşina asta, a trecut prin atâtea găuri negre şi baligi istorice încât o auzi hurduind cum vine din depărtare şi îţi faci cruce cu limba şi te miri de fiece dată cum de ajunge acasă (că mai lasă o portieră, o tobă, un parbriz în spate…e detalii domle, detalii). Zău că numa’ când învârţi cheia face un sunet de zici că e nuş ce reactor nuclear din URSS. 

Mno ş eo îs aşa…mai sensibiloasă, o veridică panseluţă care tot timpu’ îi răcită, pocnită, se plânge de vreme şi de situaţia economică, adicătele am vârsta biologică a bunicului tău. Ş eo am rinită alergică adicătele febra fânului adicătele eo vara mă feresc să ies în natură aşa cum se fere’ nucile de veveriţă. Bre şi mă ia cu oftic când mă gândesc că Marean şi Rodica (a mea muică) l-o trimis pe Halva (puerco de Guineea) în vacanţă exotică la bunicu Jânică în verandă că dragă doamne eo de la  Halva strănut ş nu pot respira ş îs pe moarte, dar să mă duc în sfârcu naturii şi să-l strâng bine de să-i storc (ar trebui să nu mă mai uit la filme cu conţinut explicit) tăt polenu şi ierbăraia şi prafu’ din el şi să mi-l zvârl la mine în nas…e sooper ok. Da Paulica, du-te şi fă mişcare la aer curat! Ce dacă faci bronhoconstricţie şi mori într-o râpă ca Nechifor Lipan, măcar ai stat şi tu domle în natura!

Mdeh, după nu ştiu câte strănuturi, tuse, lacrimi şi cuvinte de iubire adresate muicii mai târziu, am agiuns în tărâmul promis carele se numeşte Feteşti. Marean, bucuros că mă aflu pe acest meleag excelent m-o scos la plimbare, pe mine şi pe al lui căţel…ceea ce e un pic dubios…adicătele să plimbi animalu’ în lesă (şi nu, nu vorbesc de mine) prin sat aşe, se uită lumea şi îşi face cruce. În fine, mă trezesc prin padure tot zoită şi pizdită de dulcele sfârc al naturii (că până la sân zău că nu mă bag) cu ţânţari roind deasupra mea şi înfruptându-se din cele mai neortodoxe locuri ale mele şi cu un Marean mergând ţanţos în faţă cu animalu în lesă după el (animal tare simpatec, dar cu multă, multă salivă).

În depărtare se auzeau pretenii cu drujbele care palmau oxigenul cum palmam eo eugenii în tinereţe de la magazinul de pe colţ (adicătele ieri) şi nu ştiu de ce pentru un moment, probabil de la sinusurile înfundate şi lipsa de aer din plămânii mei am avut un sooper trip şi mă simţeam într-un videoclip pink floyd. Anyhu, după ce şi lu’ Marean i s-au lipit chiloţii de stomac de la atâta caldură ne-am întors spre împlinirea mea sufletească.

Unde ne-am întors noi acolea, la casa lu’ Nea Ion care mi-o zis tata că are probleme cu prostata în timp ce Nea Ion era acolo ceea mi s-o părut puţin neam prost din partea lu’ Marean da’ mă rog se bucură şi el că am mofturi de doftor, Marean o băgat mai bine de un pet de bere în timp ce drămăluia nişte rame. Eo aş fi întrebat aşa putsintel la obraz, bre Marean…cam nu eşti dumneata cu maşina? El probabil mi-ar fi mai dat nişte bere.

Eo dacă beau bere pe căldură, mă duc la Ciocana imediiaaat, da’ ştii cum? Pfaaai. Aşadar, după doo pahare din alea din care bei palincă la vrun hram da’ care aicea o fost pline cu bere, m-am găsit pe un fel de scaun milităresc vorbind despre efectul termic al curentului electric (care îi like efectul preferat a lu’ Marean) şi curăţând ramele cu cuţâtu’ în căutare de propolis.

