A avea destulă vechime pentru a bea o bere în SUA dar prea multe farmaceutice pe conștiiță pentru a o face

Așadar, e august. Mda. Pândesc toamna, o pândesc după colț, în fața magazinului de pâine pentru a o prinde de gleznă și a mușca din ea ca o nevăstuică sălbatecă de apă carele am fost întrebată aseară dacă e construită numai din apă sau trăiește în apă și da, ar fi construită din apa și membru onorific al ecosistemului acvatic.

Încă e prea cald afară ca să-mi pot permite nebunii sociale, dar asta e o scuză perfectă viabilă în personalitatea mea contestabilă ”Hai la mare” / ”…mnu.” / ”De ce?” / ”…prea cald.” / ”A…ok.”

Da.

Ai mei trebuie să ajungă acasă, au fo plecați în aventură extraordinară concediu interstelar bronz pe nas și între sâni. M-am trezit azi dimineață la 6 ca să spăl un morman de vase pe care l-am tot amânat încruntându-mă dezprobator la el ”DISHES; Y YOU NO CLEAN YOURSELVES?”

Vreau să mă duc la școalăăăă…mă rog, la facultate. Am nevoie de o rutină stabilă, în afară de aia de a merge la sală în fiecare zi și de a socializa nevrut cu tot felul de doamne despre ceaiuri și ponturi de a-ți face fesierii mai apetisanți pentru sexul opus și nu numai. Serios, mă dezabilitează psihic vacanțele lungi. Îi gen…mmmmmm și acuma ce fac? Păi mergem la munte. Da tresă ne întoarcem de acolo, mnu? Cam da. Aha, păi dacă nu avem unde sta? Dacă ne prinde noaptea pe drum și nu mai avem de mâncare și o să fie noapte pentru totdeauna și o să trebuiască să recurgem la canibalism? Dacă o să trebuiască să repopulăm planeta pentru că s-a făcut un recensământ universal și noi nu eram acasă și au zis că dacă încep să dispară oameni brusc asta sigur înseamnă că noi aveam ebola și că am plecat ca să murim în singurătate și toată lumea s-a mega panicat și a fost haos general și au murit toți în panica aia? Dacă sunt urși? Dacă sunt furnici care au ebola? Dacă tot muntele are ebola? Dacă tu ai ebola? Păi nu…nu cred că se poate întâmpla asta. A…atunci nu vin, cred că o să mă plictisesc.

Am fost început la un moment dat să citesc o carte despre Marilyn Monroe, dar a luat-o mama cu ea așa că n-am mai citit-o asta după ce începusem să visez numai pe Marilyn și paia l-am visat pe un nene și l-am văzut a dooa zi prin geam când eram la sală și m-am autoconvins că am puteri supranaturale, dar că nu pot să fac față presiunii și probabil că aș folosi aceste puteri în scopuri egoiste și rele, dar că mi-ar sta surprinzator de bine în spandex galben. Așadar îmi voi petrece restul vacanței întrebându-mă ce aș putea face în vacanță.

De ziua mea am băut două sticle mici de Kinley pencă nu am voe să beau alcool pencă iau pastile pencă am fo la doftor și mi-a zis că am tiroida mică ceea ce m-a emoționat profund și mă face să mă umplu de compasiune pentru această tiroidă subdezvoltată dar am voie să conduc mașini mari totuși în caz că s-ar ivi vrodată ocazia să trebuiască să…..da….

––––de ce nu mai merg în vacanțuri cu părinții mei pe care îi iubesc cu această ocazie sper să nu te superi mami că nu am sensibilitatea unei domnișoare sensibile să nu uit să ud florile–––––––––––––––––––––

Îmi aduc aminte a fi un copil extraordinar de nesuferit și mai ales mama își aduce aminte de asta și bunica la fel. Nu m-au răsfățat, nu m-au îngropat în rochițe roz și păpușele ci pur și simplu undeva în alcătuirea mea genetică s-au întâmplat cromosomii întru complotarea unui copil neascultător și obositor dar fermecător de drăgălaș tuns castron.

Țiu minte că o dată mergeam nuș pe unde cu mașina. Eo stăteam big pimpin în spate până când mi-am dat seama că ar fi cazul să mă apuc să fac scandal, așa că am început să țip să plâng să mă consum să mă foiesc să trag de scaune….așadar attention whore. Ai mei, oameni sensibili m-au luat cu ”Paulica, mami, liniștește-te, nu poate tata să conducă”

”Paulica, stai cuminte” ”Paulicaaa….” ”…..Paula!” ”PAULA!” ”Tu-ți ceapa mătii de copchil!!!11!!11!!!!!”

Nimic din astea nu m-au impresionat și am continuat criza epileptică în deplină splendoare.

Așa că domnu Marean, adicătele tata, a oprit mașina, în stânga câmp, în dreapta câmp, s-a uitat peste umăr la mine cu o față de genu  și a coborât din mașină, a deschis portiera la mine, m-a luat de o ureche, m-a tras afară și mi-a dat o mamă de bătaie de nu am mai putut sta pe fund două săptămâni, de aici cred că am un complex de a nu vorbi în timp ce merg cu mașina EVĂR. Tot restul drumului am stat întinsă pe burtă pe banchetă plângându-mi în liniște completă de milă și jurând răzbunare pe vrun perete de acasă. Ceea ce-mi aduce aminte de o tante care și-a lăsat singură nepoata o secundă ca la întoarcere să găsească un brad imeeennss cu globuri desenat foarte stângaci pe peretele din sufragerie.

Cred că de atunci încolo a urmat o serie lungă de autoconvingeri că hai poate că de data asta va fi mai bine plesnite desigur de gustul amărăciunii a unui deznodământ deloc fericit.

Cele mai nereușite vacanțuri erau la mare. Unde ai mei, tinerei îndrăgostiți stăteau la un bronz cu al lor copilaș dulce cu fundul gol, sau slip verde…tot timpul era un slip verde, chiar și după au început să-mi crească sânii și a apărut rușinea aia inevitabilă de OMG AM SÂNI TOATĂ LUMEA O SĂ VADĂ KILL ME NAO! ai mei ziceau ce sâni ai tu domle îți trebe sutien treci în slip să te vadă soarele. Sun, you perv!

Ei bine și acest dulce copilaș al lor după ce se plictisea de jucat cu slipul verde în nisip pleca în explorări. O clipă de neatenție și PUF! MAREAN UNDE ÎI COPILUU?! De obicei mă duceam la o pătură vecină unde mă dădeam copil orfan cu frizură castron și cercei de aur doar ca să primesc ceva bun de mâncare. Mama trebuia să mă culeagă rușinată promițând banane famiiliilor.

Mai apoi a venit contactul independent cu apa în care îndrăzneam a purcede doar în siguranța unui colac cu pești roz. Simțul dramatic mi s-a dezvoltat atunci când inițiind un timid contact între mine și apă începând cu un deget mare de la piciorul stâng m-am autoîmpleticit în mine însumi și am căzut în fund aceasta fiind urmată de un vălureț mic care m-a plesnit în gură. A urmat un amalgam de comporamente de femei istorice exagerate și fandosite printr-un strigăt de panică care s-a întins pe toată plaja ricoșând de un nene care facea poze cu un pui de leu ADUUTOOLLLL MĂĂĂNNEECCC ADUUTOOOLLL MĂĂĂĂNNNEEECCCCC MAAAAAMMMMMMAAAAA MAAAAMMAAAAAAA NU POT TĂ LESPIIILLLLL

TSAC PAC și întreaga plajă s-a mobilizat înspre vuietul groaznic de căprioară trasă printr-o mașină de carne. La o analiză detaliată s-a observat că sunetul venea dintr-un copilaș tuns castron, slip verde, colac cu pești roz care se zbătea panicat la mal în 2 centrimetrii de apă care de abia îi ajungeau pana la degetul mic de la același picior stâng buclucaș. Din nou mama, rușinată, m-a luat în brațe promițând banane la toată lumea și cerându-și milioane de scuze de la toată lumea din lume evăr. Nenea care făcea poze cu puiul de leu nu a iertat-o niciodată.

