A uita cum îi-ntabără la Ilișești

Dragă tu,

traficul nanometric mă aruncă înspre exprimarea de singular la adresa ta, dragă singur cetitor, care te bănuiesc a-mi fi rudă sau pedofilul casnic care tot caută să investească în cloroform pe gugăl și spre dezamagirea lui dă de mine, salut băeatu.

Îs în vacanță dar tensiunea din bârlog sau poate doar frustrarea că Radu Afrim nu vrea să nemprietenim pe facebook sau poate că vacile astea de la digi net mobil mi-o limitat iară internetsii și aștept vro 3 anotimpuri până mi sencarcă un filmuleț porno de 2 minute, de fapt mă uit la filmulețe despre cât de jucăușă-i fizica c c c cuantică, dar să fim serioși ăsta-i adevăratul pornache, mă face să mă simt în vacanță NU.

și da, s-o ternat sesiunea și aia cu…standardele ei și bulinele roșii și negre și da să zicem că nicu alifantis zicea bine ce zicea.

acumaaa o mai învârt ilustru pânăn august când mă voi purcede la practică la spitalul județean suceava…dun dun duuunnn care da sună foarte dezvoltat tehnologic și spiritual și specializat în..da, o să revin cu următorul post de acolo dintre seringi și de data asta chiar am pretenția să văd niște sânge, o aortă, un femur luxat într-o lampă neinspirat prezentă, o ceva domle acolo o atenție din asta, MĂCAR O VÂNĂTAIE. EO VOI GĂSI LEACUL PENTRU CANCER DAR ÎNTÂI DE TOATE VOI VINDECA TOATE VÂNĂTĂILE DIN LUME!!!!1!

am fo la id fest și o fo drăgălaș așa, dar având în vedere și auz că n-am pribegit pacolo mai mult de o zi nu po spune că m-a copleșit aceast experiență, atâta că îi o treabă destul de jmencheră să-ți vezi gândul ilustrat cât de poate de viu, carnal, palpabil, 3D, real pe scenă la un metru de tine, dar ca fest în sine să zicem că m-am simțit bătrână și uscată pe lângă copilașii de pe acolo și că ar trebui să am o discuție cu mine însumi despre binefacerile universului în legătură cu propria-mi existență de personaje defectuouase creatoare.

dup aia, mi s-o părut la un moment dat că m-am împleticit în cum să-i zic, nu în îndrăgosteală, să-i zicem că I feel into like with someone, dar din nou ajung acasă și camera în care învățam să merg și în care  îmi sugeam degetul acum vro doi ani pare din ce în ce mai mică și mai sufocantă și plăcerile astea mici și dulci care se rezumă la reacția facială plăcută a cuiva devin din ce în ce mi mici și mai puțin plăcute și mai indiferente până ce se dizolvă ca o pastilă din aia cu fâââââssss de o pui în apă și are gust a portocale NOM NOM. mă înțelegi greșit sau poate mă înțelegi perfect, sunt puțin mai amară daaaa dar e din cauza lui RADU AFRIM DE CE NU VREI SĂNEMPRIETENIM PE FACEBOOK CĂ FACI POZE FRUMOASE ȘI VREAU SĂ-ȚI DAU LIKE LA TOOAATTEEEE!!!1!

așadar da, asta mi sentâmplă vacanța asta ca la fel cu vacanța trecută care tot cu vervă de din aia a fost promisă când făceam planuri cu Dudache și ziceam alou mergem la mare și ne paranghelim pacolo hepa hep hep, dar nu. anu ăsta la fel, atâta că o dat Dudache pe la mine, da gen cu purpose de bizniz nu pleasure că și-o făcut practica paicea și acuma cred că scriu pe bloagă că mamemoționat că-n afară de Radu pe care-l iubesc desigur ca prieten întru excelența luia tătă lumea îi pi la casele lor, așa-mi trebe dacă-mi fac preteni pi diparte și iubesc tot așa pe băiatu care-i mai bărbos și mai diparte de mine. eficient da. și iară o sămantâlnesc cu Andra, colega mea de grupă, pe carele o sontreb din prostie ”ce-ai făcut în vacanță?” și carele o să-mi zică mega flexan ”meh, am fost în Dubai, tu?” ….”apăi eo am fo la Bacău o zi.”. Așadar tu dragă cetitor vino de mă ia în vacanță exotică și voi plăti în iubire îîînnnn…păi știu să fac ceai și să fierb chestii, îți fierb tot ce vrei și cortul ți-l fierb șiii pot să fac girafe din hârtie, bine…aproape pot să fac girafe din hârtie. Îți plac girafele? Mie-mi plac mult de tot.