Ş domle’ eo credeam că am avut parte de acel moment, ştii tu, momentu’ ăla când simţi că stelurile şi planetele (cu tot cu the death star..haaa dumă de star wars…da..) se aliniază pentru tine şi poţi afirma contractându-ţi gluteii că DA domle, da! acesta este momentul meu perfect. Eo mă gândeam că numa’ o dată în galaxie primeşti acest moment, dar uite că zeii mi-au aruncat un os şi a doua oară. Aşadar să vă zic momentul: eo muie muie, pe un şezlong milităresc, tot tăiată la mâini şi mirosind a propolis cu un cuţât într-o mână, o ramă în cealaltă şi un lighean verde prins cu scoci în poale, cu un jeg pe picioare de nu-ţi mai dădeai seama de îs caucaziană sau afro + Marean pe un scaun micuţ din ăla pe care se aşează bunica ta când mulge vaca şi bibilind un fel de invenţie care include bateria de la maşină, nişte rame şi ceară pentru rame + 3 pui de mâţă liorpăind dintr-o mlaştină mică de lapte + nişte găini confuze într-o roată de tir + vocea lui Dem Rădulescu răsunând din casă.

Bliss.

Mno’ încă îs la Ciocana şi cum îi ziceam lu’ Radu ş lu’ Uţa alaltăseară…îs aşa de tare la Ciocana încât mi-am făcut casă acolo. Acuma o să mă duc în târg să adopt un copil la Ciocana.

Vă ţuc bă.

A-ţi scălda cufireala în groapa mareanelor

Aici se ţine conferinţa anuală a tuturor marenelor din lume, evah. Aşa cum conferinţa anuală a tuturor paulelor din lume se ţine la Paula Seling în cramă.

Dragi 3 cetitor cari vă ţuc pe lobul occipital pentru fidelitatea castro care mi-o plesniţi constant,

Iată că Paulica, om bun, a trecut şi peste nestemata sexiunilor cu vârtoşenie şi acu’ sălăşluieşte în bârlog unde Rodica, a ei muică chimistă în serie, o răsfaţă cu ceai din ăla de îţi iese lichidul din tine o dată la 3 minute.

Dispri sexiune nu-i nimica epic de specificat…atâta că îmi luam somn la 8 dimineaţa, mă trezeam la doo, plecam capul la absenţa covârşitoare ale meridelor şi apoi poate poate mă urneam din loc să mă emancipez ştiinţific cumva cumva. De obicei făceam un uber calcul gen: ochei 16 cursuri-6 zile rezultă câte 4 cursuri pe zi ca ultima zi să rămână pentru recapitulare care în majoritatea timpului se solda cu capitulare şi atâta. Am lăbărit-o anarhic cu tot felu’ de filme plicticoioase cu buget redus şi filme deochiate cu autobuze în Japonia, cu American Idol numa’ ca să mă uit la Simon ăla cum îi chizdeşte pe toţi şi nenea ală ciocolatiu cum zice „Yo dawg”, după aia pi la 3 dimineaţa băgam un conchizdator sublim şi îi făceam la psihic pe toţi copchii de 13jpe ani care îmi dădeau mie la caca de pierdeam spre ruşânea me’. Da’ oricum tătă lumea îi super nefu pe conquiztador la ore din astea neortodoxe. De ex m-am băgat la un joc la separeu cu doi pi care nu-i cunoşteam şi care di fapt erau cuplu şi tot îşi dădeau pupuri în timpu’ jocului ş eo am zis că „dragostea voastră mă dezgustă” şi ei de suparare nu m-o mai atacat ci s-o atacat ‘ntre ei ş pe mine m-o lăsat să gâştig.

Apoi eo cum nu am ieşit din viezuină tot acest timp nu-mi dădeam sama când îi zi ş când îi noapte. Realizam eo că cerurile dau să crape numă după sunetul păsăricilor din spatele blocului, carele se adună la concert death metal în fiece dimineaţă. Explozie de faună la noi în spatele blocului, am găsit ş doo şopârle pe balcon şi vorba ceea…stăm la etaju doi plm.

Deci vă jur pe artera mea de haur că am lăbărit-o cum se poate de benefic în sexiune, m-am uitat până şi la harry potter 6 yet again ş am putut relaţiona mai bine cu întreaga poveste pentru că am observat că podu’ care ia foc în primele minute ale filmului îi de fapt podu din londra pe care am fo’ ş eo şi pe care săream ca să o sparii pe Rodica.

