A salubriza sentimentul, proba amara de sange.

Accidentele previzibile trebuie prevenite cu un colac de salvare de buzunar, o batista pentru secretii (de orice natura) prezervata adanc in cutia neagra a toracelui si papuci ortopedici pentru a nu aluneca in dorinte neortodoxe.

In convetuirea mofturoasa pe care o incerc in dimensiunea asta, statistic vorbind am realizat ca fac o prima impresie foarte proasta. In special la un 1st date. De curand chiar am dat cu snitelul in balta intr-un mod clasic si indestulator. Aceasta ratare fizica, psihica si plasmica se intampla daca imi place de bipedul respectiv. E principiul  arhaic feminin: cand ne place de cineva incercam a evita cat de rafinat si anarhic posibil. La mine principiul asta e cam scofalcit, in sensul ca eu evit flacaul si cand e langa mine si suntem numai noi 2 pe o distanta de 34,5 km in nord-sud-est-vest-univers bipolar in weekend. Dupa indeletnicirile de rigoare Uta a facut o observatie cat de pertinenta:

andreia weh: si ala e prost
andreia weh : daca vede ca esti dusa cu pluta
andreia weh : sa sune el

Multumesc, amar si adevarat. Acuma nu stiu, am fost asa oarecum afectata de realizarea statistica, totusi, totusi acuma beau apa minerala din fundul unei sticle in care am facut o gaurica ca sa simt ca beau mai din cascada apa cu bulbuci.

–-pleura ambientala–-

incerc sa ma autoconving ca marti (aia de tresa vina) nu dau test din torace si ca o sa reusesc din nou sa invat totul in 2 nopti nedormite si o punga de chipsuri, dar nedormirile astea imi fac rugina mentala cum face rugina cerbul de haur. imi e cat se poate de dor de cluj, aici pute prea mult a copchile care isi fac poze la fantana din mall. cel putin in cluj copchilele isi fac poze in fata decanatului de medicina, acest zgarie-nori si stele si degetul mare stang a lui dumnezeu de animala de cladire albastra ce e, se vad unde se duc banii de taxa.

–-pleura ambientala, acum cu dispunere diferita a tesutului celular–-

craciunul iara a fost mai corporatist ca bunicul meu mulgand vaca intr-o sticla mare de cola si in sosete nike fiind(bunicul, nu vaca) si am trait in influenta de Bahus pana la o bucata de noapte. Dintr-o clasa de oameni in care majoritatea au dat la medicina medicinoasa, marmacie si stomatologie (nu mai zic ca dentistii nu sunt medici pt ca am colegi care stiu  unde stau ^_^ ) cea mai involburata experienta o are o prea-fericita duduie, Oana in Bucuresti. Oana este cunoscuta pentru a umbla cu spraiul cu chiper la ea in poloboace, doua spraiuri daca e vorba de gara de nord. Noi in cluj stim ca tresa ne temem de maiestrul gore, stim ca nici cu douaj de chile de sprai nu-l doboram, speram doar sa fie gentil si sa nu ne taie si mana din tzatzani ca sa avem cu ce lua sub nota de trecere in sesiune.

acestea fiind indrugate, sanatate la gedai, va urez clisme cu miros de padure tropicala in anu’ nou.

Reclame

Teoria mareanelor sau In barlog fara diacritice

Asa cum titlul o spune diacritice n-am, imi cer nescuze anticipat.

Noah, az’ pot spune ca  s-a rupt o parte din mine aka am fost sa fiu tunsa.

Eu, de-a lungul scurtei mele sederi pe Terra am avut parte de experiente incredibil de proaste, dureroase, penibile, morbide in ceea ce priveste mersul la tuns, experiente care au dus, desigur, la construirea caracterului meu nevrotic cu frica de institutii sociale.