Apoi crescând au urmat mofturile. Dorința de a fi în posesia unor lucruri fără nici o întrebuințare reală în nici o dimensiune era cât se poate de imperioasă. VREEEAAAUUU! Nu, Paulica, e prea scump și cheltuim banii degeaba. DARRRR VREAAAAAAAAAAAAAUUUU!!!!111!!!!11!1! Te rog, fii rezonabilă și înțelege că n-o să faci nimic cu asta și o să o arunci prin casă. Aici aș fi început să fac ochii mari și buză tremurândă, în situații extreme ochii umezi și șantaj emoțional : că toaattăă lumea are și numa eo n-am și râd de mine că eo n-am și eo sunt foarte foarte triiiistttăăăă teee roogg cu zăhărel și glucoze și iubire te iubesc mami

 

Desigur, mama ar fi cedat într-un final și mi-ar fi luat ce vroiam ca să sempiedice de acel lucru strălucitor și nefolositor prin casă câteva zile mai târziu oftând prelung. Ultima oară când am avut o mega mâncărime din asta, eram destul de mare și conștientă despre valoarea universului dar îmi doream cu disperare o doză de cola pencă văzusem o fată bând o doza de cola pe plajă și era foarte mulțumită cu ea însăși și plină de sine și m-am uitat la ea subțiindu-mi ochii și dorindu-i ocluzie intestinală și m-am dus și m-am milogit yet again mamei să mă finanțeze în această investiție care m-ar fi beneficiat atât pe mine cât și pe ea (evident, milogirea mea prinsese multă tactică). Dozele de cola, pe plajă, erau extraordinar de scumpe și eo nu sufeream de deshidratare sau ebola ci doar era un moft care trebuia scărpinat numaidecât așadar mama m-a refuzat politicos ”Nu, puiu, îți luăm când plecăm de pe plajă”…”Daaaaaaarrrrrr maaaammmmaaaaa vreauneapăratîmitrebuiedacănubeaucolaladozăînmomentulăstavoimurrri terooooooggggg

Sărăca mamă, a renunțaț la orice fel de dorință de a mai trăi și a dat puiului bani să-și cumpere indispensabila doză de cola. Cu noi mai era o famelie cu doi copilași care se uitau cu ochii mari, cu admirație, teamă, sete și frică la mine, zeița tuturor imposibilităților devenite posibile. Desigur după vro 3 guri de cola am hotărât să mă ridic cu gândul de a mă plimba poetic pe plajă cu doza în mână uitându-mă ignorant la restul muritorilor fără doză de cola. Desigur m-am impedicat și am vărsat toată cola. Am încercat să mă mai milogesc pentru altă doză dar mama era like ”Pfsh. You be trippin bro.”

Atitudinea mea pe parcursul vacanțurilor era de veșnică nemulțumire și îmbufnare uneori soldându-se cu bătăi ca aia de pe câmp sau ignorare totală. Odată mi-am luat bătaie că am făcut scandal că frigăruiul meu avea prea multă ceapă…

Și tot timpul aveam aceeași pălăriuță. O prostie de un portocaliu dureros de strident în formă de floare cu elefănței pe ea. Cu acea pălăriuță pe cap și ochelarii lui john lennon eram copilul iadului gata de vacanță.

Mai jos, o poznă de când am fo numa cu mama și mătușa Cristina și Tudor, fiul el, implicit vărul meu, la mare. Acolo am fost pentru prima oară la discotecă și vorbeam cu un accent bucureștean pentru că mi se parea că sunt de o mie de ori mai interesantă. De asemenea, acolo a avut un gig Anca Țurcașiu pe care mi-am promis că o să fac tot posibilul să mă adopte pencă pare genul de persoană care mi-ar lua doze de cola fără să clipească, dar imaginea ei de mamă viabilă pentru mine a fost zdruncinată când m-am dus la ea să-i cer autograf și ea a refuzat nepoliticos.

În același sejur la mare m-am hotărât să-i scriu lu tata o telegr…nu telegramă..cum îi zice..nici felicitare….VEDERE! așa. Încă nu mergeam la școală, dar tata mă învățase să scriu așa că am cumpărat și scris pe cea mai sugestivă vedere care exprima dorul necruțător de tată și dorința arzătoare de a fi alături de noi. Aici începuse domnia pălăriuței.

Spate

Față

Asta-i cam una dintre primele mele vacanțuri la mare, dacă nu chiar prima. Unde eram una cu universul, la prima pălăriuța. Tata era încă tinerel și fusiform chiar dacă arată ca un pirat care zice ”Yarrr!”

Așadar acum vreoo….5-6 ani au încetat vacațurile cu ai mei deși a mai fost una prin a 11-a dar acolo toată lumea era distrasă de împrejurimi ca să se certe, tata în special făcuse o pasiune pentru generalul Wellington și eo faceam poze cu degetele care le puteți vedea pă flicăr

Vă sărut pe membrană și iaomelodie pentru toți cei care nu mai merg cu părinții n vacanțuri.

A mpodobi mamă bradu’ lu’ Fuego

Icătă că trecut-au fazele lunii de când nu v-am mai eggzemplificat poveţe cu tâlc gen spune nu drogurilor, ‘nainte să treci strada te uiţi ‘n stânga şân dreapta, calota polară îţi vrea binele şi „Studiu asupra nevraxului” e cel mai preten al omului evăr.

Dapoi ci s-o mai întâmplat în universul paulician te întrebi poate dragă 3 cetitor sau poate nu.

Apăi s-o dus o felie de semestru medicinist în carele am învăţat supraveţuirea ca nenea ăla de pe discovery care doarme prin cămile şi îşi bea urina on teh rocks.

Cu zile dulci de la 8 la 8, meniuri nu prea diverse la cantină şi chilele de cafia date pe gâtlej la ore contestabile, aceeaşi carte răpciugoasă şi ilegal de consistentă despre sistemu’ nervos pe care o tot prelungesc la biblioteci din octombre încoae pentru ca să nu o mai ia nimenea evăr şi pentru ca să fac hernie bilaterală prenupţială, am trecut prin troienele ştiinţifice. Am dat şi eggzamenu’ la opţional (explorără cardio blabla), eggzamen carele o fo’ cel puţin interesant da’ nu-mi permit public să constant faptele petrecute ci doar în particular la o cană de ceva o măslină o atenţie pentru că lucruri nesfinte întâmplatu-s-au acolo şi când am venit de la eggza’ m-o prins ditai potopu’ de mă plooa şi pe copilăria renegată aşa că am ţâşnit într-un taxi la călduts unde nenea taxi conducător mi-a reprezentat bassu’ cu nişte muzică foarte kamasutraresciană de îmi făceam limbă cu crucea şi cruce cu limba când o zbughea pe vro’ alee mai puţin luminată. A, ca să nu mai zic fără nici o legătură cu kamasutra şi totuşi cu toate legăturile trupeşe şi armonioase di pi pamânturi cunoscute că cu (căcu) o sară ‘nainte de preailustrul eggzamen ningea infernal în luna lu’ Marte şi eo cu Uţa, Copacabana, Andreea lu’ Marius şi Marius am ieşit după blocurile gri să censtim poesiile cu prostii a lu’ Macedonski şi ne-am lăfăit cu o bulgăreală magistrală de unde am tras concluzia că are sens că cercul (căcercu) meu de pretenari din copilărie era restrâns având în vedere skillurile mele inexistente de a constui bulgări care mai mult sunt reprezentaţi de câţiva fulgi pe un deget şi ţintirea inamicului cu un damage din nou inexistent. După un sfert de oră de alergat în cerc , ei unu’ după altu’, eo după umbra mea, ne-am autoobosit şi am urcat la caldurică pentru păsăepiteliul unistratificat.

–––-porcunmărşimărunporc–––––––––-

Ş când am agiuns aprope de mirosul de vacanţă tăti celulele se opreau din diviziune şi aşteptau salivând marea plecare spre tărâmuri dubioase. Deşi, recunosc îmi e dor foarte de colegii mei unu’ mai medicinos ca altu’ începând de la Răzvan carele trozneşte cu glumitse sexuale de luni începând şi pierzându-şi interesul până vineri şi terminând cu Ana care face enonomie şi la moleculele de praf (ţucau-ar bunicu’ Jânică că ar fi mândru de ea) şi care are un borcan în care o sălăşluit o dată un soi de finetti şi care acuma când îi e poftă de ciocolată pe care nu şi-o permite deschide din când în când borcanu’ să simtă miros de dulce şi după ce celulele oflactive ţipă a orgasm glucidic, Ana închide repede borcanu’ ca să mai păstreze nişte damf de ciocolată şi pentru zile mai negre. Semestru’ ăsta m-a binecuvântat cu cea mai dumă de medicină evah! carele o fo’ sponsorizată de domn’ doftor la cursu’ de anatomie şi carele şi-o desfăcut bumbii de la halat ca să dezvăluiască un tricou pe carele sălăşluia ceva de genu’ „Cu ischiaticu’ te poţi spânzura da’ mai bine foloseşti o sfoară” care îi like funneh pentru că like nervu’ ischiatic îi like sooper mare…era mai amuzant dacă erai acolo.