Oh noes the bridge is on fuego ( chestiunea aia cu roş şi porto şi galben îi o încercare de fuego sau fire sau foc sau cum îi spune în ziua de azi da’ o ieşit ca nişte muştar cu ketchup, zic)

––––––––––––doftorind în lanul de săcărică–––––––––––––-

Mno, am mai avut o uber experienţa de doftorit (în afară de aia de az’ de la practic la dispensar care o fost uber not kewl că nu s-o întâmplat nimica nimicuţa toată ziua şi am stat şi am periat cariciul la lumina lu’ nezău) care o implicat-o pi Uţa carele într-o dimineaţă s-a hotărât să meşterească la o conservă cu carne şi conserva a meşterit-o pe ea că i-o spintecat juma’ de dejit mare şi pşşşşfufufşşfşf sânji pisti tăăăăăăt!!!!!! şi am consultat cursu’ di prim agiutor care zicea ce îmi dicta mie sistemu nervos simpatic să fac (nu, nu să fug) da’ să leg dejitu cu o păreche de chiloţi (curata!) deja ruptă şi să torn propolis şi să comprim vasele din teritoriu. Ş draga di Uţa avea eggzamen ş s-o panicat niţel ş draga di ea o mers cu chiloţii mei legaţi de dejitu ei la eggzamen.

Altă experienţa relativ anatomică o fo’ a mea care când am vinit di la unde am ieşit eo afară şi am intrat în bucătărie să-l cinstesc pi Mişu cu un capac de nestea mi-o venit să-mi borăsc maţele instant şi perpetuu de la mirosul din bucătărie care nu poate fi asemuit cu ceva di pi lumea asta că încă nu s-o inventat aşa experienţa olfactivă.

–––––––––filofteea, ejti mărul cefaleei mele––––––-

crec’ mai vroiam să zâc civa da’ iară îmi vine să mă duc la baie că m-o prostit mama că nu-mi da ceai din ăla de îmi piş şi copilăria şi mi-o zis că îi ceai de ceai normal da’ nu era…aşa că mă duc acuma ş vă mai scriu eo..că n-am ce face în vacanţa decât să âmblu în chiloţi galbeni prin casă ş s-o lăbăresc la practic.

 

A fulăi în excelenţe native

(*update: Bă, la mulţi ani blog, ai 1 an. În vichend te scot la băut deşi nu-i recomandat să dai de băut la one year oldz…meh ur fukd up anyway.)

Postu ăsta îi ca să mă asigur că nu am uitat că am blog.

Măînţelegi că am fo’ în habitatul natural sucevean. Mi-am cărat toate cărţurile şi nu am deschis decât penarul ca să-mi ascut bisturiul de marginea concavă a mamei tale. Se cocea magic fest şi eu am alunecat în depresie mlădioasă în timp ce pribegeam printre oamenii din toate unghiurile obtuze ale teatrului. Mă, mii greu da? M-o şi apucat nişte vervă să mă reapuc de scris piese, da’ din nou amintindu-mi de toate chizdele pseudointelectuale care scrijelesc teatru despre copchile care spun că mi-am tăiat venele cu foaie de smirghel în timp ce tata se epila inghinal între prostate…m-a curprins un sentiment de monoloagele vaginului „eu nu pot concura cu aşa ceva”. Mdeh, am început să fac un uber experiment psiho-cacamaca-nepotu’ lu’ Freud e mare pictor contemporan- despre care o să vă pove’ după ce trec di testările astronafute la fiziologie respectiv stimabile biologie celulară.

––după ce îţi cureţi urechea, stai parşiv lângă femeea ta–-

Confruntare interstelară la nivel mental. Nu înţeleg mâncarea în formă de animăluri. Adicătele, cum a fo’ acuma cu Paştele măsii, cu epuri în formă de ciocolată. Mi-o dat mama doi şi nu ştiam de unde să încep să-i diger. După încruntări care s-au soldat într-un rid perfect pe nervul trigemen am început cu urechile, rămăsese epure de Cernobâl. Dup aia, am zis na…continui cu capu’ că îşi pierde conştiinţa şi nu mai simte după aia durerea mare nesimţită îs…da’ din greşeală că vorbeam cu un băiat care mi-o promis că îmi cântă la ghitară şi m-o uns pe nevrednicie, i-am perforat burtica la epure. Mă simt groaznic că l-am torturat ca pe James Bond în căsuţa din copac când Lex Luthor îl întreba de ce soţia lui cheală a venit târziu acasă. Marean (tata) ne-o trimis o dată în pachet nişte şuncă în formă de cap de ursuleţ. La naiba Marean, eu nu vreau ca mâncarea mea să aibă faţă şi să se uite adânc în ochii mei şi să-mi spună „De ce m-ai prins în pumnu’ tău? Coae, tu nu ştii că eu sunt mic şi că mă doare?” Paulica picior adaptare după Elena Farago dacă ar fi avut coae.

Eu când o să fiu medic o să introduc o moţiune ca mâncarea să aibă faţă nu!

