(A avea propriul) FUUUUUUUUUUUUUUU(rnizor de cafia)

Dragă 3 cetitor,

Trecut-au frazele lunii de când n-am mai plonjat în intimitățuri analfabetice dară acest post va fi nanometric întrucât emanciparea științitică e imperioasă.

Am venit doar să-mi confirm existența moleculară, fiziologică, biochimică, organică și deloc orgasmică și de a a a afirma că mă intru întru sesiune acest dulceag deznodământ al anului 2 medicionos în Cluj. Mă cuprinde foarte multă voioșie hărnicie fluturi în stomac de bucuriae iubire sălbatecă secsnflăcări  fior celest dioptrie poesiae la gândul erotic către aceste examene zemoase care-s like în timp ce eo-s like. Sooper cute…

Așadar te pup pe frunce și brb.

A-ți aduce aminte când ai trecut de la acadele la tsigări.

Mno și am venit în bârlog de sărbători și mi se pare ciudat să zic ”de sărbători” când mă refer la Paște că mă face să mă gândesc la Crăciun, așadar: Mno și am venit în bârlog de Paște.

Asta după ce trebea cumva să mă purced în Suceava de joi, da lucruri necurate mi-au stat în cale (nu m-am trezit, nu aveam chef, era prea cald, nu dusesem gunoiu’, nu aveam bani, blahblah) și am venit sâmbătă la amiaz’ și cam fluturau boscheții prin Timișoara-Iași. Am compartimentat cu 3 flăcăi din care doi or sunat pe toate neamurile și neneamurile lor până la Bistrița ca să facă un uber grătar dar s-or răzgândit pân’ la urmă că parcă soarele dădea să apună și parcă bătea un vânticel și parcă mai bine o lăsăm pe mâine și ălalalt băiet o citit încruntat tăt drumu din ”Principiile Microeconomiei” care mă plictisea numa când mă uitam la copertă și mai era o tante care o dispărut misterios la un moment dat și nu s-o mai întors EVĂR dun dun duuuuuuuuun. Da, am venit singură și neprihănită că tătă lumea s-o urnit mai devreme, da’ eo am zis să onorez și joi la cursuri că mna dacă mă duceam în bârlog trebea să spăl cabina de duș, lucru de care mă feresc foarte că spilcuind cu chimicale, acolo, înlăuntrul cabinei, se creează un fel de norișor de substanțe carele în concentrația aia au un efect halucino gen eugen mă rog nu chiar dar să zicem că te gâdilă oleacă pe cortex și de obicei sfârșesc așezată și uitată de vremuri acolo cântând vrun hit din ’80 și râzând când chestia aia cu fâs face fâs.

Și în bârlog îi cald, îi bine și Rodica te iubește aprig până la proba contrarie gen…nu ai chef să te tunzi și tu oleacă să-ți dea o formă la păru’ ăla sau nu te mai îmbrăca cu haleapca aia sau nu mai lua papucii ăia că-i prea cald sau nu mai sta cu geamu’ deschis sau AHA vezi că fornăiești din nas ți-am zis eo să nu stai cu geamu deschis sau stai mai dreaptă sau nu mai pierde timpu’ sau ieși și tu oleacă la aer sau da’ Andreuța are prieten? sau da’ cu Ioana ai mai vorbit? sau da’ tu ai prieten? sau da’ să o vezi pe Cristina ce frumoasă e și ce prieten înalt și cu mașină are sau când ai primu examen? (te iubesc, mami)

Da, am fost la tuns, da….mi-o filat bretonu. Da, tante coafeză arată la fel de bine rimează cu ceva-bilă. Dacă muica ta merge la acceaș coafeză îi clar că c-c-c-coafeza știe despre existența ta că deh unde se mândresc muicile dacă nu la coadă la pâne și la coafor? Ș mno cân’ pribegești la medicină medicinoasă te trezești cu tăt felu de întrebări inoportune la care știi sau nu răspunsul sau sunt departe de a fi viabile de un răspuns gen „de ce alunița asta îi mai puțin palidă decât astlaltă” sau „de ce nu mi-s egale sprâncenele?” sau cum mi s-a întâmplat azi la coafor „ai auzit tu pe acolo la tine la facultate de tampoanele XXX? că mă gândesc că fiind la medicină vă spune despre din astea”. Adevărat, ăsta o fost al doilea curs din anul 1, primul fiind întotdeauna despre pupurile care vindecă buba. Și de aici a urmat un lung monolog despre tampoanele XXX care fac atâtea chestii că zău de nu le bănuiesc a fi fabricate la Hogwarts unde în beci descendeții fameliei Weasley făuresc de zor tampoanele XXX. Frate…tot ce vrei de la reglare ciclu, chiști ovarieni, sâni mai fermi, mai mult sex cu bărbați misterioși, înalți și cu ochi căprui…cam din astea zicea tanti coafeză că fac super-tampoanele astea. DAR dup aia monologul a luat o întorsătură contestabilă (ca pălăria lu victoria beckham la nunta regală) când a început tante să-mi pove despre hemoroizi. Whoah! Whoah! Whooah! too much is too much lady. Eo înțeleg că te plimbi cu foarfeca prin bretonu’ meu, dar asta nu înseamnă că suntem la nivelul ăla al relației noastre când îmi pove despre hemoroizii tăi. În mod normal nu m-ar deranja să mi se povestească despre hemoroizi în genere, dar nu și de la tante coafor pe carele o stimez și o primesc în inima mea ca persoană care încă merită să trăiască chiar dacă îmi filează bretonu și ca prezență feminină deplină și demnă de pantaloni strâmți și tricouri scurte. Lady, pliiizz.

Așa și înainte de asta, de Paști am fo’ la rude, desigur, să ciocnim oo sau doo mașini roșii. Bunicii din partea mamei sunt în Ruși Mănăstioara, dar și tata lu tata aka bunicu Jânică se vine tot de acolo, lucru care o făcut combinația dintre ai mei foarte facilă. Mno și acolo în Ruși Mănăstioara, shit rarely goes down. Cel mai eveniment pascal o fo’ că și citez ”Adela și-o opărit chicioru’ cu ceară” în noaptea Învierii. Starea piciorului încă nu este vehiculată, dar conform lu’ Rașila lu’ Iordache e încă prins de restul corpului.

Și de fiece dată când îi sărbă/hram/eveniment padampam la bunica, ea purcesează bere Suceava pe carele ne-o oferă cu mândrie. Serios acuma, nu-s degustătoare dezgustătoare de beri și habar n-am să deosebesc heineken de becks și ursus, da’ zău, ZĂU dacă nu e cea mai bună bere EVĂR, DIN LUME, VRODATĂ. Până și sticla îi șmecheră, așa butucănoasă, mia îmi place foarte.

 Și de fiece dată după ce beau una, îmi iau somn instant. Da’ somn din ăla dulce de amiază și o amorțeală din aia sooper plăcută ca după o mega drăgosteală.