Acuma, tresa fiu sincera, cred ca mi-am gasit tante frizeritza a visurilor mele (nu fanteziilor, deh).  Adicatele, miroase frumos, e gentila, are ochelari cu rama lunga si lucitoare in intunerec, ca sa nu mai vorbesc de podoaba anterioara…de la care sincer s-a alaptat toata Roma. Tante, parol ca te iubesc. De cand am inceput sa merg copacel (salut, omule) singura la frizerit a inceput sirul lung de experiente in ale ciopartitului si filatului de breton. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu suport sa mi se fileze bretonul. E ca si cum ar veni cineva la tine in sufragerie, si-ar face nevoile pe pisica ta, ar juca x si 0 pe mama ta, ar bea lapte din urechea stanga a tatalui tau, ar manca bors cu furculita si te-ar ruga sa-i dai piperul. Eggzact asa ma simt eu cand mi se fileaza bretonul. Totusi, de fiecare data mi-a fost filat. De fiecare data mi-am stors lamaie peste suflet. Desigur, rugamintile mele calduroase, gen „Tante, fara filat breton, de dragul sanatatii copiilor matale, fara filat breton, fara breton filat, ney, nu, niet, kein filat!”, au fost total ignorate si asa ieseam in lumea necoapta cu palmierul meu zvelt de ricosa un tanc de el.

Posibil, cea mai nefericita dintre intamplari frizeresti, care merita scrijelita cu sange de pitic in analele si rectalele istoriei, e cea din vara lui ’05. Venisem de la mare, eram in floarea varstei si a nepasarilor, urma sa trec intr-a 9 (tot am trecut intr-a 9, dar primesc o steluta in cozonac de la bunica Ileana pentru efectul dramatic), o perioada buna in genere. Totusi, am fost trimisa de mama la frizerit. Noah si caut eu un salon p’aci, gasesc…”Vogue”. Uber secsi inlauntru, secretara, imi fac programare (eu, uimita, de aceasta inventie a economiei temporale) la cea mai uber secsi tante frizerita de acolo. Imi garantez in sinea mea sineasca un scalp fara de breton filat. Toate bune, fastuoase..vine ziua cu pricina. Intru, ma ia tante la ea, ma aseaza pe un scaun imi spune sa astept, eu ca o sclava a promisiunilor proprii in ceea ce priveste sanatatea mentala a bretonului meu ascult si tac. Vine tante, plimba mana prin podoaba mea capilara, calculeaza unghiuri, treburi, imi zic: uber secsi, bre. Deodata i se indrepta privirea spre sud de unde ii face un semn la tante care curata gresia. Ii explica ceva, tot prin seme, arata spre capul meu si…bababiba…o pune sa ma tunda. Imi zic: nu asa de uber secsi. Pe langa faptul ca ma indoiam de igiena membrelor superioare a lu tante asta nou, nici nu puteam sa-i comunic ca nu vreau breton filat datorita faptului pentru ca tante era cam surdo-muta. Fac o cruce cu limba si astept deznodamantul. Inca am nevoie de terapie intensiva dupa experienta in cauza. Tante, mi-a bagat pieptanul in veriga din proaspata gaura din ureche, de i-am vazut copilaria lu’ bunicu’ de durere. Tante, mi-a filat bretonul intr-un hal de am facut umbra dubla pamantului timp de 2 saptamani. Tante, oriunde ai fi, spune-mi adresa ta sa-ti trimit ceva in flacari.

–dun dun dun–

Alta chestiune  care ma urmareste de ceva timp incoace, e prezenta permanenta si incontestabila a povestilor cu Mareana. Mareana, despre care am mai mentionat eu..presupun. Azi la tuns iara era vorba de oarecare Mareana, care e la al 3-lea copil, s-a ingrasat si sotul ei o inseala cu pedichiurista din satul vecin. Mi-am adus aminte de singura Mareana care e exceptia de la regula. E vorba de mama unei foste colege. E milf-ul vietii mele, e mareana care ar fi putut fi motivul perfect pentru care eu am dat la medicina ca sa-i asigur o paine la sfarsitul zilei. Ah, imi aduc aminte de verile cand aspira in colanti prin casa. Tante Mareana, safenele mele inspre dvs!

–dun padam–

In rest si in mare ultimele sapt. de facultatiune n-au fost chiar marmelada de pe asteroid, atata doar ca ne-a aratat niste inima si am inteles cum expresia „sa te f** in inima” poate fi cat se poate de la propriu daca iei in considerare marimea aortei si un obiect de munca mai fusiform.

Am fo’ la un uber concert de muzica clasica, la care a venit un uber pianist, am dat la soricei (nu o sa mearga niciodata expresia „a da la porci de guineea”, nu-i asa?) excelent de tare.

Am terminat proiect la englezeste. Am facut recenzie la „The man who mistook his wife for a hat” de Oliver Sacks, care e o uber carte si el e un uber neurolog si o sa va zic o data despre asta, dragilor 3 cititori ai mei.

Pe tren la venit, am crezut ca cineva din compartiment avea matraguna impaiata in bagaj intrucat asa de dat la rate mirosea.

