A-ți aduce aminte când ai trecut de la acadele la tsigări.

Mno și am venit în bârlog de sărbători și mi se pare ciudat să zic ”de sărbători” când mă refer la Paște că mă face să mă gândesc la Crăciun, așadar: Mno și am venit în bârlog de Paște.

Asta după ce trebea cumva să mă purced în Suceava de joi, da lucruri necurate mi-au stat în cale (nu m-am trezit, nu aveam chef, era prea cald, nu dusesem gunoiu’, nu aveam bani, blahblah) și am venit sâmbătă la amiaz’ și cam fluturau boscheții prin Timișoara-Iași. Am compartimentat cu 3 flăcăi din care doi or sunat pe toate neamurile și neneamurile lor până la Bistrița ca să facă un uber grătar dar s-or răzgândit pân’ la urmă că parcă soarele dădea să apună și parcă bătea un vânticel și parcă mai bine o lăsăm pe mâine și ălalalt băiet o citit încruntat tăt drumu din ”Principiile Microeconomiei” care mă plictisea numa când mă uitam la copertă și mai era o tante care o dispărut misterios la un moment dat și nu s-o mai întors EVĂR dun dun duuuuuuuuun. Da, am venit singură și neprihănită că tătă lumea s-o urnit mai devreme, da’ eo am zis să onorez și joi la cursuri că mna dacă mă duceam în bârlog trebea să spăl cabina de duș, lucru de care mă feresc foarte că spilcuind cu chimicale, acolo, înlăuntrul cabinei, se creează un fel de norișor de substanțe carele în concentrația aia au un efect halucino gen eugen mă rog nu chiar dar să zicem că te gâdilă oleacă pe cortex și de obicei sfârșesc așezată și uitată de vremuri acolo cântând vrun hit din ’80 și râzând când chestia aia cu fâs face fâs.

Și în bârlog îi cald, îi bine și Rodica te iubește aprig până la proba contrarie gen…nu ai chef să te tunzi și tu oleacă să-ți dea o formă la păru’ ăla sau nu te mai îmbrăca cu haleapca aia sau nu mai lua papucii ăia că-i prea cald sau nu mai sta cu geamu’ deschis sau AHA vezi că fornăiești din nas ți-am zis eo să nu stai cu geamu deschis sau stai mai dreaptă sau nu mai pierde timpu’ sau ieși și tu oleacă la aer sau da’ Andreuța are prieten? sau da’ cu Ioana ai mai vorbit? sau da’ tu ai prieten? sau da’ să o vezi pe Cristina ce frumoasă e și ce prieten înalt și cu mașină are sau când ai primu examen? (te iubesc, mami)

Da, am fost la tuns, da….mi-o filat bretonu. Da, tante coafeză arată la fel de bine rimează cu ceva-bilă. Dacă muica ta merge la acceaș coafeză îi clar că c-c-c-coafeza știe despre existența ta că deh unde se mândresc muicile dacă nu la coadă la pâne și la coafor? Ș mno cân’ pribegești la medicină medicinoasă te trezești cu tăt felu de întrebări inoportune la care știi sau nu răspunsul sau sunt departe de a fi viabile de un răspuns gen „de ce alunița asta îi mai puțin palidă decât astlaltă” sau „de ce nu mi-s egale sprâncenele?” sau cum mi s-a întâmplat azi la coafor „ai auzit tu pe acolo la tine la facultate de tampoanele XXX? că mă gândesc că fiind la medicină vă spune despre din astea”. Adevărat, ăsta o fost al doilea curs din anul 1, primul fiind întotdeauna despre pupurile care vindecă buba. Și de aici a urmat un lung monolog despre tampoanele XXX care fac atâtea chestii că zău de nu le bănuiesc a fi fabricate la Hogwarts unde în beci descendeții fameliei Weasley făuresc de zor tampoanele XXX. Frate…tot ce vrei de la reglare ciclu, chiști ovarieni, sâni mai fermi, mai mult sex cu bărbați misterioși, înalți și cu ochi căprui…cam din astea zicea tanti coafeză că fac super-tampoanele astea. DAR dup aia monologul a luat o întorsătură contestabilă (ca pălăria lu victoria beckham la nunta regală) când a început tante să-mi pove despre hemoroizi. Whoah! Whoah! Whooah! too much is too much lady. Eo înțeleg că te plimbi cu foarfeca prin bretonu’ meu, dar asta nu înseamnă că suntem la nivelul ăla al relației noastre când îmi pove despre hemoroizii tăi. În mod normal nu m-ar deranja să mi se povestească despre hemoroizi în genere, dar nu și de la tante coafor pe carele o stimez și o primesc în inima mea ca persoană care încă merită să trăiască chiar dacă îmi filează bretonu și ca prezență feminină deplină și demnă de pantaloni strâmți și tricouri scurte. Lady, pliiizz.

Așa și înainte de asta, de Paști am fo’ la rude, desigur, să ciocnim oo sau doo mașini roșii. Bunicii din partea mamei sunt în Ruși Mănăstioara, dar și tata lu tata aka bunicu Jânică se vine tot de acolo, lucru care o făcut combinația dintre ai mei foarte facilă. Mno și acolo în Ruși Mănăstioara, shit rarely goes down. Cel mai eveniment pascal o fo’ că și citez ”Adela și-o opărit chicioru’ cu ceară” în noaptea Învierii. Starea piciorului încă nu este vehiculată, dar conform lu’ Rașila lu’ Iordache e încă prins de restul corpului.

Și de fiece dată când îi sărbă/hram/eveniment padampam la bunica, ea purcesează bere Suceava pe carele ne-o oferă cu mândrie. Serios acuma, nu-s degustătoare dezgustătoare de beri și habar n-am să deosebesc heineken de becks și ursus, da’ zău, ZĂU dacă nu e cea mai bună bere EVĂR, DIN LUME, VRODATĂ. Până și sticla îi șmecheră, așa butucănoasă, mia îmi place foarte.