După ce am plecat de la bunicii ăștia ne-am dus la ăilalți. Acolo, am găsit un bunicu Jânică foarte prezentabil și boem carele a permis părului facial să se dezvolte, dar ordonat și autoritar. Și acuma aduce a un fel de Victor Rebengiuc. Srsly. Bunica desigur…unimpressed bunica is unimpressed. Dar, DAR, cea mai mega fază e că bunicu și-o lăsat mustață nu că așa s-o gândit el că ar fi mai atrăgător pentru doamna de la pâne caldă și i-o da un covrig bonus, NU. Bunicu face parte dintr-o uber organizație de domni în vârstă prezentabili carele se întâlnesc în fiecare zi la orele 17.00 fix (nu știu exact la cât) în fața chestiunilor alea portocalii de vini niște neni și pun ziarul Adevărul de Seară și e moca. Mno și ei se întâlnesc acolo și discută problematici incitante arhaice sau mondene și se pare că la o întrunire din asta things got really wild și bunicu’ Jânică a bătut nuș ce pariu care a rezultat în prezenta prezentabilă mustăcioară albă perfectă pe carele o lasă să convețuiască cu el, deasupra buzei lui.

Și tata (Marean) o încercat o mustăcioară da nu i-o ieșit mare lucru, maxim un fel de dubioșenie din aia pubertină.Țiu minte că aveam un coleg de clasă care prin a 6-a avea o mega mustață, era incredibilă srsly. Cred că tata s-ar simți prost dacă i-aș arăta o poză cu fostul meu coleg.

––––––spasmodicesuntsimțămintelemelepentrutine–––––

În Cluj, am chemat un taxi să mă transporte pân la gară. De obicei am conversații cu taximetriștii despre vremurile tulburi în care bâjbâim noi ca oameni de neomenie a societății post-comuniste, dar nenea ăsta o fo cel mai uber cel.

Nenea, absolvent al facultății de chimie (ca Rodica de altfel) o lucrat o vreme la o companie de fabricare a medicamentoaselor până la o usturătoare restructurare carele l-o împus afară din cercul științific de o fo’ obligat să-și caute altă bucată de pâne, adicătele în industria falnică a șofatului taximetric. Cam tristache foarte. Ș mi-o pove, nenea ăsta, despre tinerețile lui șturlubatice și despre o Mareana pe carele o iubit-o el foarte când pribegea prin facultăți ș ce vremuri faine și dulci erau acelea, dup aia m-o întreținut cu o prezentare a elementelor carele alăcătuiesc vitamina B12 pân am agiuns la gară. Nu zic, să tot relaționezi cu neni din ăștia, da’ mare mi-o fo’ supărarea la veșnica c-c-confirmare că ilustrele minți ale națiunii sunt aruncate în cotloane care prind pânză.

––––––––berlinu cade și minimalu-i marfăăă–––––––––-

Da bre, și o vinit frateleNORD . Mnezo că am crezut că-mi dau duhu de emoțiune ca la premierea din clasa întâi. O fo mega…MEGA UBER SOOPER JMEN interstelar concertu. Srsly, n-am mai fo și nici nu cred că o să mai prind picior de așa gâdilat muzical vizual auditiv mental, doar dacă nu-i vorba de alt concert frateleNORD. Începând de la Zone, trecând prin Cleg și sfârșind pe Gina Pistol…o fo tres jenial și excelent foarte. Numa când îi simțeam prezența lui Cleg la mai puțin 10 metri de mine mă lua cu leșin deplin. Asta o fo așa ca c-c-cadoo că o fo ziua lu Copacabana și Andreutsa o zis că hai domle să facem o măgărie din asta fenomenală și să-i chemăm. Ea o îndrăznit cu toatele, eo n-aș fi avut destul testicul teoretic să abordez problematica, așa că tăt respectu de pe cartieru Burdujeni, etaju 1, apartament 5 pentru Andreutsa că te chem să-mi organizezi nunta și să țipi la rudele mele îndepărtate să-și bage cămeșa în pantaloni. Concertul s-o ținut în La Subsol și deși să zicem că s-ar fi primit cu voioșie mai multă prezență fizică o fo mai intim și mai fain ca la un VIP parteh care se lasă cu prizări de crini de pe ceafa domnișoarelelor cu daddy issues. Pe la 1 încolo s-o lăsat cu tsavărae și s-o aglomerat surprinzător coșmelia cu tăt felu de bipezi, da’ era cam frig, că deh borcanele se țin în beci unde-i răcoare. Oricum, asta o fo și rămâne cea mai împlinire de semestrul ăsta și-mi crăpă inima nu de la colesterol ci de fericire că am onorat cu prezența și că domniile lor lăutari în serie o onorat cu muzicuța și că acuma stăm toți big pimpin cu sticăre frateleNORD pe laptopuțe.

Hai v-am pupam și ne cinstim după sesiune.

*am mai ternat înc-o pesă, dar încă n-o scot la aer că doamne agiută s-ar putea să se coacă la ID fest de către  knocări așa că ține-mă de mână dragă 3 cetitor cu tot cu tata să izbim cu toții că încă am probleme cu finalu și Copacabana o făcut cea mai mega metaforă la adresa piesei da nu-mi permit s-o reproduc că o facem cu protecție.

A se vedea blocu’ meu de pe Taj Mahal, se vede etaju’ șase unde parchează Orfeu …. dacămăntselegi

Carelevasăzicăle o venit ea ș vremea aceea când mi-sentâmplă singuru concert ajunsibil din tăti punctele de vedere și auz și OMGFGHBBQXXXWTFLOLHȘIPAPAYA!!unuunu!!!

da, dragă trei cetitor te invit oficial covor roșu buzele tale dooa din alea la concert senzațional mamaia 1997 marius țeicu care între timp a fost anulat așa că hai la ăsta instead CONCERTEXTRAORDINARINSERIEOMFGCE-IASTAVREINEAPARATSAVIICUCEESTIIMBRACATANU-IPOLITICOSSASCRIICUCAPSLOCKDACLICKCLICKCLICKCLICKCLICKCLICKDATRESAAIFACEBOOKCASAVEZISIDA-IATTENDACOLO

cumva că la asta se gândește mama ta când îi spală cana preferată cu burtă a tatalui tău fără burtă și când orizonturile se întâlnesc sentâmplă lucruri matematice care ne bat la șah, dar celebrează profilaxia durerilor de șale.

frateleNORD FTW!

aicea pentru gâdilat de ochi urechi prietena ta fără să vrei gâdilatul adică

aicea niște din alea cum le zice așa exact din alea de sărit coarda peste aceeași prietena a ta, gâdilată involuntar de

pe scurt pe 8 aprilie și nu cu o zi mai putsin sau în minus sentâmplă ce sentâmplă doftore ai să vii ș-ai să vezi

ne vedem la concert, da hai hai alelei flăcăi cu barbă în special și domnitse mulate și să ne împreunim fizic, psihic, celular, cromozomal, studenții la robotică îi așteptăm în anticameră să nenpărtășim cu aceeași șurubelniță ejnebun nu fă din astea că îi post.