Ş o să-mi fie dor şi de alde Uţa carele s-o baricadat la bunicii ei care îs like campioni interstelari la remi ş de alde Mişu carele când îşi dă jos ochelarii aduce a descendeţă chineză aşadar acuma nu-i mai spunem Mişu ci Jing Peng şi de Andreea lu’ Marius carele tăt timpu’ miroase a ploae caldă de primăvară şi carele m-o convins că avem un şoricel în baia mare ş unu’ în bucătărie ş eo aşa de tare o cred încât în fiecare dimineaţă mă duc cu mare sfială ş frică în ambele încăperi, tresărind şi din rinichi la orice foşnet străin de fiinţa mea tremurândă şi de Marius care are căciulă care îi avantajează ochii şi desigur şi de Copacabana care are un vibe James Bond l8ly.

Da’ o să mă văd cu Tinu’ de carele am like sooper râs pentru că i-o luat un nene interviu în aeroport de i-o cerut părerea proprie ş personală despre mijloacele de transport în comun şi lu’ Tinu’ i-o ieşit ceva de genu „I’m afreid tu teic dă bus bicuz i cum from east iurope”. Bwahahaha Tinu’.

––––foae verde paradis, az la carfur îi deschis––––

Srsly nao, nu mă deranjează că like Crăciunu’ îi uber comercializat de o ajuns x-y-z-mas, pana mia, da’ mă sooper ofti să mă du’ la cumpărături…mai ales când mă trimete Rodica (de care iară am râs like uber tare ca like Marean (tata) o ţine trează noaptea ca să-i pove despre existenţa elementelor chimice şi Rodica îi like X_x ) să investesc în haine pen’că like îi uuubbbeeer aglomerat şi toată lumea se opreşte în drum, eggzact pe mijloc like wtfbrblolbbq! de ce?! de ce te opreşti în drum?! pentru ce mnezo tresă îmi schimb eo traiectoria, să deviez de la uber misiunea mea pe care încerc din toţi gluteii să o scurtez cu suckcess?! wtf yo?! În afar’ de asta îi excelent în bârlogul originar (bine…în afară de în afară de faptul că nu înţeleg de ce Rodica face cornuleţe care omfg au gust de heruvimi care şi-au scăldat nirvana într-un râu de nucă şi zahar pudră şi nu ai voie să mânci cornuleţe decât de Crăciun deşi le face cu doo zile înainte deşi şi ea şi eo şi Marean ştim foarte bine că plecăm la Bacău de Crăciun şi nu luăm cornuleţe cu noi ergo nu e nimeni care să se înfrupte din ele de Crăciun ergo stau acolo minim 5 zile neatinse şi nedezmierdate de nimenea aşa că după această logică care este like foarte logică vin să întreb cu lacrimi în ochi di ce cacamaca nu am voe să mânânc cornuleţe evah?!

–––––-tanannanamciuciuciuciu–––-

Ochi pentru ochi ş pasta pentru dinte drumu’ spre bârlog nu a fost lipsit de întâmplări sezioniere. Am avut belet în vagonu’ deschis (crec aşa îi zice mama luia) şi like am urcat cu stupoare şi frică în ochi în ceea ce părea la început a fi Narnia şi a avut deznodământul de a fi Narnia pen’că like era era un frig de îngheţa şi gându’ gândului despre gând da’ măcăr în Narnia erau presărate creaturi mitice şi fuching magice da’ în vagon era pustiu şi făr de pinguini şi am mers aşa vro oră dârdâind cu sfârcurile care s-au restras în interior şi s-au întărit pe coaste până când a venit cu mare mister controloru’ care ne-o luminat în alt vagon în compartiment cu o măicuţa şi un fecior roş în obrăjori.

Dapoi cam asta îi dragi bipezi şi nebipezi iluştrii, eo mă retrag întru sărbătoricime şi vă recomand troiene şi festivităţi trainice, ne-om auzi când ne-om auzi nu înainte de a face o sooper dumă de medicină la care o să râdă probabil numa’ eo care o fost o sintagmă de la motoare căutătoare pe care mii lene a le mai stima aicea, dar din care una’ mi-o rămas în girusuri :

„ce sa bag in strugurel sa-mi iasa roz ” – coloraţie hematoxilină eozină (bwahaha…da…îi amuzant..sort of, uatevah sunteţi ignoranţi)

V-am ţucat pe oh brad pitt frumos.

A reprezenta basu’

Diseară noi, aceşti iluştri bipezi, ne prezentăm la concert extraordinar Relative ca să reprezentăm basu’ în cinstea lu’ Mişu a cărei zi de naştere o tot celebrăm de o săptămână încoa’. Ţ’ani Mişule!

Apoi trecut-au săptămâni ca o palmă pisti ceafă ş eo tot cu 20 de ore de nesomn per zi am rămas. Nu că m-aş plânge dar mi-ar prinde bine o sesiune de pleoapă pe pleoapă.

Deznodământul ştiinţific se coace ca revoluţia şi te rog du-te şi verifică cuptoru’ că eo tresă întind rufele. Facultăţile mi le îndeplinesc zilnic cu prezenţe inoportune la tăt felu’ de cursuri interactive cu prezentări power point şi conferenţiari cu voci călduţe sau stridente cu costume lucioase şi păr facial indispensabil pentru a fi luat în serios în comunitatea medicală. De când a început semestrul am tot trăit la bibliotecă şi cafeaua dintre cursuri dată pe gât în Broadway a devenit cafiaua care-ţi gâdilă ombilicu’ în faţa decanatului pen’că îi varianta cea mai eftină şi mai puţin time consuming. La bibliotecă mă tot plimb (fetili se pregătesc intens pentru concertul miezonoptic şi mă tot bruiază cu mişcările lor lascive în bluze ilegal de strâmte şi decoltate nom nom nom) printre rândurile de psihiatrie (la psihologie avem de uneltit la un uber eseu carele dacă îmi va ieşi dezgustător de excelent îl voi posta poate dacă voi simţi vibe-ul) şi neurologie de unde am luat o carte uber şmecheră pe care am cărat-o nefolositor de mult după mine şi mi-a mutat vro trii vertebre din originea lor pen’că are greutatea unei girafe gestante (această greutate, aici aş putea face o parelelă cu Atlas da’ nu dramatizez aşa de mult deşi parcă aş vrea oleaca, pe care a sesizat-o şi un flăcău cel puţin contestabil care m-a ginit la căpătul piezişei şi carele m-a combinat oleacă ca dup’ aia să îmi ceară 3 lei pentru o cauză nobilă care o bănuiesc că se referă la existenţa lui de hardcorist şi nu la copiii nevoiaşi pe care i-a menţionat şi carele m-a trimis să-i iau doo pachete de tsigări, din banii lui desigur şi zău dacă am înţeles de ce nu se ducea el să facă treaba asta şi de ce am acceptat să mă duc, el spunând că îmi ţine cartea de fiziologie până mă întorc eo şi eo tot timpul cât eram în magazin îmi făceam scenarii sângeroase cu referire la acea carte şi îmi scuipam pe suflet şi mă rugam la ăl de sus ca flăcăul ista să nu fuga în Mexic cu a mea carte, lumina şi mărul ochilor mei şi a examenului ce va să vină. În finale am îndeplinit misunea şi am recuperat şi cartea da’ îmi dau seama că am făcut echivalentul a mersului la bucătărie să-ţi aduc o bere şi un sandwich şi că am fost folosită şi că nu mă deranjează asta şi că oarecum îmi place…hm.) carte pe care o să o tot prelungesc în fiecare săptămână pentru tot restul vieţii probabil pen’că mă tem să nu o ia altcineva dacă o returnez în totalitate.

