A aştepta un copil sau a aştepta la coadă la măsline.
Prâslea, steroizi şi merele de haur ale lu’ vecina noastră de împărţim acelaşi perete şi de aud cum în fiece zi cineva se bucură de fructiferarea ei anterioară.
E o pisică în copac de juma’ de oră, 1800-proctologie.
Lobotomia pubertăţii, mi-am reinstalat sistemul de operare, în ziua a 7-a se făcu windows 7. (sănătate lu’ tudor de stă tot pe str. plopilor dar la el miroase a salcâm)
Convulsia vociferată schimbă becuri la cupluri cu nuntă de argint.
Inima şi nervi cranieni, puşca şi cureaua lată.
Ca să intri la pasul prislop tresă porţi minim 39 (şi în lună şi în stele şi în cupă).
E târziu în noapte și luna își fălește rotunjime pe flatulația stelească a boltei.
Dramatizez (mmm drama) nu e așa târziu în noapte, e 23.06 și asta în limbaj de învățat pentru biofizică înseamnă 14.00. Noaptea e tânără dragi embrionari ai jocurilor cu gedai.
Așa….ăăă..revelion? da. Încerc di obicei să abdic de la sărbătorile comunale în masă, mai ales revelionul pentru că nu mi se pare un motiv prea bun de vărsat beutură pentru (în cazul meu, vișinată produsă în podgoriile vișinărești a familiei Palade, aka mama și taica lu Tina (nu, nu e Tina bulina de pe youtube, care a atins ceva sărciuri pi blog)) trecerea inevitabilă a timpului, ca și cu zilele de naștere când ne scufundăm tumorile sentimentale în licoare pentru degradarea la fel de inevitabilă a corpului. Anyhu, fost-am la Dorna, fost-am într-un bar, stat la capătu mesei cu oftatul în rărunchii bronhiilor, pac pac pac artificii, pac pac pac gură de șampanie, pac pac pac pe tren înapoi, pac pac pac se ia lumina pe tot vagonul, pac pac pac eram cu 2 neni contestabili în compartiment, pac pac pac mă gândesc că mă trezesc cu chiloții (care nu îmi aparțin ar fi un scenariu bun) în mână când se aprinde lumina, pac pac pac agiung cu acasă, pac pac pac mă gândesc că poate ar fi fost mai interesat un schimb de lenjerie vagonală, măcar ar fi fost un început de an șturlubatec. pac pac pac. În concluzie ocluzie…revelion = meh (totuși am văzut pe Tina, care are breton occidental, parol).
—-umplutură de pirostenie la cuptor—-
La drum spre Cluj, mi-aș fi dorit să fi cunoscut bipedul/a/zii/brânză care vinde cloroform pentru că din cauză era un băețel care o vorbit încontinuu-uu și perpetuu și totuși se învârte. Băețelul ăla e singur sursă de energie alternativă pentru un întreg continent, hell, pentru Pluto (că și așa e prea puțin mediatizată planetuța asta mâțâțâcă (am zis țâțâ, da)). Io și Uța ca tot omul, că eram doo de fapt, am vinit cu grieu di acasă cu bagaj cu cărți (eu le-am luat pe toate, inclusiv Netterul care îi like gros ca ceafa fratelui vitreg văr de al doilea a lui Gore care stă lângă mina de uraniu) cu porc și tocanițe aventuroase dpdv culinar (subsemnează Uța aici) și ne făceam cruce și ne gândeam la Ăl de Sus și la herniile din viitoarele tumori ale coloanei. Marean (taică al meu) ar fi făcut o schemă, gen:
Deci: anal ogie:
Imagine 1, click dă pe aia din dreapta: Alea de îs roșiatice îs povara mea, ălalalte ale lui Uța și Marean aici ar fi încercat diferitele (oah ce-am strănutat, cred că mi-am împins un muc în creieri) alternative variate ale căratui de bagaje nu pentru a evita eventualele hernii și vizite la terapie ci pentru a merge după o schemă organizată, pentru că e like uber kewl să urmezi regulile…UHUUU!!!
T-ul în trianglu e Taxi-ul, un fel de scop numero 1.