ș niște din asta în caz că vreți cozonac la căldurică:

A-mi scăpăra sufletu’ la ochiu tău de căprioară.

Dapăi afară începe a buluci a căldură și asta am observat az’ când veneam de la școală și nu mi s-o mai aburit ochelarii când am intrat în chioșc să purcesez mandarine. Această instigare a universului la căldură îmi displace foarte, întrucât fiind născută în sânul lu’ iulie fără nicio legătură whatsoevah nu-mi place căldura și mă pregătesc să mă refugiez în spații cu temperatură răcoroasă constantă pe toată această perioadă și să scot capul supt stele după orele 23.00 când știu sigur că își va face prezența cel putsin o boară de vântoasă.

Această excelentă sihăstrie ermetică vine mai devreme ist an pen’că îi prima dată când observ că primăverile, bipezii, monopezii, nonpezii, amfibienele, portocalele mele, ierburile părcă se drăgostesc mai mult una cu alta. Fiind o distinsă și oficială reprezentantă a categoriei amărue feminine cu o neiubire la activ, eșec sentimentalicoiosfizic, ourlovecanneverbe and all that jazz, acest lucru nu poate decât să mă facă să îmi subțiez ochii a dezgust de fiece dată când cei ferice cărora li se pare că li se pare că li se pare că s-au găsit într-o mare de pești cu blănuri mov și dame de empatie își celebrează iubirile pe lângă mine, mai ales în raza mea de lucru…știu știu don’t be hatin’ maică.

Mia îmi place băetsi cu barbă și ochiu mare și căprui și cân’ se uită la sufletu’ meu și-mi cere să-i construiesc un reactor nuclear dintr-o giumătate de pisică, o sticlă goală de cola și un penson cu păr de cămilă apăi să fiu scalpată de unicorni dacă nu i-l fac și îi aduc și o doză de bere între sâni. (asta-i o glumă tata, nu te supăra, n-am nicio apsență semestrul ăsta srsly, salut-o pe mami). Dapoi și s-a întâmplat să mă intersectez cu un flăcău vichendu’ ăsta, să-i zicem domnu’ T. Desigur, în mintea mea tenebroasătentaculară domnu’ T. și cu mine aveam copii cu ochi verzo-căprui și cu barbă și el mă aștepta în fiece zi acasă cu pâine prăjită unsă cu iubire și gem și magiun și dup aia se întâmplau lucruri neortodoxe și încă gem și magiun și încă geem și geeem geeemmmm și magiun. Ehem. Așa…da’ având o existență amăruie în genere m-am mulțumit doar să vorbesc dimineața cu el despre vreme în timp ce el stătea stingher în picioare (da’ zău dacă nu se opreau toate celulele mele în profază când își flutura ușor cu mâna părul negru de pe frunte) și să-l ung cu spumă de păr pe spate că așa cere datina când c-c-c-curtezi un băiat. Dapoi și nici cu domnu T. ourlovecanneverbe că el îi di diparti și eo nu-s de aicea, dar populez aicea și nu cred că ar fi rămas să facem copii cu ochi verzo-căprui cu barbă și în prealabil cam asta o fo’ cea mai intensă activitate fiziologică și sentimentală pe carele o să o mai am primăvara asta având în vedere și auz că am de gând să mă semi-sihăstresc.

–––nu te supăra, batista asta miroase a cloroform?–––

Ș la școală îi ochei. Dupamiezile le moțăi anarhic și serile mai cetesc o măslină o atenție și dimineața mă trezesc din instinct la 5 și am o giumate de ora de activitate intensă după care readorm și readorm prea mult și când sună toate cele trii felefoane a alarmă mă ridic din pat, le închid le iau cu mine în pat și adorm cu ele pe burtă închizându-le prin somn pe fiece în parte după care mă trezesc iar din instinct și fuji la școală unde chiar dacă mă strădui nu întârziu ci ajung cel mai devreme dintre toți de sunt bff4evah cu portarii. Ș îmi place foarte la Epidemiologie unde domnu’ doftor o făcut o uber prezentare în power point carele era un fel de metaforă pentru disciplină și prezenta în imagini vacanțurile lui europene exclusive și mă găseam și eo doritoare ca peste ani să fiu un nene cu păr alb și cu o doamnă pe nume Gina, dar să-i spun Ginuța și să îi asigur un viitor alături de mine și să merem prin occidențuri și să ne facem pozne lângă fântânile arteziene și să ne pupăm cu buzele țuguiate așa cum fac oamenii bătrâni și să-i dezgustăm pe copii noștri. Da’ dup’ aceea mi-am adus aminte că nici nene nu sunt și Ginuța îi de fapt o metaforă mai contestabilă pentru un presupus domn T. și că de fapt mii cam foame și aș mânca o mandarină și că sunt în spitalul de boli infecțioase și că asta mă face oleacă paranoică și că nu există amfiteatre comfortabile și că o să fac scolioză la facultatea asta și că pe bancă sunt exact 1763 de microorganisme și că îmi doresc foarte să mă spăl de 1763 de ori pe mânuri și că Daniela mi-o dat la un moment dat niște chec și m-o distras de la fundamentățile existenței mele.

și tu tot la mal și mnezo știe ce mai faci pe acolo.

*și la multsi ani lu mama și lu bunica aia de diparti și lu bunica aia di mai aproape și lu mătușile mele și lu doamna dirigintă și lu profa de mate și lu profa de română și lu tantea aia de la balconul albastru și lu tanti Doina de care nu mai știu nimica și lu nana și lu andreutsa și lu andreea și lu larisuca și lu danela și lu diana și lu iulia și lu ana și lu toate fetili care este în prealabil…și lu mie.

 

*le funneh updeit:

A mpodobi mamă bradu’ lu’ Fuego

Icătă că trecut-au fazele lunii de când nu v-am mai eggzemplificat poveţe cu tâlc gen spune nu drogurilor, ‘nainte să treci strada te uiţi ‘n stânga şân dreapta, calota polară îţi vrea binele şi „Studiu asupra nevraxului” e cel mai preten al omului evăr.

Dapoi ci s-o mai întâmplat în universul paulician te întrebi poate dragă 3 cetitor sau poate nu.

Apăi s-o dus o felie de semestru medicinist în carele am învăţat supraveţuirea ca nenea ăla de pe discovery care doarme prin cămile şi îşi bea urina on teh rocks.

