Cine mă strigă în noapte…mă strigă degeaba că eu oricum dorm

Trăiesc o continuă febră de plecare încă din iulie când am terminat cu admiterea. Nu e febra mea, e a muicii, dar cum sângele nici apă nici red bull nu se face, aşa şi febra asta e al naibii de contagioasă.

Cămara mea e plină de tigăi, oale, furculiţi, lingurele, etichete şi un lighean roş de-ţi arde retina încet şi dureros…toate emanând o duhoare inconfundabilă de nou. Printre astea stau şi umbrele viitoarelor borcane cu zacuscă şi tocană (aceeaşi zacuscă dar cu surpriză, surprinza e că are orez..doh) pe care le voi căra după mine pentru a mă uita ironic la ele în dimineţile făr’ de mâncare. Mi-am cumpărat şi portofel, acum e clar că trebe să plec în lume să mă fac că încerc să-mi găsesc rostul. E ca atunci când am fost la T4T şi ni s-a zis că şi citez: „aţi mimat că aţi mimat că aţi mimat că aţi jucat”.

Trecând peste aceste mici chestiuni care în esenţă sunt o moarte psihică pt. mine, gen „tresă suferi ca să fii fericit”, la suprafaţă reprezintă oportunitatea care i se oferă mamei mele de a sta pe geam şi a-şi vântura batista spunând „oh, they grow up so fast” şi un mare *sigh* de relief.

–––––––––––––––-ăsta e orizontu’–––––––––––––––––––

Se pare că pierd multe chestiuni. Acum o săpt. s-a palmat un tir cu gumă de mestecat, iar acu’ 2 săpt. s-a dispărut un tir cu ciocolată. Apăi îi clar că undeva e o uber chefuială de preşcolari cu trafic de acţibilduri de la hubba bubba. Unde erau astea când meream eu la şcoală?! Asta îi treabă bre?!

––––––––––––-nu, ăsta e de abia orizontu’–––––––––––––––––

Noah, îşi mai aduce aminte cineva hăt hăt de obsesia mea nu atât de îndepărtată şi actuală legată de minesweeper şi cum am dus eu obsesiunea asta la nivel interstelar? Ăpăi ştiu că acuma îs pe locu’ 20, dar am trăit cele 15 minute de faimă pe locu’ 16 vreo 2 săptămâni. Era un nene care tot timpu era înaintea mea, Dave McFadden. Într-un post unde eram mineswept away am făcut afirmaţia „Dave McFadden, u R going down!”. Ei bine, acu’ vreo 4-5 zile primesc un mail de la un anumit nene, John Fred. Deschid în speranţa că nu am (din nou) potenţialul să câştig un milion de dolari, la fel ca şi tot ceilalţi nefericiţi exploratori virtuali şi că nu e vrun virus cu onomastică bipedă. Iată primul rând din mail:

„I am Barrister John Fred (Esq.),the Personal Attorney of Sgt. McFadden,a Citzen of your Country and an American soldier that served in the military with the Us army’s 3rd infantry division(…)”. Apăi dragilor vertebraţi, aici mi s-a activat simpaticul, dragul de el: pupile dilatate, sfinctere încordate, cardioacceleraţiune, transpiraţie şi totuşi o cavitate bucală deşertică, în genere tot ce ţine de „luptă şi fugă”…mai puţin luptă…mă axam în principal pe fugă. Qba părea ceva incredibil de veridic acum, mai ales că în tensiunea momentului cu mână stângă epileptică plesnindu-se de mouse (întrucât cea dreaptă era uscată şi îşi pierduse toate funcţiile cu care se lăuda demult prin aer în clasa întâi)  am început să caut verdictul în mail, verdictul care ştiam că are zerouri în el, dar nu mă aşteptam la asemenea pomană blasfemică:

„Fifteen Million United States Dollars($15,000,000.00) can be paid you”. Acum observ gramatica lividă a mailului dar între „paid” şi „you” eu am văzut „BY”. Sfanta macaroana! Începusem să am flash-uri din copilărie şi vedeam momentul când taică al meu m-a povăţuit să am grijă cu cine vorbesc şi ce spun pe marele val sinistru care este internetul. „ascultă tu bătrânul lup de mare”….ecou prin singurul neuron în convulsii se auzea. Apăi gata…începeam să torn planul de bătaie…las o scrisoare alor mei..nu..fără scrisoare că îi incriminează şi pe ei şi îi băgă la mititica, la răcoare, in the Pokey, the Stoney Lonesom. Gata,  iau pe Halva, iau aia 20 de lei pe care îi am de la manuale vândute şi merem în Cuba, Qba if you will. Cât de tolo şi femeie am putut să fiu…Geez.

Apoi mi-am dat o palma şi mi-am zis că eu nu sunt pentru o viaţă de fugar, e prea extrem pentru mine, eu când trec strada pe roşu mă simt super bad ass. Nu. Raţionament..ding ding ding. Încep a citi mail-ul din nou. Ete na. Cumva John Fred ăsta o crezut că eu îs rudă cu McFadden..alt McFadden, nu ăla de pe minesweeper…şi cumva că am moştenit tot amarul şi dulcele din banii aia. Deci pâna la urmă da, am avut yet again potenţialul de a câştiga mai mult de un million de dolari…dar e şi adevărat că mi-am tăiat 10 ani din viaţă cu tot scormonul ăsta sufletesc.

* Qba e de fapt în Costineşti şi are un „U” în plus. Mulţam Mariuseac pt. poză.

plus o poză cu ochiul meu care mi se pare că arată ca o vezică din poziţia asta.

** iară motoare şi pistoane de căutare:

„incepe scoala”-iară?!

„placinta cu prune”- mmmm, unde?

„lamaia buna pentru desfundat nasul?”- nezăule nu! ce naiba ai făcut şi o să văd pe youtube?

„gloomy sunday traducere”- o duminecă foarte nefu’

Reclame

3 puncte

Ne pleacă maieştrii…

rip Nicu Constantin.

*Mai jos în dreapta paginii, la rubrica „Frichineli”, la articolul „Manualuri” se găsesc chestiuni de vânzare pentru a 11 a şi a 12 a.  Mâzgălelile din colţurile paginilor sunt incluse.

tăti cele bune.

fiştecare cu nevroza lui

apăi presimt o tristeţe din aia personală…

pentru că:

-jumătatea mea de bff îi dusă departe şi o să ne vedem doar la sărbători cum mă văd cu orice altă rudă care mă întreabă dacă am mai trecut de clasa a 9 a

-începe şcoala şi pentru prima dată în 12 ani eu nu o să mă duc şi nu numai pentru că nu îmi mai spune mama să mă duc

-toată lumea îşi începe facultăţile pe 28 iar eu încep pe 5 octombre, deci am o marjă de eroare de o săptămână când o să mă întâlnesc cu prea-fericiţi minori

-trebuie să renunţ la Halva, di tăt!

-anul ăsta nu îmi mai cumpăra mama penar

-m-o pus muica azi să spăl cabina de duş cu nişte soluţie din import, ilegală în şapte state şi în 10 religii. juma’ de sticlă mai târziu stăteam pe vine cu pupilele dilatate cântând „i will survive” varianta white trash. acum nu mai simt o gamă largă de odoruri

-noaptea tresă dorm cu gura deschisă pentru că am nasul înfundat prea foarte tare, dimineaţa mă trezesc cu un gust inconfundabil de muscă în cavitatea bucală

-nu mai pot scrie nimica, da nimica nimicuţa…i think i lost my mojo (jojo)

mă plimb aşa prin lume fără un scop clar, fiindu-mi frică să merg mai departe de staţia de autobuz de la piaţă întrucât sunt predispusă să-mi iau bătaie în cartiere mărginaşe deşi nu mi-am luat niciodată (era!). tata meu şi-o luat bătaie când era tânăr şi zvelt de-şi purta perfuzia cu oo crude în buzunar, aşadar genetic vorbind sunt predispusă la asta. mă tem şi e o teamă gen „drobul cu sare”.