Marea bulină spiralândă e scopul final, țâța de mâță, dulcele bârlog.
În final, am apucat alambicat și lugubru cum care ce unde hepa cum a reușit și un flăcău care ori fugea de armată ori armata fugea după el ne-a susținut fizic și a transportat bagaje pân la taxi. Nenea din taxi, om bun, ne-a lăsat cu o scară de bloc mai încolo și blăstămuri și pacioace și o Uța cu decădere sinaptică la etajul 1 mai târziu, am agiuns la îmbârlogire.
Capra e pentru atmosferă. Poză de are palarie în ea e funneh pentru că am citit ”the man who mistook his wife for a hat” și acolo scrie ”the man who mistook his hat for wife”…hhhhaaaaa. da.
—-felurite felurate feluritante emancipate—-
La noi la școală îi like mafia scutirilor, din lume. Eu până acuma nu mult timp nu mi-am fost dat seama pentru că nu aveam cum să-mi dau seama pentru că nimenea nu mi-o spus că prezența la laboratoare e 100 la 100 obligatoritară, bre. Apăi om care am terminat la ”petru rareș” mi-am permis niștecare absențe și m-am trezit că îs pe lista ordonată în tabel la și citez ”elevi cu probleme” și că nu intru în eggzamen și sudori și pălmi peste cap și mama și tata și iară pălmi și junghiuri în conștiință și escaladare pe pasteur unde presiunea chiar îi mai mică.
Az, zi ferice. Mă uit cu lacrimi în frunce la tabel din nou, pentru a-mi vizualiza sfârșitul, care ironic ar fi devenit o statistică…și pac pac pac stupoare încântătoare, sunt dată dispărută de pe tabel și apar pe lista cu prezențe complete. Oh, tu împlinire. Oh, tu tante de la info care îmi predai chestiuni care mă fac să oftez în tabele de Excel, oh tu tante mirifică îți jur credință eternă și vin de vă curăț praful și spamurile din mail. Vă dedic lampa mea care e un reflector de fapt.
—–cântă mierla dulce, cântă Iron Man—–
Pornbabil și desigur nu vă fericește dpdv calitativ această postare a mea, dragi 3 cititori, dar supt palma de angoasă (care după discuții intense cu copășiel s-a agiuns la concluzia ca poate fi trăita numai la oraș) filată mă retrag în sesiune, în acest neg și furung de pe convețuirea mea cu astă mărgică albastră de nii planetă.
Motoare așadar:
“tina bulina” cluj – desigur ghilimelele, aceste diamante ale căutărilor cvasi-gugăliene
girls chiledin – girls chile din? the force strong in this one is.
Accidentele previzibile trebuie prevenite cu un colac de salvare de buzunar, o batista pentru secretii (de orice natura) prezervata adanc in cutia neagra a toracelui si papuci ortopedici pentru a nu aluneca in dorinte neortodoxe.
In convetuirea mofturoasa pe care o incerc in dimensiunea asta, statistic vorbind am realizat ca fac o prima impresie foarte proasta. In special la un 1st date. De curand chiar am dat cu snitelul in balta intr-un mod clasic si indestulator. Aceasta ratare fizica, psihica si plasmica se intampla daca imi place de bipedul respectiv. E principiul arhaic feminin: cand ne place de cineva incercam a evita cat de rafinat si anarhic posibil. La mine principiul asta e cam scofalcit, in sensul ca eu evit flacaul si cand e langa mine si suntem numai noi 2 pe o distanta de 34,5 km in nord-sud-est-vest-univers bipolar in weekend. Dupa indeletnicirile de rigoare Uta a facut o observatie cat de pertinenta:
andreia weh: si ala e prost
andreia weh : daca vede ca esti dusa cu pluta
andreia weh : sa sune el
Multumesc, amar si adevarat. Acuma nu stiu, am fost asa oarecum afectata de realizarea statistica, totusi, totusi acuma beau apa minerala din fundul unei sticle in care am facut o gaurica ca sa simt ca beau mai din cascada apa cu bulbuci.
