A ţi-o da centrifug, centripet doar dupa ce mă scoţi la un suc

Postu’ ăsta l-am încolţit alatăseară (era’ vro 4.oo la crăpatu’ zorilor) când intrasem confuză şi supt influenţă în dulcele bârlog cu hernia-n muşchi proaspăt coaptă la concert Toy Machines şi Relative. În postu’ ăla din 4 paragrafe, 3 erau despre cât de bunoci îs flăcăii din Relative ş am zis că am un statut de duduie nevricoasă de întreţinut aşa că m-am cenzurat niţel.

Oricum, o fo’ uber secsilos şi am mamelit-o greu. Deşi n-o onorat cu prezenţa dezgustator de multă lume o fo’ ca în famelie că îţi permiteai să spargi arcadele cunoscuţilor. Tătă lumea s-o animălit anarhic de la un moment dat am văzut un Teiu’ (bine bassistu’) sângerând şi un Andy care nu-şi ginea cheile de la maşină. Da’ totu’ o fost excelent în deznodământ şi am agiuns cu taxi’u acasă pe care am plătit mai nimic că am pălăvrăgit despre vreme cu taxicentimetristu’ ş o zis că am ochi frumoşi la lumină farului său şi mi-o luat numai 2 lei.

––-şugubeţii––

Domle’ şi Marean şi Rodica, ai mei sânje din sânje părinţi, au spălăt putina pe meleaguri mai exotice lăsând în urmă o Paulică înfometată dar cu surâs departe de a fi cuminte în bârlog. Prima dată o fo’ acu’ doo săptămânuri când Paulica om bun a intrat în vârsta legală (dooăj) de a deţine mult mai multe lucruşoare asupra ei şi o serbit cum se cade de o mirosit şi o săptămână după a alcoale, tutunuri şi alte cele. Rodica n-o fo’ prea ferice de această noo schimbare de parfum şi după o oră de la sosire se tot plângea de miros, care Paulica ştie că ea nu avea cum să mai simtă că o învăţat la fiziologie despre adapatarea receptorilor la miros şi i-o relatat lu’ Rodica aceste ştiinţe exacte şi Rodica o trimes-o în camera ei cu promisiunea că de mai comentează o să se alegă cu nişte adaptări pe schinare cu lanţul de la bicicletă.

Mno şi după multe bucurii întru această solitudine excelentă, am agiuns la concluzia că nu mai vreau să spăl vase şi să fiu trezită de bunicu’ Jânică în fiece dimineaţă cu un castron de păstăi sau conopidă (depinzând de aranjarea planetelor) ş mii dor de o Rodică ş un Marean carele să mă cicălească şi să mă tot întrebe ce fac cu viitoru’ meu…

–––-bărzăunele, pretenu’ omului––––

Am ternat ş cu albinăritu’ pe anu’ ista când m-o luat Marean să sugem cel mai proaspăt strop de miericică din sânul naturii. Bineînţeles, mi-am asumat poziţia de centrifugar în serie şi am stors melasa dulce din ţâţâni. Eram eo tare vrednică pân la o bucată, adicătele fără mânuşi, protecţie ioc (copii, folosiţi protecţie srsly) şi dădeam la centrifugă cât era soarele de mare pe ceruri. Desigur nu mi-o mers tare falnic că jap m-o proptit acul în policele de la mâna dreaptă. Vaiete, urări de sănătate şi nezăi, sfinţi ş arhangheli mai târziu făceam o pauză sindicală pe pridvor la o apă plată non-fântânară de se mira nea’ Ion cum varicele lui norocos se vinde apă fără bulbuci. Ş cum stăteam eo aşa boemic cu mare drag hipiot pentru tăt ce-i vietate pe lume ţac pac încep a mă băzăi dragele doamnele, albinuţele. Marean mi-o zis măiestru să nu mă apuc să le vâjâi palme şi cârpe pe lângă ele că le aţâţ…da’ rebel cum îi adn-ul meu am început să mişc un prosop pe lângă ele…mare greşeală.

