23 august

Secția de maternitate a Spitalului Județean Suceava.

O femeie respira din ce în ce mai greu, era încruntată, transpira, iar colul ei uterin era dilatat maxim (10 centrimetri, număr de care BAU se va atașa foarte tare și și-l va tatua pe lobul urechii).

Această femeie, nu era orice femeie.

Acest col uterin, nu era orice col uterin.

Planetele se aliniau, stelele flicăreau, producția de lapte din Caleea Lactee era maximă, întreg universul se pregătea pentru nașterea unui băiat ale cărui lanțuri de ADN s-au sincronizat pentru a-i asigura o existență pe care și zeii sunt geloși sau preferă să-și pună mâinile la ochi pentru că ”it is too much to handle and comprehend”. Acest băiat este BAU = BASISST ABSOLUT  ULUITOR *insert awesome base solo*

Încă de mic, BAU, excela în toate cu mult înaintea celorlalți din generația lui. Se zvonește că imediat după nașterea lui, BAU s-a ridicat în două picioare, a supt cu sete lapte din sânul mamei sale (lapte, care la o analiză de către Institutul Științific Care Se Ocupă Cu Știință din Aria52 s-a dovenit a conține urme de Jack Daniels, Red Bull și Heroină) apoi a spus ”Mulțumesc pentru atenție” tuturor celor din sală plecând pe un Harley Davidson înspre apus.

S-a dovedit că BAU nu a avut niciodată dinți de lapte, dinții săi au fost permanenți încă din prima sa lună de viață. Părul său a rămăs la acceași dimensiune perfectă din momentul în care BAU nu i-a mai permis să crească. Clasele 1-12 le-a făcut într-un singur an, rezervându-și restul timpului singurei sale iubiri adevărate tumultoase dar atât de satisfăcătoare care l-a pus în rectalele istoriei muzicii…bassul (BAU și-a pierdut virginitatea la 10 ani într-o pauză cu învățătoarea lui care era de fapt Pamela Anderson).

Nu se știe exact de unde a pornit această relație de durată a lui BAU cu bass-ul, dar istoria susține că mama lui BAU a fost la un concert Metallica unde Cliff Burton i-a spus că e sexy mai apoi sărutând-o. Moleculele de bassist s-au amestecat cu moleculele mamei lui BAU și au complotat nașterea unui bassist demiurgic. Încă din primii ani de viață, BAU a simțit o atracție animalică față de bass, așadar și-a făurit singur primul său instrument dintr-o coadă de pisică, o cutie de carton și ață de dinți. Degetele de copilaș alunecau ca prin unt pe corzile groase și dure ale bassului, afară începuse să ningă deși era iulie în timp ce un curcubeu dublu se vedea la orizont (verificați youtube pentru a vedea curcubeul dublu), toate plantele erau polenizate, toate fustele ridicate, iar vecina de la 4 își pierduse virginitatea.

Părinții lui BAU erau uimiți de talentul lui copleșitor așa că au încercat să vorbească cu oamenii cei mai grei din muzică, încercând să-l bage pe BAU într-o trupă care avea să-i facă skill-ul cunoscut. Iron Maiden, Black  Sabbath, Metallica, Sex Pistols, Beatles, cu toții au încercat să-l convingă pe BAU să li se altăture. El a refuzat politicos spunând că geniul său e prea mare pentru a fi limitat de orice formație.

Fetele desigur, nu au lipsit niciodată. Când BAU ieșea în oraș, toate vroiau să stea lângă el, să vorbească cu el, să-i perie papucii cu părul, toate aducându-i bere între sâni sperând ca BAU să le observe și să le aleagă ca participante în origiile lui anarhice.

Desigur, poate credeți că povestea lui BAU e una prea fericită, ca orice poveste bucovineană-lywoodyană are o răsturnare de situație când eroul principal face alegeri greșite și luciul îi dispare…

FEAR NO MOAR!

Existența ilustră a lui BAU nu a pierdut niciodată din gradoare. BAU a fost și va rămâne made out of awesomeness, având milioane de fani în tot universul. Înainte de a ateriza pe Lună, Neil Armstrong asculta un solo de-a lui BAU.

BAU nu cântă la bass, BAU spune adevărul.

BAU l-a scos pe Osama Bin Laden din ascunzătoare după un solo de bass.

Les Paul îl sună săptămânal pe BAU pentru a-l întreba dacă-i plac ultimele modele de bass.

Dacă BAU ar avea o tumoare ar fi în formă de bass și ar cânta la ea.

La microscopul electronic, se poate observa că reticulul endoplasmic a lui BAU e făcut din diamante.

La fiecare concert, trupa Iron Maiden, îi dedică o melodie lui BAU sperând că acesta se va răzgândi și va cânta cu ei.

Într-o zi BAU nu a terminat un solo pentru că mama lui l-a chemat să mănânce, 2 ore mai târziu Japonia era inundată.

Astăzi, pe BAU îl găsiți în Cluj,  probabil dezmierdând corzile bassului său la vreo terasă, uitându-se eroic înspre apus, razele mângâindu-i gentil epiteliile. Căutați masa spre care se uită toți și unde fetele au orgasm la fiecare 2 minute.

Acest post a fost sponsorizat de Viorica Schipor, căruia îi voi proteja identitatea din motive legale.

DĂ UN LIKE PE FACEBOOK NU FI VACĂ!

Încă e prea cald afară ca să-mi pot permite nebunii sociale, dar asta e o scuză perfectă viabilă în personalitatea mea contestabilă ”Hai la mare” / ”…mnu.” / ”De ce?” / ”…prea cald.” / ”A…ok.”

Da.

Ai mei trebuie să ajungă acasă, au fo plecați în aventură extraordinară concediu interstelar bronz pe nas și între sâni. M-am trezit azi dimineață la 6 ca să spăl un morman de vase pe care l-am tot amânat încruntându-mă dezprobator la el ”DISHES; Y YOU NO CLEAN YOURSELVES?”

Vreau să mă duc la școalăăăă…mă rog, la facultate. Am nevoie de o rutină stabilă, în afară de aia de a merge la sală în fiecare zi și de a socializa nevrut cu tot felul de doamne despre ceaiuri și ponturi de a-ți face fesierii mai apetisanți pentru sexul opus și nu numai. Serios, mă dezabilitează psihic vacanțele lungi. Îi gen…mmmmmm și acuma ce fac? Păi mergem la munte. Da tresă ne întoarcem de acolo, mnu? Cam da. Aha, păi dacă nu avem unde sta? Dacă ne prinde noaptea pe drum și nu mai avem de mâncare și o să fie noapte pentru totdeauna și o să trebuiască să recurgem la canibalism? Dacă o să trebuiască să repopulăm planeta pentru că s-a făcut un recensământ universal și noi nu eram acasă și au zis că dacă încep să dispară oameni brusc asta sigur înseamnă că noi aveam ebola și că am plecat ca să murim în singurătate și toată lumea s-a mega panicat și a fost haos general și au murit toți în panica aia? Dacă sunt urși? Dacă sunt furnici care au ebola? Dacă tot muntele are ebola? Dacă tu ai ebola? Păi nu…nu cred că se poate întâmpla asta. A…atunci nu vin, cred că o să mă plictisesc.