Da. Nu-mi plac sâmbetele că asta înseamnă că e nuntă pe undeva prin cartier de obicei neliniștitor de aproape de geamul meu și mă deranjează sonor. Nu pot să dorm, dar trebuie să sting tot la 23.00 că așa zice Rodica și Marean.  De obicei ascult muzică dubioasă pe player până pe la 1-2 când mi se pare că-mi e somn dar pe la 3-4 adorm. Mă trezesc la 8 și beau ceai și mă uit la știri. Până mâine când are examen, mama făcea un curs care-i obligatoriu că-i profesoară și așa vrea conducerea sublimă și m-o pus să-i fac  o prezentaren power point și mi-o dat 10 lei, prima data când m-am simțit productivă vacanța asta. Bunicul meu e bătrân tare, asta mă face să mă opresc un pic și am impresia că toată lumea se oprește în momentul ăla. Tata are o cățea la Fetești, unde are și albine. Cățeaua este oarbă. Într-o noapte și-a făcut un prieten. Săptămâna asta a fătat 5 cățeluși. Mai aștept două săptămâni până se fac grași și pufoși și o să mă duc să-i văd. Voi crăpa de drăgălășenie și mii voi freca de față la cât de dulci și scumpi și ZOMGSOOCUTE vor fi.

Sunt foarte obosită de doi ani, dar e o oboseală plăcută.

Vii să mă iei da?

le updeit:

le updeit la updeit

eo fiind Măslină! WIN!

toate astea datorită lui Radu care e un fel de dealer al prieteniilor pe fb.

mulțumeeesscccc Raadduuu.

Reclame

(A avea propriul) FUUUUUUUUUUUUUUU(rnizor de cafia)

Dragă 3 cetitor,

Trecut-au frazele lunii de când n-am mai plonjat în intimitățuri analfabetice dară acest post va fi nanometric întrucât emanciparea științitică e imperioasă.

Am venit doar să-mi confirm existența moleculară, fiziologică, biochimică, organică și deloc orgasmică și de a a a afirma că mă intru întru sesiune acest dulceag deznodământ al anului 2 medicionos în Cluj. Mă cuprinde foarte multă voioșie hărnicie fluturi în stomac de bucuriae iubire sălbatecă secsnflăcări  fior celest dioptrie poesiae la gândul erotic către aceste examene zemoase care-s like în timp ce eo-s like. Sooper cute…

Așadar te pup pe frunce și brb.

A-mi scăpăra sufletu’ la ochiu tău de căprioară.

Dapăi afară începe a buluci a căldură și asta am observat az’ când veneam de la școală și nu mi s-o mai aburit ochelarii când am intrat în chioșc să purcesez mandarine. Această instigare a universului la căldură îmi displace foarte, întrucât fiind născută în sânul lu’ iulie fără nicio legătură whatsoevah nu-mi place căldura și mă pregătesc să mă refugiez în spații cu temperatură răcoroasă constantă pe toată această perioadă și să scot capul supt stele după orele 23.00 când știu sigur că își va face prezența cel putsin o boară de vântoasă.

Această excelentă sihăstrie ermetică vine mai devreme ist an pen’că îi prima dată când observ că primăverile, bipezii, monopezii, nonpezii, amfibienele, portocalele mele, ierburile părcă se drăgostesc mai mult una cu alta. Fiind o distinsă și oficială reprezentantă a categoriei amărue feminine cu o neiubire la activ, eșec sentimentalicoiosfizic, ourlovecanneverbe and all that jazz, acest lucru nu poate decât să mă facă să îmi subțiez ochii a dezgust de fiece dată când cei ferice cărora li se pare că li se pare că li se pare că s-au găsit într-o mare de pești cu blănuri mov și dame de empatie își celebrează iubirile pe lângă mine, mai ales în raza mea de lucru…știu știu don’t be hatin’ maică.

Mia îmi place băetsi cu barbă și ochiu mare și căprui și cân’ se uită la sufletu’ meu și-mi cere să-i construiesc un reactor nuclear dintr-o giumătate de pisică, o sticlă goală de cola și un penson cu păr de cămilă apăi să fiu scalpată de unicorni dacă nu i-l fac și îi aduc și o doză de bere între sâni. (asta-i o glumă tata, nu te supăra, n-am nicio apsență semestrul ăsta srsly, salut-o pe mami). Dapoi și s-a întâmplat să mă intersectez cu un flăcău vichendu’ ăsta, să-i zicem domnu’ T. Desigur, în mintea mea tenebroasătentaculară domnu’ T. și cu mine aveam copii cu ochi verzo-căprui și cu barbă și el mă aștepta în fiece zi acasă cu pâine prăjită unsă cu iubire și gem și magiun și dup aia se întâmplau lucruri neortodoxe și încă gem și magiun și încă geem și geeem geeemmmm și magiun. Ehem. Așa…da’ având o existență amăruie în genere m-am mulțumit doar să vorbesc dimineața cu el despre vreme în timp ce el stătea stingher în picioare (da’ zău dacă nu se opreau toate celulele mele în profază când își flutura ușor cu mâna părul negru de pe frunte) și să-l ung cu spumă de păr pe spate că așa cere datina când c-c-c-curtezi un băiat. Dapoi și nici cu domnu T. ourlovecanneverbe că el îi di diparti și eo nu-s de aicea, dar populez aicea și nu cred că ar fi rămas să facem copii cu ochi verzo-căprui cu barbă și în prealabil cam asta o fo’ cea mai intensă activitate fiziologică și sentimentală pe carele o să o mai am primăvara asta având în vedere și auz că am de gând să mă semi-sihăstresc.