Cu zile dulci de la 8 la 8, meniuri nu prea diverse la cantină şi chilele de cafia date pe gâtlej la ore contestabile, aceeaşi carte răpciugoasă şi ilegal de consistentă despre sistemu’ nervos pe care o tot prelungesc la biblioteci din octombre încoae pentru ca să nu o mai ia nimenea evăr şi pentru ca să fac hernie bilaterală prenupţială, am trecut prin troienele ştiinţifice. Am dat şi eggzamenu’ la opţional (explorără cardio blabla), eggzamen carele o fo’ cel puţin interesant da’ nu-mi permit public să constant faptele petrecute ci doar în particular la o cană de ceva o măslină o atenţie pentru că lucruri nesfinte întâmplatu-s-au acolo şi când am venit de la eggza’ m-o prins ditai potopu’ de mă plooa şi pe copilăria renegată aşa că am ţâşnit într-un taxi la călduts unde nenea taxi conducător mi-a reprezentat bassu’ cu nişte muzică foarte kamasutraresciană de îmi făceam limbă cu crucea şi cruce cu limba când o zbughea pe vro’ alee mai puţin luminată. A, ca să nu mai zic fără nici o legătură cu kamasutra şi totuşi cu toate legăturile trupeşe şi armonioase di pi pamânturi cunoscute că cu (căcu) o sară ‘nainte de preailustrul eggzamen ningea infernal în luna lu’ Marte şi eo cu Uţa, Copacabana, Andreea lu’ Marius şi Marius am ieşit după blocurile gri să censtim poesiile cu prostii a lu’ Macedonski şi ne-am lăfăit cu o bulgăreală magistrală de unde am tras concluzia că are sens că cercul (căcercu) meu de pretenari din copilărie era restrâns având în vedere skillurile mele inexistente de a constui bulgări care mai mult sunt reprezentaţi de câţiva fulgi pe un deget şi ţintirea inamicului cu un damage din nou inexistent. După un sfert de oră de alergat în cerc , ei unu’ după altu’, eo după umbra mea, ne-am autoobosit şi am urcat la caldurică pentru păsăepiteliul unistratificat.

–––-porcunmărşimărunporc–––––––––-

Ş când am agiuns aprope de mirosul de vacanţă tăti celulele se opreau din diviziune şi aşteptau salivând marea plecare spre tărâmuri dubioase. Deşi, recunosc îmi e dor foarte de colegii mei unu’ mai medicinos ca altu’ începând de la Răzvan carele trozneşte cu glumitse sexuale de luni începând şi pierzându-şi interesul până vineri şi terminând cu Ana care face enonomie şi la moleculele de praf (ţucau-ar bunicu’ Jânică că ar fi mândru de ea) şi care are un borcan în care o sălăşluit o dată un soi de finetti şi care acuma când îi e poftă de ciocolată pe care nu şi-o permite deschide din când în când borcanu’ să simtă miros de dulce şi după ce celulele oflactive ţipă a orgasm glucidic, Ana închide repede borcanu’ ca să mai păstreze nişte damf de ciocolată şi pentru zile mai negre. Semestru’ ăsta m-a binecuvântat cu cea mai dumă de medicină evah! carele o fo’ sponsorizată de domn’ doftor la cursu’ de anatomie şi carele şi-o desfăcut bumbii de la halat ca să dezvăluiască un tricou pe carele sălăşluia ceva de genu’ „Cu ischiaticu’ te poţi spânzura da’ mai bine foloseşti o sfoară” care îi like funneh pentru că like nervu’ ischiatic îi like sooper mare…era mai amuzant dacă erai acolo.

Ş o să-mi fie dor şi de alde Uţa carele s-o baricadat la bunicii ei care îs like campioni interstelari la remi ş de alde Mişu carele când îşi dă jos ochelarii aduce a descendeţă chineză aşadar acuma nu-i mai spunem Mişu ci Jing Peng şi de Andreea lu’ Marius carele tăt timpu’ miroase a ploae caldă de primăvară şi carele m-o convins că avem un şoricel în baia mare ş unu’ în bucătărie ş eo aşa de tare o cred încât în fiecare dimineaţă mă duc cu mare sfială ş frică în ambele încăperi, tresărind şi din rinichi la orice foşnet străin de fiinţa mea tremurândă şi de Marius care are căciulă care îi avantajează ochii şi desigur şi de Copacabana care are un vibe James Bond l8ly.

Da’ o să mă văd cu Tinu’ de carele am like sooper râs pentru că i-o luat un nene interviu în aeroport de i-o cerut părerea proprie ş personală despre mijloacele de transport în comun şi lu’ Tinu’ i-o ieşit ceva de genu „I’m afreid tu teic dă bus bicuz i cum from east iurope”. Bwahahaha Tinu’.

––––foae verde paradis, az la carfur îi deschis––––

Srsly nao, nu mă deranjează că like Crăciunu’ îi uber comercializat de o ajuns x-y-z-mas, pana mia, da’ mă sooper ofti să mă du’ la cumpărături…mai ales când mă trimete Rodica (de care iară am râs like uber tare ca like Marean (tata) o ţine trează noaptea ca să-i pove despre existenţa elementelor chimice şi Rodica îi like X_x ) să investesc în haine pen’că like îi uuubbbeeer aglomerat şi toată lumea se opreşte în drum, eggzact pe mijloc like wtfbrblolbbq! de ce?! de ce te opreşti în drum?! pentru ce mnezo tresă îmi schimb eo traiectoria, să deviez de la uber misiunea mea pe care încerc din toţi gluteii să o scurtez cu suckcess?! wtf yo?! În afar’ de asta îi excelent în bârlogul originar (bine…în afară de în afară de faptul că nu înţeleg de ce Rodica face cornuleţe care omfg au gust de heruvimi care şi-au scăldat nirvana într-un râu de nucă şi zahar pudră şi nu ai voie să mânci cornuleţe decât de Crăciun deşi le face cu doo zile înainte deşi şi ea şi eo şi Marean ştim foarte bine că plecăm la Bacău de Crăciun şi nu luăm cornuleţe cu noi ergo nu e nimeni care să se înfrupte din ele de Crăciun ergo stau acolo minim 5 zile neatinse şi nedezmierdate de nimenea aşa că după această logică care este like foarte logică vin să întreb cu lacrimi în ochi di ce cacamaca nu am voe să mânânc cornuleţe evah?!

–––––-tanannanamciuciuciuciu–––-

Ochi pentru ochi ş pasta pentru dinte drumu’ spre bârlog nu a fost lipsit de întâmplări sezioniere. Am avut belet în vagonu’ deschis (crec aşa îi zice mama luia) şi like am urcat cu stupoare şi frică în ochi în ceea ce părea la început a fi Narnia şi a avut deznodământul de a fi Narnia pen’că like era era un frig de îngheţa şi gându’ gândului despre gând da’ măcăr în Narnia erau presărate creaturi mitice şi fuching magice da’ în vagon era pustiu şi făr de pinguini şi am mers aşa vro oră dârdâind cu sfârcurile care s-au restras în interior şi s-au întărit pe coaste până când a venit cu mare mister controloru’ care ne-o luminat în alt vagon în compartiment cu o măicuţa şi un fecior roş în obrăjori.