—-pleura ambientala—-
incerc sa ma autoconving ca marti (aia de tresa vina) nu dau test din torace si ca o sa reusesc din nou sa invat totul in 2 nopti nedormite si o punga de chipsuri, dar nedormirile astea imi fac rugina mentala cum face rugina cerbul de haur. imi e cat se poate de dor de cluj, aici pute prea mult a copchile care isi fac poze la fantana din mall. cel putin in cluj copchilele isi fac poze in fata decanatului de medicina, acest zgarie-nori si stele si degetul mare stang a lui dumnezeu de animala de cladire albastra ce e, se vad unde se duc banii de taxa.
—-pleura ambientala, acum cu dispunere diferita a tesutului celular—-
craciunul iara a fost mai corporatist ca bunicul meu mulgand vaca intr-o sticla mare de cola si in sosete nike fiind(bunicul, nu vaca) si am trait in influenta de Bahus pana la o bucata de noapte. Dintr-o clasa de oameni in care majoritatea au dat la medicina medicinoasa, marmacie si stomatologie (nu mai zic ca dentistii nu sunt medici pt ca am colegi care stiu unde stau ^_^ ) cea mai involburata experienta o are o prea-fericita duduie, Oana in Bucuresti. Oana este cunoscuta pentru a umbla cu spraiul cu chiper la ea in poloboace, doua spraiuri daca e vorba de gara de nord. Noi in cluj stim ca tresa ne temem de maiestrul gore, stim ca nici cu douaj de chile de sprai nu-l doboram, speram doar sa fie gentil si sa nu ne taie si mana din tzatzani ca sa avem cu ce lua sub nota de trecere in sesiune.
acestea fiind indrugate, sanatate la gedai, va urez clisme cu miros de padure tropicala in anu’ nou.
Asa cum titlul o spune diacritice n-am, imi cer nescuze anticipat.
Noah, az’ pot spune ca s-a rupt o parte din mine aka am fost sa fiu tunsa.
Eu, de-a lungul scurtei mele sederi pe Terra am avut parte de experiente incredibil de proaste, dureroase, penibile, morbide in ceea ce priveste mersul la tuns, experiente care au dus, desigur, la construirea caracterului meu nevrotic cu frica de institutii sociale.
Acuma, tresa fiu sincera, cred ca mi-am gasit tante frizeritza a visurilor mele (nu fanteziilor, deh). Adicatele, miroase frumos, e gentila, are ochelari cu rama lunga si lucitoare in intunerec, ca sa nu mai vorbesc de podoaba anterioara…de la care sincer s-a alaptat toata Roma. Tante, parol ca te iubesc. De cand am inceput sa merg copacel (salut, omule) singura la frizerit a inceput sirul lung de experiente in ale ciopartitului si filatului de breton. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu suport sa mi se fileze bretonul. E ca si cum ar veni cineva la tine in sufragerie, si-ar face nevoile pe pisica ta, ar juca x si 0 pe mama ta, ar bea lapte din urechea stanga a tatalui tau, ar manca bors cu furculita si te-ar ruga sa-i dai piperul. Eggzact asa ma simt eu cand mi se fileaza bretonul. Totusi, de fiecare data mi-a fost filat. De fiecare data mi-am stors lamaie peste suflet. Desigur, rugamintile mele calduroase, gen “Tante, fara filat breton, de dragul sanatatii copiilor matale, fara filat breton, fara breton filat, ney, nu, niet, kein filat!”, au fost total ignorate si asa ieseam in lumea necoapta cu palmierul meu zvelt de ricosa un tanc de el.