–––nu te supăra, batista asta miroase a cloroform?–––

Ș la școală îi ochei. Dupamiezile le moțăi anarhic și serile mai cetesc o măslină o atenție și dimineața mă trezesc din instinct la 5 și am o giumate de ora de activitate intensă după care readorm și readorm prea mult și când sună toate cele trii felefoane a alarmă mă ridic din pat, le închid le iau cu mine în pat și adorm cu ele pe burtă închizându-le prin somn pe fiece în parte după care mă trezesc iar din instinct și fuji la școală unde chiar dacă mă strădui nu întârziu ci ajung cel mai devreme dintre toți de sunt bff4evah cu portarii. Ș îmi place foarte la Epidemiologie unde domnu’ doftor o făcut o uber prezentare în power point carele era un fel de metaforă pentru disciplină și prezenta în imagini vacanțurile lui europene exclusive și mă găseam și eo doritoare ca peste ani să fiu un nene cu păr alb și cu o doamnă pe nume Gina, dar să-i spun Ginuța și să îi asigur un viitor alături de mine și să merem prin occidențuri și să ne facem pozne lângă fântânile arteziene și să ne pupăm cu buzele țuguiate așa cum fac oamenii bătrâni și să-i dezgustăm pe copii noștri. Da’ dup’ aceea mi-am adus aminte că nici nene nu sunt și Ginuța îi de fapt o metaforă mai contestabilă pentru un presupus domn T. și că de fapt mii cam foame și aș mânca o mandarină și că sunt în spitalul de boli infecțioase și că asta mă face oleacă paranoică și că nu există amfiteatre comfortabile și că o să fac scolioză la facultatea asta și că pe bancă sunt exact 1763 de microorganisme și că îmi doresc foarte să mă spăl de 1763 de ori pe mânuri și că Daniela mi-o dat la un moment dat niște chec și m-o distras de la fundamentățile existenței mele.

și tu tot la mal și mnezo știe ce mai faci pe acolo.

*și la multsi ani lu mama și lu bunica aia de diparti și lu bunica aia di mai aproape și lu mătușile mele și lu doamna dirigintă și lu profa de mate și lu profa de română și lu tantea aia de la balconul albastru și lu tanti Doina de care nu mai știu nimica și lu nana și lu andreutsa și lu andreea și lu larisuca și lu danela și lu diana și lu iulia și lu ana și lu toate fetili care este în prealabil…și lu mie.

 

*le funneh updeit:

A spune cuvântul „luţărnă” de multe ori pen’că îi un cuvânt fain

luţărnă luţărnă luţărnă luţărnă luţărnă

So like, am vinit în bârlogul originar în nano-vacanţă pen’că like s-o omgwtflolbbq ternat sesiunea yey….

Am vinit cu le tren desigur şi datorită unor evenimente splendide am vinit singură (cluj napoca – suceava). În gară era cam dubi pe la 9 seara, era un nene care o trecut insistent prin faţa mea de vro 5 ori, probabil vroia să mă întrebe structura acetil coenzimei A, dar era prea timid. (mi-o dat tata un pahar de vin şi pot afirma cu încredere că mă aflu la Ciocana) Primele 2 minute în tren aveam dubii dacă m-am urcat bine şi tot verificam dacă am baterie la felefon să sun pe muică din Budapesta. Apoi mă liniştesc şi de abia atunci aud schelălăitul copilului de visavis. „Nooooeeeess” se face ecou în pereţii cortexului.

22.05 Bag samă că am făcut o fenomenală greşală că nu am luat laptop-ul cu mine. Am o carte, dar nu mi-am luat ochelarii şi lumina e prea palidă pentru eforturi optice. Ce panglica lui Reil a lu’ Hipocrate fac eo 8 ore pe le tren?! Ce?! Aş putea să mă gândesc la….la uhm chestii…la…de exemplu la…pfffu stau atât de incomod, e atât de cald. De ce nu se linişteşte copilu’ aista ? Fă ceva tante! Zdrăngăneşte-ţi cheile, scoate un ghem de aţă, dă-i un iphone, fă-i profil de facebook, fă ceva! Atâââtt de cald, nenea ăsta miroase a brânză. Oare ce fel de brânză e? Ar putea fi ceva surprinzător ca….brânza de veveriţă. Dacă aveam jocuri pe felefon puteam să joc snake până îl făceam joc olimpic interstelar, sau puteam să joc tetris şi să OMGWTFLOLBBQ tantea asta are cei-cele mai mari:

Pesemne şi pesmet această doamnă (serios n-am mai văzut aşa ceva decât pornache dar din ăla în exemplare foarte rară avis) profesează în industria laptelui şi mă întreb dacă a plătit pentru doo locuri în compartiment. Copilul încă ţipă, iar alt nene afar’ de cel cu miros de brânză îi pasează o ciocolată şi îmi aduc aminte că toate dulciurile primite de la străini le îngropam cu mare mister sau le dădeam foc. Copilul spune printre sughiţuri „pipi”. Spre surprinderea mea de undeva, de nicăieri din zona crepusculară a trenurilor, de acolo de unde este şi „platform 9 and 3/4” aia de o intrat harry potter în, a apărut o oliţă carele a fost aşezată la picioarele mele şi copilul pe ea. Ei bine…am stat cu uşa deschisă o bună bucată de vreme după asta. Hmm…tresă fi trecut cel puţin 3 ore de când m-am urcat, hai că nu mai este mult. Mă uit la ceas : 22.15. NOOOOOOES!!1!