Nu mai plecau domle, eram viciul lor număru unu. Am început desigur să fug din loc în loc vâjâind acelaşi prosop şi măsluind la un uber plan. M-am proptit cu spatele la uşa am zis că bre, le văd mai bine aşa şi îmi protejez fesierii. Da’ saboţii lu’ Neagu Djuvara că m-o pizdit direct în scalp, în lobu drept…ş nu aşa că s-o viezuinit în păr şi din nou aceleaşi alergături altetice cu aceleaşi elemente demiurgice pomenite şi înlăcrimări ilustre.

Alte centrifugări mai târziu, ne pregăteam să ne urcăm în coteţ (că aşa îi spune Marean la maşina cu care merem la albinărit) ş iară mă găseam flirtând cu natura, mai suavă pe’nserate iar eo mai umilă şi mai nevricoasă. Desigur ţac pac jap a dooa înţepătură în scalp, în celălalt lob…aici m-am prins de cămeşa lu’ Marean ş i-am zis de vrea să-i aduc o cană cu apă la bătrâneţe ar face bine să mă transporte acas’.

Ş acas’ am agiuns şi în pat m-am pus să-mi hodinesc ciolanele. Ş în aceeaşi noapte m-am trezit cu febră 39 cu 5 ş confuză ş îndurerată m-am dus la muică desigur, pen’că luând exemplu de la reclamele cu copii febroşi am nevoie de o prezenţă mamelonară în plus faţă de mine….

Da’ uneltirea lu’ Horia, Cloşca, Crişan şi restu găştii că Rodica şi Marean dormeau tutun şi nu s-o trezit la miolăirile mele ilustre. Aşa că mi-am tras un fervex ceea ce m-o făcut mai confuză decât eram şi la un moment magic am avut o polemică cu un scaun de care mă împiedicasem şi căruia mi-am cerut politicos scuze dar care tot nu s-o simţit să se mişte din drum a dooa oară. Aşa fac când sunt supt influenţă, am tăt felu’ de polemici cu mobila care nu mă mai sună a dooa zi.

Eo zic că şi aşa iasă un postuleţ măricel aşa că mă voi opri aici dragă cetitor cu promisiunea că voi mai scrie recent recent da’ amânpatru ştim că de abia peste o lună plină ş o alună.

Hai poleniza-v-aş.

Reclame

A despăduri sinapsa în sandale

Eo ştiu că îi vară când mă trezeşte Marean (al meu taică) cu zorii în ceafă să mergem la Feteşti întru deznodământ apicultoresc.

Aşe că azi dimineaţă după felia clasică de pită prăjită, mi-am luat chiloţii de muncă, ochelarii de soare, sandalele şi m-am urcat cu Marean în Golf-ul gri şi hodorogit, specific pentru aventurile albinăreşti. Maşina asta, a trecut prin atâtea găuri negre şi baligi istorice încât o auzi hurduind cum vine din depărtare şi îţi faci cruce cu limba şi te miri de fiece dată cum de ajunge acasă (că mai lasă o portieră, o tobă, un parbriz în spate…e detalii domle, detalii). Zău că numa’ când învârţi cheia face un sunet de zici că e nuş ce reactor nuclear din URSS. 

Mno ş eo îs aşa…mai sensibiloasă, o veridică panseluţă care tot timpu’ îi răcită, pocnită, se plânge de vreme şi de situaţia economică, adicătele am vârsta biologică a bunicului tău. Ş eo am rinită alergică adicătele febra fânului adicătele eo vara mă feresc să ies în natură aşa cum se fere’ nucile de veveriţă. Bre şi mă ia cu oftic când mă gândesc că Marean şi Rodica (a mea muică) l-o trimis pe Halva (puerco de Guineea) în vacanţă exotică la bunicu Jânică în verandă că dragă doamne eo de la  Halva strănut ş nu pot respira ş îs pe moarte, dar să mă duc în sfârcu naturii şi să-l strâng bine de să-i storc (ar trebui să nu mă mai uit la filme cu conţinut explicit) tăt polenu şi ierbăraia şi prafu’ din el şi să mi-l zvârl la mine în nas…e sooper ok. Da Paulica, du-te şi fă mişcare la aer curat! Ce dacă faci bronhoconstricţie şi mori într-o râpă ca Nechifor Lipan, măcar ai stat şi tu domle în natura!