––––––-spasme sentimentale––––––

Ne-am uitat la un film anatomic cu disecţia tuturor celora care aparţin de sistemul nervos centrul (jos sistemu’ yo) şi era foarte şmecher ce se întâmpla acolo şi tăt felu’ de felii de creier carele mi-am dorit să le tai şi eo pen’că părea o activitate foarte incitantă şi intimă anatomic vorbind şi zău că mă jur pe penarul meu cu felurite culori şi carioci fosforescente pe care l-am uitat în sala de curs de fiziologie, dar pe carele l-am recuperat cu neruşinare,  că soundtracku’ era de filme porno carele mi se pare o revoluţie cinematografică ce trebuie mai des practicată în filmele în care nevraxul e personajul principal.

––––––auz băiatu’, n-ai o mucelniţă?–––

Apoi îs la opţionalul care stă supt incidenţa numelui de „Explorări cardio-circulatoblablabla” pentru carele eram şi încă mă aflu destul de entuziasmată, doar că e plasat la o oră nefericită într-o zi nefericită care începe de la 10 şi mnezo ştie când se mai termină că tot am impresia că toată săptămâna e un fel de zi de miercuri prelungită. Şapoi am purcezit spre această aventură cardiologică carele se ţine în spitalul de recuperări cardioblablabla carele se află eggzact în (aicea m-am cenzurat de dragul rudelor sangvine şi nesangvine) groapa Mareanelor, adică like uber UBER! sooper dooper incredibil de omglolwtfftwrolfbbq DEPARTE în Zorilor şi e foarte bun numele cartierului, pen’că tot urci dealu’, muntele ( venus, hahaha apropo tot îmi trimite Laura Andreşan spam-uri cu filmuleţe deocheate, mulţumesc tanti da’ mă descurc şi singură) şi îl tooooot urci până ajungi la degetu’ mic a lu’ mnezău şi ai vrea să-l gâdili dacă n-ai face hipoxie până acolo. Îi aşa di diparti şi aşa de mare încât văd copilaria lu’ bunicu’ Jânică de acolo. Mno, acuma cursu’ în sinea lui sinească îi foarte şmecher şi doftoru’ carele o venit îi ş mai şmecher şi entărteining şi cumva la un moment dat o agiuns la o replică din Hamlet „horaţiu, mă-ntunecesc coae” ceea ce mă unge foarte. Da’ asta m-o făcut să-mi dau sama că de voi rămâne şi agiunge sănătoasă şi la fel de bipedă până în rezidenţie pe carele sper să nu mi-o petrec aicea pen’că deh… îmi voi alege specializarea în funcţie de cât de mult îi de urcat până acolo (haha joke, but not really)…so far cardio’ is not on teh list!

–––––deşi sişu e liber eo tot afirm sişu liber––––

taula baula : na bini. apoi ma du’ sa invat la micro pe maine.
taula baula : pup cu microbi
rus IoNuT : oki , pup cu anticorpi

hahaha dumă de medicină…. nu mă judeca!

de aicea am luat.

pluuuuusss mă gândesc că e cel puţin interesant plus very thoughtful să-i faci la oxy un site

Aş băga nişte motoare da’ mii cam somnuc aşa că ktnxbye.

pup cu microbi.

A poşti aceeaşi calotă polară

M-am tot coit şi răscoit în fătarea unui nou articol. Iată, această sâmbătă legendară m-a urnit din propria lehuzie.

Aşadar deci şi prin urmare? Ce am mai pribegit? Să videm…

Vacanţa asta, n-o fo’ prea ilustră întrucât felurite năcazuri mi-au aburit existenţa. Nu le voi felia întrucât după multă terapie cu un cub rubik şi lungi discuţii cu un pinguin de pluş, am reuşit a trece pisti…aşadar această lungă şi netrebnică vacanţă este categorisită în bibloraftul de trecuturi tumultoase, tenebroase şi de prost gust din care nu mai vreau să sorb evah, dar carele în final au avut un impact pozitiv ca protonii bla bla bla şi ce se mai zice în filmele despre echipe de baseball la sfârşit, o morală kitchoasă că am învăţat că aia şi pe dincolo sişu liber.

apoi aflaţi că sunt bine şi încă bipedă deşi mă bănuiesc de dioptrii mai proeminente ca anul trecut.

M-am mutat (nu în genul de mă mut la marmacie ci în genul de mi-am luat handrabelele şi m-am deplasat spre a vieţui întru alt bârlog). Ia ghici, dragă 2 cetitor (plus mama şi tata, carele iară îi bănuiesc că mă cetesc şi nu mai pot zice cuvinte ca lăbăreală anarhică, salut rodica ş marean vă ţuc pe intenţia de a-mi trimite borş şi zacusă şi musaca aşa cum numa’ rodica o poate procrea)  unde m-am mutat? Da, cu un etaj mai jos de unde sălăşluiam anu’ trecut. Numa’ că acuma îi mult mai pizdos (iară alt cuvânt pe care n-o să-l mai frecventez aicea, ehem ehem) că like a venit o donşoară nouă şi proaspătă, carne crudă, care miroase a zahar şi caramel nom nom (şi carele îi la engleză- japoneză şi ne zice lucruri în japoneză ca de exemplu „eu sunt inginer” şi toată lumea ştie afinitatea fetilor medicinoase pentru ingineri)  şi Uţa cu carele am vieţuit ş anu’ trecut.

Ş acuma avem trii camere ş un hol cât grădina lu’ bunica Ileana ş doo băi din care una îi mai mare şi una mai mică şi le-am botezat…baia mare şi baia mică ş îi amuzant când spui „nu ştiu alţii cum sunt, da’ eo mă duc până în Baia Mare să scufund delfinul”. Ş camera în care mă îndeletnicesc eo îi oleacă cam roz şi are un tablou cu nişte câmpuri roz şi îmi tot vine să cânt strawberry fields for evah când mă uit la el înainte de culcare.

Apropo de culcare (nu, nu voi face nici o referire cu privinţă la „odihnirea ciolanelor ehem ehem” în acelaşi teritoriu de baldachin cu sexul opus pen’că Rodica i-a zis lu’ Paulica că nu-i bine şi că tresă fie fată nevricoasă înainte de a-şi pune pirosteniile eventual cu un alt doftor cu care să-şi facă rezidenţiatul într-o ţară exotică şi cu care să toarne încă un mănunchi de plozi şi ei viitori doftori eventual nicidecum artişi) mi-am reglat ritmu’ nictemeral ş acuma îmi cumpăr somn pe la un generos 23.00 ca un inginer pensionat la o vârstă respectabilă, da’ tot mii somnuc tăt timpu’ şi aş dormi oricând, oriunde (da’ nu cu flăcăi, i kno’…i kno’ rodica). Acu’ vro doo zile am adormit în picioare în drumul meu spre Baia Mare şi în aceeaşi zi pe scaun în bucătărie în timp ce Copacabana mă ispitea cu supă procreată de el, pesemne şi pesmet concurează cu rodica în ale gâdilatului papilelor de Paulica.

Ş iote că au început facultăţile. Ehe, cum ziceau toţi nesăbuiţii din anii mai mari „stai cileandru Paulica, anu’ 2 îi felie de tort, uber simplu, o să ai timp câcălăău (am voie să zic câcălău, mnu?)”. Da’ pe bustu’ lu’ Hipocrate din Florenţa că nu-i aşa. Avem ore de la 8 la 8 (aproximare dramatică, nu mă judeca) şi tătă lumea trage de bonetele noastre de pisti tăt. Da’ îi fain. Sincer. Îi obositor foarte mai ales când tot tresă urc şi să cobor Pasteur-ul (oh, sweet nemesis) da’ să zicem că îi o oboseală plăcută. Mai ales că acuma în anu’ 2, tătă lumea o renunţat la politeţuri ş feluritele măşti ş toţi îs aşa cum vin ei de la ţâţa muicilor lor. În grupa mea, tătă lumea îi cileandru şi mai facem un lanţ polipeptidic la o clătită, numa’ că toţi îs mai hormonali ca anu’ trecut. În sensul eroico-exotic. Da’…îi refreshing zâc eo…

Mno’ acuma v-aş pove’ mai multe da’ aş cam hiberna la umbra nucului oleacă, aş hiberna ş la o bere da’ cum mi-am dat toţi rinichii pe cărţi de jenetică, microbioliogie, histologii şi anatomii cochete…aleg varianta mai ieftină de destrabalare. Poa’ îs uber uncool că nu mă paranghelesc în vichend da’ or veni ele ş vremuri din acelea.