Posibil, cea mai nefericita dintre intamplari frizeresti, care merita scrijelita cu sange de pitic in analele si rectalele istoriei, e cea din vara lui ‘05. Venisem de la mare, eram in floarea varstei si a nepasarilor, urma sa trec intr-a 9 (tot am trecut intr-a 9, dar primesc o steluta in cozonac de la bunica Ileana pentru efectul dramatic), o perioada buna in genere. Totusi, am fost trimisa de mama la frizerit. Noah si caut eu un salon p’aci, gasesc…”Vogue”. Uber secsi inlauntru, secretara, imi fac programare (eu, uimita, de aceasta inventie a economiei temporale) la cea mai uber secsi tante frizerita de acolo. Imi garantez in sinea mea sineasca un scalp fara de breton filat. Toate bune, fastuoase..vine ziua cu pricina. Intru, ma ia tante la ea, ma aseaza pe un scaun imi spune sa astept, eu ca o sclava a promisiunilor proprii in ceea ce priveste sanatatea mentala a bretonului meu ascult si tac. Vine tante, plimba mana prin podoaba mea capilara, calculeaza unghiuri, treburi, imi zic: uber secsi, bre. Deodata i se indrepta privirea spre sud de unde ii face un semn la tante care curata gresia. Ii explica ceva, tot prin seme, arata spre capul meu si…bababiba…o pune sa ma tunda. Imi zic: nu asa de uber secsi. Pe langa faptul ca ma indoiam de igiena membrelor superioare a lu tante asta nou, nici nu puteam sa-i comunic ca nu vreau breton filat datorita faptului pentru ca tante era cam surdo-muta. Fac o cruce cu limba si astept deznodamantul. Inca am nevoie de terapie intensiva dupa experienta in cauza. Tante, mi-a bagat pieptanul in veriga din proaspata gaura din ureche, de i-am vazut copilaria lu’ bunicu’ de durere. Tante, mi-a filat bretonul intr-un hal de am facut umbra dubla pamantului timp de 2 saptamani. Tante, oriunde ai fi, spune-mi adresa ta sa-ti trimit ceva in flacari.
—dun dun dun—
Alta chestiune care ma urmareste de ceva timp incoace, e prezenta permanenta si incontestabila a povestilor cu Mareana. Mareana, despre care am mai mentionat eu..presupun. Azi la tuns iara era vorba de oarecare Mareana, care e la al 3-lea copil, s-a ingrasat si sotul ei o inseala cu pedichiurista din satul vecin. Mi-am adus aminte de singura Mareana care e exceptia de la regula. E vorba de mama unei foste colege. E milf-ul vietii mele, e mareana care ar fi putut fi motivul perfect pentru care eu am dat la medicina ca sa-i asigur o paine la sfarsitul zilei. Ah, imi aduc aminte de verile cand aspira in colanti prin casa. Tante Mareana, safenele mele inspre dvs!
—dun padam—
In rest si in mare ultimele sapt. de facultatiune n-au fost chiar marmelada de pe asteroid, atata doar ca ne-a aratat niste inima si am inteles cum expresia “sa te f** in inima” poate fi cat se poate de la propriu daca iei in considerare marimea aortei si un obiect de munca mai fusiform.
Am fo’ la un uber concert de muzica clasica, la care a venit un uber pianist, am dat la soricei (nu o sa mearga niciodata expresia “a da la porci de guineea”, nu-i asa?) excelent de tare.
Am terminat proiect la englezeste. Am facut recenzie la “The man who mistook his wife for a hat” de Oliver Sacks, care e o uber carte si el e un uber neurolog si o sa va zic o data despre asta, dragilor 3 cititori ai mei.
Pe tren la venit, am crezut ca cineva din compartiment avea matraguna impaiata in bagaj intrucat asa de dat la rate mirosea.
Inca ceva, un 1/4 din viata mea s-a rezumat la “a astepta”. Sincer, oriunde ma duc nu sunt niciodata prima la rand. Daca sunt prima la rand si in ziua respectiva mai am de asteptat la o coada mai tarziu…voi plati amarnic pentru ca am fost prima data prima la rand. Cand o sa cresc mare vreau sa promulg (funneh) o lege care sa le dea drepturi oamenilor de peste 78 de ani in ceea ce priveste statul la coada. La 78 de ani…trebuie sa te bucuri de cat mai ai, felicitari ca ai ajuns pana aici.