Mdeh, după nu ştiu câte strănuturi, tuse, lacrimi şi cuvinte de iubire adresate muicii mai târziu, am agiuns în tărâmul promis carele se numeşte Feteşti. Marean, bucuros că mă aflu pe acest meleag excelent m-o scos la plimbare, pe mine şi pe al lui căţel…ceea ce e un pic dubios…adicătele să plimbi animalu’ în lesă (şi nu, nu vorbesc de mine) prin sat aşe, se uită lumea şi îşi face cruce. În fine, mă trezesc prin padure tot zoită şi pizdită de dulcele sfârc al naturii (că până la sân zău că nu mă bag) cu ţânţari roind deasupra mea şi înfruptându-se din cele mai neortodoxe locuri ale mele şi cu un Marean mergând ţanţos în faţă cu animalu în lesă după el (animal tare simpatec, dar cu multă, multă salivă).

În depărtare se auzeau pretenii cu drujbele care palmau oxigenul cum palmam eo eugenii în tinereţe de la magazinul de pe colţ (adicătele ieri) şi nu ştiu de ce pentru un moment, probabil de la sinusurile înfundate şi lipsa de aer din plămânii mei am avut un sooper trip şi mă simţeam într-un videoclip pink floyd. Anyhu, după ce şi lu’ Marean i s-au lipit chiloţii de stomac de la atâta caldură ne-am întors spre împlinirea mea sufletească.

Unde ne-am întors noi acolea, la casa lu’ Nea Ion care mi-o zis tata că are probleme cu prostata în timp ce Nea Ion era acolo ceea mi s-o părut puţin neam prost din partea lu’ Marean da’ mă rog se bucură şi el că am mofturi de doftor, Marean o băgat mai bine de un pet de bere în timp ce drămăluia nişte rame. Eo aş fi întrebat aşa putsintel la obraz, bre Marean…cam nu eşti dumneata cu maşina? El probabil mi-ar fi mai dat nişte bere.

Eo dacă beau bere pe căldură, mă duc la Ciocana imediiaaat, da’ ştii cum? Pfaaai. Aşadar, după doo pahare din alea din care bei palincă la vrun hram da’ care aicea o fost pline cu bere, m-am găsit pe un fel de scaun milităresc vorbind despre efectul termic al curentului electric (care îi like efectul preferat a lu’ Marean) şi curăţând ramele cu cuţâtu’ în căutare de propolis.

Ş domle’ eo credeam că am avut parte de acel moment, ştii tu, momentu’ ăla când simţi că stelurile şi planetele (cu tot cu the death star..haaa dumă de star wars…da..) se aliniază pentru tine şi poţi afirma contractându-ţi gluteii că DA domle, da! acesta este momentul meu perfect. Eo mă gândeam că numa’ o dată în galaxie primeşti acest moment, dar uite că zeii mi-au aruncat un os şi a doua oară. Aşadar să vă zic momentul: eo muie muie, pe un şezlong milităresc, tot tăiată la mâini şi mirosind a propolis cu un cuţât într-o mână, o ramă în cealaltă şi un lighean verde prins cu scoci în poale, cu un jeg pe picioare de nu-ţi mai dădeai seama de îs caucaziană sau afro + Marean pe un scaun micuţ din ăla pe care se aşează bunica ta când mulge vaca şi bibilind un fel de invenţie care include bateria de la maşină, nişte rame şi ceară pentru rame + 3 pui de mâţă liorpăind dintr-o mlaştină mică de lapte + nişte găini confuze într-o roată de tir + vocea lui Dem Rădulescu răsunând din casă.