 Și de fiece dată după ce beau una, îmi iau somn instant. Da’ somn din ăla dulce de amiază și o amorțeală din aia sooper plăcută ca după o mega drăgosteală.

După ce am plecat de la bunicii ăștia ne-am dus la ăilalți. Acolo, am găsit un bunicu Jânică foarte prezentabil și boem carele a permis părului facial să se dezvolte, dar ordonat și autoritar. Și acuma aduce a un fel de Victor Rebengiuc. Srsly. Bunica desigur…unimpressed bunica is unimpressed. Dar, DAR, cea mai mega fază e că bunicu și-o lăsat mustață nu că așa s-o gândit el că ar fi mai atrăgător pentru doamna de la pâne caldă și i-o da un covrig bonus, NU. Bunicu face parte dintr-o uber organizație de domni în vârstă prezentabili carele se întâlnesc în fiecare zi la orele 17.00 fix (nu știu exact la cât) în fața chestiunilor alea portocalii de vini niște neni și pun ziarul Adevărul de Seară și e moca. Mno și ei se întâlnesc acolo și discută problematici incitante arhaice sau mondene și se pare că la o întrunire din asta things got really wild și bunicu’ Jânică a bătut nuș ce pariu care a rezultat în prezenta prezentabilă mustăcioară albă perfectă pe carele o lasă să convețuiască cu el, deasupra buzei lui.

Și tata (Marean) o încercat o mustăcioară da nu i-o ieșit mare lucru, maxim un fel de dubioșenie din aia pubertină.Țiu minte că aveam un coleg de clasă care prin a 6-a avea o mega mustață, era incredibilă srsly. Cred că tata s-ar simți prost dacă i-aș arăta o poză cu fostul meu coleg.

––––––spasmodicesuntsimțămintelemelepentrutine–––––

În Cluj, am chemat un taxi să mă transporte pân la gară. De obicei am conversații cu taximetriștii despre vremurile tulburi în care bâjbâim noi ca oameni de neomenie a societății post-comuniste, dar nenea ăsta o fo cel mai uber cel.

Nenea, absolvent al facultății de chimie (ca Rodica de altfel) o lucrat o vreme la o companie de fabricare a medicamentoaselor până la o usturătoare restructurare carele l-o împus afară din cercul științific de o fo’ obligat să-și caute altă bucată de pâne, adicătele în industria falnică a șofatului taximetric. Cam tristache foarte. Ș mi-o pove, nenea ăsta, despre tinerețile lui șturlubatice și despre o Mareana pe carele o iubit-o el foarte când pribegea prin facultăți ș ce vremuri faine și dulci erau acelea, dup aia m-o întreținut cu o prezentare a elementelor carele alăcătuiesc vitamina B12 pân am agiuns la gară. Nu zic, să tot relaționezi cu neni din ăștia, da’ mare mi-o fo’ supărarea la veșnica c-c-confirmare că ilustrele minți ale națiunii sunt aruncate în cotloane care prind pânză.

––––––––berlinu cade și minimalu-i marfăăă–––––––––-

Da bre, și o vinit frateleNORD . Mnezo că am crezut că-mi dau duhu de emoțiune ca la premierea din clasa întâi. O fo mega…MEGA UBER SOOPER JMEN interstelar concertu. Srsly, n-am mai fo și nici nu cred că o să mai prind picior de așa gâdilat muzical vizual auditiv mental, doar dacă nu-i vorba de alt concert frateleNORD. Începând de la Zone, trecând prin Cleg și sfârșind pe Gina Pistol…o fo tres jenial și excelent foarte. Numa când îi simțeam prezența lui Cleg la mai puțin 10 metri de mine mă lua cu leșin deplin. Asta o fo așa ca c-c-cadoo că o fo ziua lu Copacabana și Andreutsa o zis că hai domle să facem o măgărie din asta fenomenală și să-i chemăm. Ea o îndrăznit cu toatele, eo n-aș fi avut destul testicul teoretic să abordez problematica, așa că tăt respectu de pe cartieru Burdujeni, etaju 1, apartament 5 pentru Andreutsa că te chem să-mi organizezi nunta și să țipi la rudele mele îndepărtate să-și bage cămeșa în pantaloni. Concertul s-o ținut în La Subsol și deși să zicem că s-ar fi primit cu voioșie mai multă prezență fizică o fo mai intim și mai fain ca la un VIP parteh care se lasă cu prizări de crini de pe ceafa domnișoarelelor cu daddy issues. Pe la 1 încolo s-o lăsat cu tsavărae și s-o aglomerat surprinzător coșmelia cu tăt felu de bipezi, da’ era cam frig, că deh borcanele se țin în beci unde-i răcoare. Oricum, asta o fo și rămâne cea mai împlinire de semestrul ăsta și-mi crăpă inima nu de la colesterol ci de fericire că am onorat cu prezența și că domniile lor lăutari în serie o onorat cu muzicuța și că acuma stăm toți big pimpin cu sticăre frateleNORD pe laptopuțe.

Hai v-am pupam și ne cinstim după sesiune.

*am mai ternat înc-o pesă, dar încă n-o scot la aer că doamne agiută s-ar putea să se coacă la ID fest de către  knocări așa că ține-mă de mână dragă 3 cetitor cu tot cu tata să izbim cu toții că încă am probleme cu finalu și Copacabana o făcut cea mai mega metaforă la adresa piesei da nu-mi permit s-o reproduc că o facem cu protecție.

