Băi baiatule, băi.

Ioah dacă asta nu o fost cea mai lungă săptămână din lume apăi atunci contest conturul meu într-o eventuală ecranizare dintr-un desen animat.

Tot m-am coit cu testul la anatomie din cauza unor chestiuni care mi-au depăşit dimensiunea cu mult…pe care încă nu l-am împlinit. Acuma stau supt incidenţa unei răceli vârtoase de îmi e mucul verde ca la creieru’ vegetarian. Mai împing un fervex mai mă boiesc cu alifie…tot într-o pitreşeri.

Orgasmul ştiinţific de săptămâna asta o fost cadavrul pe care ni l-a plesnit la laborator la anatomie. Noroc de nas înfundat odoarea mirifică nu m-a mângâiat, alţii au rămas cu mirosul şi două zile după. Cadavru’ frumuşel întreţinut cu un tatuaj pe mâna dreaptă…asta contribuie la atmosferă desigur. Am bistuirat o bucată de chele, dar în genere nimic breath-taking. Încă visez la o bătaie cu ficaţi în ceafă.

Având în vedere şi în cavitatea bucală şi în proeminenţe incidentale că nu am net în cămara mea proprie..cam greu cu bloaga dar aştept plimbarea pe str. Zorilor cu Uţa unde mă voi îndeplini dpdv virtual.

Acestea fiind tastele apăsate for now vă urez să vă fie gâdilată membrana otolitică într-un joc murdar.

Reclame

Licărire flicărire

Apăi aista aici de faţă este un post doar ca fie un post întrucât mă aflu într-un impas creator şi comunicativ uimitor de vârtos. Nu e de vină facultatea…cred…oare? Eh oricum totul porneşte de la faza de negare. Hurrah hurrah.

Vineri a fost o noapte lungă întrucât parte luminoasă a fost pregătirea spirituală pentru spirturi şi deznădăjduiri polifurcate în shoturi.

Azi a fost cu adevărat o zi proastă pentru ştiinţă (iată diferenţa dintre o zi de vineri şi ziua de după luni) întrucât am dat bail la labul de anatomie datorită cascadei sângerii care se tot procreeeea din nările mele. Chiar şi cu multitudinea ciunţită de vertebre şi diferite oase înşirate la laborator încă nu simt febra doftoriei. Sper să mă copleşească cât de curând pentru că oricum e prea târziu pentru renunţare, dar nu e prea devreme pentru epilepsia pasiunii.

Se pare că iar mă loveşte reacţia adversă a pastiluţei pătrate cu care mă ung zilnic. Totuşi din multitudinea de reacţii adverse, începând cu usturimi nazale şi terminându-se cu şi citez „gânduri sinucigaşe” mă consider flegmată în frunce de noroc chiar dacă îmi tot scade nivelul de fluid roşiatec.

acestea fiind spuse, îmi rearanjez faţa de masă (pe care mi-am dezboţit halatul şi de pe care m-am ales cu o dungă proeminentă gălbuie pe ţesătura o dată deranjant de imaculată) şi mă bobinez once again în papilian.

tăti cele tumultoase vă urez flăcăi şi dudui a jocurilor cu gedai.

Pleura constantă după nevoie se cunoaşte

Iote altă zi de luni cu aceeaşi învăluire statornică a laboratorului de anatomie ce va sa vie mâine.

Desigur, acuma mă chiorlăi într-o bine-meritată pauză sindicală. Nu e aşa de bine cum credeam întrucât aud ecoul paginilor papiliane care ar trebui să îmi ştergă creierul incontinuu.

Una întru altă, că deh menţionări de scissoring să tot avem şi să ne uităm la ele pe ascuns, Uţa şi-a luat azi amendă în trolebuz. Asta nu prinde bine în genere dar având situaţia materială care nici nu era inclusă în cercul existenţei a ăstei mici, s-au răbufnit toate cele pe baluba ei de om micuţ şi prea lucid. Unii trăiesc intens în timp ce eu îmi tot ascut creioanele şi mă gândesc din nou în ce m-am băgat.

––––––––––orizontul bine îmi pare–––––––––––––––––––––––––––––-

Când mai am momente de frichineală îmi amintesc de propriul Hit List şi locul întâi este relativ. Sincer nu ştiu pe cine aş vrea să văd mai mult în flăcări: Kelly Clarkson sau Avril Lavigne. După aia urmează sigur precupeaţa aia veşnică din Pussycat Dolls care aduce un renume prost pisicuţelor păpuşare din întreaga dimensiune. Pentru că în videoclipul ăla a ei cu „baila baila” îs foarte mulţi oameni, aceştia toţi merită să fie în flăcări prin alăturare cu ea. Apoi desigur urmează Jonas brothers pentru că promovează „absinenţa Disney” în primul rând şi în al doilea nu este, ci merită flăcări doar pentru că există dacă mă înţelegi. Abstinenţa e un lucru precar şi îndoielnic întru trompele lui sfârtecate, dar abstinenţa în fundal de new Disney generation cu videoclipuri bugetoase şi melodii de îmi vine să vomit puţin în gură când ne întâlnim din greşeală pe MTV…e pur şi simplu şi hormonaly challanged moarte de căprioară cu potenţial.