Hai ţuc bă.

A-ţi scălda cufireala în groapa mareanelor

Aici se ţine conferinţa anuală a tuturor marenelor din lume, evah. Aşa cum conferinţa anuală a tuturor paulelor din lume se ţine la Paula Seling în cramă.

Dragi 3 cetitor cari vă ţuc pe lobul occipital pentru fidelitatea castro care mi-o plesniţi constant,

Iată că Paulica, om bun, a trecut şi peste nestemata sexiunilor cu vârtoşenie şi acu’ sălăşluieşte în bârlog unde Rodica, a ei muică chimistă în serie, o răsfaţă cu ceai din ăla de îţi iese lichidul din tine o dată la 3 minute.

Dispri sexiune nu-i nimica epic de specificat…atâta că îmi luam somn la 8 dimineaţa, mă trezeam la doo, plecam capul la absenţa covârşitoare ale meridelor şi apoi poate poate mă urneam din loc să mă emancipez ştiinţific cumva cumva. De obicei făceam un uber calcul gen: ochei 16 cursuri-6 zile rezultă câte 4 cursuri pe zi ca ultima zi să rămână pentru recapitulare care în majoritatea timpului se solda cu capitulare şi atâta. Am lăbărit-o anarhic cu tot felu’ de filme plicticoioase cu buget redus şi filme deochiate cu autobuze în Japonia, cu American Idol numa’ ca să mă uit la Simon ăla cum îi chizdeşte pe toţi şi nenea ală ciocolatiu cum zice „Yo dawg”, după aia pi la 3 dimineaţa băgam un conchizdator sublim şi îi făceam la psihic pe toţi copchii de 13jpe ani care îmi dădeau mie la caca de pierdeam spre ruşânea me’. Da’ oricum tătă lumea îi super nefu pe conquiztador la ore din astea neortodoxe. De ex m-am băgat la un joc la separeu cu doi pi care nu-i cunoşteam şi care di fapt erau cuplu şi tot îşi dădeau pupuri în timpu’ jocului ş eo am zis că „dragostea voastră mă dezgustă” şi ei de suparare nu m-o mai atacat ci s-o atacat ‘ntre ei ş pe mine m-o lăsat să gâştig.

Apoi eo cum nu am ieşit din viezuină tot acest timp nu-mi dădeam sama când îi zi ş când îi noapte. Realizam eo că cerurile dau să crape numă după sunetul păsăricilor din spatele blocului, carele se adună la concert death metal în fiece dimineaţă. Explozie de faună la noi în spatele blocului, am găsit ş doo şopârle pe balcon şi vorba ceea…stăm la etaju doi plm.

Deci vă jur pe artera mea de haur că am lăbărit-o cum se poate de benefic în sexiune, m-am uitat până şi la harry potter 6 yet again ş am putut relaţiona mai bine cu întreaga poveste pentru că am observat că podu’ care ia foc în primele minute ale filmului îi de fapt podu din londra pe care am fo’ ş eo şi pe care săream ca să o sparii pe Rodica.

Oh noes the bridge is on fuego ( chestiunea aia cu roş şi porto şi galben îi o încercare de fuego sau fire sau foc sau cum îi spune în ziua de azi da’ o ieşit ca nişte muştar cu ketchup, zic)

––––––––––––doftorind în lanul de săcărică–––––––––––––-

Mno, am mai avut o uber experienţa de doftorit (în afară de aia de az’ de la practic la dispensar care o fost uber not kewl că nu s-o întâmplat nimica nimicuţa toată ziua şi am stat şi am periat cariciul la lumina lu’ nezău) care o implicat-o pi Uţa carele într-o dimineaţă s-a hotărât să meşterească la o conservă cu carne şi conserva a meşterit-o pe ea că i-o spintecat juma’ de dejit mare şi pşşşşfufufşşfşf sânji pisti tăăăăăăt!!!!!! şi am consultat cursu’ di prim agiutor care zicea ce îmi dicta mie sistemu nervos simpatic să fac (nu, nu să fug) da’ să leg dejitu cu o păreche de chiloţi (curata!) deja ruptă şi să torn propolis şi să comprim vasele din teritoriu. Ş draga di Uţa avea eggzamen ş s-o panicat niţel ş draga di ea o mers cu chiloţii mei legaţi de dejitu ei la eggzamen.

Altă experienţa relativ anatomică o fo’ a mea care când am vinit di la unde am ieşit eo afară şi am intrat în bucătărie să-l cinstesc pi Mişu cu un capac de nestea mi-o venit să-mi borăsc maţele instant şi perpetuu de la mirosul din bucătărie care nu poate fi asemuit cu ceva di pi lumea asta că încă nu s-o inventat aşa experienţa olfactivă.

–––––––––filofteea, ejti mărul cefaleei mele––––––-

crec’ mai vroiam să zâc civa da’ iară îmi vine să mă duc la baie că m-o prostit mama că nu-mi da ceai din ăla de îmi piş şi copilăria şi mi-o zis că îi ceai de ceai normal da’ nu era…aşa că mă duc acuma ş vă mai scriu eo..că n-am ce face în vacanţa decât să âmblu în chiloţi galbeni prin casă ş s-o lăbăresc la practic.

 

A râni prin hipocampuri.

Îi foarte lune seară şi Mireluş ascultă muzica tare, asta după ce a valsat din laringe pe o melodie rastafarai şi mi-am băgat creionu’ între ochi că nu am mai putut învăţa la biologie celulară. Cineva îşi ia bătaie şi crec’ o să fie Uţa că stătea mai înainte în nişte chiloţi care tot insită că-s pantaloni şi pentru că îi mai uşor de băgat într-o cutie.

Bă copii…încep a intra în panecă. Sesiunea îi mai aproape decât realizez şi mă sună la 3 dimineaţa şi îmi respiră în telefon. Îs nespus de confuză şi muntele de cărţi mă copleşeşte de îmi vine să adorm plângând. De asemenea, trec printr-o perioadă foarte…cum să zic bă…de aş fi flăcau aş avea un boner constant. Nuş di ce, or fi de la melcii de după plooae. Da frate, mă incită nevertebratele, care-i pornblema?!

Mno şi restul colegilor simt presiunea, da’ asta nu i-o oprit pi marea şi mica majoritate să dea testu gol la biochimie. Şi doamna confă o ţâpat la unu’ : „Să ştii că eu am vedere periferică foarte bună şi te văd cum copiezi acolo”, ceea mi s-o părut o uber dumă de medicină şi nu m-am mai putut concentra să scriu dispri imunoglobuline în continuare.

Iaoh, să vă zic că la primu agiutor, la practic, ne-o vinit un nene. Oho…şi ce nene. Pe nume Caius, de aş vrea să-mi conducă imperiul all night long. Aşa rârâit şi peltic cum îi existenţa o încercat el să se explice care-i treaba cu masagiul cardiac. Dragu’ di el, ne-o zis că un biped nu poate să facă prea mult că oboseşte, că trebe doi şi că: unu’ împle bulina în timp ce altu’ dă la balon, am încheiat citatu’.

Mai apoi am avut o uber experienţă profesională săptămâna trecută. Avem o pretenă, om bun, care perioada asta nu prea o duce excelent de i se rup şalele pe drum. Ş mno, o făcut ea o oarecare hemoralgie cu iz de ovulaţie dacămănţelegi, da’ era în flux pre’ mare. Mno, ş într-o sară s-o spăriet ea aşa că apa roşă nu se mai oprea din căscăduire ş o sunat pe Mireluş plângând că îi panicată. Paulica, om bun, culcase geana pi la miezu’ nopţii şi se pruncifica supt plăpumioare visând la cum ar vrea sa-i fie peptida mai straşnic scindată de domnu’ Caius. Desigur, cum Paulica e blestemată spre a nu avea niciodată un somn neîntrerupt, Mireluş (care a ocupat această poziţie de trezire bruscă, inopinată şi violentă a paulicilor din incintă de când copacabana şi-a mutat cuibul spre zări mai aspre) intră peste somnul dulceag a lu’ Paulica şi zice că pretena noastră nu ştie ce să facă că o pierdut vro’ doo litre de sânge. Asta o fo’ prima dată din lume când nu m-am super ofticat că am fost trezită şi eram gata să-mi iau boneta şi să plec la locul faptei. Mă simţeam super bad ass şi pumped up. Desigur, am recomandat ţârul clasic la ambulanţă, că deh oi şi berbeci fi eo super falnică..da’ ploua afară şi bisturiul se micşorează la apă. Oricum totul a fost buena în cele în urmă.