Am fost început la un moment dat să citesc o carte despre Marilyn Monroe, dar a luat-o mama cu ea așa că n-am mai citit-o asta după ce începusem să visez numai pe Marilyn și paia l-am visat pe un nene și l-am văzut a dooa zi prin geam când eram la sală și m-am autoconvins că am puteri supranaturale, dar că nu pot să fac față presiunii și probabil că aș folosi aceste puteri în scopuri egoiste și rele, dar că mi-ar sta surprinzator de bine în spandex galben. Așadar îmi voi petrece restul vacanței întrebându-mă ce aș putea face în vacanță.

De ziua mea am băut două sticle mici de Kinley pencă nu am voe să beau alcool pencă iau pastile pencă am fo la doftor și mi-a zis că am tiroida mică ceea ce m-a emoționat profund și mă face să mă umplu de compasiune pentru această tiroidă subdezvoltată dar am voie să conduc mașini mari totuși în caz că s-ar ivi vrodată ocazia să trebuiască să…..da….

————de ce nu mai merg în vacanțuri cu părinții mei pe care îi iubesc cu această ocazie sper să nu te superi mami că nu am sensibilitatea unei domnișoare sensibile să nu uit să ud florile————————————————————–

Îmi aduc aminte a fi un copil extraordinar de nesuferit și mai ales mama își aduce aminte de asta și bunica la fel. Nu m-au răsfățat, nu m-au îngropat în rochițe roz și păpușele ci pur și simplu undeva în alcătuirea mea genetică s-au întâmplat cromosomii întru complotarea unui copil neascultător și obositor dar fermecător de drăgălaș tuns castron.

Țiu minte că o dată mergeam nuș pe unde cu mașina. Eo stăteam big pimpin în spate până când mi-am dat seama că ar fi cazul să mă apuc să fac scandal, așa că am început să țip să plâng să mă consum să mă foiesc să trag de scaune….așadar attention whore. Ai mei, oameni sensibili m-au luat cu ”Paulica, mami, liniștește-te, nu poate tata să conducă”

”Paulica, stai cuminte” ”Paulicaaa….” ”…..Paula!” ”PAULA!” ”Tu-ți ceapa mătii de copchil!!!11!!11!!!!!”

Nimic din astea nu m-au impresionat și am continuat criza epileptică în deplină splendoare.

Așa că domnu Marean, adicătele tata, a oprit mașina, în stânga câmp, în dreapta câmp, s-a uitat peste umăr la mine cu o față de genu  și a coborât din mașină, a deschis portiera la mine, m-a luat de o ureche, m-a tras afară și mi-a dat o mamă de bătaie de nu am mai putut sta pe fund două săptămâni, de aici cred că am un complex de a nu vorbi în timp ce merg cu mașina EVĂR. Tot restul drumului am stat întinsă pe burtă pe banchetă plângându-mi în liniște completă de milă și jurând răzbunare pe vrun perete de acasă. Ceea ce-mi aduce aminte de o tante care și-a lăsat singură nepoata o secundă ca la întoarcere să găsească un brad imeeennss cu globuri desenat foarte stângaci pe peretele din sufragerie.

Cred că de atunci încolo a urmat o serie lungă de autoconvingeri că hai poate că de data asta va fi mai bine plesnite desigur de gustul amărăciunii a unui deznodământ deloc fericit.

Cele mai nereușite vacanțuri erau la mare. Unde ai mei, tinerei îndrăgostiți stăteau la un bronz cu al lor copilaș dulce cu fundul gol, sau slip verde…tot timpul era un slip verde, chiar și după au început să-mi crească sânii și a apărut rușinea aia inevitabilă de OMG AM SÂNI TOATĂ LUMEA O SĂ VADĂ KILL ME NAO! ai mei ziceau ce sâni ai tu domle îți trebe sutien treci în slip să te vadă soarele. Sun, you perv!

Ei bine și acest dulce copilaș al lor după ce se plictisea de jucat cu slipul verde în nisip pleca în explorări. O clipă de neatenție și PUF! MAREAN UNDE ÎI COPILUU?! De obicei mă duceam la o pătură vecină unde mă dădeam copil orfan cu frizură castron și cercei de aur doar ca să primesc ceva bun de mâncare. Mama trebuia să mă culeagă rușinată promițând banane famiiliilor.

Mai apoi a venit contactul independent cu apa în care îndrăzneam a purcede doar în siguranța unui colac cu pești roz. Simțul dramatic mi s-a dezvoltat atunci când inițiind un timid contact între mine și apă începând cu un deget mare de la piciorul stâng m-am autoîmpleticit în mine însumi și am căzut în fund aceasta fiind urmată de un vălureț mic care m-a plesnit în gură. A urmat un amalgam de comporamente de femei istorice exagerate și fandosite printr-un strigăt de panică care s-a întins pe toată plaja ricoșând de un nene care facea poze cu un pui de leu ADUUTOOLLLL MĂĂĂNNEECCC ADUUTOOOLLL MĂĂĂĂNNNEEECCCCC MAAAAAMMMMMMAAAAA MAAAAMMAAAAAAA NU POT TĂ LESPIIILLLLL

TSAC PAC și întreaga plajă s-a mobilizat înspre vuietul groaznic de căprioară trasă printr-o mașină de carne. La o analiză detaliată s-a observat că sunetul venea dintr-un copilaș tuns castron, slip verde, colac cu pești roz care se zbătea panicat la mal în 2 centrimetrii de apă care de abia îi ajungeau pana la degetul mic de la același picior stâng buclucaș. Din nou mama, rușinată, m-a luat în brațe promițând banane la toată lumea și cerându-și milioane de scuze de la toată lumea din lume evăr. Nenea care făcea poze cu puiul de leu nu a iertat-o niciodată.