—motoare cautatoare—
jocuri gedai in doi- aah, ai pe cineva.
cand trec la scoala copii mere intr-un p- iti multumesc ca nu ai continuat.
taiere ilegala -de gaini?
tu esti proasta?- cauta-ma in weekend.
muica- noi suntem un neam
bulina rosie la femei indience- nu e de mancare.
jocuri cu gedai care te joci tu- minesweeper?
cloroform viol-pana acuma erai subtil, chiar daca iesi la violat fetele tot prefera un pic de mister.
subtitrare bitch.slap.2009- beau un pahar cu lapte, revino.
www.jocgedai.ro – ai incercat tu ceva acolo.
poza trompe infundate – my mamma, your mammma.
cumpar cloroform- am un prieten pentru tine.
Si gen ceva frumusel tare:
A, Sarbatori faine tineri anghilotanti ai jocurilor cu gedai.
E lună afară. Era lună și ieri dimineață. Parcă sunt 2 săptămâni între astea două zile. Se lasă a iarnă, prea încet. Încă îți adulmec degetele înfipte în pernele mele. Sprâncele tale de-a lungul gâtului meu continuă să răsfețe. Îmi aduc aminte cum ultima oară stăteai în fotoliul ăla roșu al bunicului tău. Stăteai grav și fumai în delir. Te-ai uitat tulburat la mine și ți-ai umezit buzele. Două pahare de vin mai târziu, te găseai întins deasupra mea. Dansau degetele tale din ce în ce mai apăsat, iar eu răsuflam….iar eu răsuflam….din ce în ce…din ce în ce mai…sinusoidal în urechea ta externă.
Da, se pare că chestiunea asta cu facultatea începe să mă acapareze din ce în ce mai mistuitor supt cureaua ei lată, făr de pușcă binînțeles…pentru că nu vrem să-și perforeze nimeni vrun lobul. Mai sus verficam meșteșugul scrijelililor pornărești și pline de kitch-escul tubular. În caz că nu îmi reușește instumentul mental să mă propovăduiască în lumea dilematică și plin de nevlagii dătătoare de suflu decât de vindecări individuale ale staff-ului medicinos,mă apuc de scrieri erotice….sau îmi fac o fermă de porci de Guiană și cuceresc Peruul cu ferma asta unde voi trăi cu porcușorii în drăgălășenie eternă și îmi voi cumpăra o dubă cu saltea de apă în spate, asta este o frază uber lungă ca în cartea de anatomie unde se descrie vena azygos tu-i transportul ei sangvin vijelios.
Tot mai amân arsura știinfică despre inimă….aș avea multe chestiuni de arătat cu indexul (deh), dar acumaiate nu prea am ceaslov de lăbărit.
Așa că până mai târziu în apusurile vichendului, vă salut dragi embrionari ai jocurilor cu gedai.
*m-am gândit să ofer sărci engiunilor ceva bun pentru a vedea cât de departe merge odrasla neamului românește:
Așadar două puncte
”capră în flăcări propulsată în Magdalena mea”
”sex cu căminul agricultural prietena mea e o tărtăcuță”
”am îmbibat o batistă în cloroform în timp ce căutam jocuri gedai la tine pe blog”
”am violat un gedai pe care l-am adus acasă după ce i-am pus batista la gură, nu mai vrea să plece. ce mă fac?”
”hamsii atât de multe încât să nu-mi vină să cred”
”cum se introduce un strugurel în femurul unui/unei fost/e prieten/e”
O să vă țin la curent și la presiune atmosferică despre cât din astea s-au ginit.
** am scris pe un site că îmi doresc mai multă plăcintă în 2010. mi s-a recomandat să mă apuc de biologie marină. dată viitoare postez dintr-o balenă. Ahoy!
De fapt mai mult se pune problema de abstinenţă involuntară dată cu forţa. Datorită lipsei de timp, a oboselii cronice şi bineînţeles absenţa materialelor necesare, la noi în bârlog duhneşte a cuminţenie şi neprihănire. Apăi stăm cu ochii bulbucaţi şi frică celestă că viitorul sună sumbru. Deh, imigranţii o duc cel mai strălucit, cel puţin ăia de la medicină. Adicătele, de mergeai la bal la noi (în bamboo but of course) dădeai de oameni ciocolatii cu care te bâţâiai o perioadă ş apoi te pălmuiau între ochi cu un “Nu vrei să ne apropiem din punct de vedere fiziologic?”, asta spusă cu mai puţine mânuşi.