După asta au urmat multe sute de minute dureroase carele nu le-am putut hiberna pen’că tanti şi nene au găsit că procesul de împăturire a sarmalelor e în sinea lui sinească un subiect foarte onorabil şi demn de aprofundat şi mi-am dat numeroase face-palm-uri mentale şi pentru tot restul drumului am calculat şi experimentat tot felul de poziţii pentru a ajunge la un nivel rezonabil de comfort carele au avut deznodământ defectuos.

Mii somn şi m-am spălat cu jojoba. Burghezie.

Azi dimi pe la 6 mergeam înspre dulcele bârlog, ningea. Aveam halucinaţii de la nesomn aşa că m-am oprit să-mi iau o fanta. Uneori mi se face foarte foarte poftă de fanta. Strada mirosea a plăcintărie şi era ceva dureros la felul în care ningea şi tu tot la malul mării eşti şi în cluj tot nu ştie nimeni ce înseamnă harbuz şi perje şi mâl şi tu tot la malul mării.

luţărnă luţărnă luţărnă luţărnă

A ţi-o da centrifug, centripet doar dupa ce mă scoţi la un suc

Postu’ ăsta l-am încolţit alatăseară (era’ vro 4.oo la crăpatu’ zorilor) când intrasem confuză şi supt influenţă în dulcele bârlog cu hernia-n muşchi proaspăt coaptă la concert Toy Machines şi Relative. În postu’ ăla din 4 paragrafe, 3 erau despre cât de bunoci îs flăcăii din Relative ş am zis că am un statut de duduie nevricoasă de întreţinut aşa că m-am cenzurat niţel.

Oricum, o fo’ uber secsilos şi am mamelit-o greu. Deşi n-o onorat cu prezenţa dezgustator de multă lume o fo’ ca în famelie că îţi permiteai să spargi arcadele cunoscuţilor. Tătă lumea s-o animălit anarhic de la un moment dat am văzut un Teiu’ (bine bassistu’) sângerând şi un Andy care nu-şi ginea cheile de la maşină. Da’ totu’ o fost excelent în deznodământ şi am agiuns cu taxi’u acasă pe care am plătit mai nimic că am pălăvrăgit despre vreme cu taxicentimetristu’ ş o zis că am ochi frumoşi la lumină farului său şi mi-o luat numai 2 lei.

––-şugubeţii––

Domle’ şi Marean şi Rodica, ai mei sânje din sânje părinţi, au spălăt putina pe meleaguri mai exotice lăsând în urmă o Paulică înfometată dar cu surâs departe de a fi cuminte în bârlog. Prima dată o fo’ acu’ doo săptămânuri când Paulica om bun a intrat în vârsta legală (dooăj) de a deţine mult mai multe lucruşoare asupra ei şi o serbit cum se cade de o mirosit şi o săptămână după a alcoale, tutunuri şi alte cele. Rodica n-o fo’ prea ferice de această noo schimbare de parfum şi după o oră de la sosire se tot plângea de miros, care Paulica ştie că ea nu avea cum să mai simtă că o învăţat la fiziologie despre adapatarea receptorilor la miros şi i-o relatat lu’ Rodica aceste ştiinţe exacte şi Rodica o trimes-o în camera ei cu promisiunea că de mai comentează o să se alegă cu nişte adaptări pe schinare cu lanţul de la bicicletă.

Mno şi după multe bucurii întru această solitudine excelentă, am agiuns la concluzia că nu mai vreau să spăl vase şi să fiu trezită de bunicu’ Jânică în fiece dimineaţă cu un castron de păstăi sau conopidă (depinzând de aranjarea planetelor) ş mii dor de o Rodică ş un Marean carele să mă cicălească şi să mă tot întrebe ce fac cu viitoru’ meu…

–––-bărzăunele, pretenu’ omului––––

Am ternat ş cu albinăritu’ pe anu’ ista când m-o luat Marean să sugem cel mai proaspăt strop de miericică din sânul naturii. Bineînţeles, mi-am asumat poziţia de centrifugar în serie şi am stors melasa dulce din ţâţâni. Eram eo tare vrednică pân la o bucată, adicătele fără mânuşi, protecţie ioc (copii, folosiţi protecţie srsly) şi dădeam la centrifugă cât era soarele de mare pe ceruri. Desigur nu mi-o mers tare falnic că jap m-o proptit acul în policele de la mâna dreaptă. Vaiete, urări de sănătate şi nezăi, sfinţi ş arhangheli mai târziu făceam o pauză sindicală pe pridvor la o apă plată non-fântânară de se mira nea’ Ion cum varicele lui norocos se vinde apă fără bulbuci. Ş cum stăteam eo aşa boemic cu mare drag hipiot pentru tăt ce-i vietate pe lume ţac pac încep a mă băzăi dragele doamnele, albinuţele. Marean mi-o zis măiestru să nu mă apuc să le vâjâi palme şi cârpe pe lângă ele că le aţâţ…da’ rebel cum îi adn-ul meu am început să mişc un prosop pe lângă ele…mare greşeală.