Apoi crescând au urmat mofturile. Dorința de a fi în posesia unor lucruri fără nici o întrebuințare reală în nici o dimensiune era cât se poate de imperioasă. VREEEAAAUUU! Nu, Paulica, e prea scump și cheltuim banii degeaba. DARRRR VREAAAAAAAAAAAAAUUUU!!!!111!!!!11!1! Te rog, fii rezonabilă și înțelege că n-o să faci nimic cu asta și o să o arunci prin casă. Aici aș fi început să fac ochii mari și buză tremurândă, în situații extreme ochii umezi și șantaj emoțional : că toaattăă lumea are și numa eo n-am și râd de mine că eo n-am și eo sunt foarte foarte triiiistttăăăă teee roogg cu zăhărel și glucoze și iubire te iubesc mami

Desigur, mama ar fi cedat într-un final și mi-ar fi luat ce vroiam ca să sempiedice de acel lucru strălucitor și nefolositor prin casă câteva zile mai târziu oftând prelung. Ultima oară când am avut o mega mâncărime din asta, eram destul de mare și conștientă despre valoarea universului dar îmi doream cu disperare o doză de cola pencă văzusem o fată bând o doza de cola pe plajă și era foarte mulțumită cu ea însăși și plină de sine și m-am uitat la ea subțiindu-mi ochii și dorindu-i ocluzie intestinală și m-am dus și m-am milogit yet again mamei să mă finanțeze în această investiție care m-ar fi beneficiat atât pe mine cât și pe ea (evident, milogirea mea prinsese multă tactică). Dozele de cola, pe plajă, erau extraordinar de scumpe și eo nu sufeream de deshidratare sau ebola ci doar era un moft care trebuia scărpinat numaidecât așadar mama m-a refuzat politicos ”Nu, puiu, îți luăm când plecăm de pe plajă”…”Daaaaaaarrrrrr maaaammmmaaaaa vreauneapăratîmitrebuiedacănubeaucolaladozăînmomentulăstavoimurrri terooooooggggg”

Sărăca mamă, a renunțaț la orice fel de dorință de a mai trăi și a dat puiului bani să-și cumpere indispensabila doză de cola. Cu noi mai era o famelie cu doi copilași care se uitau cu ochii mari, cu admirație, teamă, sete și frică la mine, zeița tuturor imposibilităților devenite posibile. Desigur după vro 3 guri de cola am hotărât să mă ridic cu gândul de a mă plimba poetic pe plajă cu doza în mână uitându-mă ignorant la restul muritorilor fără doză de cola. Desigur m-am impedicat și am vărsat toată cola. Am încercat să mă mai milogesc pentru altă doză dar mama era like ”Pfsh. You be trippin bro.”

Atitudinea mea pe parcursul vacanțurilor era de veșnică nemulțumire și îmbufnare uneori soldându-se cu bătăi ca aia de pe câmp sau ignorare totală. Odată mi-am luat bătaie că am făcut scandal că frigăruiul meu avea prea multă ceapă…

Și tot timpul aveam aceeași pălăriuță. O prostie de un portocaliu dureros de strident în formă de floare cu elefănței pe ea. Cu acea pălăriuță pe cap și ochelarii lui john lennon eram copilul iadului gata de vacanță.

Mai jos, o poznă de când am fo numa cu mama și mătușa Cristina și Tudor, fiul el, implicit vărul meu, la mare. Acolo am fost pentru prima oară la discotecă și vorbeam cu un accent bucureștean pentru că mi se parea că sunt de o mie de ori mai interesantă. De asemenea, acolo a avut un gig Anca Țurcașiu pe care mi-am promis că o să fac tot posibilul să mă adopte pencă pare genul de persoană care mi-ar lua doze de cola fără să clipească, dar imaginea ei de mamă viabilă pentru mine a fost zdruncinată când m-am dus la ea să-i cer autograf și ea a refuzat nepoliticos.

În același sejur la mare m-am hotărât să-i scriu lu tata o telegr…nu telegramă..cum îi zice..nici felicitare….VEDERE! așa. Încă nu mergeam la școală, dar tata mă învățase să scriu așa că am cumpărat și scris pe cea mai sugestivă vedere care exprima dorul necruțător de tată și dorința arzătoare de a fi alături de noi. Aici începuse domnia pălăriuței.

Spate

Față

Asta-i cam una dintre primele mele vacanțuri la mare, dacă nu chiar prima. Unde eram una cu universul, la prima pălăriuța. Tata era încă tinerel și fusiform chiar dacă arată ca un pirat care zice ”Yarrr!”

Așadar acum vreoo….5-6 ani au încetat vacațurile cu ai mei deși a mai fost una prin a 11-a dar acolo toată lumea era distrasă de împrejurimi ca să se certe, tata în special făcuse o pasiune pentru generalul Wellington și eo faceam poze cu degetele care le puteți vedea pă flicăr

Vă sărut pe membrană și iaomelodie pentru toți cei care nu mai merg cu părinții n vacanțuri.

traficul nanometric mă aruncă înspre exprimarea de singular la adresa ta, dragă singur cetitor, care te bănuiesc a-mi fi rudă sau pedofilul casnic care tot caută să investească în cloroform pe gugăl și spre dezamagirea lui dă de mine, salut băeatu.

Îs în vacanță dar tensiunea din bârlog sau poate doar frustrarea că Radu Afrim nu vrea să nemprietenim pe facebook sau poate că vacile astea de la digi net mobil mi-o limitat iară internetsii și aștept vro 3 anotimpuri până mi sencarcă un filmuleț porno de 2 minute, de fapt mă uit la filmulețe despre cât de jucăușă-i fizica c c c cuantică, dar să fim serioși ăsta-i adevăratul pornache, mă face să mă simt în vacanță NU.

și da, s-o ternat sesiunea și aia cu…standardele ei și bulinele roșii și negre și da să zicem că nicu alifantis zicea bine ce zicea.

acumaaa o mai învârt ilustru pânăn august când mă voi purcede la practică la spitalul județean suceava…dun dun duuunnn care da sună foarte dezvoltat tehnologic și spiritual și specializat în..da, o să revin cu următorul post de acolo dintre seringi și de data asta chiar am pretenția să văd niște sânge, o aortă, un femur luxat într-o lampă neinspirat prezentă, o ceva domle acolo o atenție din asta, MĂCAR O VÂNĂTAIE. EO VOI GĂSI LEACUL PENTRU CANCER DAR ÎNTÂI DE TOATE VOI VINDECA TOATE VÂNĂTĂILE DIN LUME!!!!1!

am fo la id fest și o fo drăgălaș așa, dar având în vedere și auz că n-am pribegit pacolo mai mult de o zi nu po spune că m-a copleșit aceast experiență, atâta că îi o treabă destul de jmencheră să-ți vezi gândul ilustrat cât de poate de viu, carnal, palpabil, 3D, real pe scenă la un metru de tine, dar ca fest în sine să zicem că m-am simțit bătrână și uscată pe lângă copilașii de pe acolo și că ar trebui să am o discuție cu mine însumi despre binefacerile universului în legătură cu propria-mi existență de personaje defectuouase creatoare.