Reclame

A se vedea blocu’ meu de pe Taj Mahal, se vede etaju’ șase unde parchează Orfeu …. dacămăntselegi

Carelevasăzicăle o venit ea ș vremea aceea când mi-sentâmplă singuru concert ajunsibil din tăti punctele de vedere și auz și OMGFGHBBQXXXWTFLOLHȘIPAPAYA!!unuunu!!!

da, dragă trei cetitor te invit oficial covor roșu buzele tale dooa din alea la concert senzațional mamaia 1997 marius țeicu care între timp a fost anulat așa că hai la ăsta instead CONCERTEXTRAORDINARINSERIEOMFGCE-IASTAVREINEAPARATSAVIICUCEESTIIMBRACATANU-IPOLITICOSSASCRIICUCAPSLOCKDACLICKCLICKCLICKCLICKCLICKCLICKDATRESAAIFACEBOOKCASAVEZISIDA-IATTENDACOLO

cumva că la asta se gândește mama ta când îi spală cana preferată cu burtă a tatalui tău fără burtă și când orizonturile se întâlnesc sentâmplă lucruri matematice care ne bat la șah, dar celebrează profilaxia durerilor de șale.

frateleNORD FTW!

aicea pentru gâdilat de ochi urechi prietena ta fără să vrei gâdilatul adică

aicea niște din alea cum le zice așa exact din alea de sărit coarda peste aceeași prietena a ta, gâdilată involuntar de

pe scurt pe 8 aprilie și nu cu o zi mai putsin sau în minus sentâmplă ce sentâmplă doftore ai să vii ș-ai să vezi

ne vedem la concert, da hai hai alelei flăcăi cu barbă în special și domnitse mulate și să ne împreunim fizic, psihic, celular, cromozomal, studenții la robotică îi așteptăm în anticameră să nenpărtășim cu aceeași șurubelniță ejnebun nu fă din astea că îi post.

ș niște din asta în caz că vreți cozonac la căldurică:

A poşti aceeaşi calotă polară

M-am tot coit şi răscoit în fătarea unui nou articol. Iată, această sâmbătă legendară m-a urnit din propria lehuzie.

Aşadar deci şi prin urmare? Ce am mai pribegit? Să videm…

Vacanţa asta, n-o fo’ prea ilustră întrucât felurite năcazuri mi-au aburit existenţa. Nu le voi felia întrucât după multă terapie cu un cub rubik şi lungi discuţii cu un pinguin de pluş, am reuşit a trece pisti…aşadar această lungă şi netrebnică vacanţă este categorisită în bibloraftul de trecuturi tumultoase, tenebroase şi de prost gust din care nu mai vreau să sorb evah, dar carele în final au avut un impact pozitiv ca protonii bla bla bla şi ce se mai zice în filmele despre echipe de baseball la sfârşit, o morală kitchoasă că am învăţat că aia şi pe dincolo sişu liber.

apoi aflaţi că sunt bine şi încă bipedă deşi mă bănuiesc de dioptrii mai proeminente ca anul trecut.

M-am mutat (nu în genul de mă mut la marmacie ci în genul de mi-am luat handrabelele şi m-am deplasat spre a vieţui întru alt bârlog). Ia ghici, dragă 2 cetitor (plus mama şi tata, carele iară îi bănuiesc că mă cetesc şi nu mai pot zice cuvinte ca lăbăreală anarhică, salut rodica ş marean vă ţuc pe intenţia de a-mi trimite borş şi zacusă şi musaca aşa cum numa’ rodica o poate procrea)  unde m-am mutat? Da, cu un etaj mai jos de unde sălăşluiam anu’ trecut. Numa’ că acuma îi mult mai pizdos (iară alt cuvânt pe care n-o să-l mai frecventez aicea, ehem ehem) că like a venit o donşoară nouă şi proaspătă, carne crudă, care miroase a zahar şi caramel nom nom (şi carele îi la engleză- japoneză şi ne zice lucruri în japoneză ca de exemplu „eu sunt inginer” şi toată lumea ştie afinitatea fetilor medicinoase pentru ingineri)  şi Uţa cu carele am vieţuit ş anu’ trecut.

Ş acuma avem trii camere ş un hol cât grădina lu’ bunica Ileana ş doo băi din care una îi mai mare şi una mai mică şi le-am botezat…baia mare şi baia mică ş îi amuzant când spui „nu ştiu alţii cum sunt, da’ eo mă duc până în Baia Mare să scufund delfinul”. Ş camera în care mă îndeletnicesc eo îi oleacă cam roz şi are un tablou cu nişte câmpuri roz şi îmi tot vine să cânt strawberry fields for evah când mă uit la el înainte de culcare.

Apropo de culcare (nu, nu voi face nici o referire cu privinţă la „odihnirea ciolanelor ehem ehem” în acelaşi teritoriu de baldachin cu sexul opus pen’că Rodica i-a zis lu’ Paulica că nu-i bine şi că tresă fie fată nevricoasă înainte de a-şi pune pirosteniile eventual cu un alt doftor cu care să-şi facă rezidenţiatul într-o ţară exotică şi cu care să toarne încă un mănunchi de plozi şi ei viitori doftori eventual nicidecum artişi) mi-am reglat ritmu’ nictemeral ş acuma îmi cumpăr somn pe la un generos 23.00 ca un inginer pensionat la o vârstă respectabilă, da’ tot mii somnuc tăt timpu’ şi aş dormi oricând, oriunde (da’ nu cu flăcăi, i kno’…i kno’ rodica). Acu’ vro doo zile am adormit în picioare în drumul meu spre Baia Mare şi în aceeaşi zi pe scaun în bucătărie în timp ce Copacabana mă ispitea cu supă procreată de el, pesemne şi pesmet concurează cu rodica în ale gâdilatului papilelor de Paulica.

