A ţi-o da centrifug, centripet doar dupa ce mă scoţi la un suc

Postu’ ăsta l-am încolţit alatăseară (era’ vro 4.oo la crăpatu’ zorilor) când intrasem confuză şi supt influenţă în dulcele bârlog cu hernia-n muşchi proaspăt coaptă la concert Toy Machines şi Relative. În postu’ ăla din 4 paragrafe, 3 erau despre cât de bunoci îs flăcăii din Relative ş am zis că am un statut de duduie nevricoasă de întreţinut aşa că m-am cenzurat niţel.

Oricum, o fo’ uber secsilos şi am mamelit-o greu. Deşi n-o onorat cu prezenţa dezgustator de multă lume o fo’ ca în famelie că îţi permiteai să spargi arcadele cunoscuţilor. Tătă lumea s-o animălit anarhic de la un moment dat am văzut un Teiu’ (bine bassistu’) sângerând şi un Andy care nu-şi ginea cheile de la maşină. Da’ totu’ o fost excelent în deznodământ şi am agiuns cu taxi’u acasă pe care am plătit mai nimic că am pălăvrăgit despre vreme cu taxicentimetristu’ ş o zis că am ochi frumoşi la lumină farului său şi mi-o luat numai 2 lei.

––-şugubeţii––

Domle’ şi Marean şi Rodica, ai mei sânje din sânje părinţi, au spălăt putina pe meleaguri mai exotice lăsând în urmă o Paulică înfometată dar cu surâs departe de a fi cuminte în bârlog. Prima dată o fo’ acu’ doo săptămânuri când Paulica om bun a intrat în vârsta legală (dooăj) de a deţine mult mai multe lucruşoare asupra ei şi o serbit cum se cade de o mirosit şi o săptămână după a alcoale, tutunuri şi alte cele. Rodica n-o fo’ prea ferice de această noo schimbare de parfum şi după o oră de la sosire se tot plângea de miros, care Paulica ştie că ea nu avea cum să mai simtă că o învăţat la fiziologie despre adapatarea receptorilor la miros şi i-o relatat lu’ Rodica aceste ştiinţe exacte şi Rodica o trimes-o în camera ei cu promisiunea că de mai comentează o să se alegă cu nişte adaptări pe schinare cu lanţul de la bicicletă.

Mno şi după multe bucurii întru această solitudine excelentă, am agiuns la concluzia că nu mai vreau să spăl vase şi să fiu trezită de bunicu’ Jânică în fiece dimineaţă cu un castron de păstăi sau conopidă (depinzând de aranjarea planetelor) ş mii dor de o Rodică ş un Marean carele să mă cicălească şi să mă tot întrebe ce fac cu viitoru’ meu…

–––-bărzăunele, pretenu’ omului––––

Am ternat ş cu albinăritu’ pe anu’ ista când m-o luat Marean să sugem cel mai proaspăt strop de miericică din sânul naturii. Bineînţeles, mi-am asumat poziţia de centrifugar în serie şi am stors melasa dulce din ţâţâni. Eram eo tare vrednică pân la o bucată, adicătele fără mânuşi, protecţie ioc (copii, folosiţi protecţie srsly) şi dădeam la centrifugă cât era soarele de mare pe ceruri. Desigur nu mi-o mers tare falnic că jap m-o proptit acul în policele de la mâna dreaptă. Vaiete, urări de sănătate şi nezăi, sfinţi ş arhangheli mai târziu făceam o pauză sindicală pe pridvor la o apă plată non-fântânară de se mira nea’ Ion cum varicele lui norocos se vinde apă fără bulbuci. Ş cum stăteam eo aşa boemic cu mare drag hipiot pentru tăt ce-i vietate pe lume ţac pac încep a mă băzăi dragele doamnele, albinuţele. Marean mi-o zis măiestru să nu mă apuc să le vâjâi palme şi cârpe pe lângă ele că le aţâţ…da’ rebel cum îi adn-ul meu am început să mişc un prosop pe lângă ele…mare greşeală.

Nu mai plecau domle, eram viciul lor număru unu. Am început desigur să fug din loc în loc vâjâind acelaşi prosop şi măsluind la un uber plan. M-am proptit cu spatele la uşa am zis că bre, le văd mai bine aşa şi îmi protejez fesierii. Da’ saboţii lu’ Neagu Djuvara că m-o pizdit direct în scalp, în lobu drept…ş nu aşa că s-o viezuinit în păr şi din nou aceleaşi alergături altetice cu aceleaşi elemente demiurgice pomenite şi înlăcrimări ilustre.