Nu mai plecau domle, eram viciul lor număru unu. Am început desigur să fug din loc în loc vâjâind acelaşi prosop şi măsluind la un uber plan. M-am proptit cu spatele la uşa am zis că bre, le văd mai bine aşa şi îmi protejez fesierii. Da’ saboţii lu’ Neagu Djuvara că m-o pizdit direct în scalp, în lobu drept…ş nu aşa că s-o viezuinit în păr şi din nou aceleaşi alergături altetice cu aceleaşi elemente demiurgice pomenite şi înlăcrimări ilustre.

Alte centrifugări mai târziu, ne pregăteam să ne urcăm în coteţ (că aşa îi spune Marean la maşina cu care merem la albinărit) ş iară mă găseam flirtând cu natura, mai suavă pe’nserate iar eo mai umilă şi mai nevricoasă. Desigur ţac pac jap a dooa înţepătură în scalp, în celălalt lob…aici m-am prins de cămeşa lu’ Marean ş i-am zis de vrea să-i aduc o cană cu apă la bătrâneţe ar face bine să mă transporte acas’.

Ş acas’ am agiuns şi în pat m-am pus să-mi hodinesc ciolanele. Ş în aceeaşi noapte m-am trezit cu febră 39 cu 5 ş confuză ş îndurerată m-am dus la muică desigur, pen’că luând exemplu de la reclamele cu copii febroşi am nevoie de o prezenţă mamelonară în plus faţă de mine….

Da’ uneltirea lu’ Horia, Cloşca, Crişan şi restu găştii că Rodica şi Marean dormeau tutun şi nu s-o trezit la miolăirile mele ilustre. Aşa că mi-am tras un fervex ceea ce m-o făcut mai confuză decât eram şi la un moment magic am avut o polemică cu un scaun de care mă împiedicasem şi căruia mi-am cerut politicos scuze dar care tot nu s-o simţit să se mişte din drum a dooa oară. Aşa fac când sunt supt influenţă, am tăt felu’ de polemici cu mobila care nu mă mai sună a dooa zi.

Eo zic că şi aşa iasă un postuleţ măricel aşa că mă voi opri aici dragă cetitor cu promisiunea că voi mai scrie recent recent da’ amânpatru ştim că de abia peste o lună plină ş o alună.

Hai poleniza-v-aş.

A îmbiba pe o cărare mult prea verde.

Azi dimineaţă pe balcon ascultam hamsterul de pe balconul de lângă. Hamster prea fusiform pentru rotiţa lui pe care aleargă numai noaptea, numai când vreau să dorm, numai când pot să-l aud. Roţiţă ruginită.

Sâmbătă, examen la anatomie.

O mandibulă îşi caută altă mandibulă. O mandibulă bărboasă, cel puţin asta e preferinţa personală.

Aseară pe la miez aşteptam cu Uţa la fast-food-ul local. Mă simţeam ca într-un film de Taratino şi eram sigură că în spate sunt vro 5 mafioţi care prizează unul de pe burta altuia.

Înainte de asta am fost la un local din carton. Mă aşteptam să bată vântul mai tare, dar o bere era 4 lei şi localul era undeva pe scări, undeva palmat, erau exact 16 oale de ceainărie pe un perete. Matematica nu se odihneşte duminica.

Mai e o roşcată mică acum în casă. Prăjeşte cartofi şi e răcită. Eu o ademesc cu fervex sau cu bisturiu, ea trebuie să aleagă.

S-a mutat un nene cu un etaj mai jos, la scara de lângă. Când intinde rufele pe balcon iese îmbrăcat cu un tricou pe care scrie mare „fuck you”. Seara îl văd cum stă la laptop şi se uită la filme care nu au avut destul buget pentru haine.

E foarte cald afară şi simt cum celulele-mi transpiră. 

Mă’nţelegi?

A nesomni şi atât bă că serios nu am dormit din perioada mea intrauterină.

Noah, adică…acuma stau şi mă dor gluteii că am mers azi în toţi cei 4 poli ai clujului ca să fiu om bun şi prezent la cursuri, laboratoare şi alte niznaiuri facultăreşti. Adică cum cureaua magică a lui Hipocrate cu care-şi lega soţia de pat să-i arate ei cine are jurământul în famelie să pui spitalele astea aşa diparte unul di celălalt şi să mai şi pui bipedul student nedormit să se grăbească să ajungă la timp să nu-i fie pocit scalpul cu vro pungă cu urină în timp ce te fâţâi la el că da’ de ce întârzii domle? Ca mai apoi să te fugi la biochimie unde să-ţi fie frică să pui capacul la stilou că faci gălăgie ‘n amfiteatru şi nu se aude doamna conferenţiar când ne spune noo că colagenul îţi face fapte bune fără să ştii.