Ş iote că au început facultăţile. Ehe, cum ziceau toţi nesăbuiţii din anii mai mari „stai cileandru Paulica, anu’ 2 îi felie de tort, uber simplu, o să ai timp câcălăău (am voie să zic câcălău, mnu?)”. Da’ pe bustu’ lu’ Hipocrate din Florenţa că nu-i aşa. Avem ore de la 8 la 8 (aproximare dramatică, nu mă judeca) şi tătă lumea trage de bonetele noastre de pisti tăt. Da’ îi fain. Sincer. Îi obositor foarte mai ales când tot tresă urc şi să cobor Pasteur-ul (oh, sweet nemesis) da’ să zicem că îi o oboseală plăcută. Mai ales că acuma în anu’ 2, tătă lumea o renunţat la politeţuri ş feluritele măşti ş toţi îs aşa cum vin ei de la ţâţa muicilor lor. În grupa mea, tătă lumea îi cileandru şi mai facem un lanţ polipeptidic la o clătită, numa’ că toţi îs mai hormonali ca anu’ trecut. În sensul eroico-exotic. Da’…îi refreshing zâc eo…

Mno’ acuma v-aş pove’ mai multe da’ aş cam hiberna la umbra nucului oleacă, aş hiberna ş la o bere da’ cum mi-am dat toţi rinichii pe cărţi de jenetică, microbioliogie, histologii şi anatomii cochete…aleg varianta mai ieftină de destrabalare. Poa’ îs uber uncool că nu mă paranghelesc în vichend da’ or veni ele ş vremuri din acelea.

Hai ţuc bă.

A râni prin hipocampuri.

Îi foarte lune seară şi Mireluş ascultă muzica tare, asta după ce a valsat din laringe pe o melodie rastafarai şi mi-am băgat creionu’ între ochi că nu am mai putut învăţa la biologie celulară. Cineva îşi ia bătaie şi crec’ o să fie Uţa că stătea mai înainte în nişte chiloţi care tot insită că-s pantaloni şi pentru că îi mai uşor de băgat într-o cutie.

Bă copii…încep a intra în panecă. Sesiunea îi mai aproape decât realizez şi mă sună la 3 dimineaţa şi îmi respiră în telefon. Îs nespus de confuză şi muntele de cărţi mă copleşeşte de îmi vine să adorm plângând. De asemenea, trec printr-o perioadă foarte…cum să zic bă…de aş fi flăcau aş avea un boner constant. Nuş di ce, or fi de la melcii de după plooae. Da frate, mă incită nevertebratele, care-i pornblema?!

Mno şi restul colegilor simt presiunea, da’ asta nu i-o oprit pi marea şi mica majoritate să dea testu gol la biochimie. Şi doamna confă o ţâpat la unu’ : „Să ştii că eu am vedere periferică foarte bună şi te văd cum copiezi acolo”, ceea mi s-o părut o uber dumă de medicină şi nu m-am mai putut concentra să scriu dispri imunoglobuline în continuare.

Iaoh, să vă zic că la primu agiutor, la practic, ne-o vinit un nene. Oho…şi ce nene. Pe nume Caius, de aş vrea să-mi conducă imperiul all night long. Aşa rârâit şi peltic cum îi existenţa o încercat el să se explice care-i treaba cu masagiul cardiac. Dragu’ di el, ne-o zis că un biped nu poate să facă prea mult că oboseşte, că trebe doi şi că: unu’ împle bulina în timp ce altu’ dă la balon, am încheiat citatu’.

Mai apoi am avut o uber experienţă profesională săptămâna trecută. Avem o pretenă, om bun, care perioada asta nu prea o duce excelent de i se rup şalele pe drum. Ş mno, o făcut ea o oarecare hemoralgie cu iz de ovulaţie dacămănţelegi, da’ era în flux pre’ mare. Mno, ş într-o sară s-o spăriet ea aşa că apa roşă nu se mai oprea din căscăduire ş o sunat pe Mireluş plângând că îi panicată. Paulica, om bun, culcase geana pi la miezu’ nopţii şi se pruncifica supt plăpumioare visând la cum ar vrea sa-i fie peptida mai straşnic scindată de domnu’ Caius. Desigur, cum Paulica e blestemată spre a nu avea niciodată un somn neîntrerupt, Mireluş (care a ocupat această poziţie de trezire bruscă, inopinată şi violentă a paulicilor din incintă de când copacabana şi-a mutat cuibul spre zări mai aspre) intră peste somnul dulceag a lu’ Paulica şi zice că pretena noastră nu ştie ce să facă că o pierdut vro’ doo litre de sânge. Asta o fo’ prima dată din lume când nu m-am super ofticat că am fost trezită şi eram gata să-mi iau boneta şi să plec la locul faptei. Mă simţeam super bad ass şi pumped up. Desigur, am recomandat ţârul clasic la ambulanţă, că deh oi şi berbeci fi eo super falnică..da’ ploua afară şi bisturiul se micşorează la apă. Oricum totul a fost buena în cele în urmă.

––trecând la brize mai puţin medicinoase–-

Vichendu’ aista o fo’ prima paranghelie pentru Uţa care mâine se solidarizează cu cei 19 ani ai săi împliniţi pi această margică albastră.

Primul set de partee, o fost că o vinit copii din Suceava dintre care unu l-am păstrat supt birou surpriză pentru ea mai târziu. Aşa că vineri ne-am trezit cu un Radu pletos şi uns cu chele şi metaluri şi ochii mari şi albaştri bulbucaţi de confuziune după un drum deloc gentil la glutei. Apoi nii că am trimis-o pi asta mică cu Radu şi copacabana în lume cu scuză că mnoo, eo nu ies că am de învăţat..Mireluş îşi taie unghiile, ceilalţi îs plecaţi. Ne-am bătut licheaua de ea aşadar. Bla bla bla ne-am adunat în Taverna, o sosit şi asta mică plină de emoţiune, a suflat în cele 19 madeline înflăcărate. 6 shoturi de techila şi niscaiva bere mai târziu, bolboroseam monosilabic şi ne juram iubire eternă şi în viitorul an facultativ.