––trecând la brize mai puţin medicinoase–-

Vichendu’ aista o fo’ prima paranghelie pentru Uţa care mâine se solidarizează cu cei 19 ani ai săi împliniţi pi această margică albastră.

Primul set de partee, o fost că o vinit copii din Suceava dintre care unu l-am păstrat supt birou surpriză pentru ea mai târziu. Aşa că vineri ne-am trezit cu un Radu pletos şi uns cu chele şi metaluri şi ochii mari şi albaştri bulbucaţi de confuziune după un drum deloc gentil la glutei. Apoi nii că am trimis-o pi asta mică cu Radu şi copacabana în lume cu scuză că mnoo, eo nu ies că am de învăţat..Mireluş îşi taie unghiile, ceilalţi îs plecaţi. Ne-am bătut licheaua de ea aşadar. Bla bla bla ne-am adunat în Taverna, o sosit şi asta mică plină de emoţiune, a suflat în cele 19 madeline înflăcărate. 6 shoturi de techila şi niscaiva bere mai târziu, bolboroseam monosilabic şi ne juram iubire eternă şi în viitorul an facultativ.

–-aşa-i că vă era like uber dor de motoare căutătoare? ––

ustensile proctologie – 4 scânduri şi un cui?

foi de colorat cu salvarea pamantului – da’ bă…hai salvăm pământu’ prin tăierea mai multor copaci din care facem foi ca să le colorăm cu salvarea pământului, nii cultură.

ce mananca barzaunii – primul tău născut

jocuri cu gedai numai cu gedai – atâta timp cât îs numa’ cu gedai

rezumat la ding- ding – ding dong. teh end.

poze pozitia capra – da-mi add pisi

vreau cloroform – ce face ambiţia din om, nu face violul din porumbel

fructe exotice poze – te ajut cu exoticul, dă-mi şi tu add

„china -pestera furung imagini” – duma asta chiar e de sine stătătoare

plumbarul – o să-i zic lu’ bunica Ileana că-i iei penarul în deşert

chizdi paroase si micute – aww ci drăgălaş

imagini nudism femei – da-mi un mail

furung anal –  O.o

virginitatea la indience – nu se găseşte la tot pasul

scheme cu oameni iutube – brus li

am o boala de ma omoara – tot cu furungu’ anal?

filme porno langa tarantule – e mai fain cu tarantule

cum de crescut epuri – nu recomand. seara îs doi epuri, dimineaţa găseşti o cireadă de epuri.

Şiiii papamdapm 271 de căutări au fost declarate cu : ce semnificaţie are punctul roşu din fruntea indiencelor?

Iată un filmuleţ:

Sper cî v-o lămurit.

Hai pup.

* R.I.P Dio

A face un quicky metafornix.

Noah, am vro’ 2 minute libere în pauza mea sindicală de la profunzimea ştiinţifică a ceea ce înseamnă stomac şi am zis să încrestez ceva în grinda cibernetică.

Ehem ehem. Aseară m-am uitat cu Uţa şi Ancu (o donşoară care susţine modelul femeii secolului dooşunu cu Xanax şi ieşirea falnică din dulap dacămănţelegi) la ieurovizion. Pe lângă faptul că era un nene îmbrăcat într-un copac şi alt nene cunoscut muzicant de pe meleaguri care după că ce a luat vro 3 puncte a zis „ce plm” şi s-a pus pe halit, Paula Seling a luat marea Kahună. După cum spunea cineva pe iutub la melodia care mere şi pere la Oslo acuma : „a luat melodia cea mai puţin slabă dintr-o colecţie de melodii proaste”. Eu totuşi mă bucur că a gâştigat Paula, e întru adevăr o victorie pentru întreaga comunitate de paule, ea fiind membru de onoare. Cu siguranţa o vom cinsti la convenţia paulelor de anul ăsta. Nda…

–––mama lui Fuego––-

Aistea doo săptămâni la facultaţiune au fost cel mai groaznic şi mai wunderbar lucru care mi s-a dat să îl trăiesc evah din lume.

Adicătele îi like uber obositor, dar like uber interesant şi în sfârşit toate sî leagă între ele mai mare dragu ca dublul helix la ADN.  La anatomie ne-a schimbat tantea şi acuma facem cu dna. şefă de lucrări care ne-a învăţat pe lângă tainele anatomice că e like uber important cum te adreseszi oamenilor de la facultate. adicătele e ok dacă îi spui la o tanta conferenţiar „doamna profesoară” (profesor fiind cel mai înalt titlu din lume) şi ai putea să o faci să roşescă şi să-ţi facă din ochi, dar în nici un caz să nu-i spui unei profesoare „doamna conferenţiar” că s-ar putea să-ţi primeşti pe lângă un ficat după ceafă, un belet de trimitere la facultatea de medicină de la Ilişeşti.

Apoi, mai facem fiziologie unde like îi regimul cel mai dictatorial din lume, dar cum eu sunt o masochistă a educaţiei, am nevoie de cineva care să-mi plesnească câte un cotor de carte între spaţiile intercostale ca să excelez.

La biochimie, iară e un fel de dictatura, dar mult mai plăcută. Chimia e o iubire veche cu bust apetisant şi chiar as we speak mă gândesc cu lacrimi în ochi de emoţiune la cei 20 de aminoacizi (din care doar 8 au pretenţii de esenţialitate, mulţumesc domnului Nick di mai gios)  care trebuie recitaţi marţ la testare.

Biologia celulară şi moleculară mai apoi e întru adevăr o ridicătoare de sprânceană. La asta şi la biochimie îmi creşte pulsul şi mi se activează simpaticul. Nu ştiu di ce, dar e instaurat un cuib de frici înlăuntru-mi. Adicătele vinerea asta ne-o pus să ne avântăm în cunoştinţe microscopale şi o zis că în ultimele 20 de minute ne puşcă un mic eggzamen să vadă de ştim tainele acestei ustensile cu ocular şi obiectiv. Noah, Paulica om bun, bâjbâie toată ora printre preparate şi la un moment dat trece la fire de păr, sânge propriu, aşadar o paranghelie microscopală. Pam pam pam vine momentu’ eggmaminării: pregătiţi preparatul, obiectivul de 10x. (Paulica bijbileşte, bibileşte rezolvă) foarte bine, pune obiectivul de 20x (Paulica învârte revolverul şi pune obiectivul de 20x, Paulica dă să regleze, dar din şurubul macrometric). Domnu’ asistent vede: AHA! prima greşeală. (întrucât bibilirea cu obiectivul de 20x se face doar cu şurubul micrometric, ceea ce Paulica nu ştia întrucât se gândea la cozonacul de acasă când acestea s-au menţionat). Noah, îmi cer scuze şi dau să bibilesc cu şurubul corect. Pam pam pam stupoare şi sudoare. Paulica nu vede nimic. Paulica îşi spune: apăi mi-or fi crescut mie dioptriile, da’ cataractă sigur n-am, am trebui cu siguranţă să văd ceva. Domnu’ asistent începe a face presiuni. Paulica intră în panică. Începe a şoşoti cu angoasă întrucât o neîndeplinire a testului ar fi însemnat un 2. Inadmisibil desigur în acest univers. Poate doar în Reich, unde un 2 e echivalentul unui 8 la noi. Danela, om bun, îi spune a schimba microscopul cu al ei. Paulica îşi ia cojones-urile teoretice şi foarte dezumflate şi se mută la microscopul nou. Lucrează ca Alfred la chiloţii impermeabili a lu’ Batman aka uber repede. Paulica vede imaginea cu 20x-ul, ridica mâna triumfător, totul se soldează cu 10. Paulica încă  mai poartă frică în suflet pentru viitoarea întrevedere microscopală.

După aceea avem ştiinţele comportamentului, care facem hăt hăt la clinica de pediatrie. Acolo avem un nene care îmi aduce aminte de o păsăre măiastră cu dogmatică drăgăstoasă.