O frichineală nermernică vă urez.

*dulce motor de căutare în contestabile pistoane, iată cu ce am fost ginită:

„oameni care au luat eurespal”- şi au trăit să spună povestea, sau ce?

„jocuri cu gedai 2”- nu-ţi ajunge prima variantă? nesătulilor

„poze de la mare cand a fost leo ciuciu”- srsly?!

„asa imi vine uneori melodie”- mie o dată pe lună şi nu e cu melodie

şi aluna de pe munte este……pam pam:

batista imbibata in cloroform„- oai câcat, sigur mă cheamă la proces

Întoarcerea fiului bărzăune

Am început să mă împac cu reziduu’  imens de timp.

Azi dimineaţă de ex. m-am sculat, am mâncat o prună, am învârtit nişte Chopin şi m-am culcat înapoi.  Perfection. Mă uit la tot felul de filme europene dubioase şi din când în când mai inspir câte un Ionescu. Trebuie să menţionez că duc o lipsă mirifică de gregorianism.

Săptămâna asta m-am muncit la scos miere cu taică al meu, Marean (cu „e” tare), ca să-mi fac bani pe care îi voi cheltui dureros de repede în scopul facerii de petrecanie la Voroneţ. Mâna mea stângă a devenit un fel de ţintă mobilă pentru orice fel de gâzoaie, gâzoaie cu ac…that is. Acum e mai mult o umbră a ceea ce a fost o dată, este profund regretată, dar încă în recuperare. Mâna dreaptă a pus un pomelnic pentru mâna stângă în speranţa însănătoşirii grabnice. Cu drag, familia Carcasă.

Albinele în sine îşi au locuinţa la Feteşti, ăsta de lângă Adâncata…unde sunt droguri, flăcăi din legiunea străină care dau cu barda în cap şi doar 2 doctoriţi, dar foarte de treabă. În Feteşti sunt întru adevăr multe fetişcane de 14 ani, măritate, care fură mere în timpul liber. Noah şi aici la Feteşti stupii îs la un nene în grădină, nea’ Ion (total imprevizibil, ştiu). Nenea ăsta îi tare mic şi livid şi pricăjit şi îi place să zică că merge în sat cu treabă, dar şi eu şi noi ştim că merge să îşi dreagă gâtleju’. Are 3 capre care se urcă pe casă când se simt extreme, doar pentru că joacă „I spy with my little eye” şi de fiecare dată se uită la turnul ăla indisputabil de prost gust de la mall. Nenea ista, aşa cum e el de mâţâţăl…îi tare singur. Soţia lu’ nene a încheiat socotelile cu lumea asta acu’ 3 ani şi de fiecare dată când moşu’ se aşează pe scaun lângă tine îţi spune că îl doare mâna, iar apoi îţi spune că e singur. Plânge de fiecare dată. Poate cea mai copleşitoare chestiune a fost când m-a dus în casă şi a deschis un dulap găurit de carii, în care stăteau înfoiate şi aşezate de-a valma toate hainele femeii. Nu are copii.

a făcut mama plăcintă cu prune.  lu’ nea’ Ion nu are cine să-i facă plăcintă cu prune. of, suntem nişte delicaţi.

*Halva a fost în vacanţă pentru a-şi aplica planurile conspirative:

-Transportation: huumer+sk8

-Teh France, teh hooker that OD-ed while she was with me in France, teh talk with teh police

-Teh UK, the undercover f.i.s.h., the temporary job

-next step: Dă uarld

-next step after next step: Dă sun