Oricum, postu’ ăsta îi ca să fie mănţelegi? ca să ştii că încă pulsez dragă 3 cititor şi că nu m-am alăturat statisticii domnului doftor de la primu’ agiutor care ne-o zis uitându-se boem pe geamlâcul prăfuit că pi vremea lui erau cel puţin 4 sinucideri pe an la medicină. Apăi n-o fi aşa di greu, da’ mă jur că e al naibii de antrenant…

Mno, eu o să mă retrag întru sublimităţile de rigoare la răcoarea papilianelor, lanţurilor de aminoacizi, pompelor de sodiu-potasiu că deja începe a pute a sesiune pe la noi..şi crec îmi voi îngloba laptopul într-o veziculă şi-l voi îngropa lângă umbra lui Mihai Viteazu’ la Cozia care mi-o zis un preten di mai di mult că i-o căzut la un test şi el o desenat pe foaie chiar umbra lui mihai viteazu şi un semn din ăla „welcome to Cozia” că săracu’ nu şi-o fost învăţat, că mii că iară mă aflu internaută şi mă uit cu Uţa la americaz next top model şi ne minunăm şi ne facem cruce cu limba şi aplaudăm când un nene chel nerecunoscut fotograv interstelar pe nume Nigel le spune la fete în timp ce promterul îi zgârie cheliile: „Fată tu în poza asta eşti ca tula. Serios, adică tu dacă nu mi-o vinzi..eu nu ţi-o cumpăr”.

Nezău ni apere de subnutriţie televizată.

Hai sănătăţuri ş ne auzim în vro ceva….

––să-ţi bagi Paulica––

Noo chiar nu ne ies surprizele. După aproape rateul di la ziua lu’ copacabana la care s-o scăpat vro doi pe care nu o să-i numesc (ceapa ta Popa şi Hippy), era să-i facem o surpriză lu’ Uţa că vine ziua ei…că trebea să vină unu pe nume Radu şi altă donşoară pe nume Ioio (care-s diparti la suceava). Da’ io când i-am zis lu copacabana „coae, am vorbit cu radu şi o zis că ei or să vină, atunci seara de ziua lu andreuţa”, el se gândea la cum să-şi cureţe crengile de furnici şi io zis lu Uţa „coae, o zis Paulica că vine Radu şi Ioio.” Mno bravos. Concluzia e că noi nu ştim să ne surprindem aşa că vedeţi că-i facem petrecere surpriză de care Uţa nu trebuie să ştie?! BINE?.

Ulterior am aflat că Copacabana a fost distras de faptul că eu aveam halatul de doftorie pe mine şi îmi trăgeam şosetele. Yes, I have that effect.

––ridichii făr de stăpân–-

La noi în bârlog nu se face împreunare fiziologică, nu se şterge praful prea des şi nu se duce mirosul de popcorn din cuptorul cu microunde, dar asta nu le-a oprit pe ciorile alea doo (şi asta nu e dumă rasistă…gen) să facă nişte sweet luvin’ azi după amiază la noi pe balcon printe chiloţii noştri neuscaţi. At least someone is gettin’ some….

Hai sănătate că am test mâine.

A fulăi în excelenţe native

(*update: Bă, la mulţi ani blog, ai 1 an. În vichend te scot la băut deşi nu-i recomandat să dai de băut la one year oldz…meh ur fukd up anyway.)

Postu ăsta îi ca să mă asigur că nu am uitat că am blog.

Măînţelegi că am fo’ în habitatul natural sucevean. Mi-am cărat toate cărţurile şi nu am deschis decât penarul ca să-mi ascut bisturiul de marginea concavă a mamei tale. Se cocea magic fest şi eu am alunecat în depresie mlădioasă în timp ce pribegeam printre oamenii din toate unghiurile obtuze ale teatrului. Mă, mii greu da? M-o şi apucat nişte vervă să mă reapuc de scris piese, da’ din nou amintindu-mi de toate chizdele pseudointelectuale care scrijelesc teatru despre copchile care spun că mi-am tăiat venele cu foaie de smirghel în timp ce tata se epila inghinal între prostate…m-a curprins un sentiment de monoloagele vaginului „eu nu pot concura cu aşa ceva”. Mdeh, am început să fac un uber experiment psiho-cacamaca-nepotu’ lu’ Freud e mare pictor contemporan- despre care o să vă pove’ după ce trec di testările astronafute la fiziologie respectiv stimabile biologie celulară.

––după ce îţi cureţi urechea, stai parşiv lângă femeea ta–-

Confruntare interstelară la nivel mental. Nu înţeleg mâncarea în formă de animăluri. Adicătele, cum a fo’ acuma cu Paştele măsii, cu epuri în formă de ciocolată. Mi-o dat mama doi şi nu ştiam de unde să încep să-i diger. După încruntări care s-au soldat într-un rid perfect pe nervul trigemen am început cu urechile, rămăsese epure de Cernobâl. Dup aia, am zis na…continui cu capu’ că îşi pierde conştiinţa şi nu mai simte după aia durerea mare nesimţită îs…da’ din greşeală că vorbeam cu un băiat care mi-o promis că îmi cântă la ghitară şi m-o uns pe nevrednicie, i-am perforat burtica la epure. Mă simt groaznic că l-am torturat ca pe James Bond în căsuţa din copac când Lex Luthor îl întreba de ce soţia lui cheală a venit târziu acasă. Marean (tata) ne-o trimis o dată în pachet nişte şuncă în formă de cap de ursuleţ. La naiba Marean, eu nu vreau ca mâncarea mea să aibă faţă şi să se uite adânc în ochii mei şi să-mi spună „De ce m-ai prins în pumnu’ tău? Coae, tu nu ştii că eu sunt mic şi că mă doare?” Paulica picior adaptare după Elena Farago dacă ar fi avut coae.

