A fulăi în excelenţe native

(*update: Bă, la mulţi ani blog, ai 1 an. În vichend te scot la băut deşi nu-i recomandat să dai de băut la one year oldz…meh ur fukd up anyway.)

Postu ăsta îi ca să mă asigur că nu am uitat că am blog.

Măînţelegi că am fo’ în habitatul natural sucevean. Mi-am cărat toate cărţurile şi nu am deschis decât penarul ca să-mi ascut bisturiul de marginea concavă a mamei tale. Se cocea magic fest şi eu am alunecat în depresie mlădioasă în timp ce pribegeam printre oamenii din toate unghiurile obtuze ale teatrului. Mă, mii greu da? M-o şi apucat nişte vervă să mă reapuc de scris piese, da’ din nou amintindu-mi de toate chizdele pseudointelectuale care scrijelesc teatru despre copchile care spun că mi-am tăiat venele cu foaie de smirghel în timp ce tata se epila inghinal între prostate…m-a curprins un sentiment de monoloagele vaginului „eu nu pot concura cu aşa ceva”. Mdeh, am început să fac un uber experiment psiho-cacamaca-nepotu’ lu’ Freud e mare pictor contemporan- despre care o să vă pove’ după ce trec di testările astronafute la fiziologie respectiv stimabile biologie celulară.

––după ce îţi cureţi urechea, stai parşiv lângă femeea ta–-

Confruntare interstelară la nivel mental. Nu înţeleg mâncarea în formă de animăluri. Adicătele, cum a fo’ acuma cu Paştele măsii, cu epuri în formă de ciocolată. Mi-o dat mama doi şi nu ştiam de unde să încep să-i diger. După încruntări care s-au soldat într-un rid perfect pe nervul trigemen am început cu urechile, rămăsese epure de Cernobâl. Dup aia, am zis na…continui cu capu’ că îşi pierde conştiinţa şi nu mai simte după aia durerea mare nesimţită îs…da’ din greşeală că vorbeam cu un băiat care mi-o promis că îmi cântă la ghitară şi m-o uns pe nevrednicie, i-am perforat burtica la epure. Mă simt groaznic că l-am torturat ca pe James Bond în căsuţa din copac când Lex Luthor îl întreba de ce soţia lui cheală a venit târziu acasă. Marean (tata) ne-o trimis o dată în pachet nişte şuncă în formă de cap de ursuleţ. La naiba Marean, eu nu vreau ca mâncarea mea să aibă faţă şi să se uite adânc în ochii mei şi să-mi spună „De ce m-ai prins în pumnu’ tău? Coae, tu nu ştii că eu sunt mic şi că mă doare?” Paulica picior adaptare după Elena Farago dacă ar fi avut coae.

Eu când o să fiu medic o să introduc o moţiune ca mâncarea să aibă faţă nu!

––-sper să ai complicaţii la vergeturi–––

O vinit bunica Ileana la noi di sărbători. În timp ce statea ea anarhic la noi pe fotoliu uitându-se cu jind la pască şi blestemând în minte toţii anii ăia când încă nu se inventase pasta de dinţi la noi că nu putea să o nom nom nom, îi veni chef a povesti din copilăriile-i sălbatece.

Noah şi ne-o zis noo bunica, cum avea ea un plumbar (aka penar) când era mâţâţâcă. Că pi vremeea ceea era greu şi îţi ţineai cărbunele cu care desenai sâni de famă de oraş pe bancă în mână de ţi se înnegrea toată şi te dezmoşteneau părinţii fiind supt impresiunea că tu eşti vrun afroamerican şi că mama ta i-a arătat portocala la poştaşul exotic din sat. Noah şi bunica veni ea cu plumbarul la şcolire şi îl lăsă pe bancă să se ducă să-şi vadă de copilăria ei pe afară că era pauză. Când vine înapoi…nezăi besereci sfinţi arhangheli şi televizorul cu plasmă a papei că plumbarul lipsea cu desăvârşire „FĂ! care mi-a palmat plumbaru’?”. Toată lumea mâc. Apoi a urmat o perioadă de nelinişte sufletească pentru bunica Ileana că trebea să-şi ţină cărbunele în mână şi muica ei îşi luase de multe ori peste ficaţi de la domnul soţ că deh…chopchila era afro pe membre şi poştaşu era once you go black…. Bă şi trecu o zi, doo, 7, 2-10 probă, întreg ciclu lunar şi într-o dimineaţa Aurica lu’ Ghică scoase pe bancă un plumbar. Având în vedere că pe o rază de 123 kilometrii stânga, dreapta, în joi şi în sus salut Dumnezeu, exista un singur plumbar..şi ăla fusese a lu’ bunica Ileana şi acuma aceeaşi fizionomie de plumbar apare pe banca lu’ Aurica…destinul se ejaculă falnic întru adevăr. O simplă deducţie sherlokiana şi multe sinapse scânteietoare mai tărziu, bunica Ileana îşi dădu târcoale minţii şi seama că acela este al ei dispărut plumbar, alo Interpolu’? „FĂ, mi-ai palmat plumbarull.”, strigă bunica Ileana la  o Aurică care îşi făcu cruce cu limba. „Nu, nu bunică Ileana, plumbarul ista mi l-o adus tata de la Vereşti. O dat 3 gâşte şi virginitatea lu’ framiu pe el”. „Coae, eu te fac metafizic de nu-ţi vezi poloboacele din beci”. „Nu, nu bunică Ileana nu da în minea”. JAP!!! O luă bunica Ileana pe Aurica care era mai mult vânătă şi chişată de fricuri decât haurie. O ţinu strâns de păr şi strigă nermernic ca Xena pe Steven Hawking: „FĂ, spune unchiu’ „. „Nu, bunică Ileană, nu mă fă”. „Fă, spune unchiu’ am zis, că mă duc şi îţi desenez zvastici pe toate găinile”. „Aoleeoo. Unchiu, bunică Ileana, UNCHIU”.

Eh şi aşa bunica Ileana îşi recuperă plumbaru’ care acuma stă în muzeul interstelar al fameliei cu motto-ul „Tresă dai respect ca să primeşti respect, să vă facă ginecomastie ţapii dacă vă atingeţi de plumbar, Sişu liber.”

*la următoarea postare mai primiţi o poveste

**pe bunicu, soţ de bunica Ileana, îl cheamă Vasile în buletin (total imprevizibil, ştiu) da’ lumea îi spune Titi, ceea ce mi se pare foarte june prim din partea lui.

––aolică, au au au–-

Eu vă spun ce-mi place că poţi să-ţi faci slide-show cu poze pe background. Da’ nu poze cu tine la banchet mâncând salam şi Jack Daniels pe furculiţa. Eu cu Uţa ne facem slide-show cu flăcăi uber secseh care se gândesc la noi.

Adica gen: Georgica Clooney pentru Uţa (pentru că da…teh secsiness is alive), Neagu Djuvara pentru mine (pentru că îmi place cum sună Neagu Djuvara, e un nume excelent bă!)

Hai, fiţi tineri.

Şi o omiduţa care se gândeşte la Copacel care o venit aseară şi ne-o adus nişte brutăreli di la mama lui.