Pe lângă liniştea fiziologică, de-o felie bună de timp trăiesc o intrigă continuă de mă mir că nu mă cheamă ăia de la Gossip girl ca personaj figurant căruia îi cade pâinea cu gem pe partea unsă. Intrigă, dar din aia păroasă fără de deznodământ, asta cu siguranţă îi degradarea inevitabilă a corpului. Meh.
La facultăţi am trecut cumva la plămâni, asta după ce am chizdit testul din muşchi, sau el m-a chizdit pe mine. Ş ne-a tors nouă cadrul didactic doi plămâni scofâlciţi, de mirosea încă dulce a Marlboro şi întrebai cu lacrimi în ochi care-i stângace ş care-i dreptace. Eu una şi nu-s singură, mişelesc cu ardore la cutia toracică ş la cum o să vină nenea ăla care fumează pe lângă morţi la subsol să aducă cleştele şi să pocnească coastele şi să-mi pun sunetul ca ringtone. Am mers prea departe…ar spune copăcel.
Weekendu’ ăsta prea prelungit am lehuzit-o anarhic prin bârlog cu o ieşire dibuită într-o seară când s-a raportat dispariţia unui suport de lumânare (lumânare neinclusă) Camel dintr-o bodegă consumată de oameni batrâni ş netrecuţi de flirturile vremurilor bune. La faţa locului s-a găsit o creangă de Copac desigur.
Azi parcă îmi pute a şou că deh Uţa şi alte andreeee falnice să se tot adune în vieţile noastre.
Ş pe final, nu înainte de a vă prezenta ultimele motoare de ginire vreau să trimit o dedicaţie dezgustător de specială unui biped care m-a lăsat 2 săptămâni cu poloboacele în frig ca apoi să îmi dau sama că şi-a dat sama că nu mai are nevoie de poloboace: maică, să ai articulaţiile membrului drept înmuite în lichid sinovial când momentul de vineri seară o cere ş să ai viteză mare de download.
———————————–crepuscul contrafăcut în china cea de jos——–
“all you can drink cluj”- yeah, beibi.
“ce este un bărzăune” – nu am mai avut discuţia asta o dată? nu se mănâncă în timpul postului oricum.
“vand cloroform” – aici sau la pachet?
“pistoale mas” – apăi îi amuzant până se loveşte cineva
“tina bulina youtube” – îi pe continent tina, dar nu pe youtube
“viaţa fără vezică”- apăi eu ce să-ţi spun, s-o dus primăverile din viaţa ta.
în cămară miroase a turtă dulce şi copii au plecat la concert toy machienes cărora li urez baftă indirect vorbind pentru că nu am putere fizică şi morală şi nici brânză nu am pentru a mă duce la cântare (brânza nu e pentru concert..e pt. sufletu’ meu)
hmm.. ce-am mai făcut? ce-am mai făcut?….pe lângă traiul meu concomitent pe papilian, angiologie, anatomie topografică şi multe multe carioci am activităţi ce stau supt semnul confuziei. Adicătele dacă mă ridic să îmi iau o cană cu apă asta e echivalentul a 3 nopţi petrecute în beţie şi pompoane în diferitele lor forme surprinzătoare.
săptămâna trecută am experimentat ceva excelent de atipic de am fost dusă la “zilele pretenilor japoniei” şi numai aceată alăturare drăgălaşă de cuvinte trebuia să-mi plesnească a neoprotestantism, dar m-au pierdut la faptul că a trebuit să înlocuiesc shuzii cu şlapi în dungi şi să mă aşez pe un scaun mititel şi să le fac lor vederi şi semne de carte cu penson şi creion înmuiat în limbă (cum face bunicu). apăi eu le-am desenat acolo o mandarină la oamenii ăştia, dar la toţi ceilaţi participanţi le spuneau “yes, very nice, yes. ohh”, mia îmi spuneau numa “ohh”. apăi ştiţi ceva bre, eu îmi iau telegrama cu mandarină acasă. aşa mi-am palmat eu propria mandarină scrijelită. v-am arătat io vouă!