dup aia, mi s-o părut la un moment dat că m-am împleticit în cum să-i zic, nu în îndrăgosteală, să-i zicem că I feel into like with someone, dar din nou ajung acasă și camera în care învățam să merg și în care  îmi sugeam degetul acum vro doi ani pare din ce în ce mai mică și mai sufocantă și plăcerile astea mici și dulci care se rezumă la reacția facială plăcută a cuiva devin din ce în ce mi mici și mai puțin plăcute și mai indiferente până ce se dizolvă ca o pastilă din aia cu fâââââssss de o pui în apă și are gust a portocale NOM NOM. mă înțelegi greșit sau poate mă înțelegi perfect, sunt puțin mai amară daaaa dar e din cauza lui RADU AFRIM DE CE NU VREI SĂNEMPRIETENIM PE FACEBOOK CĂ FACI POZE FRUMOASE ȘI VREAU SĂ-ȚI DAU LIKE LA TOOAATTEEEE!!!1!

așadar da, asta mi sentâmplă vacanța asta ca la fel cu vacanța trecută care tot cu vervă de din aia a fost promisă când făceam planuri cu Dudache și ziceam alou mergem la mare și ne paranghelim pacolo hepa hep hep, dar nu. anu ăsta la fel, atâta că o dat Dudache pe la mine, da gen cu purpose de bizniz nu pleasure că și-o făcut practica paicea și acuma cred că scriu pe bloagă că mamemoționat că-n afară de Radu pe care-l iubesc desigur ca prieten întru excelența luia tătă lumea îi pi la casele lor, așa-mi trebe dacă-mi fac preteni pi diparte și iubesc tot așa pe băiatu care-i mai bărbos și mai diparte de mine. eficient da. și iară o sămantâlnesc cu Andra, colega mea de grupă, pe carele o sontreb din prostie ”ce-ai făcut în vacanță?” și carele o să-mi zică mega flexan ”meh, am fost în Dubai, tu?” ….”apăi eo am fo la Bacău o zi.”. Așadar tu dragă cetitor vino de mă ia în vacanță exotică și voi plăti în iubire îîînnnn…păi știu să fac ceai și să fierb chestii, îți fierb tot ce vrei și cortul ți-l fierb șiii pot să fac girafe din hârtie, bine…aproape pot să fac girafe din hârtie. Îți plac girafele? Mie-mi plac mult de tot.

Da. Nu-mi plac sâmbetele că asta înseamnă că e nuntă pe undeva prin cartier de obicei neliniștitor de aproape de geamul meu și mă deranjează sonor. Nu pot să dorm, dar trebuie să sting tot la 23.00 că așa zice Rodica și Marean.  De obicei ascult muzică dubioasă pe player până pe la 1-2 când mi se pare că-mi e somn dar pe la 3-4 adorm. Mă trezesc la 8 și beau ceai și mă uit la știri. Până mâine când are examen, mama făcea un curs care-i obligatoriu că-i profesoară și așa vrea conducerea sublimă și m-o pus să-i fac  o prezentaren power point și mi-o dat 10 lei, prima data când m-am simțit productivă vacanța asta. Bunicul meu e bătrân tare, asta mă face să mă opresc un pic și am impresia că toată lumea se oprește în momentul ăla. Tata are o cățea la Fetești, unde are și albine. Cățeaua este oarbă. Într-o noapte și-a făcut un prieten. Săptămâna asta a fătat 5 cățeluși. Mai aștept două săptămâni până se fac grași și pufoși și o să mă duc să-i văd. Voi crăpa de drăgălășenie și mii voi freca de față la cât de dulci și scumpi și ZOMGSOOCUTE vor fi.

Sunt foarte obosită de doi ani, dar e o oboseală plăcută.

Vii să mă iei da?

le updeit:

le updeit la updeit

eo fiind Măslină! WIN!

toate astea datorită lui Radu care e un fel de dealer al prieteniilor pe fb.

mulțumeeesscccc Raadduuu.

Trecut-au frazele lunii de când n-am mai plonjat în intimitățuri analfabetice dară acest post va fi nanometric întrucât emanciparea științitică e imperioasă.

Am venit doar să-mi confirm existența moleculară, fiziologică, biochimică, organică și deloc orgasmică și de a a a afirma că mă intru întru sesiune acest dulceag deznodământ al anului 2 medicionos în Cluj. Mă cuprinde foarte multă voioșie hărnicie fluturi în stomac de bucuriae iubire sălbatecă secsnflăcări  fior celest dioptrie poesiae la gândul erotic către aceste examene zemoase care-s like în timp ce eo-s like. Sooper cute…

Așadar te pup pe frunce și brb.

Asta după ce trebea cumva să mă purced în Suceava de joi, da lucruri necurate mi-au stat în cale (nu m-am trezit, nu aveam chef, era prea cald, nu dusesem gunoiu’, nu aveam bani, blahblah) și am venit sâmbătă la amiaz’ și cam fluturau boscheții prin Timișoara-Iași. Am compartimentat cu 3 flăcăi din care doi or sunat pe toate neamurile și neneamurile lor până la Bistrița ca să facă un uber grătar dar s-or răzgândit pân’ la urmă că parcă soarele dădea să apună și parcă bătea un vânticel și parcă mai bine o lăsăm pe mâine și ălalalt băiet o citit încruntat tăt drumu din ”Principiile Microeconomiei” care mă plictisea numa când mă uitam la copertă și mai era o tante care o dispărut misterios la un moment dat și nu s-o mai întors EVĂR dun dun duuuuuuuuun. Da, am venit singură și neprihănită că tătă lumea s-o urnit mai devreme, da’ eo am zis să onorez și joi la cursuri că mna dacă mă duceam în bârlog trebea să spăl cabina de duș, lucru de care mă feresc foarte că spilcuind cu chimicale, acolo, înlăuntrul cabinei, se creează un fel de norișor de substanțe carele în concentrația aia au un efect halucino gen eugen mă rog nu chiar dar să zicem că te gâdilă oleacă pe cortex și de obicei sfârșesc așezată și uitată de vremuri acolo cântând vrun hit din ’80 și râzând când chestia aia cu fâs face fâs.