–-aşa-i că vă era like uber dor de motoare căutătoare? ––

ustensile proctologie – 4 scânduri şi un cui?

foi de colorat cu salvarea pamantului – da’ bă…hai salvăm pământu’ prin tăierea mai multor copaci din care facem foi ca să le colorăm cu salvarea pământului, nii cultură.

ce mananca barzaunii – primul tău născut

jocuri cu gedai numai cu gedai – atâta timp cât îs numa’ cu gedai

rezumat la ding- ding – ding dong. teh end.

poze pozitia capra – da-mi add pisi

vreau cloroform – ce face ambiţia din om, nu face violul din porumbel

fructe exotice poze – te ajut cu exoticul, dă-mi şi tu add

„china -pestera furung imagini” – duma asta chiar e de sine stătătoare

plumbarul – o să-i zic lu’ bunica Ileana că-i iei penarul în deşert

chizdi paroase si micute – aww ci drăgălaş

imagini nudism femei – da-mi un mail

furung anal –  O.o

virginitatea la indience – nu se găseşte la tot pasul

scheme cu oameni iutube – brus li

am o boala de ma omoara – tot cu furungu’ anal?

filme porno langa tarantule – e mai fain cu tarantule

cum de crescut epuri – nu recomand. seara îs doi epuri, dimineaţa găseşti o cireadă de epuri.

Şiiii papamdapm 271 de căutări au fost declarate cu : ce semnificaţie are punctul roşu din fruntea indiencelor?

Iată un filmuleţ:

Sper cî v-o lămurit.

Hai pup.

* R.I.P Dio

A nesomni şi atât bă că serios nu am dormit din perioada mea intrauterină.

Noah, adică…acuma stau şi mă dor gluteii că am mers azi în toţi cei 4 poli ai clujului ca să fiu om bun şi prezent la cursuri, laboratoare şi alte niznaiuri facultăreşti. Adică cum cureaua magică a lui Hipocrate cu care-şi lega soţia de pat să-i arate ei cine are jurământul în famelie să pui spitalele astea aşa diparte unul di celălalt şi să mai şi pui bipedul student nedormit să se grăbească să ajungă la timp să nu-i fie pocit scalpul cu vro pungă cu urină în timp ce te fâţâi la el că da’ de ce întârzii domle? Ca mai apoi să te fugi la biochimie unde să-ţi fie frică să pui capacul la stilou că faci gălăgie ‘n amfiteatru şi nu se aude doamna conferenţiar când ne spune noo că colagenul îţi face fapte bune fără să ştii.

Oricum, postu’ ăsta îi ca să fie mănţelegi? ca să ştii că încă pulsez dragă 3 cititor şi că nu m-am alăturat statisticii domnului doftor de la primu’ agiutor care ne-o zis uitându-se boem pe geamlâcul prăfuit că pi vremea lui erau cel puţin 4 sinucideri pe an la medicină. Apăi n-o fi aşa di greu, da’ mă jur că e al naibii de antrenant…

Mno, eu o să mă retrag întru sublimităţile de rigoare la răcoarea papilianelor, lanţurilor de aminoacizi, pompelor de sodiu-potasiu că deja începe a pute a sesiune pe la noi..şi crec îmi voi îngloba laptopul într-o veziculă şi-l voi îngropa lângă umbra lui Mihai Viteazu’ la Cozia care mi-o zis un preten di mai di mult că i-o căzut la un test şi el o desenat pe foaie chiar umbra lui mihai viteazu şi un semn din ăla „welcome to Cozia” că săracu’ nu şi-o fost învăţat, că mii că iară mă aflu internaută şi mă uit cu Uţa la americaz next top model şi ne minunăm şi ne facem cruce cu limba şi aplaudăm când un nene chel nerecunoscut fotograv interstelar pe nume Nigel le spune la fete în timp ce promterul îi zgârie cheliile: „Fată tu în poza asta eşti ca tula. Serios, adică tu dacă nu mi-o vinzi..eu nu ţi-o cumpăr”.

Nezău ni apere de subnutriţie televizată.

Hai sănătăţuri ş ne auzim în vro ceva….

––să-ţi bagi Paulica––

Noo chiar nu ne ies surprizele. După aproape rateul di la ziua lu’ copacabana la care s-o scăpat vro doi pe care nu o să-i numesc (ceapa ta Popa şi Hippy), era să-i facem o surpriză lu’ Uţa că vine ziua ei…că trebea să vină unu pe nume Radu şi altă donşoară pe nume Ioio (care-s diparti la suceava). Da’ io când i-am zis lu copacabana „coae, am vorbit cu radu şi o zis că ei or să vină, atunci seara de ziua lu andreuţa”, el se gândea la cum să-şi cureţe crengile de furnici şi io zis lu Uţa „coae, o zis Paulica că vine Radu şi Ioio.” Mno bravos. Concluzia e că noi nu ştim să ne surprindem aşa că vedeţi că-i facem petrecere surpriză de care Uţa nu trebuie să ştie?! BINE?.

Ulterior am aflat că Copacabana a fost distras de faptul că eu aveam halatul de doftorie pe mine şi îmi trăgeam şosetele. Yes, I have that effect.

––ridichii făr de stăpân–-

La noi în bârlog nu se face împreunare fiziologică, nu se şterge praful prea des şi nu se duce mirosul de popcorn din cuptorul cu microunde, dar asta nu le-a oprit pe ciorile alea doo (şi asta nu e dumă rasistă…gen) să facă nişte sweet luvin’ azi după amiază la noi pe balcon printe chiloţii noştri neuscaţi. At least someone is gettin’ some….

Hai sănătate că am test mâine.

A fulăi în excelenţe native

(*update: Bă, la mulţi ani blog, ai 1 an. În vichend te scot la băut deşi nu-i recomandat să dai de băut la one year oldz…meh ur fukd up anyway.)

Postu ăsta îi ca să mă asigur că nu am uitat că am blog.