Alte centrifugări mai târziu, ne pregăteam să ne urcăm în coteţ (că aşa îi spune Marean la maşina cu care merem la albinărit) ş iară mă găseam flirtând cu natura, mai suavă pe’nserate iar eo mai umilă şi mai nevricoasă. Desigur ţac pac jap a dooa înţepătură în scalp, în celălalt lob…aici m-am prins de cămeşa lu’ Marean ş i-am zis de vrea să-i aduc o cană cu apă la bătrâneţe ar face bine să mă transporte acas’.

Ş acas’ am agiuns şi în pat m-am pus să-mi hodinesc ciolanele. Ş în aceeaşi noapte m-am trezit cu febră 39 cu 5 ş confuză ş îndurerată m-am dus la muică desigur, pen’că luând exemplu de la reclamele cu copii febroşi am nevoie de o prezenţă mamelonară în plus faţă de mine….

Da’ uneltirea lu’ Horia, Cloşca, Crişan şi restu găştii că Rodica şi Marean dormeau tutun şi nu s-o trezit la miolăirile mele ilustre. Aşa că mi-am tras un fervex ceea ce m-o făcut mai confuză decât eram şi la un moment magic am avut o polemică cu un scaun de care mă împiedicasem şi căruia mi-am cerut politicos scuze dar care tot nu s-o simţit să se mişte din drum a dooa oară. Aşa fac când sunt supt influenţă, am tăt felu’ de polemici cu mobila care nu mă mai sună a dooa zi.

Eo zic că şi aşa iasă un postuleţ măricel aşa că mă voi opri aici dragă cetitor cu promisiunea că voi mai scrie recent recent da’ amânpatru ştim că de abia peste o lună plină ş o alună.

Hai poleniza-v-aş.

Reclame

Safenele mele înspre tine.

E lună afară. Era lună și ieri dimineață. Parcă sunt 2 săptămâni între astea două zile. Se lasă a iarnă, prea încet. Încă îți adulmec degetele înfipte în pernele mele. Sprâncele tale de-a lungul gâtului meu continuă să răsfețe. Îmi aduc aminte cum ultima oară stăteai în fotoliul ăla roșu al bunicului tău. Stăteai grav și fumai în delir. Te-ai uitat tulburat la mine și ți-ai umezit buzele. Două pahare de vin mai târziu, te găseai întins deasupra mea. Dansau degetele tale din ce în ce mai apăsat, iar eu răsuflam….iar eu răsuflam….din ce în ce…din ce în ce mai…sinusoidal în urechea ta externă.

Da, se pare că chestiunea asta cu facultatea începe să mă acapareze din ce în ce mai mistuitor supt cureaua ei lată, făr de pușcă binînțeles…pentru că nu vrem să-și perforeze nimeni vrun lobul. Mai sus verficam meșteșugul scrijelililor pornărești și pline de kitch-escul tubular. În caz că nu îmi reușește instumentul mental să mă propovăduiască în lumea dilematică și plin de nevlagii dătătoare de suflu decât de vindecări individuale ale staff-ului medicinos,mă apuc de scrieri erotice….sau îmi fac o fermă de porci de Guiană și cuceresc Peruul cu ferma asta unde voi trăi cu porcușorii în drăgălășenie eternă și îmi voi cumpăra o dubă cu saltea de apă în spate, asta este o frază uber lungă ca în cartea de anatomie unde se descrie vena azygos tu-i transportul ei sangvin vijelios.

Tot mai amân arsura știinfică despre inimă….aș avea multe chestiuni de arătat cu indexul (deh), dar acumaiate nu prea am ceaslov de lăbărit.

Așa că până mai târziu în apusurile vichendului, vă salut dragi embrionari ai jocurilor cu gedai.

*m-am gândit să ofer sărci engiunilor ceva bun pentru a vedea cât de departe merge odrasla neamului românește:

Așadar două puncte

”capră în flăcări propulsată în Magdalena mea”

”sex cu căminul agricultural prietena mea e o tărtăcuță”

”am îmbibat o batistă în cloroform în timp ce căutam jocuri gedai la tine pe blog”

”am violat un gedai pe care l-am adus acasă după ce i-am pus batista la gură, nu mai vrea să plece. ce mă fac?”

”hamsii atât de multe încât să nu-mi vină să cred”

”cum se introduce un strugurel în femurul unui/unei  fost/e prieten/e”

O să vă țin la curent și la presiune atmosferică despre cât din astea s-au ginit.

** am scris pe un site că îmi doresc mai multă plăcintă în 2010. mi s-a recomandat să mă apuc de biologie marină. dată viitoare postez dintr-o balenă. Ahoy!