Și în bârlog îi cald, îi bine și Rodica te iubește aprig până la proba contrarie gen…nu ai chef să te tunzi și tu oleacă să-ți dea o formă la păru’ ăla sau nu te mai îmbrăca cu haleapca aia sau nu mai lua papucii ăia că-i prea cald sau nu mai sta cu geamu’ deschis sau AHA vezi că fornăiești din nas ți-am zis eo să nu stai cu geamu deschis sau stai mai dreaptă sau nu mai pierde timpu’ sau ieși și tu oleacă la aer sau da’ Andreuța are prieten? sau da’ cu Ioana ai mai vorbit? sau da’ tu ai prieten? sau da’ să o vezi pe Cristina ce frumoasă e și ce prieten înalt și cu mașină are sau când ai primu examen? (te iubesc, mami)

Da, am fost la tuns, da….mi-o filat bretonu. Da, tante coafeză arată la fel de bine rimează cu ceva-bilă. Dacă muica ta merge la acceaș coafeză îi clar că c-c-c-coafeza știe despre existența ta că deh unde se mândresc muicile dacă nu la coadă la pâne și la coafor? Ș mno cân’ pribegești la medicină medicinoasă te trezești cu tăt felu de întrebări inoportune la care știi sau nu răspunsul sau sunt departe de a fi viabile de un răspuns gen “de ce alunița asta îi mai puțin palidă decât astlaltă” sau “de ce nu mi-s egale sprâncenele?” sau cum mi s-a întâmplat azi la coafor “ai auzit tu pe acolo la tine la facultate de tampoanele XXX? că mă gândesc că fiind la medicină vă spune despre din astea”. Adevărat, ăsta o fost al doilea curs din anul 1, primul fiind întotdeauna despre pupurile care vindecă buba. Și de aici a urmat un lung monolog despre tampoanele XXX care fac atâtea chestii că zău de nu le bănuiesc a fi fabricate la Hogwarts unde în beci descendeții fameliei Weasley făuresc de zor tampoanele XXX. Frate…tot ce vrei de la reglare ciclu, chiști ovarieni, sâni mai fermi, mai mult sex cu bărbați misterioși, înalți și cu ochi căprui…cam din astea zicea tanti coafeză că fac super-tampoanele astea. DAR dup aia monologul a luat o întorsătură contestabilă (ca pălăria lu victoria beckham la nunta regală) când a început tante să-mi pove despre hemoroizi. Whoah! Whoah! Whooah! too much is too much lady. Eo înțeleg că te plimbi cu foarfeca prin bretonu’ meu, dar asta nu înseamnă că suntem la nivelul ăla al relației noastre când îmi pove despre hemoroizii tăi. În mod normal nu m-ar deranja să mi se povestească despre hemoroizi în genere, dar nu și de la tante coafor pe carele o stimez și o primesc în inima mea ca persoană care încă merită să trăiască chiar dacă îmi filează bretonu și ca prezență feminină deplină și demnă de pantaloni strâmți și tricouri scurte. Lady, pliiizz.

Așa și înainte de asta, de Paști am fo’ la rude, desigur, să ciocnim oo sau doo mașini roșii. Bunicii din partea mamei sunt în Ruși Mănăstioara, dar și tata lu tata aka bunicu Jânică se vine tot de acolo, lucru care o făcut combinația dintre ai mei foarte facilă. Mno și acolo în Ruși Mănăstioara, shit rarely goes down. Cel mai eveniment pascal o fo’ că și citez ”Adela și-o opărit chicioru’ cu ceară” în noaptea Învierii. Starea piciorului încă nu este vehiculată, dar conform lu’ Rașila lu’ Iordache e încă prins de restul corpului.

Și de fiece dată când îi sărbă/hram/eveniment padampam la bunica, ea purcesează bere Suceava pe carele ne-o oferă cu mândrie. Serios acuma, nu-s degustătoare dezgustătoare de beri și habar n-am să deosebesc heineken de becks și ursus, da’ zău, ZĂU dacă nu e cea mai bună bere EVĂR, DIN LUME, VRODATĂ. Până și sticla îi șmecheră, așa butucănoasă, mia îmi place foarte.

 Și de fiece dată după ce beau una, îmi iau somn instant. Da’ somn din ăla dulce de amiază și o amorțeală din aia sooper plăcută ca după o mega drăgosteală.

După ce am plecat de la bunicii ăștia ne-am dus la ăilalți. Acolo, am găsit un bunicu Jânică foarte prezentabil și boem carele a permis părului facial să se dezvolte, dar ordonat și autoritar. Și acuma aduce a un fel de Victor Rebengiuc. Srsly. Bunica desigur…unimpressed bunica is unimpressed. Dar, DAR, cea mai mega fază e că bunicu și-o lăsat mustață nu că așa s-o gândit el că ar fi mai atrăgător pentru doamna de la pâne caldă și i-o da un covrig bonus, NU. Bunicu face parte dintr-o uber organizație de domni în vârstă prezentabili carele se întâlnesc în fiecare zi la orele 17.00 fix (nu știu exact la cât) în fața chestiunilor alea portocalii de vini niște neni și pun ziarul Adevărul de Seară și e moca. Mno și ei se întâlnesc acolo și discută problematici incitante arhaice sau mondene și se pare că la o întrunire din asta things got really wild și bunicu’ Jânică a bătut nuș ce pariu care a rezultat în prezenta prezentabilă mustăcioară albă perfectă pe carele o lasă să convețuiască cu el, deasupra buzei lui.

Și tata (Marean) o încercat o mustăcioară da nu i-o ieșit mare lucru, maxim un fel de dubioșenie din aia pubertină.Țiu minte că aveam un coleg de clasă care prin a 6-a avea o mega mustață, era incredibilă srsly. Cred că tata s-ar simți prost dacă i-aș arăta o poză cu fostul meu coleg.

—————–spasmodicesuntsimțămintelemelepentrutine————–

În Cluj, am chemat un taxi să mă transporte pân la gară. De obicei am conversații cu taximetriștii despre vremurile tulburi în care bâjbâim noi ca oameni de neomenie a societății post-comuniste, dar nenea ăsta o fo cel mai uber cel.

Nenea, absolvent al facultății de chimie (ca Rodica de altfel) o lucrat o vreme la o companie de fabricare a medicamentoaselor până la o usturătoare restructurare carele l-o împus afară din cercul științific de o fo’ obligat să-și caute altă bucată de pâne, adicătele în industria falnică a șofatului taximetric. Cam tristache foarte. Ș mi-o pove, nenea ăsta, despre tinerețile lui șturlubatice și despre o Mareana pe carele o iubit-o el foarte când pribegea prin facultăți ș ce vremuri faine și dulci erau acelea, dup aia m-o întreținut cu o prezentare a elementelor carele alăcătuiesc vitamina B12 pân am agiuns la gară. Nu zic, să tot relaționezi cu neni din ăștia, da’ mare mi-o fo’ supărarea la veșnica c-c-confirmare că ilustrele minți ale națiunii sunt aruncate în cotloane care prind pânză.