Măînţelegi că am fo’ în habitatul natural sucevean. Mi-am cărat toate cărţurile şi nu am deschis decât penarul ca să-mi ascut bisturiul de marginea concavă a mamei tale. Se cocea magic fest şi eu am alunecat în depresie mlădioasă în timp ce pribegeam printre oamenii din toate unghiurile obtuze ale teatrului. Mă, mii greu da? M-o şi apucat nişte vervă să mă reapuc de scris piese, da’ din nou amintindu-mi de toate chizdele pseudointelectuale care scrijelesc teatru despre copchile care spun că mi-am tăiat venele cu foaie de smirghel în timp ce tata se epila inghinal între prostate…m-a curprins un sentiment de monoloagele vaginului „eu nu pot concura cu aşa ceva”. Mdeh, am început să fac un uber experiment psiho-cacamaca-nepotu’ lu’ Freud e mare pictor contemporan- despre care o să vă pove’ după ce trec di testările astronafute la fiziologie respectiv stimabile biologie celulară.

––după ce îţi cureţi urechea, stai parşiv lângă femeea ta–-

Confruntare interstelară la nivel mental. Nu înţeleg mâncarea în formă de animăluri. Adicătele, cum a fo’ acuma cu Paştele măsii, cu epuri în formă de ciocolată. Mi-o dat mama doi şi nu ştiam de unde să încep să-i diger. După încruntări care s-au soldat într-un rid perfect pe nervul trigemen am început cu urechile, rămăsese epure de Cernobâl. Dup aia, am zis na…continui cu capu’ că îşi pierde conştiinţa şi nu mai simte după aia durerea mare nesimţită îs…da’ din greşeală că vorbeam cu un băiat care mi-o promis că îmi cântă la ghitară şi m-o uns pe nevrednicie, i-am perforat burtica la epure. Mă simt groaznic că l-am torturat ca pe James Bond în căsuţa din copac când Lex Luthor îl întreba de ce soţia lui cheală a venit târziu acasă. Marean (tata) ne-o trimis o dată în pachet nişte şuncă în formă de cap de ursuleţ. La naiba Marean, eu nu vreau ca mâncarea mea să aibă faţă şi să se uite adânc în ochii mei şi să-mi spună „De ce m-ai prins în pumnu’ tău? Coae, tu nu ştii că eu sunt mic şi că mă doare?” Paulica picior adaptare după Elena Farago dacă ar fi avut coae.

Eu când o să fiu medic o să introduc o moţiune ca mâncarea să aibă faţă nu!

––-sper să ai complicaţii la vergeturi–––

O vinit bunica Ileana la noi di sărbători. În timp ce statea ea anarhic la noi pe fotoliu uitându-se cu jind la pască şi blestemând în minte toţii anii ăia când încă nu se inventase pasta de dinţi la noi că nu putea să o nom nom nom, îi veni chef a povesti din copilăriile-i sălbatece.

Noah şi ne-o zis noo bunica, cum avea ea un plumbar (aka penar) când era mâţâţâcă. Că pi vremeea ceea era greu şi îţi ţineai cărbunele cu care desenai sâni de famă de oraş pe bancă în mână de ţi se înnegrea toată şi te dezmoşteneau părinţii fiind supt impresiunea că tu eşti vrun afroamerican şi că mama ta i-a arătat portocala la poştaşul exotic din sat. Noah şi bunica veni ea cu plumbarul la şcolire şi îl lăsă pe bancă să se ducă să-şi vadă de copilăria ei pe afară că era pauză. Când vine înapoi…nezăi besereci sfinţi arhangheli şi televizorul cu plasmă a papei că plumbarul lipsea cu desăvârşire „FĂ! care mi-a palmat plumbaru’?”. Toată lumea mâc. Apoi a urmat o perioadă de nelinişte sufletească pentru bunica Ileana că trebea să-şi ţină cărbunele în mână şi muica ei îşi luase de multe ori peste ficaţi de la domnul soţ că deh…chopchila era afro pe membre şi poştaşu era once you go black…. Bă şi trecu o zi, doo, 7, 2-10 probă, întreg ciclu lunar şi într-o dimineaţa Aurica lu’ Ghică scoase pe bancă un plumbar. Având în vedere că pe o rază de 123 kilometrii stânga, dreapta, în joi şi în sus salut Dumnezeu, exista un singur plumbar..şi ăla fusese a lu’ bunica Ileana şi acuma aceeaşi fizionomie de plumbar apare pe banca lu’ Aurica…destinul se ejaculă falnic întru adevăr. O simplă deducţie sherlokiana şi multe sinapse scânteietoare mai tărziu, bunica Ileana îşi dădu târcoale minţii şi seama că acela este al ei dispărut plumbar, alo Interpolu’? „FĂ, mi-ai palmat plumbarull.”, strigă bunica Ileana la  o Aurică care îşi făcu cruce cu limba. „Nu, nu bunică Ileana, plumbarul ista mi l-o adus tata de la Vereşti. O dat 3 gâşte şi virginitatea lu’ framiu pe el”. „Coae, eu te fac metafizic de nu-ţi vezi poloboacele din beci”. „Nu, nu bunică Ileana nu da în minea”. JAP!!! O luă bunica Ileana pe Aurica care era mai mult vânătă şi chişată de fricuri decât haurie. O ţinu strâns de păr şi strigă nermernic ca Xena pe Steven Hawking: „FĂ, spune unchiu’ „. „Nu, bunică Ileană, nu mă fă”. „Fă, spune unchiu’ am zis, că mă duc şi îţi desenez zvastici pe toate găinile”. „Aoleeoo. Unchiu, bunică Ileana, UNCHIU”.

Eh şi aşa bunica Ileana îşi recuperă plumbaru’ care acuma stă în muzeul interstelar al fameliei cu motto-ul „Tresă dai respect ca să primeşti respect, să vă facă ginecomastie ţapii dacă vă atingeţi de plumbar, Sişu liber.”

*la următoarea postare mai primiţi o poveste

**pe bunicu, soţ de bunica Ileana, îl cheamă Vasile în buletin (total imprevizibil, ştiu) da’ lumea îi spune Titi, ceea ce mi se pare foarte june prim din partea lui.

