A nevrednici în iluzii cu barbişon

Mă înţelegi?

M-a ucis schimbarea asta de ceaslov.

Mi-a organizat haosul din călimară.

Mi-a scos peştele din undiţă.

Mi-a băgat vinul în pudincă.

Mi-a numărat borcanele cu zacuscă.

Mi-a nefericit  primul născut.

Mi-a scindat polipeptida.

Mi-a băgat mâna în ceai.

M-a sunat a doua zi.

Mi-a descusut boneta.

Mi-a desconspirat fetişurile pentru stetoscoape în public.

Mi-a tras soşetele şi pantalonii până în jugulară.

Mi-a gâdilat aftele.

Mi-a ascuns libelula.

Mi-a dat cu baltagu’ la cârtiţă.

Mi-a scos xilofonul din beci.

Mi-a frecat staniol de neg.

Mi-a umbrit păstaia.

Mi-a albăstrit mujdeiu.

Mi-a spus că Dumbledore moare.

Mi-a desfăţat plapuma.

Mi-a fisurat atomul.

Mi-a dat cioara de pe gard.

Mi-a dat foc la atlas.

Mi-a dat foc la stuf. (dumă amară)

Serios, dacă B. Franklin ar mai umbla pământul… mi-aş lua mafia din Burdujeni (cartierul absolut deloc nevrednic rău famat din care mă vin. da?! da?! şi mafie teoretică că eu mai mult îs predispusă la a lua bătaie decât a da) şi i-aş:

scofâlci peruca

duce mama la proctolog

peria pisica

tunde hipopotamul

scutura zmeul

sparge becu’

deznoda papionul

guverna statul

deflora paratrăsnetul

actualiza săpunul

deprava plomba

boţi mileul

plesni albatrosul

fura cucuveaua

stuchi în telefon

spăla rufele roz cu chiloţii albi (asta nu e o ameninţare cât un inconvenient foarte mare. da?! DA?!)

aş chema-o pe Uţa să-i bage degetul în chec.

Serios, o să dureze o felie de vreme şi mai mult sticle de cola să-mi revin din acest avort temporal de o oră.

Nezăule.

(nici eu nu înţeleg postul ăsta, tresă „îmi cumpăr ceva de citit”, dacămăînţelegi)

A peria încruntarea fistichie

De la ultima promenadă virtuală multele vremuri trecură.

La noi în bârlog a dominat angoasa, şugubeţienia, nemâncarea post-epocii Rodica (muica-mi) şi alte stări străfulgerate din mofturi embrionare.

Apăi nu ştiu, momentan mă dor şalele şi la facultate avem pipete estimate la sutejdemii de lei pe care mă mir că ne lasă să le folosim în riscul că unii dintre mine instabili din toate semnele de punctuaţie autoritare de vedere nu-şi înfing pipetele în glomerulul renal, îşi leapădă păcatele mai întâi de haine şi aleargă goi prin decanat strigând ca nebuna noastră de la scara vecină căreia îi spunem nebuna albastră pentru că are balcon albastru: „Lili, te fă frumoasă, Lili.”

Io mă gândesc numa’ la sarmala din bârlogul sucevean care mă va ademeni excelent peste doo săptâmâni când voi purcede înspre gară cu destinaţia natală.

Mi-s cam şubrezie şi pământie şi am cam o plasă de rafie de chestiuni care le-aş vrea punctate usturător şi brusc ca la ruleta rusească numa’ că îmi şi vine greu să-mi mai folosesc corzile vocale pentru altceva decât voma involuntară de termeni ştiinţifici de la facultaţiune cetire.

–-cucuvea cu stufa de diamentru generos––

Mno, în fiecare joi după engleză (unde stăm într-o sală mică, înghesuiţi, obraz în obraz, încercând să respirăm cât mai puţin din parfumul studenţilor de dinaintea noastră care îmi aduce aminte de o prostituată minoră) eu, Danela, Andra şi Ionuţ (toţi om bun desigur) avem like o mini tradiţie să merem şi perem să halim la restaurantul chinezesc ca apoi să ne purcedem către biochimie (unde îţi e ruşine când pui capacul la stilou că faci gălăgie cum şi la fiziologie îţi e ruşine să bei apă deşi mai ai puţin şi te împiedici în comă de deshidratare după sport unde tantea aia care îi ilegal de bună ne munceşte de o să fiu în stare să deschid conserve cu buricul).

Noah şi Danela care e mare groupie a culturii asiatice a propus înverburat ca de fiecare dată să ne luăm ceva nou până ce epuizăm meniul ca după aia să ne mutăm la Shanghai care îi concurenţa la aştia unde mergem noi care se cheamă Beijing. Absolut de fiece dată eu cu Danela şi Ionuţ dăm cu fasolea în poloboace cristaline de ne comandăm cele mai neinspirate şi contestabile chestiuni, iar Andra ne dă la caca pentru că îşi alege cele mai nom nom nom.