———————–berlinu cade și minimalu-i marfăăă—————————-

Da bre, și o vinit frateleNORD . Mnezo că am crezut că-mi dau duhu de emoțiune ca la premierea din clasa întâi. O fo mega…MEGA UBER SOOPER JMEN interstelar concertu. Srsly, n-am mai fo și nici nu cred că o să mai prind picior de așa gâdilat muzical vizual auditiv mental, doar dacă nu-i vorba de alt concert frateleNORD. Începând de la Zone, trecând prin Cleg și sfârșind pe Gina Pistol…o fo tres jenial și excelent foarte. Numa când îi simțeam prezența lui Cleg la mai puțin 10 metri de mine mă lua cu leșin deplin. Asta o fo așa ca c-c-cadoo că o fo ziua lu Copacabana și Andreutsa o zis că hai domle să facem o măgărie din asta fenomenală și să-i chemăm. Ea o îndrăznit cu toatele, eo n-aș fi avut destul testicul teoretic să abordez problematica, așa că tăt respectu de pe cartieru Burdujeni, etaju 1, apartament 5 pentru Andreutsa că te chem să-mi organizezi nunta și să țipi la rudele mele îndepărtate să-și bage cămeșa în pantaloni. Concertul s-o ținut în La Subsol și deși să zicem că s-ar fi primit cu voioșie mai multă prezență fizică o fo mai intim și mai fain ca la un VIP parteh care se lasă cu prizări de crini de pe ceafa domnișoarelelor cu daddy issues. Pe la 1 încolo s-o lăsat cu tsavărae și s-o aglomerat surprinzător coșmelia cu tăt felu de bipezi, da’ era cam frig, că deh borcanele se țin în beci unde-i răcoare. Oricum, asta o fo și rămâne cea mai împlinire de semestrul ăsta și-mi crăpă inima nu de la colesterol ci de fericire că am onorat cu prezența și că domniile lor lăutari în serie o onorat cu muzicuța și că acuma stăm toți big pimpin cu sticăre frateleNORD pe laptopuțe.

Hai v-am pupam și ne cinstim după sesiune.

*am mai ternat înc-o pesă, dar încă n-o scot la aer că doamne agiută s-ar putea să se coacă la ID fest de către  knocări așa că ține-mă de mână dragă 3 cetitor cu tot cu tata să izbim cu toții că încă am probleme cu finalu și Copacabana o făcut cea mai mega metaforă la adresa piesei da nu-mi permit s-o reproduc că o facem cu protecție.

da, dragă trei cetitor te invit oficial covor roșu buzele tale dooa din alea la concert senzațional mamaia 1997 marius țeicu care între timp a fost anulat așa că hai la ăsta instead CONCERTEXTRAORDINARINSERIEOMFGCE-IASTAVREINEAPARATSAVIICUCEESTIIMBRACATANU-IPOLITICOSSASCRIICUCAPSLOCKDACLICKCLICKCLICKCLICKCLICKCLICKDATRESAAIFACEBOOKCASAVEZISIDA-IATTENDACOLO

cumva că la asta se gândește mama ta când îi spală cana preferată cu burtă a tatalui tău fără burtă și când orizonturile se întâlnesc sentâmplă lucruri matematice care ne bat la șah, dar celebrează profilaxia durerilor de șale.

frateleNORD FTW!

aicea pentru gâdilat de ochi urechi prietena ta fără să vrei gâdilatul adică

aicea niște din alea cum le zice așa exact din alea de sărit coarda peste aceeași prietena a ta, gâdilată involuntar de

pe scurt pe 8 aprilie și nu cu o zi mai putsin sau în minus sentâmplă ce sentâmplă doftore ai să vii ș-ai să vezi

ne vedem la concert, da hai hai alelei flăcăi cu barbă în special și domnitse mulate și să ne împreunim fizic, psihic, celular, cromozomal, studenții la robotică îi așteptăm în anticameră să nenpărtășim cu aceeași șurubelniță ejnebun nu fă din astea că îi post.

ș niște din asta în caz că vreți cozonac la căldurică:

Această excelentă sihăstrie ermetică vine mai devreme ist an pen’că îi prima dată când observ că primăverile, bipezii, monopezii, nonpezii, amfibienele, portocalele mele, ierburile părcă se drăgostesc mai mult una cu alta. Fiind o distinsă și oficială reprezentantă a categoriei amărue feminine cu o neiubire la activ, eșec sentimentalicoiosfizic, ourlovecanneverbe and all that jazz, acest lucru nu poate decât să mă facă să îmi subțiez ochii a dezgust de fiece dată când cei ferice cărora li se pare că li se pare că li se pare că s-au găsit într-o mare de pești cu blănuri mov și dame de empatie își celebrează iubirile pe lângă mine, mai ales în raza mea de lucru…știu știu don’t be hatin’ maică.

Mia îmi place băetsi cu barbă și ochiu mare și căprui și cân’ se uită la sufletu’ meu și-mi cere să-i construiesc un reactor nuclear dintr-o giumătate de pisică, o sticlă goală de cola și un penson cu păr de cămilă apăi să fiu scalpată de unicorni dacă nu i-l fac și îi aduc și o doză de bere între sâni. (asta-i o glumă tata, nu te supăra, n-am nicio apsență semestrul ăsta srsly, salut-o pe mami). Dapoi și s-a întâmplat să mă intersectez cu un flăcău vichendu’ ăsta, să-i zicem domnu’ T. Desigur, în mintea mea tenebroasătentaculară domnu’ T. și cu mine aveam copii cu ochi verzo-căprui și cu barbă și el mă aștepta în fiece zi acasă cu pâine prăjită unsă cu iubire și gem și magiun și dup aia se întâmplau lucruri neortodoxe și încă gem și magiun și încă geem și geeem geeemmmm și magiun. Ehem. Așa…da’ având o existență amăruie în genere m-am mulțumit doar să vorbesc dimineața cu el despre vreme în timp ce el stătea stingher în picioare (da’ zău dacă nu se opreau toate celulele mele în profază când își flutura ușor cu mâna părul negru de pe frunte) și să-l ung cu spumă de păr pe spate că așa cere datina când c-c-c-curtezi un băiat. Dapoi și nici cu domnu T. ourlovecanneverbe că el îi di diparti și eo nu-s de aicea, dar populez aicea și nu cred că ar fi rămas să facem copii cu ochi verzo-căprui cu barbă și în prealabil cam asta o fo’ cea mai intensă activitate fiziologică și sentimentală pe carele o să o mai am primăvara asta având în vedere și auz că am de gând să mă semi-sihăstresc.

———nu te supăra, batista asta miroase a cloroform?———

Ș la școală îi ochei. Dupamiezile le moțăi anarhic și serile mai cetesc o măslină o atenție și dimineața mă trezesc din instinct la 5 și am o giumate de ora de activitate intensă după care readorm și readorm prea mult și când sună toate cele trii felefoane a alarmă mă ridic din pat, le închid le iau cu mine în pat și adorm cu ele pe burtă închizându-le prin somn pe fiece în parte după care mă trezesc iar din instinct și fuji la școală unde chiar dacă mă strădui nu întârziu ci ajung cel mai devreme dintre toți de sunt bff4evah cu portarii. Ș îmi place foarte la Epidemiologie unde domnu’ doftor o făcut o uber prezentare în power point carele era un fel de metaforă pentru disciplină și prezenta în imagini vacanțurile lui europene exclusive și mă găseam și eo doritoare ca peste ani să fiu un nene cu păr alb și cu o doamnă pe nume Gina, dar să-i spun Ginuța și să îi asigur un viitor alături de mine și să merem prin occidențuri și să ne facem pozne lângă fântânile arteziene și să ne pupăm cu buzele țuguiate așa cum fac oamenii bătrâni și să-i dezgustăm pe copii noștri. Da’ dup’ aceea mi-am adus aminte că nici nene nu sunt și Ginuța îi de fapt o metaforă mai contestabilă pentru un presupus domn T. și că de fapt mii cam foame și aș mânca o mandarină și că sunt în spitalul de boli infecțioase și că asta mă face oleacă paranoică și că nu există amfiteatre comfortabile și că o să fac scolioză la facultatea asta și că pe bancă sunt exact 1763 de microorganisme și că îmi doresc foarte să mă spăl de 1763 de ori pe mânuri și că Daniela mi-o dat la un moment dat niște chec și m-o distras de la fundamentățile existenței mele.