Dapoi cam asta îi dragi bipezi şi nebipezi iluştrii, eo mă retrag întru sărbătoricime şi vă recomand troiene şi festivităţi trainice, ne-om auzi când ne-om auzi nu înainte de a face o sooper dumă de medicină la care o să râdă probabil numa’ eo care o fost o sintagmă de la motoare căutătoare pe care mii lene a le mai stima aicea, dar din care una’ mi-o rămas în girusuri :

„ce sa bag in strugurel sa-mi iasa roz ” – coloraţie hematoxilină eozină (bwahaha…da…îi amuzant..sort of, uatevah sunteţi ignoranţi)

V-am ţucat pe oh brad pitt frumos.

A reprezenta basu’

Diseară noi, aceşti iluştri bipezi, ne prezentăm la concert extraordinar Relative ca să reprezentăm basu’ în cinstea lu’ Mişu a cărei zi de naştere o tot celebrăm de o săptămână încoa’. Ţ’ani Mişule!

Apoi trecut-au săptămâni ca o palmă pisti ceafă ş eo tot cu 20 de ore de nesomn per zi am rămas. Nu că m-aş plânge dar mi-ar prinde bine o sesiune de pleoapă pe pleoapă.

Deznodământul ştiinţific se coace ca revoluţia şi te rog du-te şi verifică cuptoru’ că eo tresă întind rufele. Facultăţile mi le îndeplinesc zilnic cu prezenţe inoportune la tăt felu’ de cursuri interactive cu prezentări power point şi conferenţiari cu voci călduţe sau stridente cu costume lucioase şi păr facial indispensabil pentru a fi luat în serios în comunitatea medicală. De când a început semestrul am tot trăit la bibliotecă şi cafeaua dintre cursuri dată pe gât în Broadway a devenit cafiaua care-ţi gâdilă ombilicu’ în faţa decanatului pen’că îi varianta cea mai eftină şi mai puţin time consuming. La bibliotecă mă tot plimb (fetili se pregătesc intens pentru concertul miezonoptic şi mă tot bruiază cu mişcările lor lascive în bluze ilegal de strâmte şi decoltate nom nom nom) printre rândurile de psihiatrie (la psihologie avem de uneltit la un uber eseu carele dacă îmi va ieşi dezgustător de excelent îl voi posta poate dacă voi simţi vibe-ul) şi neurologie de unde am luat o carte uber şmecheră pe care am cărat-o nefolositor de mult după mine şi mi-a mutat vro trii vertebre din originea lor pen’că are greutatea unei girafe gestante (această greutate, aici aş putea face o parelelă cu Atlas da’ nu dramatizez aşa de mult deşi parcă aş vrea oleaca, pe care a sesizat-o şi un flăcău cel puţin contestabil care m-a ginit la căpătul piezişei şi carele m-a combinat oleacă ca dup’ aia să îmi ceară 3 lei pentru o cauză nobilă care o bănuiesc că se referă la existenţa lui de hardcorist şi nu la copiii nevoiaşi pe care i-a menţionat şi carele m-a trimis să-i iau doo pachete de tsigări, din banii lui desigur şi zău dacă am înţeles de ce nu se ducea el să facă treaba asta şi de ce am acceptat să mă duc, el spunând că îmi ţine cartea de fiziologie până mă întorc eo şi eo tot timpul cât eram în magazin îmi făceam scenarii sângeroase cu referire la acea carte şi îmi scuipam pe suflet şi mă rugam la ăl de sus ca flăcăul ista să nu fuga în Mexic cu a mea carte, lumina şi mărul ochilor mei şi a examenului ce va să vină. În finale am îndeplinit misunea şi am recuperat şi cartea da’ îmi dau seama că am făcut echivalentul a mersului la bucătărie să-ţi aduc o bere şi un sandwich şi că am fost folosită şi că nu mă deranjează asta şi că oarecum îmi place…hm.) carte pe care o să o tot prelungesc în fiecare săptămână pentru tot restul vieţii probabil pen’că mă tem să nu o ia altcineva dacă o returnez în totalitate.

––––––-spasme sentimentale––––––

Ne-am uitat la un film anatomic cu disecţia tuturor celora care aparţin de sistemul nervos centrul (jos sistemu’ yo) şi era foarte şmecher ce se întâmpla acolo şi tăt felu’ de felii de creier carele mi-am dorit să le tai şi eo pen’că părea o activitate foarte incitantă şi intimă anatomic vorbind şi zău că mă jur pe penarul meu cu felurite culori şi carioci fosforescente pe care l-am uitat în sala de curs de fiziologie, dar pe carele l-am recuperat cu neruşinare,  că soundtracku’ era de filme porno carele mi se pare o revoluţie cinematografică ce trebuie mai des practicată în filmele în care nevraxul e personajul principal.

––––––auz băiatu’, n-ai o mucelniţă?–––

Apoi îs la opţionalul care stă supt incidenţa numelui de „Explorări cardio-circulatoblablabla” pentru carele eram şi încă mă aflu destul de entuziasmată, doar că e plasat la o oră nefericită într-o zi nefericită care începe de la 10 şi mnezo ştie când se mai termină că tot am impresia că toată săptămâna e un fel de zi de miercuri prelungită. Şapoi am purcezit spre această aventură cardiologică carele se ţine în spitalul de recuperări cardioblablabla carele se află eggzact în (aicea m-am cenzurat de dragul rudelor sangvine şi nesangvine) groapa Mareanelor, adică like uber UBER! sooper dooper incredibil de omglolwtfftwrolfbbq DEPARTE în Zorilor şi e foarte bun numele cartierului, pen’că tot urci dealu’, muntele ( venus, hahaha apropo tot îmi trimite Laura Andreşan spam-uri cu filmuleţe deocheate, mulţumesc tanti da’ mă descurc şi singură) şi îl tooooot urci până ajungi la degetu’ mic a lu’ mnezău şi ai vrea să-l gâdili dacă n-ai face hipoxie până acolo. Îi aşa di diparti şi aşa de mare încât văd copilaria lu’ bunicu’ Jânică de acolo. Mno, acuma cursu’ în sinea lui sinească îi foarte şmecher şi doftoru’ carele o venit îi ş mai şmecher şi entărteining şi cumva la un moment dat o agiuns la o replică din Hamlet „horaţiu, mă-ntunecesc coae” ceea ce mă unge foarte. Da’ asta m-o făcut să-mi dau sama că de voi rămâne şi agiunge sănătoasă şi la fel de bipedă până în rezidenţie pe carele sper să nu mi-o petrec aicea pen’că deh… îmi voi alege specializarea în funcţie de cât de mult îi de urcat până acolo (haha joke, but not really)…so far cardio’ is not on teh list!