Eu când o să fiu medic o să introduc o moţiune ca mâncarea să aibă faţă nu!

––-sper să ai complicaţii la vergeturi–––

O vinit bunica Ileana la noi di sărbători. În timp ce statea ea anarhic la noi pe fotoliu uitându-se cu jind la pască şi blestemând în minte toţii anii ăia când încă nu se inventase pasta de dinţi la noi că nu putea să o nom nom nom, îi veni chef a povesti din copilăriile-i sălbatece.

Noah şi ne-o zis noo bunica, cum avea ea un plumbar (aka penar) când era mâţâţâcă. Că pi vremeea ceea era greu şi îţi ţineai cărbunele cu care desenai sâni de famă de oraş pe bancă în mână de ţi se înnegrea toată şi te dezmoşteneau părinţii fiind supt impresiunea că tu eşti vrun afroamerican şi că mama ta i-a arătat portocala la poştaşul exotic din sat. Noah şi bunica veni ea cu plumbarul la şcolire şi îl lăsă pe bancă să se ducă să-şi vadă de copilăria ei pe afară că era pauză. Când vine înapoi…nezăi besereci sfinţi arhangheli şi televizorul cu plasmă a papei că plumbarul lipsea cu desăvârşire „FĂ! care mi-a palmat plumbaru’?”. Toată lumea mâc. Apoi a urmat o perioadă de nelinişte sufletească pentru bunica Ileana că trebea să-şi ţină cărbunele în mână şi muica ei îşi luase de multe ori peste ficaţi de la domnul soţ că deh…chopchila era afro pe membre şi poştaşu era once you go black…. Bă şi trecu o zi, doo, 7, 2-10 probă, întreg ciclu lunar şi într-o dimineaţa Aurica lu’ Ghică scoase pe bancă un plumbar. Având în vedere că pe o rază de 123 kilometrii stânga, dreapta, în joi şi în sus salut Dumnezeu, exista un singur plumbar..şi ăla fusese a lu’ bunica Ileana şi acuma aceeaşi fizionomie de plumbar apare pe banca lu’ Aurica…destinul se ejaculă falnic întru adevăr. O simplă deducţie sherlokiana şi multe sinapse scânteietoare mai tărziu, bunica Ileana îşi dădu târcoale minţii şi seama că acela este al ei dispărut plumbar, alo Interpolu’? „FĂ, mi-ai palmat plumbarull.”, strigă bunica Ileana la  o Aurică care îşi făcu cruce cu limba. „Nu, nu bunică Ileana, plumbarul ista mi l-o adus tata de la Vereşti. O dat 3 gâşte şi virginitatea lu’ framiu pe el”. „Coae, eu te fac metafizic de nu-ţi vezi poloboacele din beci”. „Nu, nu bunică Ileana nu da în minea”. JAP!!! O luă bunica Ileana pe Aurica care era mai mult vânătă şi chişată de fricuri decât haurie. O ţinu strâns de păr şi strigă nermernic ca Xena pe Steven Hawking: „FĂ, spune unchiu’ „. „Nu, bunică Ileană, nu mă fă”. „Fă, spune unchiu’ am zis, că mă duc şi îţi desenez zvastici pe toate găinile”. „Aoleeoo. Unchiu, bunică Ileana, UNCHIU”.

Eh şi aşa bunica Ileana îşi recuperă plumbaru’ care acuma stă în muzeul interstelar al fameliei cu motto-ul „Tresă dai respect ca să primeşti respect, să vă facă ginecomastie ţapii dacă vă atingeţi de plumbar, Sişu liber.”

*la următoarea postare mai primiţi o poveste

**pe bunicu, soţ de bunica Ileana, îl cheamă Vasile în buletin (total imprevizibil, ştiu) da’ lumea îi spune Titi, ceea ce mi se pare foarte june prim din partea lui.

––aolică, au au au–-

Eu vă spun ce-mi place că poţi să-ţi faci slide-show cu poze pe background. Da’ nu poze cu tine la banchet mâncând salam şi Jack Daniels pe furculiţa. Eu cu Uţa ne facem slide-show cu flăcăi uber secseh care se gândesc la noi.

Adica gen: Georgica Clooney pentru Uţa (pentru că da…teh secsiness is alive), Neagu Djuvara pentru mine (pentru că îmi place cum sună Neagu Djuvara, e un nume excelent bă!)

Hai, fiţi tineri.

Şi o omiduţa care se gândeşte la Copacel care o venit aseară şi ne-o adus nişte brutăreli di la mama lui.

A nevrednici în iluzii cu barbişon

Mă înţelegi?

M-a ucis schimbarea asta de ceaslov.

Mi-a organizat haosul din călimară.

Mi-a scos peştele din undiţă.

Mi-a băgat vinul în pudincă.

Mi-a numărat borcanele cu zacuscă.

Mi-a nefericit  primul născut.

Mi-a scindat polipeptida.

Mi-a băgat mâna în ceai.