––aolică, au au au–-

Eu vă spun ce-mi place că poţi să-ţi faci slide-show cu poze pe background. Da’ nu poze cu tine la banchet mâncând salam şi Jack Daniels pe furculiţa. Eu cu Uţa ne facem slide-show cu flăcăi uber secseh care se gândesc la noi.

Adica gen: Georgica Clooney pentru Uţa (pentru că da…teh secsiness is alive), Neagu Djuvara pentru mine (pentru că îmi place cum sună Neagu Djuvara, e un nume excelent bă!)

Hai, fiţi tineri.

Şi o omiduţa care se gândeşte la Copacel care o venit aseară şi ne-o adus nişte brutăreli di la mama lui.

Doojdemii de acarieni se legănău pe pânza mucoasei nazale.

E târziu în noapte și luna își fălește rotunjime pe flatulația stelească a boltei.

Dramatizez (mmm drama) nu e așa târziu în noapte, e 23.06 și asta în limbaj de învățat pentru biofizică înseamnă 14.00. Noaptea e tânără dragi embrionari ai jocurilor cu gedai.

Așa….ăăă..revelion? da. Încerc di obicei să abdic de la sărbătorile comunale în masă, mai ales revelionul pentru că nu mi se pare un motiv prea bun de vărsat beutură pentru (în cazul meu, vișinată produsă în podgoriile vișinărești a familiei Palade, aka mama și taica lu Tina (nu, nu e Tina bulina de pe youtube, care a atins ceva sărciuri pi blog)) trecerea inevitabilă a timpului, ca și cu zilele de naștere când ne scufundăm tumorile sentimentale în licoare pentru degradarea la fel de inevitabilă a corpului. Anyhu, fost-am la Dorna, fost-am într-un bar, stat la capătu mesei cu oftatul în rărunchii bronhiilor, pac pac pac artificii, pac pac pac gură de șampanie, pac pac pac pe tren înapoi, pac pac pac se ia lumina pe tot vagonul, pac pac pac eram cu 2 neni contestabili în compartiment, pac pac pac mă gândesc că mă trezesc cu chiloții (care nu îmi aparțin ar fi un scenariu bun) în mână când se aprinde lumina, pac pac pac agiung cu acasă, pac pac pac mă gândesc că poate ar fi fost mai interesat un schimb de lenjerie vagonală, măcar ar fi fost un început de an șturlubatec. pac pac pac. În concluzie ocluzie…revelion = meh (totuși am văzut pe Tina, care are breton occidental, parol).

–-umplutură de pirostenie la cuptor–-

La drum spre Cluj, mi-aș fi dorit să fi cunoscut bipedul/a/zii/brânză care vinde cloroform pentru că din cauză era un băețel care o vorbit încontinuu-uu și perpetuu și totuși se învârte. Băețelul ăla e singur sursă de energie alternativă pentru un întreg continent, hell, pentru Pluto (că și așa e prea puțin mediatizată planetuța asta mâțâțâcă (am zis țâțâ, da)).  Io și Uța ca tot omul, că eram doo de fapt, am vinit cu grieu di acasă cu bagaj cu cărți (eu le-am luat pe toate, inclusiv Netterul care îi like gros ca ceafa  fratelui vitreg văr de al doilea a lui Gore care stă lângă mina de uraniu) cu porc și tocanițe aventuroase dpdv culinar (subsemnează Uța aici) și ne făceam cruce și ne gândeam la Ăl de Sus și la herniile din viitoarele tumori ale coloanei. Marean (taică al meu) ar fi făcut o schemă, gen:

Deci: anal ogie:

Imagine 1, click dă pe aia din dreapta: Alea de îs roșiatice îs povara mea, ălalalte ale lui Uța și Marean aici ar fi încercat diferitele (oah ce-am strănutat, cred că mi-am împins un muc în creieri) alternative variate ale căratui de bagaje nu pentru a evita eventualele hernii și vizite la terapie ci pentru a merge după o schemă organizată, pentru că e like uber kewl să urmezi regulile…UHUUU!!!

T-ul în trianglu e Taxi-ul, un fel de scop numero 1.

Marea bulină spiralândă e scopul final, țâța de mâță, dulcele bârlog.

În final, am apucat alambicat și lugubru cum care ce unde hepa cum a reușit și un flăcău care ori fugea de armată ori armata fugea după el ne-a susținut fizic și a transportat bagaje pân la taxi. Nenea din taxi, om bun, ne-a lăsat cu o scară de bloc mai încolo și blăstămuri și pacioace și o Uța cu decădere sinaptică la etajul 1 mai târziu, am agiuns la îmbârlogire.

Capra e pentru atmosferă. Poză de are palarie în ea e funneh pentru că am citit ”the man who mistook his wife for a hat” și acolo scrie ”the man who mistook his hat for wife”…hhhhaaaaa. da.

–-felurite felurate feluritante emancipate–-

La noi la școală îi like mafia scutirilor, din lume. Eu până acuma nu mult timp nu mi-am fost dat seama pentru că nu aveam cum să-mi dau seama pentru că nimenea nu mi-o spus că prezența la laboratoare e 100 la 100 obligatoritară, bre. Apăi om care am terminat la ”petru rareș” mi-am permis niștecare absențe și m-am trezit că îs pe lista ordonată în tabel la și citez ”elevi cu probleme” și că nu intru în eggzamen și sudori și pălmi peste cap și mama și tata și iară pălmi și junghiuri în conștiință și escaladare pe pasteur unde presiunea chiar îi mai mică.

Az, zi ferice. Mă uit cu lacrimi în frunce la tabel din nou, pentru a-mi vizualiza sfârșitul, care ironic ar fi devenit o statistică…și pac pac pac stupoare încântătoare, sunt dată dispărută de pe tabel și apar pe lista cu prezențe complete. Oh, tu împlinire. Oh, tu tante de la info care îmi predai chestiuni care mă fac să oftez în tabele de Excel, oh tu tante mirifică îți jur credință eternă și vin de vă curăț praful și spamurile din mail. Vă dedic lampa mea care e un reflector de fapt.