şi dup aia în vichend…în vichend am ras brânză, am uns clanţa, am bătut pufoaica, am cântat cu bidineaua, am şparlit căldarea..mă înţelegi.
apăi azi ar fi trebuit să merg la bal…dar gândul la bamboo mă face mai mult decât să vomit puţin în gură..mă face să…da….da cred că ..da, mă face să vomit puţin în gură dar voma să apară brusc şi neaşteptat prin ceaţă din aia de concert exact pe barul din bamboo.
şi cadavrul nostru prinde mucigai şi avem masă de fuzzball pe scara blocului. vremuri cel puţin şturlubatice.
noah conversaţie: Uţa : “asta e cea mai înaltă notă pe care poate să o atingă un om.”
EU: “….”
Eu: “….”
Eu: “…..din lume?”
——————————
motoare bum bum bum
“jocuri cu gedai”- salut băeţi
“poze cu ochiul fizica”- de la newton încoace vorbind?
“blog lu halva”- pervert!
“bulina rosie din fruntea indiencelor” – faci cancer la spânceană de la ea
“de unde cumpar cloroform ?” – am un preten care are un preten care e vecin cu…don’t make me bitch-slap you şi ţine-ţi violul în casă. asta în caz că nu eşti gore, îmi cer scuze maiestre.
“dictionar vise a merge cu autobusul”- în acelaşi timp? cam periculos maică.
“a pat de gedai” – jocuri nu, dar din asta cu siguranţă am
“motoare si geci” – hardcoreală omule!!!
“ce inseamna a pribegi” – să faci o faptă bună unui viezure
E târziu în noapte ora 11.09 sâmbătă dimineaţa. E aşa întrucât mi-am dereglat ritmul nictemeral (de fapt, o expresie mai bună ar fi: mi-am urmărit ritmul nictemeral pe o alee întunecată unde l-am subjugat şi unde i-am făcut un tatuaj cu un cod de bare supt care scrie “ownd” pe gât) mulţumită nopţilor scăldate în redbull şi tot felulul de arsuri ştiinţifice.
A trebuit să aştept până azi să fiu sigură că se termină cu siguranţă săptămâna asta, încă stau cu bâta de bătut carne de mânz după colţ (eu, nu mânzu) în caz că vrea săptămâna un rewind. Deşi mă doare sufleteştico-fizic şi intelectual o voi recapitula pentru a-mi satisface masochismul picătural.
Iote: luni- am adomit cu capul lăsat pe spate, salivând pe mine în timpul cursului de anatomie
marţ- am stat cu clanţa în buturugă aşteptând să dau testul….nu. Am investit în carioci.
mier curi- am adomit salivând pe altcineva la cursul de info. Am aproape investit în “the man who mistook his wife for a hat” (oliver…s…something something)
joie- din nou simt metalul rece a clanţei în buturuga mea în ceea ce priveşte testul la anatomie (oliver sacks!!)…nu din nou. Petrec juma’ de hora asupra cadavrului în timp ce îşi dau cu presupusul colegii în ceea ce priveşte “a fi sau a nu fi brahial”. Mă chiulesc la biblioteca pentru a citi la bioetică…primul seminar făcea ochi. Citesc aceeaşi propoziţie de 10 ori înainte de a trece la următoarea pagină. Încep a mă foi nemernic. Observ inabilitatea colegii mele Andra de a şopţi. Încep a mă juca cu mucii din serveţel. Mă ridic brusc să îmi caut o carte de psihiatrie. Încep a mă plimba frenetic printre rafturi căutând eticheta “mw” dată secţiunii de psihiatrie. Mă opresc, îmi suflu nasu’..mai fac o excursie de genu’. Iar mă opresc, mă observă tante. Mă întreabă ce caut. În impulsul momentului fară a putea opri (word vomit, vorba vine) îmi iese următorul lucru: “Caut…secţia de psihiatrie”. Tante ridică sprâncele de mirare de se pierd în străfundul ridului falnic de pe frunce şi îmi pune mâna pe umăr. Eu realizez şi spun “ăăă secţiunea de psihiatrie”. Tante: “etajul 3 puiu”. Eu: a.