Prima dată era să-mi ascult instinctul de Paulica, om bun, care vine di diparti şi are papilele antrenate şi ştie clar după miros, culoare şi caracterele de 16 din meniu ce-i gâdilă stomacu’ şi ce nu. Apăi nu. Am zis că s-o ascult pe Danela care a bătut cu furculiţa în masă foarte încet ca să nu audă nimeni că e musai să-mi iau ceva cu specific. Noah bine. Îmi comand nişte ceva spaghete din orez cu pui cu condimente cu orez cu spaghete cu pui cu farfurie. Danela face la fel, Ionut desigur. Andra bababiba horia cloşca şi crişan că ea ar dori nişte peste cu susan.  Vine mâncarea: noi primim nişte aţe transparente cu nişte chele de pui mai rece ca piciorul de metal al bunicului tău iarna când iese afară să strige la găini, Andrei îi vine nişte peste călduţ şi hauriu şi înmiresmat şi susanat…iar ăsta a fo’ primul ficat după ceafă.

Mai apoi, data trecută am zis clar şi am bătut cu lingura peste furculiţa Danelei că îmi iau ce îmi spune instinctul şi cantitatea de salivă din gură la gândul. Ehe, Danela are ea..existenţa ei, cu ochi mari şi mică de statura cum îi şi ştiu că vine mai di diparte decât mine şi îmi spune că să ne luăm un meniul zilei, mare ofertă extraordinară fantastică cu de ce vrei fenomenal scris pe carton roşu la intrare. Bine na, hai ne puşcăm meniul zilei. Ionuţ în infrigurarea lunatică ce l-a sărutat pe chept a zis că el îi barbat exotic şi îşi comandă ciorbă de fructe de mare, iar Andra desigur spraghete cârlionţate condimente pui ţac ţac ţac.

Desigur, deznodământul e de aşteptat. Meniul nostru era o supă făcută din morcov fiert în apă, orez cu pui fiert în oloi şi un castravete presărat din când în când. Ciorba lu’ Ionuţ era caracatiţă fiartă în apă cu un castravete din când în când, iar Andra…draga de ea a primit spaghete cu aceeaşi culoare haurie care îţi aduceau aminte de copilărie şi de poala mamei tale. Din nou Andra ne-a dat la caca şi desigur asta se va întâmpla şi poimâine că e joi toată ziua şi eu voi ceda supt presiunea Danelei şi Ionuţ o să simtă iar nevoia să-ţi confirme bărbăţia  şi Andra…ei bine Andra o să ne umilească yet again.

––motoare în floare––

desene desenate in creion foarte secsi – bine, atâta timp cât e foarte secsi

femei la nudism – problema e că nu toate femeile de la nudism arată cum îţi imaginezi tu toate femeile de la nudism, adică sunt şi unele din muicile noastre care merg la nudism nu toate sunt Mareana (mama fostei mele colege) care excelează interstelar prin propria existenţa fizică.

noua prietenă a lui fuego – ew.

filme cu gedai – în sfârşit dumnezeule mare sunteţi aproape de adevăr

 thessaloniki tina bulina – serios că preumblă tot felul de bipezi pe mărgica asta albastră

breton filat imagini – vezi că ştiu unde stai.

felicitari pentru elevi la eggzamene – ăăă ok, na bravos copii.

poze cu umbrele – nu-i aşa că căutai de fapt poze cu umbrele femei goale porno 666 minus 37 pornache?

pasul prislop taxi – nu-ţi recomand să iei taxi până înlăuntrul pasului prislop pentru că s-ar putea să fie nevoie să fii nevoit să-ţi dai primul născut

prafuri care stârpesc acarienii din casă – aruncă pentru dumnezeu copacul ăla din casă nu mai da cu prafuri

filmulete porno cu sani mari femei mulga – cred că eşti un băiat  (fată?) foarte interesant şi aş vrea să te cunosc în vederea formării unei relaţii stabile între noi plină de cele mai măreţe simţăminte şi de sâni mari şi multă multă mulga.

A face un quicky metafornix.

Noah, am vro’ 2 minute libere în pauza mea sindicală de la profunzimea ştiinţifică a ceea ce înseamnă stomac şi am zis să încrestez ceva în grinda cibernetică.

Ehem ehem. Aseară m-am uitat cu Uţa şi Ancu (o donşoară care susţine modelul femeii secolului dooşunu cu Xanax şi ieşirea falnică din dulap dacămănţelegi) la ieurovizion. Pe lângă faptul că era un nene îmbrăcat într-un copac şi alt nene cunoscut muzicant de pe meleaguri care după că ce a luat vro 3 puncte a zis „ce plm” şi s-a pus pe halit, Paula Seling a luat marea Kahună. După cum spunea cineva pe iutub la melodia care mere şi pere la Oslo acuma : „a luat melodia cea mai puţin slabă dintr-o colecţie de melodii proaste”. Eu totuşi mă bucur că a gâştigat Paula, e întru adevăr o victorie pentru întreaga comunitate de paule, ea fiind membru de onoare. Cu siguranţa o vom cinsti la convenţia paulelor de anul ăsta. Nda…

–––mama lui Fuego––-

Aistea doo săptămâni la facultaţiune au fost cel mai groaznic şi mai wunderbar lucru care mi s-a dat să îl trăiesc evah din lume.