––-sper să ai complicaţii la vergeturi–––

O vinit bunica Ileana la noi di sărbători. În timp ce statea ea anarhic la noi pe fotoliu uitându-se cu jind la pască şi blestemând în minte toţii anii ăia când încă nu se inventase pasta de dinţi la noi că nu putea să o nom nom nom, îi veni chef a povesti din copilăriile-i sălbatece.

Noah şi ne-o zis noo bunica, cum avea ea un plumbar (aka penar) când era mâţâţâcă. Că pi vremeea ceea era greu şi îţi ţineai cărbunele cu care desenai sâni de famă de oraş pe bancă în mână de ţi se înnegrea toată şi te dezmoşteneau părinţii fiind supt impresiunea că tu eşti vrun afroamerican şi că mama ta i-a arătat portocala la poştaşul exotic din sat. Noah şi bunica veni ea cu plumbarul la şcolire şi îl lăsă pe bancă să se ducă să-şi vadă de copilăria ei pe afară că era pauză. Când vine înapoi…nezăi besereci sfinţi arhangheli şi televizorul cu plasmă a papei că plumbarul lipsea cu desăvârşire „FĂ! care mi-a palmat plumbaru’?”. Toată lumea mâc. Apoi a urmat o perioadă de nelinişte sufletească pentru bunica Ileana că trebea să-şi ţină cărbunele în mână şi muica ei îşi luase de multe ori peste ficaţi de la domnul soţ că deh…chopchila era afro pe membre şi poştaşu era once you go black…. Bă şi trecu o zi, doo, 7, 2-10 probă, întreg ciclu lunar şi într-o dimineaţa Aurica lu’ Ghică scoase pe bancă un plumbar. Având în vedere că pe o rază de 123 kilometrii stânga, dreapta, în joi şi în sus salut Dumnezeu, exista un singur plumbar..şi ăla fusese a lu’ bunica Ileana şi acuma aceeaşi fizionomie de plumbar apare pe banca lu’ Aurica…destinul se ejaculă falnic întru adevăr. O simplă deducţie sherlokiana şi multe sinapse scânteietoare mai tărziu, bunica Ileana îşi dădu târcoale minţii şi seama că acela este al ei dispărut plumbar, alo Interpolu’? „FĂ, mi-ai palmat plumbarull.”, strigă bunica Ileana la  o Aurică care îşi făcu cruce cu limba. „Nu, nu bunică Ileana, plumbarul ista mi l-o adus tata de la Vereşti. O dat 3 gâşte şi virginitatea lu’ framiu pe el”. „Coae, eu te fac metafizic de nu-ţi vezi poloboacele din beci”. „Nu, nu bunică Ileana nu da în minea”. JAP!!! O luă bunica Ileana pe Aurica care era mai mult vânătă şi chişată de fricuri decât haurie. O ţinu strâns de păr şi strigă nermernic ca Xena pe Steven Hawking: „FĂ, spune unchiu’ „. „Nu, bunică Ileană, nu mă fă”. „Fă, spune unchiu’ am zis, că mă duc şi îţi desenez zvastici pe toate găinile”. „Aoleeoo. Unchiu, bunică Ileana, UNCHIU”.

Eh şi aşa bunica Ileana îşi recuperă plumbaru’ care acuma stă în muzeul interstelar al fameliei cu motto-ul „Tresă dai respect ca să primeşti respect, să vă facă ginecomastie ţapii dacă vă atingeţi de plumbar, Sişu liber.”

*la următoarea postare mai primiţi o poveste

**pe bunicu, soţ de bunica Ileana, îl cheamă Vasile în buletin (total imprevizibil, ştiu) da’ lumea îi spune Titi, ceea ce mi se pare foarte june prim din partea lui.

––aolică, au au au–-

Eu vă spun ce-mi place că poţi să-ţi faci slide-show cu poze pe background. Da’ nu poze cu tine la banchet mâncând salam şi Jack Daniels pe furculiţa. Eu cu Uţa ne facem slide-show cu flăcăi uber secseh care se gândesc la noi.

Adica gen: Georgica Clooney pentru Uţa (pentru că da…teh secsiness is alive), Neagu Djuvara pentru mine (pentru că îmi place cum sună Neagu Djuvara, e un nume excelent bă!)

Hai, fiţi tineri.

Şi o omiduţa care se gândeşte la Copacel care o venit aseară şi ne-o adus nişte brutăreli di la mama lui.