–––––deşi sişu e liber eo tot afirm sişu liber––––

taula baula : na bini. apoi ma du’ sa invat la micro pe maine.
taula baula : pup cu microbi
rus IoNuT : oki , pup cu anticorpi

hahaha dumă de medicină…. nu mă judeca!

de aicea am luat.

pluuuuusss mă gândesc că e cel puţin interesant plus very thoughtful să-i faci la oxy un site

Aş băga nişte motoare da’ mii cam somnuc aşa că ktnxbye.

pup cu microbi.

A ţi-o da centrifug, centripet doar dupa ce mă scoţi la un suc

Postu’ ăsta l-am încolţit alatăseară (era’ vro 4.oo la crăpatu’ zorilor) când intrasem confuză şi supt influenţă în dulcele bârlog cu hernia-n muşchi proaspăt coaptă la concert Toy Machines şi Relative. În postu’ ăla din 4 paragrafe, 3 erau despre cât de bunoci îs flăcăii din Relative ş am zis că am un statut de duduie nevricoasă de întreţinut aşa că m-am cenzurat niţel.

Oricum, o fo’ uber secsilos şi am mamelit-o greu. Deşi n-o onorat cu prezenţa dezgustator de multă lume o fo’ ca în famelie că îţi permiteai să spargi arcadele cunoscuţilor. Tătă lumea s-o animălit anarhic de la un moment dat am văzut un Teiu’ (bine bassistu’) sângerând şi un Andy care nu-şi ginea cheile de la maşină. Da’ totu’ o fost excelent în deznodământ şi am agiuns cu taxi’u acasă pe care am plătit mai nimic că am pălăvrăgit despre vreme cu taxicentimetristu’ ş o zis că am ochi frumoşi la lumină farului său şi mi-o luat numai 2 lei.

––-şugubeţii––

Domle’ şi Marean şi Rodica, ai mei sânje din sânje părinţi, au spălăt putina pe meleaguri mai exotice lăsând în urmă o Paulică înfometată dar cu surâs departe de a fi cuminte în bârlog. Prima dată o fo’ acu’ doo săptămânuri când Paulica om bun a intrat în vârsta legală (dooăj) de a deţine mult mai multe lucruşoare asupra ei şi o serbit cum se cade de o mirosit şi o săptămână după a alcoale, tutunuri şi alte cele. Rodica n-o fo’ prea ferice de această noo schimbare de parfum şi după o oră de la sosire se tot plângea de miros, care Paulica ştie că ea nu avea cum să mai simtă că o învăţat la fiziologie despre adapatarea receptorilor la miros şi i-o relatat lu’ Rodica aceste ştiinţe exacte şi Rodica o trimes-o în camera ei cu promisiunea că de mai comentează o să se alegă cu nişte adaptări pe schinare cu lanţul de la bicicletă.

Mno şi după multe bucurii întru această solitudine excelentă, am agiuns la concluzia că nu mai vreau să spăl vase şi să fiu trezită de bunicu’ Jânică în fiece dimineaţă cu un castron de păstăi sau conopidă (depinzând de aranjarea planetelor) ş mii dor de o Rodică ş un Marean carele să mă cicălească şi să mă tot întrebe ce fac cu viitoru’ meu…

–––-bărzăunele, pretenu’ omului––––

Am ternat ş cu albinăritu’ pe anu’ ista când m-o luat Marean să sugem cel mai proaspăt strop de miericică din sânul naturii. Bineînţeles, mi-am asumat poziţia de centrifugar în serie şi am stors melasa dulce din ţâţâni. Eram eo tare vrednică pân la o bucată, adicătele fără mânuşi, protecţie ioc (copii, folosiţi protecţie srsly) şi dădeam la centrifugă cât era soarele de mare pe ceruri. Desigur nu mi-o mers tare falnic că jap m-o proptit acul în policele de la mâna dreaptă. Vaiete, urări de sănătate şi nezăi, sfinţi ş arhangheli mai târziu făceam o pauză sindicală pe pridvor la o apă plată non-fântânară de se mira nea’ Ion cum varicele lui norocos se vinde apă fără bulbuci. Ş cum stăteam eo aşa boemic cu mare drag hipiot pentru tăt ce-i vietate pe lume ţac pac încep a mă băzăi dragele doamnele, albinuţele. Marean mi-o zis măiestru să nu mă apuc să le vâjâi palme şi cârpe pe lângă ele că le aţâţ…da’ rebel cum îi adn-ul meu am început să mişc un prosop pe lângă ele…mare greşeală.

Nu mai plecau domle, eram viciul lor număru unu. Am început desigur să fug din loc în loc vâjâind acelaşi prosop şi măsluind la un uber plan. M-am proptit cu spatele la uşa am zis că bre, le văd mai bine aşa şi îmi protejez fesierii. Da’ saboţii lu’ Neagu Djuvara că m-o pizdit direct în scalp, în lobu drept…ş nu aşa că s-o viezuinit în păr şi din nou aceleaşi alergături altetice cu aceleaşi elemente demiurgice pomenite şi înlăcrimări ilustre.

Alte centrifugări mai târziu, ne pregăteam să ne urcăm în coteţ (că aşa îi spune Marean la maşina cu care merem la albinărit) ş iară mă găseam flirtând cu natura, mai suavă pe’nserate iar eo mai umilă şi mai nevricoasă. Desigur ţac pac jap a dooa înţepătură în scalp, în celălalt lob…aici m-am prins de cămeşa lu’ Marean ş i-am zis de vrea să-i aduc o cană cu apă la bătrâneţe ar face bine să mă transporte acas’.

Ş acas’ am agiuns şi în pat m-am pus să-mi hodinesc ciolanele. Ş în aceeaşi noapte m-am trezit cu febră 39 cu 5 ş confuză ş îndurerată m-am dus la muică desigur, pen’că luând exemplu de la reclamele cu copii febroşi am nevoie de o prezenţă mamelonară în plus faţă de mine….

Da’ uneltirea lu’ Horia, Cloşca, Crişan şi restu găştii că Rodica şi Marean dormeau tutun şi nu s-o trezit la miolăirile mele ilustre. Aşa că mi-am tras un fervex ceea ce m-o făcut mai confuză decât eram şi la un moment magic am avut o polemică cu un scaun de care mă împiedicasem şi căruia mi-am cerut politicos scuze dar care tot nu s-o simţit să se mişte din drum a dooa oară. Aşa fac când sunt supt influenţă, am tăt felu’ de polemici cu mobila care nu mă mai sună a dooa zi.

Eo zic că şi aşa iasă un postuleţ măricel aşa că mă voi opri aici dragă cetitor cu promisiunea că voi mai scrie recent recent da’ amânpatru ştim că de abia peste o lună plină ş o alună.

Hai poleniza-v-aş.

A nesomni şi atât bă că serios nu am dormit din perioada mea intrauterină.