Mai târziu în aceeaşi joie merg la cercul de neurochirurgie unde am orgasm intelectual şi îmi propun a mă învălui în asta pe viitor. Peste tot îi carantină şi se aude luna plină.
Vreau a încheia seara în “Memories” unde îi seară techila. Dai 200 de mii şi e all you can drink. Noah intrăm şi ne bine primeşte un val de scări roşii. Andreuţa coboară felinic iar eu încerc a repeta, totuşi uit replicile la ultima scară de cad şi îmi luxez chicioru’ dragu de el. Da, acuma am piciorul luxat în existenţă. Întrucât am tras pe gâtlej barbaric techila, am uitat de durere şi am început să îndraznesc excursii până la baie, ba chiar uşoare ţopăieli. La bar începuse să bată vântu deoarece gâtleju’ nimănui nu mai suporta, alţii ne-au spus poveşti stomacale prin băi iar eu mă simţeam sublimă şi mergeam pe picioru’ olog cu înviorare.
Ioah dacă asta nu o fost cea mai lungă săptămână din lume apăi atunci contest conturul meu într-o eventuală ecranizare dintr-un desen animat.
Tot m-am coit cu testul la anatomie din cauza unor chestiuni care mi-au depăşit dimensiunea cu mult…pe care încă nu l-am împlinit. Acuma stau supt incidenţa unei răceli vârtoase de îmi e mucul verde ca la creieru’ vegetarian. Mai împing un fervex mai mă boiesc cu alifie…tot într-o pitreşeri.
Orgasmul ştiinţific de săptămâna asta o fost cadavrul pe care ni l-a plesnit la laborator la anatomie. Noroc de nas înfundat odoarea mirifică nu m-a mângâiat, alţii au rămas cu mirosul şi două zile după. Cadavru’ frumuşel întreţinut cu un tatuaj pe mâna dreaptă…asta contribuie la atmosferă desigur. Am bistuirat o bucată de chele, dar în genere nimic breath-taking. Încă visez la o bătaie cu ficaţi în ceafă.
Având în vedere şi în cavitatea bucală şi în proeminenţe incidentale că nu am net în cămara mea proprie..cam greu cu bloaga dar aştept plimbarea pe str. Zorilor cu Uţa unde mă voi îndeplini dpdv virtual.
Acestea fiind tastele apăsate for now vă urez să vă fie gâdilată membrana otolitică într-un joc murdar.
octombrie 20, 2009 la 10:25 am
· Înregistrat sub ce bă? ·Etichetat defluidizări
Apăi aista aici de faţă este un post doar ca fie un post întrucât mă aflu într-un impas creator şi comunicativ uimitor de vârtos. Nu e de vină facultatea…cred…oare? Eh oricum totul porneşte de la faza de negare. Hurrah hurrah.
Vineri a fost o noapte lungă întrucât parte luminoasă a fost pregătirea spirituală pentru spirturi şi deznădăjduiri polifurcate în shoturi.
Azi a fost cu adevărat o zi proastă pentru ştiinţă (iată diferenţa dintre o zi de vineri şi ziua de după luni) întrucât am dat bail la labul de anatomie datorită cascadei sângerii care se tot procreeeea din nările mele. Chiar şi cu multitudinea ciunţită de vertebre şi diferite oase înşirate la laborator încă nu simt febra doftoriei. Sper să mă copleşească cât de curând pentru că oricum e prea târziu pentru renunţare, dar nu e prea devreme pentru epilepsia pasiunii.
Se pare că iar mă loveşte reacţia adversă a pastiluţei pătrate cu care mă ung zilnic. Totuşi din multitudinea de reacţii adverse, începând cu usturimi nazale şi terminându-se cu şi citez “gânduri sinucigaşe” mă consider flegmată în frunce de noroc chiar dacă îmi tot scade nivelul de fluid roşiatec.
acestea fiind spuse, îmi rearanjez faţa de masă (pe care mi-am dezboţit halatul şi de pe care m-am ales cu o dungă proeminentă gălbuie pe ţesătura o dată deranjant de imaculată) şi mă bobinez once again în papilian.
tăti cele tumultoase vă urez flăcăi şi dudui a jocurilor cu gedai.