––cântă mierla dulce, cântă Iron Man––

Pornbabil și desigur nu vă fericește dpdv calitativ această postare a mea, dragi 3 cititori, dar supt palma de angoasă (care după discuții intense cu copășiel s-a agiuns la concluzia ca poate fi trăita numai la oraș) filată mă retrag în sesiune, în acest neg și furung de pe convețuirea mea cu astă mărgică albastră de nii planetă.

Motoare așadar:

„tina bulina” cluj – desigur ghilimelele, aceste diamante ale căutărilor cvasi-gugăliene

girls chiledin – girls chile din? the force strong in this one is.

iutube faze secsi – aici fratele meu de suflet, doo tipe care se ung cu propriile lichide corporale intre unghii

pentru fruntea lata este bun bretonul fi- mă rog pentru familia ta adoptivă de viezuri să nu fi vrut să scrii filat

http://www.jocgedai.ro- aici găsești tot ce-ți vrea pofta saifai, nu te amăgi cu de din astea.

poze cu dolari- un substitut foarte prost pentru cumpărat pateu

de unde cumperi cloroforn- de la familia adoptivă de viezuri de mai sus

ce semnifica semnul din fruntea indience- că ele știu de unde să cumpere cloroform

jocuri cu maiestri gedai – serios, e chiar fain afara

femei indience secsi- care au cloroform?

Jurnal de peste bord sau abstinenţa nu e magică deloc

De fapt mai mult se pune problema de abstinenţă involuntară dată cu forţa. Datorită lipsei de timp, a oboselii cronice şi bineînţeles absenţa materialelor necesare, la noi în bârlog duhneşte a cuminţenie şi neprihănire.  Apăi stăm cu ochii bulbucaţi şi frică celestă că viitorul sună sumbru. Deh, imigranţii o duc cel mai strălucit, cel puţin ăia de la medicină. Adicătele, de mergeai la bal la noi (în bamboo but of course) dădeai de oameni ciocolatii cu care te bâţâiai o perioadă ş apoi te pălmuiau între ochi cu un „Nu vrei să ne apropiem din punct de vedere fiziologic?”, asta spusă cu mai puţine mânuşi.

Pe lângă liniştea fiziologică, de-o felie bună de timp trăiesc o intrigă continuă de mă mir că nu mă cheamă ăia de la Gossip girl ca personaj figurant căruia îi cade pâinea cu gem pe partea unsă. Intrigă, dar din aia păroasă fără de deznodământ, asta cu siguranţă îi degradarea inevitabilă a corpului. Meh.

La facultăţi am trecut cumva la plămâni, asta după ce am chizdit testul din muşchi, sau el m-a chizdit pe mine. Ş ne-a tors nouă cadrul didactic doi plămâni scofâlciţi, de mirosea încă dulce a Marlboro şi întrebai cu lacrimi în ochi care-i stângace ş care-i dreptace. Eu una şi nu-s singură, mişelesc cu ardore la cutia toracică ş la cum o să vină nenea ăla care fumează pe lângă morţi la subsol să aducă cleştele şi să pocnească coastele şi să-mi pun sunetul ca ringtone. Am mers prea departe…ar spune copăcel.

Weekendu’ ăsta prea prelungit am lehuzit-o anarhic prin bârlog cu o ieşire dibuită într-o seară când s-a raportat dispariţia unui suport de lumânare (lumânare neinclusă) Camel  dintr-o bodegă consumată de oameni batrâni ş netrecuţi de flirturile vremurilor bune. La faţa locului s-a găsit o creangă de Copac desigur.

Azi parcă îmi pute a şou că deh Uţa şi alte andreeee falnice să se tot adune în vieţile noastre.

Ş pe final, nu înainte de a vă prezenta ultimele motoare de ginire vreau să trimit o dedicaţie dezgustător de specială unui biped care m-a lăsat 2 săptămâni cu poloboacele în frig ca apoi să îmi dau sama că şi-a dat sama că nu mai are nevoie de poloboace: maică, să ai articulaţiile membrului drept înmuite în lichid sinovial când momentul de vineri seară o cere ş să ai viteză mare de download.

––––––––––––crepuscul contrafăcut în china cea de jos–––

„all you can drink cluj”- yeah, beibi.

„ce este un bărzăune” – nu am mai avut discuţia asta o dată? nu se mănâncă în timpul postului oricum.

„vand cloroform” – aici sau la pachet?

„pistoale mas” – apăi îi amuzant până se loveşte cineva

„tina bulina youtube” – îi pe continent tina, dar nu pe youtube

„viaţa fără vezică”- apăi eu ce să-ţi spun, s-o dus primăverile din viaţa ta.

mia mi-s simpateci baeţii ăştia.

azi mi-am schimbat pantalonii de 2 ori, ergo o fost o zi grea

Oaaaaaaahhh.

oaaaah, deci oah.Sunt beyond obosită sunt sclavul colorat care plijăşte pământul în timp ce biciuitorul său de renume citeşte reader’s digest.

zilnic am un drum de 40 de minute pe jos. tu-i zidăria  lui bine închegată de pasteur. nici bine nu s-a crăpat de joi şi am căcălau de făcut…

mă plâng ştiu, tis over-rated, dar în situaţia mea psihică şi fizică actuală cu prosopul pe scăfârlie nu mă simt mai importantă de atât.

tot imi spun că am balcon şi încerc să mă consolez. mai gioc un worms cu Uţa şi Copăşiel mai învârtim o oală (ei învârt mai mult că eu mă tem de spălat vase ca trolul de săpun). deh, nu e trai neneacă, nu e.

Nu mai am de unde acuma aşa că poate screm ceva mai inteligibil în vichend, oh vichend celest.