Inca ceva, un 1/4 din viata mea s-a rezumat la „a astepta”. Sincer, oriunde ma duc nu sunt niciodata prima la rand. Daca sunt prima la rand si in ziua respectiva mai am de asteptat la o coada mai tarziu…voi plati amarnic pentru ca am fost prima data prima la rand. Cand o sa cresc mare vreau sa promulg (funneh) o lege care sa le dea drepturi oamenilor de peste 78 de ani in ceea ce priveste statul la coada. La 78 de ani…trebuie sa te bucuri de cat mai ai, felicitari ca ai ajuns pana aici.

–motoare cautatoare–

jocuri gedai in doi- aah, ai pe cineva.

cand trec la scoala copii mere intr-un p- iti multumesc ca nu ai continuat.

taiere ilegala -de gaini?

tu esti proasta?- cauta-ma in weekend.

muica- noi suntem un neam

bulina rosie la femei indience- nu e de mancare.

jocuri cu gedai care te joci tu- minesweeper?

cloroform viol-pana acuma erai subtil, chiar daca iesi la violat fetele tot prefera un pic de mister.

subtitrare bitch.slap.2009- beau un pahar cu lapte, revino.

http://www.jocgedai.ro – ai incercat tu ceva acolo.

poza trompe infundate – my mamma, your mammma.

cumpar cloroform- am un prieten pentru tine.

Si gen ceva frumusel tare:

A, Sarbatori faine tineri anghilotanti ai jocurilor cu gedai.

Safenele mele înspre tine.

E lună afară. Era lună și ieri dimineață. Parcă sunt 2 săptămâni între astea două zile. Se lasă a iarnă, prea încet. Încă îți adulmec degetele înfipte în pernele mele. Sprâncele tale de-a lungul gâtului meu continuă să răsfețe. Îmi aduc aminte cum ultima oară stăteai în fotoliul ăla roșu al bunicului tău. Stăteai grav și fumai în delir. Te-ai uitat tulburat la mine și ți-ai umezit buzele. Două pahare de vin mai târziu, te găseai întins deasupra mea. Dansau degetele tale din ce în ce mai apăsat, iar eu răsuflam….iar eu răsuflam….din ce în ce…din ce în ce mai…sinusoidal în urechea ta externă.

Da, se pare că chestiunea asta cu facultatea începe să mă acapareze din ce în ce mai mistuitor supt cureaua ei lată, făr de pușcă binînțeles…pentru că nu vrem să-și perforeze nimeni vrun lobul. Mai sus verficam meșteșugul scrijelililor pornărești și pline de kitch-escul tubular. În caz că nu îmi reușește instumentul mental să mă propovăduiască în lumea dilematică și plin de nevlagii dătătoare de suflu decât de vindecări individuale ale staff-ului medicinos,mă apuc de scrieri erotice….sau îmi fac o fermă de porci de Guiană și cuceresc Peruul cu ferma asta unde voi trăi cu porcușorii în drăgălășenie eternă și îmi voi cumpăra o dubă cu saltea de apă în spate, asta este o frază uber lungă ca în cartea de anatomie unde se descrie vena azygos tu-i transportul ei sangvin vijelios.

Tot mai amân arsura știinfică despre inimă….aș avea multe chestiuni de arătat cu indexul (deh), dar acumaiate nu prea am ceaslov de lăbărit.

Așa că până mai târziu în apusurile vichendului, vă salut dragi embrionari ai jocurilor cu gedai.

*m-am gândit să ofer sărci engiunilor ceva bun pentru a vedea cât de departe merge odrasla neamului românește:

Așadar două puncte

”capră în flăcări propulsată în Magdalena mea”

”sex cu căminul agricultural prietena mea e o tărtăcuță”

”am îmbibat o batistă în cloroform în timp ce căutam jocuri gedai la tine pe blog”

”am violat un gedai pe care l-am adus acasă după ce i-am pus batista la gură, nu mai vrea să plece. ce mă fac?”

”hamsii atât de multe încât să nu-mi vină să cred”

”cum se introduce un strugurel în femurul unui/unei  fost/e prieten/e”

O să vă țin la curent și la presiune atmosferică despre cât din astea s-au ginit.

** am scris pe un site că îmi doresc mai multă plăcintă în 2010. mi s-a recomandat să mă apuc de biologie marină. dată viitoare postez dintr-o balenă. Ahoy!