Noah, adică…acuma stau şi mă dor gluteii că am mers azi în toţi cei 4 poli ai clujului ca să fiu om bun şi prezent la cursuri, laboratoare şi alte niznaiuri facultăreşti. Adică cum cureaua magică a lui Hipocrate cu care-şi lega soţia de pat să-i arate ei cine are jurământul în famelie să pui spitalele astea aşa diparte unul di celălalt şi să mai şi pui bipedul student nedormit să se grăbească să ajungă la timp să nu-i fie pocit scalpul cu vro pungă cu urină în timp ce te fâţâi la el că da’ de ce întârzii domle? Ca mai apoi să te fugi la biochimie unde să-ţi fie frică să pui capacul la stilou că faci gălăgie ‘n amfiteatru şi nu se aude doamna conferenţiar când ne spune noo că colagenul îţi face fapte bune fără să ştii.

Oricum, postu’ ăsta îi ca să fie mănţelegi? ca să ştii că încă pulsez dragă 3 cititor şi că nu m-am alăturat statisticii domnului doftor de la primu’ agiutor care ne-o zis uitându-se boem pe geamlâcul prăfuit că pi vremea lui erau cel puţin 4 sinucideri pe an la medicină. Apăi n-o fi aşa di greu, da’ mă jur că e al naibii de antrenant…

Mno, eu o să mă retrag întru sublimităţile de rigoare la răcoarea papilianelor, lanţurilor de aminoacizi, pompelor de sodiu-potasiu că deja începe a pute a sesiune pe la noi..şi crec îmi voi îngloba laptopul într-o veziculă şi-l voi îngropa lângă umbra lui Mihai Viteazu’ la Cozia care mi-o zis un preten di mai di mult că i-o căzut la un test şi el o desenat pe foaie chiar umbra lui mihai viteazu şi un semn din ăla „welcome to Cozia” că săracu’ nu şi-o fost învăţat, că mii că iară mă aflu internaută şi mă uit cu Uţa la americaz next top model şi ne minunăm şi ne facem cruce cu limba şi aplaudăm când un nene chel nerecunoscut fotograv interstelar pe nume Nigel le spune la fete în timp ce promterul îi zgârie cheliile: „Fată tu în poza asta eşti ca tula. Serios, adică tu dacă nu mi-o vinzi..eu nu ţi-o cumpăr”.

Nezău ni apere de subnutriţie televizată.

Hai sănătăţuri ş ne auzim în vro ceva….

––să-ţi bagi Paulica––

Noo chiar nu ne ies surprizele. După aproape rateul di la ziua lu’ copacabana la care s-o scăpat vro doi pe care nu o să-i numesc (ceapa ta Popa şi Hippy), era să-i facem o surpriză lu’ Uţa că vine ziua ei…că trebea să vină unu pe nume Radu şi altă donşoară pe nume Ioio (care-s diparti la suceava). Da’ io când i-am zis lu copacabana „coae, am vorbit cu radu şi o zis că ei or să vină, atunci seara de ziua lu andreuţa”, el se gândea la cum să-şi cureţe crengile de furnici şi io zis lu Uţa „coae, o zis Paulica că vine Radu şi Ioio.” Mno bravos. Concluzia e că noi nu ştim să ne surprindem aşa că vedeţi că-i facem petrecere surpriză de care Uţa nu trebuie să ştie?! BINE?.

Ulterior am aflat că Copacabana a fost distras de faptul că eu aveam halatul de doftorie pe mine şi îmi trăgeam şosetele. Yes, I have that effect.

––ridichii făr de stăpân–-

La noi în bârlog nu se face împreunare fiziologică, nu se şterge praful prea des şi nu se duce mirosul de popcorn din cuptorul cu microunde, dar asta nu le-a oprit pe ciorile alea doo (şi asta nu e dumă rasistă…gen) să facă nişte sweet luvin’ azi după amiază la noi pe balcon printe chiloţii noştri neuscaţi. At least someone is gettin’ some….

Hai sănătate că am test mâine.

Doojdemii de acarieni se legănău pe pânza mucoasei nazale.

E târziu în noapte și luna își fălește rotunjime pe flatulația stelească a boltei.

Dramatizez (mmm drama) nu e așa târziu în noapte, e 23.06 și asta în limbaj de învățat pentru biofizică înseamnă 14.00. Noaptea e tânără dragi embrionari ai jocurilor cu gedai.

Așa….ăăă..revelion? da. Încerc di obicei să abdic de la sărbătorile comunale în masă, mai ales revelionul pentru că nu mi se pare un motiv prea bun de vărsat beutură pentru (în cazul meu, vișinată produsă în podgoriile vișinărești a familiei Palade, aka mama și taica lu Tina (nu, nu e Tina bulina de pe youtube, care a atins ceva sărciuri pi blog)) trecerea inevitabilă a timpului, ca și cu zilele de naștere când ne scufundăm tumorile sentimentale în licoare pentru degradarea la fel de inevitabilă a corpului. Anyhu, fost-am la Dorna, fost-am într-un bar, stat la capătu mesei cu oftatul în rărunchii bronhiilor, pac pac pac artificii, pac pac pac gură de șampanie, pac pac pac pe tren înapoi, pac pac pac se ia lumina pe tot vagonul, pac pac pac eram cu 2 neni contestabili în compartiment, pac pac pac mă gândesc că mă trezesc cu chiloții (care nu îmi aparțin ar fi un scenariu bun) în mână când se aprinde lumina, pac pac pac agiung cu acasă, pac pac pac mă gândesc că poate ar fi fost mai interesat un schimb de lenjerie vagonală, măcar ar fi fost un început de an șturlubatec. pac pac pac. În concluzie ocluzie…revelion = meh (totuși am văzut pe Tina, care are breton occidental, parol).

–-umplutură de pirostenie la cuptor–-

La drum spre Cluj, mi-aș fi dorit să fi cunoscut bipedul/a/zii/brânză care vinde cloroform pentru că din cauză era un băețel care o vorbit încontinuu-uu și perpetuu și totuși se învârte. Băețelul ăla e singur sursă de energie alternativă pentru un întreg continent, hell, pentru Pluto (că și așa e prea puțin mediatizată planetuța asta mâțâțâcă (am zis țâțâ, da)).  Io și Uța ca tot omul, că eram doo de fapt, am vinit cu grieu di acasă cu bagaj cu cărți (eu le-am luat pe toate, inclusiv Netterul care îi like gros ca ceafa  fratelui vitreg văr de al doilea a lui Gore care stă lângă mina de uraniu) cu porc și tocanițe aventuroase dpdv culinar (subsemnează Uța aici) și ne făceam cruce și ne gândeam la Ăl de Sus și la herniile din viitoarele tumori ale coloanei. Marean (taică al meu) ar fi făcut o schemă, gen:

Deci: anal ogie:

Imagine 1, click dă pe aia din dreapta: Alea de îs roșiatice îs povara mea, ălalalte ale lui Uța și Marean aici ar fi încercat diferitele (oah ce-am strănutat, cred că mi-am împins un muc în creieri) alternative variate ale căratui de bagaje nu pentru a evita eventualele hernii și vizite la terapie ci pentru a merge după o schemă organizată, pentru că e like uber kewl să urmezi regulile…UHUUU!!!