M-a sunat a doua zi.

Mi-a descusut boneta.

Mi-a desconspirat fetişurile pentru stetoscoape în public.

Mi-a tras soşetele şi pantalonii până în jugulară.

Mi-a gâdilat aftele.

Mi-a ascuns libelula.

Mi-a dat cu baltagu’ la cârtiţă.

Mi-a scos xilofonul din beci.

Mi-a frecat staniol de neg.

Mi-a umbrit păstaia.

Mi-a albăstrit mujdeiu.

Mi-a spus că Dumbledore moare.

Mi-a desfăţat plapuma.

Mi-a fisurat atomul.

Mi-a dat cioara de pe gard.

Mi-a dat foc la atlas.

Mi-a dat foc la stuf. (dumă amară)

Serios, dacă B. Franklin ar mai umbla pământul… mi-aş lua mafia din Burdujeni (cartierul absolut deloc nevrednic rău famat din care mă vin. da?! da?! şi mafie teoretică că eu mai mult îs predispusă la a lua bătaie decât a da) şi i-aş:

scofâlci peruca

duce mama la proctolog

peria pisica

tunde hipopotamul

scutura zmeul

sparge becu’

deznoda papionul

guverna statul

deflora paratrăsnetul

actualiza săpunul

deprava plomba

boţi mileul

plesni albatrosul

fura cucuveaua

stuchi în telefon

spăla rufele roz cu chiloţii albi (asta nu e o ameninţare cât un inconvenient foarte mare. da?! DA?!)

aş chema-o pe Uţa să-i bage degetul în chec.

Serios, o să dureze o felie de vreme şi mai mult sticle de cola să-mi revin din acest avort temporal de o oră.

Nezăule.

(nici eu nu înţeleg postul ăsta, tresă „îmi cumpăr ceva de citit”, dacămăînţelegi)

Jurnal de peste bord sau abstinenţa nu e magică deloc

De fapt mai mult se pune problema de abstinenţă involuntară dată cu forţa. Datorită lipsei de timp, a oboselii cronice şi bineînţeles absenţa materialelor necesare, la noi în bârlog duhneşte a cuminţenie şi neprihănire.  Apăi stăm cu ochii bulbucaţi şi frică celestă că viitorul sună sumbru. Deh, imigranţii o duc cel mai strălucit, cel puţin ăia de la medicină. Adicătele, de mergeai la bal la noi (în bamboo but of course) dădeai de oameni ciocolatii cu care te bâţâiai o perioadă ş apoi te pălmuiau între ochi cu un „Nu vrei să ne apropiem din punct de vedere fiziologic?”, asta spusă cu mai puţine mânuşi.

Pe lângă liniştea fiziologică, de-o felie bună de timp trăiesc o intrigă continuă de mă mir că nu mă cheamă ăia de la Gossip girl ca personaj figurant căruia îi cade pâinea cu gem pe partea unsă. Intrigă, dar din aia păroasă fără de deznodământ, asta cu siguranţă îi degradarea inevitabilă a corpului. Meh.

La facultăţi am trecut cumva la plămâni, asta după ce am chizdit testul din muşchi, sau el m-a chizdit pe mine. Ş ne-a tors nouă cadrul didactic doi plămâni scofâlciţi, de mirosea încă dulce a Marlboro şi întrebai cu lacrimi în ochi care-i stângace ş care-i dreptace. Eu una şi nu-s singură, mişelesc cu ardore la cutia toracică ş la cum o să vină nenea ăla care fumează pe lângă morţi la subsol să aducă cleştele şi să pocnească coastele şi să-mi pun sunetul ca ringtone. Am mers prea departe…ar spune copăcel.

Weekendu’ ăsta prea prelungit am lehuzit-o anarhic prin bârlog cu o ieşire dibuită într-o seară când s-a raportat dispariţia unui suport de lumânare (lumânare neinclusă) Camel  dintr-o bodegă consumată de oameni batrâni ş netrecuţi de flirturile vremurilor bune. La faţa locului s-a găsit o creangă de Copac desigur.

Azi parcă îmi pute a şou că deh Uţa şi alte andreeee falnice să se tot adune în vieţile noastre.

Ş pe final, nu înainte de a vă prezenta ultimele motoare de ginire vreau să trimit o dedicaţie dezgustător de specială unui biped care m-a lăsat 2 săptămâni cu poloboacele în frig ca apoi să îmi dau sama că şi-a dat sama că nu mai are nevoie de poloboace: maică, să ai articulaţiile membrului drept înmuite în lichid sinovial când momentul de vineri seară o cere ş să ai viteză mare de download.

––––––––––––crepuscul contrafăcut în china cea de jos–––

„all you can drink cluj”- yeah, beibi.

„ce este un bărzăune” – nu am mai avut discuţia asta o dată? nu se mănâncă în timpul postului oricum.

„vand cloroform” – aici sau la pachet?

„pistoale mas” – apăi îi amuzant până se loveşte cineva

„tina bulina youtube” – îi pe continent tina, dar nu pe youtube

„viaţa fără vezică”- apăi eu ce să-ţi spun, s-o dus primăverile din viaţa ta.

mia mi-s simpateci baeţii ăştia.