La urmă vine opţionalul care îi comunicare medicală. Apăi eram tristache la început că ziua de miercuri cu tot cu opţional durează de la 10 la 21.00. Dar, după ce am fo’ prima oară m-am dus la toţi colegii care au făcut Nosocomiale sem. 1 şi am zis „AHA, prima greşeală”. Îi like super secseh. Adicătele la primu curs ne-o adus pacienţi adevăraţi şi ne-o pus să îi întrebăm di sănătate. Erau tot felu’ de tipuri sociale…di la o băbuţa mică care a zis un timid „bună sara” până la un nene cu pijama în dungi din aia de care are şi tatăl tău primite de Crăciun de la muica ta. Toţi eram like oaaaahhhh nosocomiale my ass.

Oricum, acuma începe totul a fi like pe profil şi…pana mea, poate îs corny da’ mia chiar îmi place dezgustător de tare. Zic asta pentru că îs like uber răcită şi am luat un fervex şi îs oarecum haigh.

Noah, cam asta îi. Sănătate şi o primăvară tumultoasă bai băeatule băi.

A văduvi conştiinţa cu paloarea lui Bahus

Apăi parcă am şi uitat a posta, sunt searbădă din punct şi virgulă de vedere şi auz a scrijelirii cibernetice.

De când se termină sesiunea peste noi mai ceva ca un nene cu tatuaj pe ceafă într-un film porno, nu am voinţă decât să mă scol şi să mă semi-obosesc pentru a dormi din nou. Hârtiile, manualurile, cursurile, creioanele şi ascuţitoarea roz cu Jonas Brothers (la care le-am dat foc teroretic cu un marker roş) încă îşi întind burţile pe masă, supt masă, supt pat, prin genţile din a mea cămară. Încă am impresia că mâine tresă dau eggzamen la vreo biostatistică, biofizică şi orice altceva ce începe cu bio- şi ştiu că nu-mi va folosi practic vrodată decât în discuţii la vro’ cină împopoţonată cu oameni cu papion din industrie. Pentru a împunge acest amar am speranţa că diseară voi lacrima de emoţie la întrevederea cu un metru de techila.

––––flatulaţiunea galaxiei––-

Desigur, încă nu m-am dezvăţat întru a-mi da întâlnire cu tot felul de bipezi cunoscuţi pe internet. Merg spre un drum sigur şi pavat cu id-uri de mess al violării voluntare. Totuşi, această practică personală plină de surprize monumentale a fost depăşită de o bună prietenă (nu, nu o să zic că e vorba de Uţa) care într-o crepusculară dimineaţă a sunat la un oarecare serviciu de internet, pentru a se plânge de decăderea acestuia înspre inexistenţă. Problema a fost rezolvată, iar înspre recunoştinţă această bună pretenă care nu e Uţa a spus cu virtuozitate nenelui de la telefon: „Vă datorez o bere”. Acest nene s-a frământat în existenţa lui, de 3 zile şi 3 nopţi mai târziu a sustras numărul fetişcanei în cauză şi a sunat-o înspre deznodământul unei întâlniri aşadar colectarea premiului promis. Duduia, care încă nu e Uţa, şi-a periat faţa de blind date şi a pornit (yeah, porn) în nevrednicia nopţii înspre acest encounter. O felie bună de timp mai târziu s-a întors, spre dezamăgirea ei, încă neprihănită dar cu o pilă la seviciul cibernetic. Eu, desigur…mă parangheleam cu biostatistică.

Nu e nici o povaţă aici ci doar încurajarea decăderii internetului în păcatul de a nu merge căci se poate solda cu o exotică întâlnire, nu-i aşa Uţa?

–––––comuniunea om-sticlă de vodka–––––

Nu îmi dau sama cum au trecut aceste 5 săptămâni de sexiune. Crecă mi s-a activat simpaticul de am fost dusă pe o stradă laturalnică şi stropită cu cloroform şi acetonă că totul îmi e în vrednică ceaţă.

Eggzamenul de anatomie mi s-a părut cel mai fastuos. La practic eram toţi acolo în halate şi bonete spălate, cu mânuşi de graur şi gură de haur, asteptând să întrăm la poveţe anatomice, intrigă mai mare ca în Grey’s Anatomy doar cu mai puţină iubire inter-rasială. Grupa noastră a fost cea mai subjugată de moment, datorită absenţei cu desăvârşire a profesoarei de anatomie de laborator de-a lungul diametrului semestrial. Aşa că noi am intrat ultimii. Eu chiar ultima, ultima întrucât am tot aşteptat să se întâmple vreo nenorocire atomică de să nu trebuiască să îmi fie puse cunoştinţele la nudism.  Am intrat nevricoasă, cu boneta strânsă exagerat de tare după cap în speranţa unei explozii de afirmaţii vrednice peste examinator. Am primit subiectele, 20 de minute de gândire. Un nene egzaminator feroce începuse să îmi sufle în ceafă în speraţa că îi voi oferi ocazia de a mă tranşa la calificativ. Eu, om bucovinean cu meltenism în ADN îl ignor cu desăvârşire, iar el o sacrifică pe Andra, colega mea (Andra, îţi rezerv o bere). Mă sustrag felin la profa de curs, marea Kahună de acolo, asupra căreia plojează o serie de mituri cum că ar pune note mari chiar dacă tolomăcia are pondere mare asupra studentului. Îi povestesc eu acolo năcazul ştiinţific, ea îmi spune să aduc o inimă şi mă încurajează să bag doo degete în aortă pentru a-i arăta că eu ştiu ce şi unde îi aia. Sigur, ăsta a fost un mare pretext pentru îndeplinirea altor fetişuri de ale doamnei. Mă mai confrunt cu nişte idelogii, epuizez şi cunoştinţele, mă uit cu ochii mari şi plin de dragoste la doamnă, ea îmi spune că am terminat şi să mă deplasez felin la eggzamenul scris. Aşadar prin această afirmaţie nu mai întreb nota, fac o cruce cu limba şi mă bucur că m-a trecut şi mă pot duce să o dau cu sniţelu’ în baltă la scris.

Au urmat şi alte doo egzamene pline de suspans care nu l-am simţit datorită oboselii cronice ce m-a împiedicat să-mi exprim orice neam de sentiment uman.

––––calota polară îţi vrea binele–––

Fetele de la medicină au un gust dubios în (gură, hehe) ceea ce priveşte comunitatea de testosteron. Adicătele este un biped la noi…de îi genu’ ăla care stă tot timpul cu mâna ridicată la biofizică (şi nu arată degitu mijlociu), un fel de Hermione Granger. Apăi ‘nezăule că toate îs ude după el. Da, nu înţeleg. Băeatul s-o văzut cu bărbăţia recunoscută şi de atuncia le combină ca la alba neagră, de nu-ţi dai sama unde e biluţa de burete şi unde ţi-s pantalonii şi legimaţia de bibliotecă. O colegă a început să-l combine şi ea pe acest domn, dar e un fel de combinaţie de aia de clasa a 7-a. Nu se salută, deşi se plac, stau în grupuleţe mici înainte de cursuri, se muiesc şi se sună unul pe altul ca mai apoi să se întâlnească la mall. Toate astea mă fac să ajung la concluzia şi ocluzia mentală că bobocimea medicinoasă încă trăieşte în realţionarea amoroasă de dinainte de 18 ani şi că aici când chemi pe cineva la un film în cămin chiar e vorba despre vizionatul unui film, în cămin, cu haine pe tine.

–––aşadar, motoare–––––––

hepi haur- happy hour is from 6 to 10

jocuri de desenat cu penson- peste femei goale?

iutube. povestea povestilor- se facea ca era un el si o ea si niciunul nu si-a vandut virginitatea pe okzii.ro

pastila pe trahee – nu te vindeca de gonoree

draga jurnal – azi mihai mi-a cerut un creion. crezi că mă cheamă la un film în cămin?

palma indiencei – doare la contactul cu ceafa ta

jocuri pat the gedai – …asta chiar m-a făcut să mă întreb puţin.

jocuri de ginire – une’ măsă îi Waldo?

fmei secsi – băutură şi manele şi femei de 7 stele. supa primordială

cloroform cumpar – inteleg, puternic hormonul in al tau pelvis este.

gocuri de boiesc unghii – ai întâlnire cu vrun gedai?

ce se poate intampla daca am furung si a –- a….a…. multumesc ca nu ai continuat.

jocuri de facut cafia – daca nu ai dormit din octombrie mananci cafeaua direct cu furculita, fara distractie

www. secsi beibi – www. redtube . com … mai sigur

poze vezica – te rog nu-ti baga si tu un ciocan acolo

alifi pentru trompe infundate – desigur, a crescut populatia elefantilor cu sinuzita

totul despre albinarie – iti dau id-ul lui Marean?

biofizica medicala ureche externa – facultatea de medicină de la Ilişeşti nu ar fi trebuit să primească autorizaţie

interpretare vise bagaje multe pregatire – trenul iasi-timisoara si nu-ti mai trebuie pregatire multe ca sa visezi bagaje

www. blog nuami tanta – ehm… vrei sa imi spui ca nu ai tată?