T-ul în trianglu e Taxi-ul, un fel de scop numero 1.

Marea bulină spiralândă e scopul final, țâța de mâță, dulcele bârlog.

În final, am apucat alambicat și lugubru cum care ce unde hepa cum a reușit și un flăcău care ori fugea de armată ori armata fugea după el ne-a susținut fizic și a transportat bagaje pân la taxi. Nenea din taxi, om bun, ne-a lăsat cu o scară de bloc mai încolo și blăstămuri și pacioace și o Uța cu decădere sinaptică la etajul 1 mai târziu, am agiuns la îmbârlogire.

Capra e pentru atmosferă. Poză de are palarie în ea e funneh pentru că am citit ”the man who mistook his wife for a hat” și acolo scrie ”the man who mistook his hat for wife”…hhhhaaaaa. da.

–-felurite felurate feluritante emancipate–-

La noi la școală îi like mafia scutirilor, din lume. Eu până acuma nu mult timp nu mi-am fost dat seama pentru că nu aveam cum să-mi dau seama pentru că nimenea nu mi-o spus că prezența la laboratoare e 100 la 100 obligatoritară, bre. Apăi om care am terminat la ”petru rareș” mi-am permis niștecare absențe și m-am trezit că îs pe lista ordonată în tabel la și citez ”elevi cu probleme” și că nu intru în eggzamen și sudori și pălmi peste cap și mama și tata și iară pălmi și junghiuri în conștiință și escaladare pe pasteur unde presiunea chiar îi mai mică.

Az, zi ferice. Mă uit cu lacrimi în frunce la tabel din nou, pentru a-mi vizualiza sfârșitul, care ironic ar fi devenit o statistică…și pac pac pac stupoare încântătoare, sunt dată dispărută de pe tabel și apar pe lista cu prezențe complete. Oh, tu împlinire. Oh, tu tante de la info care îmi predai chestiuni care mă fac să oftez în tabele de Excel, oh tu tante mirifică îți jur credință eternă și vin de vă curăț praful și spamurile din mail. Vă dedic lampa mea care e un reflector de fapt.

––cântă mierla dulce, cântă Iron Man––

Pornbabil și desigur nu vă fericește dpdv calitativ această postare a mea, dragi 3 cititori, dar supt palma de angoasă (care după discuții intense cu copășiel s-a agiuns la concluzia ca poate fi trăita numai la oraș) filată mă retrag în sesiune, în acest neg și furung de pe convețuirea mea cu astă mărgică albastră de nii planetă.

Motoare așadar:

„tina bulina” cluj – desigur ghilimelele, aceste diamante ale căutărilor cvasi-gugăliene

girls chiledin – girls chile din? the force strong in this one is.

iutube faze secsi – aici fratele meu de suflet, doo tipe care se ung cu propriile lichide corporale intre unghii

pentru fruntea lata este bun bretonul fi- mă rog pentru familia ta adoptivă de viezuri să nu fi vrut să scrii filat

http://www.jocgedai.ro- aici găsești tot ce-ți vrea pofta saifai, nu te amăgi cu de din astea.

poze cu dolari- un substitut foarte prost pentru cumpărat pateu

de unde cumperi cloroforn- de la familia adoptivă de viezuri de mai sus

ce semnifica semnul din fruntea indience- că ele știu de unde să cumpere cloroform

jocuri cu maiestri gedai – serios, e chiar fain afara

femei indience secsi- care au cloroform?

Jurnal de peste bord sau abstinenţa nu e magică deloc

De fapt mai mult se pune problema de abstinenţă involuntară dată cu forţa. Datorită lipsei de timp, a oboselii cronice şi bineînţeles absenţa materialelor necesare, la noi în bârlog duhneşte a cuminţenie şi neprihănire.  Apăi stăm cu ochii bulbucaţi şi frică celestă că viitorul sună sumbru. Deh, imigranţii o duc cel mai strălucit, cel puţin ăia de la medicină. Adicătele, de mergeai la bal la noi (în bamboo but of course) dădeai de oameni ciocolatii cu care te bâţâiai o perioadă ş apoi te pălmuiau între ochi cu un „Nu vrei să ne apropiem din punct de vedere fiziologic?”, asta spusă cu mai puţine mânuşi.

Pe lângă liniştea fiziologică, de-o felie bună de timp trăiesc o intrigă continuă de mă mir că nu mă cheamă ăia de la Gossip girl ca personaj figurant căruia îi cade pâinea cu gem pe partea unsă. Intrigă, dar din aia păroasă fără de deznodământ, asta cu siguranţă îi degradarea inevitabilă a corpului. Meh.

La facultăţi am trecut cumva la plămâni, asta după ce am chizdit testul din muşchi, sau el m-a chizdit pe mine. Ş ne-a tors nouă cadrul didactic doi plămâni scofâlciţi, de mirosea încă dulce a Marlboro şi întrebai cu lacrimi în ochi care-i stângace ş care-i dreptace. Eu una şi nu-s singură, mişelesc cu ardore la cutia toracică ş la cum o să vină nenea ăla care fumează pe lângă morţi la subsol să aducă cleştele şi să pocnească coastele şi să-mi pun sunetul ca ringtone. Am mers prea departe…ar spune copăcel.

Weekendu’ ăsta prea prelungit am lehuzit-o anarhic prin bârlog cu o ieşire dibuită într-o seară când s-a raportat dispariţia unui suport de lumânare (lumânare neinclusă) Camel  dintr-o bodegă consumată de oameni batrâni ş netrecuţi de flirturile vremurilor bune. La faţa locului s-a găsit o creangă de Copac desigur.

Azi parcă îmi pute a şou că deh Uţa şi alte andreeee falnice să se tot adune în vieţile noastre.

Ş pe final, nu înainte de a vă prezenta ultimele motoare de ginire vreau să trimit o dedicaţie dezgustător de specială unui biped care m-a lăsat 2 săptămâni cu poloboacele în frig ca apoi să îmi dau sama că şi-a dat sama că nu mai are nevoie de poloboace: maică, să ai articulaţiile membrului drept înmuite în lichid sinovial când momentul de vineri seară o cere ş să ai viteză mare de download.

––––––––––––crepuscul contrafăcut în china cea de jos–––

„all you can drink cluj”- yeah, beibi.

„ce este un bărzăune” – nu am mai avut discuţia asta o dată? nu se mănâncă în timpul postului oricum.

„vand cloroform” – aici sau la pachet?

„pistoale mas” – apăi îi amuzant până se loveşte cineva

„tina bulina youtube” – îi pe continent tina, dar nu pe youtube

„viaţa fără vezică”- apăi eu ce să-ţi spun, s-o dus primăverile din viaţa ta.

mia mi-s simpateci baeţii ăştia.