și tu tot la mal și mnezo știe ce mai faci pe acolo.

*și la multsi ani lu mama și lu bunica aia de diparti și lu bunica aia di mai aproape și lu mătușile mele și lu doamna dirigintă și lu profa de mate și lu profa de română și lu tantea aia de la balconul albastru și lu tanti Doina de care nu mai știu nimica și lu nana și lu andreutsa și lu andreea și lu larisuca și lu danela și lu diana și lu iulia și lu ana și lu toate fetili care este în prealabil…și lu mie.

*le funneh updeit:

So like, am vinit în bârlogul originar în nano-vacanţă pen’că like s-o omgwtflolbbq ternat sesiunea yey….

Am vinit cu le tren desigur şi datorită unor evenimente splendide am vinit singură (cluj napoca – suceava). În gară era cam dubi pe la 9 seara, era un nene care o trecut insistent prin faţa mea de vro 5 ori, probabil vroia să mă întrebe structura acetil coenzimei A, dar era prea timid. (mi-o dat tata un pahar de vin şi pot afirma cu încredere că mă aflu la Ciocana) Primele 2 minute în tren aveam dubii dacă m-am urcat bine şi tot verificam dacă am baterie la felefon să sun pe muică din Budapesta. Apoi mă liniştesc şi de abia atunci aud schelălăitul copilului de visavis. “Nooooeeeess” se face ecou în pereţii cortexului.

22.05 Bag samă că am făcut o fenomenală greşală că nu am luat laptop-ul cu mine. Am o carte, dar nu mi-am luat ochelarii şi lumina e prea palidă pentru eforturi optice. Ce panglica lui Reil a lu’ Hipocrate fac eo 8 ore pe le tren?! Ce?! Aş putea să mă gândesc la….la uhm chestii…la…de exemplu la…pfffu stau atât de incomod, e atât de cald. De ce nu se linişteşte copilu’ aista ? Fă ceva tante! Zdrăngăneşte-ţi cheile, scoate un ghem de aţă, dă-i un iphone, fă-i profil de facebook, fă ceva! Atâââtt de cald, nenea ăsta miroase a brânză. Oare ce fel de brânză e? Ar putea fi ceva surprinzător ca….brânza de veveriţă. Dacă aveam jocuri pe felefon puteam să joc snake până îl făceam joc olimpic interstelar, sau puteam să joc tetris şi să OMGWTFLOLBBQ tantea asta are cei-cele mai mari:

Pesemne şi pesmet această doamnă (serios n-am mai văzut aşa ceva decât pornache dar din ăla în exemplare foarte rară avis) profesează în industria laptelui şi mă întreb dacă a plătit pentru doo locuri în compartiment. Copilul încă ţipă, iar alt nene afar’ de cel cu miros de brânză îi pasează o ciocolată şi îmi aduc aminte că toate dulciurile primite de la străini le îngropam cu mare mister sau le dădeam foc. Copilul spune printre sughiţuri “pipi”. Spre surprinderea mea de undeva, de nicăieri din zona crepusculară a trenurilor, de acolo de unde este şi “platform 9 and 3/4″ aia de o intrat harry potter în, a apărut o oliţă carele a fost aşezată la picioarele mele şi copilul pe ea. Ei bine…am stat cu uşa deschisă o bună bucată de vreme după asta. Hmm…tresă fi trecut cel puţin 3 ore de când m-am urcat, hai că nu mai este mult. Mă uit la ceas : 22.15. NOOOOOOES!!1!

După asta au urmat multe sute de minute dureroase carele nu le-am putut hiberna pen’că tanti şi nene au găsit că procesul de împăturire a sarmalelor e în sinea lui sinească un subiect foarte onorabil şi demn de aprofundat şi mi-am dat numeroase face-palm-uri mentale şi pentru tot restul drumului am calculat şi experimentat tot felul de poziţii pentru a ajunge la un nivel rezonabil de comfort carele au avut deznodământ defectuos.

Mii somn şi m-am spălat cu jojoba. Burghezie.

Azi dimi pe la 6 mergeam înspre dulcele bârlog, ningea. Aveam halucinaţii de la nesomn aşa că m-am oprit să-mi iau o fanta. Uneori mi se face foarte foarte poftă de fanta. Strada mirosea a plăcintărie şi era ceva dureros la felul în care ningea şi tu tot la malul mării eşti şi în cluj tot nu ştie nimeni ce înseamnă harbuz şi perje şi mâl şi tu tot la malul mării.

luţărnă luţărnă luţărnă luţărnă

Dapoi ci s-o mai întâmplat în universul paulician te întrebi poate dragă 3 cetitor sau poate nu.

Apăi s-o dus o felie de semestru medicinist în carele am învăţat supraveţuirea ca nenea ăla de pe discovery care doarme prin cămile şi îşi bea urina on teh rocks.

Cu zile dulci de la 8 la 8, meniuri nu prea diverse la cantină şi chilele de cafia date pe gâtlej la ore contestabile, aceeaşi carte răpciugoasă şi ilegal de consistentă despre sistemu’ nervos pe care o tot prelungesc la biblioteci din octombre încoae pentru ca să nu o mai ia nimenea evăr şi pentru ca să fac hernie bilaterală prenupţială, am trecut prin troienele ştiinţifice. Am dat şi eggzamenu’ la opţional (explorără cardio blabla), eggzamen carele o fo’ cel puţin interesant da’ nu-mi permit public să constant faptele petrecute ci doar în particular la o cană de ceva o măslină o atenţie pentru că lucruri nesfinte întâmplatu-s-au acolo şi când am venit de la eggza’ m-o prins ditai potopu’ de mă plooa şi pe copilăria renegată aşa că am ţâşnit într-un taxi la călduts unde nenea taxi conducător mi-a reprezentat bassu’ cu nişte muzică foarte kamasutraresciană de îmi făceam limbă cu crucea şi cruce cu limba când o zbughea pe vro’ alee mai puţin luminată. A, ca să nu mai zic fără nici o legătură cu kamasutra şi totuşi cu toate legăturile trupeşe şi armonioase di pi pamânturi cunoscute că cu (căcu) o sară ‘nainte de preailustrul eggzamen ningea infernal în luna lu’ Marte şi eo cu Uţa, Copacabana, Andreea lu’ Marius şi Marius am ieşit după blocurile gri să censtim poesiile cu prostii a lu’ Macedonski şi ne-am lăfăit cu o bulgăreală magistrală de unde am tras concluzia că are sens că cercul (căcercu) meu de pretenari din copilărie era restrâns având în vedere skillurile mele inexistente de a constui bulgări care mai mult sunt reprezentaţi de câţiva fulgi pe un deget şi ţintirea inamicului cu un damage din nou inexistent. După un sfert de oră de alergat în cerc , ei unu’ după altu’, eo după umbra mea, ne-am autoobosit şi am urcat la caldurică pentru păsăepiteliul unistratificat.