A pune pacioacele pe categorii antagonice.

E ninge în afară.

Inflaţia creşte pietrele rămân.

Barbar îi cânta lu’ femeia aceea pe supt fuste.

A aştepta un copil sau a aştepta la coadă la măsline.

Prâslea, steroizi şi merele de haur ale lu’ vecina noastră de împărţim acelaşi perete şi de aud cum în fiece zi cineva se bucură de fructiferarea ei anterioară.

E o pisică în copac de juma’ de oră, 1800-proctologie.

Lobotomia pubertăţii, mi-am reinstalat sistemul de operare, în ziua a 7-a se făcu windows 7. (sănătate lu’ tudor de stă tot pe str. plopilor dar la el miroase a salcâm)

Convulsia vociferată schimbă becuri la cupluri cu nuntă de argint.

Inima şi nervi cranieni, puşca şi cureaua lată.

Ca să intri la pasul prislop tresă porţi minim 39 (şi în lună şi în stele şi în cupă).

Sesiune.

bbl.

Doojdemii de acarieni se legănău pe pânza mucoasei nazale.

E târziu în noapte și luna își fălește rotunjime pe flatulația stelească a boltei.

Dramatizez (mmm drama) nu e așa târziu în noapte, e 23.06 și asta în limbaj de învățat pentru biofizică înseamnă 14.00. Noaptea e tânără dragi embrionari ai jocurilor cu gedai.

Așa….ăăă..revelion? da. Încerc di obicei să abdic de la sărbătorile comunale în masă, mai ales revelionul pentru că nu mi se pare un motiv prea bun de vărsat beutură pentru (în cazul meu, vișinată produsă în podgoriile vișinărești a familiei Palade, aka mama și taica lu Tina (nu, nu e Tina bulina de pe youtube, care a atins ceva sărciuri pi blog)) trecerea inevitabilă a timpului, ca și cu zilele de naștere când ne scufundăm tumorile sentimentale în licoare pentru degradarea la fel de inevitabilă a corpului. Anyhu, fost-am la Dorna, fost-am într-un bar, stat la capătu mesei cu oftatul în rărunchii bronhiilor, pac pac pac artificii, pac pac pac gură de șampanie, pac pac pac pe tren înapoi, pac pac pac se ia lumina pe tot vagonul, pac pac pac eram cu 2 neni contestabili în compartiment, pac pac pac mă gândesc că mă trezesc cu chiloții (care nu îmi aparțin ar fi un scenariu bun) în mână când se aprinde lumina, pac pac pac agiung cu acasă, pac pac pac mă gândesc că poate ar fi fost mai interesat un schimb de lenjerie vagonală, măcar ar fi fost un început de an șturlubatec. pac pac pac. În concluzie ocluzie…revelion = meh (totuși am văzut pe Tina, care are breton occidental, parol).

–-umplutură de pirostenie la cuptor–-

La drum spre Cluj, mi-aș fi dorit să fi cunoscut bipedul/a/zii/brânză care vinde cloroform pentru că din cauză era un băețel care o vorbit încontinuu-uu și perpetuu și totuși se învârte. Băețelul ăla e singur sursă de energie alternativă pentru un întreg continent, hell, pentru Pluto (că și așa e prea puțin mediatizată planetuța asta mâțâțâcă (am zis țâțâ, da)).  Io și Uța ca tot omul, că eram doo de fapt, am vinit cu grieu di acasă cu bagaj cu cărți (eu le-am luat pe toate, inclusiv Netterul care îi like gros ca ceafa  fratelui vitreg văr de al doilea a lui Gore care stă lângă mina de uraniu) cu porc și tocanițe aventuroase dpdv culinar (subsemnează Uța aici) și ne făceam cruce și ne gândeam la Ăl de Sus și la herniile din viitoarele tumori ale coloanei. Marean (taică al meu) ar fi făcut o schemă, gen:

Deci: anal ogie:

Imagine 1, click dă pe aia din dreapta: Alea de îs roșiatice îs povara mea, ălalalte ale lui Uța și Marean aici ar fi încercat diferitele (oah ce-am strănutat, cred că mi-am împins un muc în creieri) alternative variate ale căratui de bagaje nu pentru a evita eventualele hernii și vizite la terapie ci pentru a merge după o schemă organizată, pentru că e like uber kewl să urmezi regulile…UHUUU!!!

T-ul în trianglu e Taxi-ul, un fel de scop numero 1.

Marea bulină spiralândă e scopul final, țâța de mâță, dulcele bârlog.

În final, am apucat alambicat și lugubru cum care ce unde hepa cum a reușit și un flăcău care ori fugea de armată ori armata fugea după el ne-a susținut fizic și a transportat bagaje pân la taxi. Nenea din taxi, om bun, ne-a lăsat cu o scară de bloc mai încolo și blăstămuri și pacioace și o Uța cu decădere sinaptică la etajul 1 mai târziu, am agiuns la îmbârlogire.

Capra e pentru atmosferă. Poză de are palarie în ea e funneh pentru că am citit ”the man who mistook his wife for a hat” și acolo scrie ”the man who mistook his hat for wife”…hhhhaaaaa. da.

–-felurite felurate feluritante emancipate–-

La noi la școală îi like mafia scutirilor, din lume. Eu până acuma nu mult timp nu mi-am fost dat seama pentru că nu aveam cum să-mi dau seama pentru că nimenea nu mi-o spus că prezența la laboratoare e 100 la 100 obligatoritară, bre. Apăi om care am terminat la ”petru rareș” mi-am permis niștecare absențe și m-am trezit că îs pe lista ordonată în tabel la și citez ”elevi cu probleme” și că nu intru în eggzamen și sudori și pălmi peste cap și mama și tata și iară pălmi și junghiuri în conștiință și escaladare pe pasteur unde presiunea chiar îi mai mică.

Az, zi ferice. Mă uit cu lacrimi în frunce la tabel din nou, pentru a-mi vizualiza sfârșitul, care ironic ar fi devenit o statistică…și pac pac pac stupoare încântătoare, sunt dată dispărută de pe tabel și apar pe lista cu prezențe complete. Oh, tu împlinire. Oh, tu tante de la info care îmi predai chestiuni care mă fac să oftez în tabele de Excel, oh tu tante mirifică îți jur credință eternă și vin de vă curăț praful și spamurile din mail. Vă dedic lampa mea care e un reflector de fapt.

––cântă mierla dulce, cântă Iron Man––

Pornbabil și desigur nu vă fericește dpdv calitativ această postare a mea, dragi 3 cititori, dar supt palma de angoasă (care după discuții intense cu copășiel s-a agiuns la concluzia ca poate fi trăita numai la oraș) filată mă retrag în sesiune, în acest neg și furung de pe convețuirea mea cu astă mărgică albastră de nii planetă.

Motoare așadar:

„tina bulina” cluj – desigur ghilimelele, aceste diamante ale căutărilor cvasi-gugăliene

girls chiledin – girls chile din? the force strong in this one is.

iutube faze secsi – aici fratele meu de suflet, doo tipe care se ung cu propriile lichide corporale intre unghii

pentru fruntea lata este bun bretonul fi- mă rog pentru familia ta adoptivă de viezuri să nu fi vrut să scrii filat

http://www.jocgedai.ro- aici găsești tot ce-ți vrea pofta saifai, nu te amăgi cu de din astea.

poze cu dolari- un substitut foarte prost pentru cumpărat pateu

de unde cumperi cloroforn- de la familia adoptivă de viezuri de mai sus

ce semnifica semnul din fruntea indience- că ele știu de unde să cumpere cloroform

jocuri cu maiestri gedai – serios, e chiar fain afara

femei indience secsi- care au cloroform?