Bliss.

Mno’ încă îs la Ciocana şi cum îi ziceam lu’ Radu ş lu’ Uţa alaltăseară…îs aşa de tare la Ciocana încât mi-am făcut casă acolo. Acuma o să mă duc în târg să adopt un copil la Ciocana.

Vă ţuc bă.

A văduvi conştiinţa cu paloarea lui Bahus

Apăi parcă am şi uitat a posta, sunt searbădă din punct şi virgulă de vedere şi auz a scrijelirii cibernetice.

De când se termină sesiunea peste noi mai ceva ca un nene cu tatuaj pe ceafă într-un film porno, nu am voinţă decât să mă scol şi să mă semi-obosesc pentru a dormi din nou. Hârtiile, manualurile, cursurile, creioanele şi ascuţitoarea roz cu Jonas Brothers (la care le-am dat foc teroretic cu un marker roş) încă îşi întind burţile pe masă, supt masă, supt pat, prin genţile din a mea cămară. Încă am impresia că mâine tresă dau eggzamen la vreo biostatistică, biofizică şi orice altceva ce începe cu bio- şi ştiu că nu-mi va folosi practic vrodată decât în discuţii la vro’ cină împopoţonată cu oameni cu papion din industrie. Pentru a împunge acest amar am speranţa că diseară voi lacrima de emoţie la întrevederea cu un metru de techila.

––––flatulaţiunea galaxiei––-

Desigur, încă nu m-am dezvăţat întru a-mi da întâlnire cu tot felul de bipezi cunoscuţi pe internet. Merg spre un drum sigur şi pavat cu id-uri de mess al violării voluntare. Totuşi, această practică personală plină de surprize monumentale a fost depăşită de o bună prietenă (nu, nu o să zic că e vorba de Uţa) care într-o crepusculară dimineaţă a sunat la un oarecare serviciu de internet, pentru a se plânge de decăderea acestuia înspre inexistenţă. Problema a fost rezolvată, iar înspre recunoştinţă această bună pretenă care nu e Uţa a spus cu virtuozitate nenelui de la telefon: „Vă datorez o bere”. Acest nene s-a frământat în existenţa lui, de 3 zile şi 3 nopţi mai târziu a sustras numărul fetişcanei în cauză şi a sunat-o înspre deznodământul unei întâlniri aşadar colectarea premiului promis. Duduia, care încă nu e Uţa, şi-a periat faţa de blind date şi a pornit (yeah, porn) în nevrednicia nopţii înspre acest encounter. O felie bună de timp mai târziu s-a întors, spre dezamăgirea ei, încă neprihănită dar cu o pilă la seviciul cibernetic. Eu, desigur…mă parangheleam cu biostatistică.

Nu e nici o povaţă aici ci doar încurajarea decăderii internetului în păcatul de a nu merge căci se poate solda cu o exotică întâlnire, nu-i aşa Uţa?

–––––comuniunea om-sticlă de vodka–––––

Nu îmi dau sama cum au trecut aceste 5 săptămâni de sexiune. Crecă mi s-a activat simpaticul de am fost dusă pe o stradă laturalnică şi stropită cu cloroform şi acetonă că totul îmi e în vrednică ceaţă.