Adicătele îi like uber obositor, dar like uber interesant şi în sfârşit toate sî leagă între ele mai mare dragu ca dublul helix la ADN.  La anatomie ne-a schimbat tantea şi acuma facem cu dna. şefă de lucrări care ne-a învăţat pe lângă tainele anatomice că e like uber important cum te adreseszi oamenilor de la facultate. adicătele e ok dacă îi spui la o tanta conferenţiar „doamna profesoară” (profesor fiind cel mai înalt titlu din lume) şi ai putea să o faci să roşescă şi să-ţi facă din ochi, dar în nici un caz să nu-i spui unei profesoare „doamna conferenţiar” că s-ar putea să-ţi primeşti pe lângă un ficat după ceafă, un belet de trimitere la facultatea de medicină de la Ilişeşti.

Apoi, mai facem fiziologie unde like îi regimul cel mai dictatorial din lume, dar cum eu sunt o masochistă a educaţiei, am nevoie de cineva care să-mi plesnească câte un cotor de carte între spaţiile intercostale ca să excelez.

La biochimie, iară e un fel de dictatura, dar mult mai plăcută. Chimia e o iubire veche cu bust apetisant şi chiar as we speak mă gândesc cu lacrimi în ochi de emoţiune la cei 20 de aminoacizi (din care doar 8 au pretenţii de esenţialitate, mulţumesc domnului Nick di mai gios)  care trebuie recitaţi marţ la testare.

Biologia celulară şi moleculară mai apoi e întru adevăr o ridicătoare de sprânceană. La asta şi la biochimie îmi creşte pulsul şi mi se activează simpaticul. Nu ştiu di ce, dar e instaurat un cuib de frici înlăuntru-mi. Adicătele vinerea asta ne-o pus să ne avântăm în cunoştinţe microscopale şi o zis că în ultimele 20 de minute ne puşcă un mic eggzamen să vadă de ştim tainele acestei ustensile cu ocular şi obiectiv. Noah, Paulica om bun, bâjbâie toată ora printre preparate şi la un moment dat trece la fire de păr, sânge propriu, aşadar o paranghelie microscopală. Pam pam pam vine momentu’ eggmaminării: pregătiţi preparatul, obiectivul de 10x. (Paulica bijbileşte, bibileşte rezolvă) foarte bine, pune obiectivul de 20x (Paulica învârte revolverul şi pune obiectivul de 20x, Paulica dă să regleze, dar din şurubul macrometric). Domnu’ asistent vede: AHA! prima greşeală. (întrucât bibilirea cu obiectivul de 20x se face doar cu şurubul micrometric, ceea ce Paulica nu ştia întrucât se gândea la cozonacul de acasă când acestea s-au menţionat). Noah, îmi cer scuze şi dau să bibilesc cu şurubul corect. Pam pam pam stupoare şi sudoare. Paulica nu vede nimic. Paulica îşi spune: apăi mi-or fi crescut mie dioptriile, da’ cataractă sigur n-am, am trebui cu siguranţă să văd ceva. Domnu’ asistent începe a face presiuni. Paulica intră în panică. Începe a şoşoti cu angoasă întrucât o neîndeplinire a testului ar fi însemnat un 2. Inadmisibil desigur în acest univers. Poate doar în Reich, unde un 2 e echivalentul unui 8 la noi. Danela, om bun, îi spune a schimba microscopul cu al ei. Paulica îşi ia cojones-urile teoretice şi foarte dezumflate şi se mută la microscopul nou. Lucrează ca Alfred la chiloţii impermeabili a lu’ Batman aka uber repede. Paulica vede imaginea cu 20x-ul, ridica mâna triumfător, totul se soldează cu 10. Paulica încă  mai poartă frică în suflet pentru viitoarea întrevedere microscopală.

După aceea avem ştiinţele comportamentului, care facem hăt hăt la clinica de pediatrie. Acolo avem un nene care îmi aduce aminte de o păsăre măiastră cu dogmatică drăgăstoasă.

La urmă vine opţionalul care îi comunicare medicală. Apăi eram tristache la început că ziua de miercuri cu tot cu opţional durează de la 10 la 21.00. Dar, după ce am fo’ prima oară m-am dus la toţi colegii care au făcut Nosocomiale sem. 1 şi am zis „AHA, prima greşeală”. Îi like super secseh. Adicătele la primu curs ne-o adus pacienţi adevăraţi şi ne-o pus să îi întrebăm di sănătate. Erau tot felu’ de tipuri sociale…di la o băbuţa mică care a zis un timid „bună sara” până la un nene cu pijama în dungi din aia de care are şi tatăl tău primite de Crăciun de la muica ta. Toţi eram like oaaaahhhh nosocomiale my ass.

Oricum, acuma începe totul a fi like pe profil şi…pana mea, poate îs corny da’ mia chiar îmi place dezgustător de tare. Zic asta pentru că îs like uber răcită şi am luat un fervex şi îs oarecum haigh.

Noah, cam asta îi. Sănătate şi o primăvară tumultoasă bai băeatule băi.