———-porcunmărşimărunporc—————————-

Ş când am agiuns aprope de mirosul de vacanţă tăti celulele se opreau din diviziune şi aşteptau salivând marea plecare spre tărâmuri dubioase. Deşi, recunosc îmi e dor foarte de colegii mei unu’ mai medicinos ca altu’ începând de la Răzvan carele trozneşte cu glumitse sexuale de luni începând şi pierzându-şi interesul până vineri şi terminând cu Ana care face enonomie şi la moleculele de praf (ţucau-ar bunicu’ Jânică că ar fi mândru de ea) şi care are un borcan în care o sălăşluit o dată un soi de finetti şi care acuma când îi e poftă de ciocolată pe care nu şi-o permite deschide din când în când borcanu’ să simtă miros de dulce şi după ce celulele oflactive ţipă a orgasm glucidic, Ana închide repede borcanu’ ca să mai păstreze nişte damf de ciocolată şi pentru zile mai negre. Semestru’ ăsta m-a binecuvântat cu cea mai dumă de medicină evah! carele o fo’ sponsorizată de domn’ doftor la cursu’ de anatomie şi carele şi-o desfăcut bumbii de la halat ca să dezvăluiască un tricou pe carele sălăşluia ceva de genu’ “Cu ischiaticu’ te poţi spânzura da’ mai bine foloseşti o sfoară” care îi like funneh pentru că like nervu’ ischiatic îi like sooper mare…era mai amuzant dacă erai acolo.

Ş o să-mi fie dor şi de alde Uţa carele s-o baricadat la bunicii ei care îs like campioni interstelari la remi ş de alde Mişu carele când îşi dă jos ochelarii aduce a descendeţă chineză aşadar acuma nu-i mai spunem Mişu ci Jing Peng şi de Andreea lu’ Marius carele tăt timpu’ miroase a ploae caldă de primăvară şi carele m-o convins că avem un şoricel în baia mare ş unu’ în bucătărie ş eo aşa de tare o cred încât în fiecare dimineaţă mă duc cu mare sfială ş frică în ambele încăperi, tresărind şi din rinichi la orice foşnet străin de fiinţa mea tremurândă şi de Marius care are căciulă care îi avantajează ochii şi desigur şi de Copacabana care are un vibe James Bond l8ly.

Da’ o să mă văd cu Tinu’ de carele am like sooper râs pentru că i-o luat un nene interviu în aeroport de i-o cerut părerea proprie ş personală despre mijloacele de transport în comun şi lu’ Tinu’ i-o ieşit ceva de genu “I’m afreid tu teic dă bus bicuz i cum from east iurope”. Bwahahaha Tinu’.

———–foae verde paradis, az la carfur îi deschis————

Srsly nao, nu mă deranjează că like Crăciunu’ îi uber comercializat de o ajuns x-y-z-mas, pana mia, da’ mă sooper ofti să mă du’ la cumpărături…mai ales când mă trimete Rodica (de care iară am râs like uber tare ca like Marean (tata) o ţine trează noaptea ca să-i pove despre existenţa elementelor chimice şi Rodica îi like X_x ) să investesc în haine pen’că like îi uuubbbeeer aglomerat şi toată lumea se opreşte în drum, eggzact pe mijloc like wtfbrblolbbq! de ce?! de ce te opreşti în drum?! pentru ce mnezo tresă îmi schimb eo traiectoria, să deviez de la uber misiunea mea pe care încerc din toţi gluteii să o scurtez cu suckcess?! wtf yo?! În afar’ de asta îi excelent în bârlogul originar (bine…în afară de în afară de faptul că nu înţeleg de ce Rodica face cornuleţe care omfg au gust de heruvimi care şi-au scăldat nirvana într-un râu de nucă şi zahar pudră şi nu ai voie să mânci cornuleţe decât de Crăciun deşi le face cu doo zile înainte deşi şi ea şi eo şi Marean ştim foarte bine că plecăm la Bacău de Crăciun şi nu luăm cornuleţe cu noi ergo nu e nimeni care să se înfrupte din ele de Crăciun ergo stau acolo minim 5 zile neatinse şi nedezmierdate de nimenea aşa că după această logică care este like foarte logică vin să întreb cu lacrimi în ochi di ce cacamaca nu am voe să mânânc cornuleţe evah?!

—————-tanannanamciuciuciuciu———-

Ochi pentru ochi ş pasta pentru dinte drumu’ spre bârlog nu a fost lipsit de întâmplări sezioniere. Am avut belet în vagonu’ deschis (crec aşa îi zice mama luia) şi like am urcat cu stupoare şi frică în ochi în ceea ce părea la început a fi Narnia şi a avut deznodământul de a fi Narnia pen’că like era era un frig de îngheţa şi gându’ gândului despre gând da’ măcăr în Narnia erau presărate creaturi mitice şi fuching magice da’ în vagon era pustiu şi făr de pinguini şi am mers aşa vro oră dârdâind cu sfârcurile care s-au restras în interior şi s-au întărit pe coaste până când a venit cu mare mister controloru’ care ne-o luminat în alt vagon în compartiment cu o măicuţa şi un fecior roş în obrăjori.

Dapoi cam asta îi dragi bipezi şi nebipezi iluştrii, eo mă retrag întru sărbătoricime şi vă recomand troiene şi festivităţi trainice, ne-om auzi când ne-om auzi nu înainte de a face o sooper dumă de medicină la care o să râdă probabil numa’ eo care o fost o sintagmă de la motoare căutătoare pe care mii lene a le mai stima aicea, dar din care una’ mi-o rămas în girusuri :

“ce sa bag in strugurel sa-mi iasa roz ” – coloraţie hematoxilină eozină (bwahaha…da…îi amuzant..sort of, uatevah sunteţi ignoranţi)

V-am ţucat pe oh brad pitt frumos.