Eggzamenul de anatomie mi s-a părut cel mai fastuos. La practic eram toţi acolo în halate şi bonete spălate, cu mânuşi de graur şi gură de haur, asteptând să întrăm la poveţe anatomice, intrigă mai mare ca în Grey’s Anatomy doar cu mai puţină iubire inter-rasială. Grupa noastră a fost cea mai subjugată de moment, datorită absenţei cu desăvârşire a profesoarei de anatomie de laborator de-a lungul diametrului semestrial. Aşa că noi am intrat ultimii. Eu chiar ultima, ultima întrucât am tot aşteptat să se întâmple vreo nenorocire atomică de să nu trebuiască să îmi fie puse cunoştinţele la nudism.  Am intrat nevricoasă, cu boneta strânsă exagerat de tare după cap în speranţa unei explozii de afirmaţii vrednice peste examinator. Am primit subiectele, 20 de minute de gândire. Un nene egzaminator feroce începuse să îmi sufle în ceafă în speraţa că îi voi oferi ocazia de a mă tranşa la calificativ. Eu, om bucovinean cu meltenism în ADN îl ignor cu desăvârşire, iar el o sacrifică pe Andra, colega mea (Andra, îţi rezerv o bere). Mă sustrag felin la profa de curs, marea Kahună de acolo, asupra căreia plojează o serie de mituri cum că ar pune note mari chiar dacă tolomăcia are pondere mare asupra studentului. Îi povestesc eu acolo năcazul ştiinţific, ea îmi spune să aduc o inimă şi mă încurajează să bag doo degete în aortă pentru a-i arăta că eu ştiu ce şi unde îi aia. Sigur, ăsta a fost un mare pretext pentru îndeplinirea altor fetişuri de ale doamnei. Mă mai confrunt cu nişte idelogii, epuizez şi cunoştinţele, mă uit cu ochii mari şi plin de dragoste la doamnă, ea îmi spune că am terminat şi să mă deplasez felin la eggzamenul scris. Aşadar prin această afirmaţie nu mai întreb nota, fac o cruce cu limba şi mă bucur că m-a trecut şi mă pot duce să o dau cu sniţelu’ în baltă la scris.

Au urmat şi alte doo egzamene pline de suspans care nu l-am simţit datorită oboselii cronice ce m-a împiedicat să-mi exprim orice neam de sentiment uman.

––––calota polară îţi vrea binele–––

Fetele de la medicină au un gust dubios în (gură, hehe) ceea ce priveşte comunitatea de testosteron. Adicătele este un biped la noi…de îi genu’ ăla care stă tot timpul cu mâna ridicată la biofizică (şi nu arată degitu mijlociu), un fel de Hermione Granger. Apăi ‘nezăule că toate îs ude după el. Da, nu înţeleg. Băeatul s-o văzut cu bărbăţia recunoscută şi de atuncia le combină ca la alba neagră, de nu-ţi dai sama unde e biluţa de burete şi unde ţi-s pantalonii şi legimaţia de bibliotecă. O colegă a început să-l combine şi ea pe acest domn, dar e un fel de combinaţie de aia de clasa a 7-a. Nu se salută, deşi se plac, stau în grupuleţe mici înainte de cursuri, se muiesc şi se sună unul pe altul ca mai apoi să se întâlnească la mall. Toate astea mă fac să ajung la concluzia şi ocluzia mentală că bobocimea medicinoasă încă trăieşte în realţionarea amoroasă de dinainte de 18 ani şi că aici când chemi pe cineva la un film în cămin chiar e vorba despre vizionatul unui film, în cămin, cu haine pe tine.

–––aşadar, motoare–––––––

hepi haur- happy hour is from 6 to 10

jocuri de desenat cu penson- peste femei goale?

iutube. povestea povestilor- se facea ca era un el si o ea si niciunul nu si-a vandut virginitatea pe okzii.ro

pastila pe trahee – nu te vindeca de gonoree

draga jurnal – azi mihai mi-a cerut un creion. crezi că mă cheamă la un film în cămin?

palma indiencei – doare la contactul cu ceafa ta

jocuri pat the gedai – …asta chiar m-a făcut să mă întreb puţin.

jocuri de ginire – une’ măsă îi Waldo?

fmei secsi – băutură şi manele şi femei de 7 stele. supa primordială

cloroform cumpar – inteleg, puternic hormonul in al tau pelvis este.

gocuri de boiesc unghii – ai întâlnire cu vrun gedai?

ce se poate intampla daca am furung si a –- a….a…. multumesc ca nu ai continuat.