O să mai lucrez la tenebroasa mea listă între cursuri, mulţumesc.

––––––––––––orizont, floare de cucu––––––––––––––––––––––––––––

Motoare:

jocuri cu gedai- da, sunt aici aparent, constant, demiurgic

barzaune- anexa 34B

bulina lu cipri- e o bulina incontestabilă întru adevăr şi întru cipri

cum se aude un oboi- fac o schemă?

trocuri- Uţa vrea să-şi amaneteze un rinichi cu piatră preţioasă, eh?!

azi mi-am schimbat pantalonii de 2 ori, ergo o fost o zi grea

Oaaaaaaahhh.

oaaaah, deci oah.Sunt beyond obosită sunt sclavul colorat care plijăşte pământul în timp ce biciuitorul său de renume citeşte reader’s digest.

zilnic am un drum de 40 de minute pe jos. tu-i zidăria  lui bine închegată de pasteur. nici bine nu s-a crăpat de joi şi am căcălau de făcut…

mă plâng ştiu, tis over-rated, dar în situaţia mea psihică şi fizică actuală cu prosopul pe scăfârlie nu mă simt mai importantă de atât.

tot imi spun că am balcon şi încerc să mă consolez. mai gioc un worms cu Uţa şi Copăşiel mai învârtim o oală (ei învârt mai mult că eu mă tem de spălat vase ca trolul de săpun). deh, nu e trai neneacă, nu e.

Nu mai am de unde acuma aşa că poate screm ceva mai inteligibil în vichend, oh vichend celest.

Ce nu te omoară, e probabil o boală venerică

M-am auto-obosit de la împăturit…mă bucur că nu am dat la facultatea de împăturitori profesionişti, pardon „universitate”.

Am observat că toată lumea pe care o ştiu eu şi care pentru mine reprezintă nişte limite clare spre ceea ce înţeleg a fi lumea mea, a investit în chiloţi. Înţeleg..oraş nou, oameni noi, un început..dar chiloţi….E clar că o să ne întâlnim un val de oameni noi în Cluj, cu chiloţi noi. Aşa se auto-marchează bobocii presupun…

Aşa nu aş mai pleca de acasă, dar presimt menopauza muicii mele şi asta e o perioadă  bine de evitat. Măcar începutul ei. Încearcă să-mi tot explice teoria bagajelor. Nu comprende…mă depăşeşte categoria „pantalonilor subţiri cu dungi care pot fi purtaţi doar până la 7 seara”. Dacă stau acuma şi mă rezem în toiagul confuziei mele, îmi dau seama că da, cel mai mult din dimensiunea asta urasc, chiar înainte de spălatul vaselor, să fac bagaje. De asta tot timpul las băgăjuitul pe ultimul moment şi de asta tot timpul uit ceva ultra-extra-uber important. Deh, chiloţii sigur nu-i uit.

M-am terminat de doftorit, eu şi rinita mea alergică cu mofturi de astm o să ne bălăcim în biluţe homeopatice şi lichide nazale pentru încă 6 luni mirifice.

Îmi e plină cămara de genţi, gentule, tigai şi spatule. Deşi nimeni nu a pomenit de tumultoasa zacuscă, mă tem că nimeni nu a uitat şi va fi chilul în plus care ne va duce înspre perzanie.

Taica şi-a boit maşina, eu mă duc îndată la medicul de famelie să mă milogesc la o compensaţie pentru un medicament nemernic de scump. Totu’ se îndreaptă spre plecare.

Îmi pare rău după comoditatea mea de speţă pe care tresă’ o las în urmă şi după mulajul lumii mici în care mă învârteam. Încep să am din ce în ce mai mult sens în mintea mea şi ştiu că asta e vocea responsabilităţii care a venit o dată cu investiţia în portofel. Portofelul ăsta reprezintă tot ceea ce mă temeam că o să ajung..organizare şi riscul de a pierde totul în mai puţin de o clipită.

În genere, nimic ce o filarmonică de vineri seara în Cluj nu poate meşteri în plasma mea.

Curată măsluire vă doresc şi ne citim din Cluj.

*motoare, motoare, de 3 ori motoare:

„joc gedai” -ambiţia e sora vitrega şi mai bună a „give it a rest already”

„jocuri gedai”- da, pluralul e mai puţin umilitor

„burghezimea” – Ahh, domnule Watson, mai încet cu evantaiul ăla. Simt cum îmi fâlfâie  ridurile.

„ce este un bărzăune?” – un bărzăune..e un fel de….dacă mă înţelegi…

Stânga e o albinuţă, dreapta o vespie.

Bărzăunele e un fel de albină de 10 ori mai mare, o vespie de 10 ori mai metal, cu tatuaj  „i heart*hurt mom”, cu un bling de 10 chile din torace de bondar şi în loc de ac are un topor din Valhala cetire.