jocuri de facut cafia – daca nu ai dormit din octombrie mananci cafeaua direct cu furculita, fara distractie

www. secsi beibi – www. redtube . com … mai sigur

poze vezica – te rog nu-ti baga si tu un ciocan acolo

alifi pentru trompe infundate – desigur, a crescut populatia elefantilor cu sinuzita

totul despre albinarie – iti dau id-ul lui Marean?

biofizica medicala ureche externa – facultatea de medicină de la Ilişeşti nu ar fi trebuit să primească autorizaţie

interpretare vise bagaje multe pregatire – trenul iasi-timisoara si nu-ti mai trebuie pregatire multe ca sa visezi bagaje

www. blog nuami tanta – ehm… vrei sa imi spui ca nu ai tată?

Ce nu te omoară, e probabil o boală venerică

M-am auto-obosit de la împăturit…mă bucur că nu am dat la facultatea de împăturitori profesionişti, pardon „universitate”.

Am observat că toată lumea pe care o ştiu eu şi care pentru mine reprezintă nişte limite clare spre ceea ce înţeleg a fi lumea mea, a investit în chiloţi. Înţeleg..oraş nou, oameni noi, un început..dar chiloţi….E clar că o să ne întâlnim un val de oameni noi în Cluj, cu chiloţi noi. Aşa se auto-marchează bobocii presupun…

Aşa nu aş mai pleca de acasă, dar presimt menopauza muicii mele şi asta e o perioadă  bine de evitat. Măcar începutul ei. Încearcă să-mi tot explice teoria bagajelor. Nu comprende…mă depăşeşte categoria „pantalonilor subţiri cu dungi care pot fi purtaţi doar până la 7 seara”. Dacă stau acuma şi mă rezem în toiagul confuziei mele, îmi dau seama că da, cel mai mult din dimensiunea asta urasc, chiar înainte de spălatul vaselor, să fac bagaje. De asta tot timpul las băgăjuitul pe ultimul moment şi de asta tot timpul uit ceva ultra-extra-uber important. Deh, chiloţii sigur nu-i uit.

M-am terminat de doftorit, eu şi rinita mea alergică cu mofturi de astm o să ne bălăcim în biluţe homeopatice şi lichide nazale pentru încă 6 luni mirifice.

Îmi e plină cămara de genţi, gentule, tigai şi spatule. Deşi nimeni nu a pomenit de tumultoasa zacuscă, mă tem că nimeni nu a uitat şi va fi chilul în plus care ne va duce înspre perzanie.

Taica şi-a boit maşina, eu mă duc îndată la medicul de famelie să mă milogesc la o compensaţie pentru un medicament nemernic de scump. Totu’ se îndreaptă spre plecare.

Îmi pare rău după comoditatea mea de speţă pe care tresă’ o las în urmă şi după mulajul lumii mici în care mă învârteam. Încep să am din ce în ce mai mult sens în mintea mea şi ştiu că asta e vocea responsabilităţii care a venit o dată cu investiţia în portofel. Portofelul ăsta reprezintă tot ceea ce mă temeam că o să ajung..organizare şi riscul de a pierde totul în mai puţin de o clipită.

În genere, nimic ce o filarmonică de vineri seara în Cluj nu poate meşteri în plasma mea.

Curată măsluire vă doresc şi ne citim din Cluj.

*motoare, motoare, de 3 ori motoare:

„joc gedai” -ambiţia e sora vitrega şi mai bună a „give it a rest already”

„jocuri gedai”- da, pluralul e mai puţin umilitor

„burghezimea” – Ahh, domnule Watson, mai încet cu evantaiul ăla. Simt cum îmi fâlfâie  ridurile.

„ce este un bărzăune?” – un bărzăune..e un fel de….dacă mă înţelegi…

Stânga e o albinuţă, dreapta o vespie.

Bărzăunele e un fel de albină de 10 ori mai mare, o vespie de 10 ori mai metal, cu tatuaj  „i heart*hurt mom”, cu un bling de 10 chile din torace de bondar şi în loc de ac are un topor din Valhala cetire.